Iugoslavia

Denumirea oficială: Republica Federativă Iugoslavia

Capitala: Belgrad (1,5 mil. loc.)
Limba oficială sârba
Suprafaţa: 102.299 km2
Locuitori: 10,87 mil. loc. (106 loc./km2)
Religia: ortodoxism (majoritatea); islamism; catolicism
Moneda: dinarul iugoslav
Forma de guvernământ: republică
Ziua naţională: 29 noiembrie

Geografie: I. este aşezată în S Europei, în Pen. Balcanică şi cuprinde Serbia şi Muntenegru.

Limite: Ungaria (N), România, Bulgaria (E), Macedonia, Albania (S), M. Adriatică (SV),
Bosnia-Herţegovina, Croaţia (V). G. fizică: I. are un relief predominant muntos. De la N spre
S relieful urcă treptat spre munţii Serbiei (S şi E) şi ai Muntenegrului, trecând prin regiune de
dealuri. În N, Câmpia Voivodinei şi o parte a Câmpiei Panonice; câmpii joase, drenate de
Dunăre; câmpia Moravei în centru; o câmpie îngustă de coastă, la M. Adriatică. În S şi SV
Serbiei, sudul Alpilor Dinarici cu masivele Plackovika şi SarPind (2.700 m alt.). La graniţa cu
România şi Bulgaria, Munţii Serbiei, cu defileul Dunării şi Valea Timocului; platoul Miroc.
Ape: Dunărea, Drava, Sava, Morava. Clima: este temperat-continentală cu veri călduroase şi
ierni relativ aspre, în zona de munte; în câmpia Dunării mai moderată şi mediteraneană pe
coasta Adriatică. Precipitaţii bogate în câmpia Dunării. Temp. medie anuală 26,8°C în TP
Podgorica, 22,8°C la Belgrad, iarna -1°C în Vojvodina. Precipitaţiile sunt de 600-700 mm/an
în E şi NE, iar în S şi SV peste 1.000 mm/an. Floră şi faună: Păduri de foioase şi conifere în
zona temperată; vegetaţie tip maquis în zonele cu climă mediteraneană. Pajişti naturale în
munţi. Fauna este caracteristică Europei Centrale şi mediteraneene. Zone ocrotite şi parcuri
naţionale. Populaţia: este de origine slavă: 62% sârbi; muntenegreni; albanezi (Kosovo),
români (pe valea Timocului in special şi în Vojvodina, Banatul Sârbesc). Peste 1,5 mil. sârbi
trăiesc în afara graniţelor I. îndeosebi în Câmpia Dunării. Rata natalităţii: 14,1‰; a
mortalităţii: 9,6‰. Rata pop. urbane: 55%. Resurse şi economie: Econ. I. este în scădere în
ultimul deceniu. Între cele două republici există un decalaj în dezvoltarea econ. Serbia are ind.
şi resurse importante. Res. min.: cupru, magneziu, lignit, zinc, plumb, antimoniu, petrol.
Ind.: dispune de o puternică bază energetică pe baza potenţialului hidroenergetic
(Hidrocentrala Porţile de Fier I şi II); construcţii de maşini, ind. electrotehnică, chimică,
textilă, alimentară; construcţii de nave (Novii Sad); de avioane, încălţăminte, aparatură
electronică, maşini agricole, ind. vinului, de automobile. Agric. axată pe prod: vegetală.
Cereale: grâu şi porumb, sfeclă de zahăr, cartofi; creşterea animalelor: bovine, porcine, ovine,
păsări. Rep. Muntenegru este mai slab dezvoltat economic dar are deschidere la mare şi
turism (turismul are dotări în ambele republici; în urma războiului numărul de turişti a mai
scăzut). În Muntenegru datorită păşunilor naturale agric. e axată pe creşterea animalelor.
Transporturi şi comunicaţii: reţea de căi ferate, căi rutiere; flotă comercială. Aeroporturi la:
Belgrad, Podgorica. Oraşe: Novii Sad, Nis, Pristina, Subotica, Podgorica; Krangjevac (cap.
Rep. Muntenegru). Universitate la Belgrad. Istoria: În antichitate pe terit. I. trăiau ilirii în V
(spre Albania) şi tracii în E. Sec. 11 î. Hr. este provincie romană; după 395 face parte din
Imp. Bizantin. În sec. VI-VII vin triburile slavilor de Sud, organizându-şi statul în
următoarele secole (sec. X-XI în reg. Zea, Muntenegru). În sec. IX se creştinează în rit
bizantin. În sec. XII dinastia Nemanja pune bazele unui stat puternic; în sec. XIV regele
Ştefan Duşan (1332-1355) cel mai mare conducător al Serbiei medievale şi al Pen. Balcanice
(în 1346 se încoronează ca „împărat al serbilor şi grecilor". În 1371 turcii îi înving pe sârbi în
bătălia de la Mariţa (2371) şi Kossovopolje (1389). În 1389 cea mai mare parte a Serbiei
devine provincie a Imp. Otoman, Muntenegru în 1499. În 2495 întreaga Serbie sub turci; în
1521 Belgradul până atunci sub unguri este cucerit şi el. În 1812 Serbia obţine autonomie
internă. În 1878 îşi obţine independenţa împreună cu Muntenegru, care va fi recunoscută-prin
Tratatul de la San Stefano şi Congresul de la Berlin. În 1889 Milan Obrenovic este proclamat
rege. Fiul său e asasinat (1903). Apropierea de Rusia. În 1908 Austria anexează Bosnia-
Herţegovina. Participă la războaiele balcanice şi obţine cea mai mare parte a Macedoniei.
Atentatul de la Sarajevo (1914); Imp. Austro-Ungar declară Serbiei război. Începe primul
război mondial. În 1918 este creat Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor care cuprinde:
Serbia, Muntenegru, Croaţia, Slovenia, Macedonia, Dalmaţia, Voivodina, Bosnia-
Herţegovina. În 3 octombrie 1929 adoptă numele de Iugoslavia. In 1921: Mica Antantă (cu
România şi Cehoslovacia); 1934: încheie Înţelegerea Balcanică eu România; Grecia, şi
Turcia. În 1941 Iugoslavia este atacată de Germania, căreia i se alătură Bulgaria şi Ungaria.
Este dezmembrată. la naştere mişcarea de partizani condusă de Iosif Broz Tito care ţine piept
Wermachtului şi în 1944-1945 eliberează Iugoslavia. La 29 noiembrie 1945 se proclamă Re-
publica Populară Federativă Iugoslavia; stat federal; din 1963 se va numi R.S.F.I.,
cuprinzând: Serbia, Muntenegru, Croaţia, Slovenia, Macedonia, Bosnia-Herţegovina. Tito se
opune subjugării de către URSS a Iugoslaviei; membru fondator al Mişcării de Nealiniere.
După moartea lui Tito (1980) conflictele interetnice izbucnesc; decalajele dintre dezvoltarea
republicilor adâncesc conflictele; conducerea de la Belgrad are tot mai puţină autoritate;
tensiunile naţionale cresc. Odată cu tendinţa de obţinere a independenţei şi suveranităţii
Croaţiei şi Sloveniei, pop. sârbă din zonă oscilează între â-şi impune autonomia şi a se alipi
Serbiei. După proclamarea în 1991 a independenţei Croaţiei, Sloveniei, Macedoniei şi în
1992 a Bosniei-Herţegovina izbucneşte războiul civil de o cruzime nemaiîntâlnită în Europa
postbelică. În 1992 Rep. Serbia "împreună cu Rep. Muntenegru formează o nouă federaţie iu-
goslavă, nerecunoscută de comunitatea internaţională imediat în Bosnia-Herţegovina se
proclamă rep. Srpska (care priveşte spre Serbia). ONU trimite trupe de menţinere a păcii.
Pentru prima oară după Tribunalul de la Nurenberg sunt judecaţi la Haga criminalii de
război. Republica Sârska, conform legilor ţării, refuză extrădarea celor acuzaţi de crime de
război şi ameninţă cu nerespectarea Acordurilor de la Dayton, în caz că aceştia vor fi arestaţi.
În Iugoslavia există 2 provincii autonome: Kosovo şi Vojvodina. Statul: este republică
federală, regim parlamentar, conform Constituţiei din 1992. Puterea legislativă este exercitată
de Parlament (camera Cetăţenească şi Camera Republicilor); Membrii Camerei Republicilor
sunt aleşi de către parlamentele celor două republici. Durata mandatului e de 4 ani. Puterea
executivă este exercitată de un cabinet numit de Parlament (Adunarea naţională). Ambele
republici au organe legislative proprii. Multipartitism.