BAZELE TEORETICE ALE

EVALUĂRII PSIHOLOGICE
CĂTĂLIN NEDELCEA
BAZELE TEORETICE ALE EVALUĂRII PSIHOLOGICE
CĂTĂLIN NEDELCEA

REZUMATUL CURSULUI
I. PSIHODIAGNOZA CA DOMENIU SPECIFIC
1.1. Evaluarea psihologică si psihodiagnoza; evaluarea formativă
Evaluarea psihologică Ńine de substanŃa psihologiei pentru că: evaluarea se referă la
oameni, situaŃii prezente, cauze; evaluarea se poartă si asupra comportamentului grupului
referitor
la un reper; evaluarea este implicată în cercetarea psihologică, atât în ceea ce priveste
structurarea
corectă a ipotezelor de cercetare, cât si în evaluarea diferenŃelor dintre diferitele faze ale
acesteia.
Psihodiagnoza este activitatea specifică care foloseste intermedierea prin diferite tipuri de
metode si instrumente pentru a obŃine informaŃii valide despre structura, dinamica psihică
si
personalitatea unei persoane. Ca instrumente specifice sunt utilizate testele psihologice. În
evaluare
intervin si metode precum observaŃia comportamentului verbal sau non-verbal; interviul.
În prezent, metodele moderne de evaluare psihologică tind să devină dinamice si
formative.
Evaluarea formativă pune în discuŃie în relaŃia ce există între învăŃare si potenŃial,
învăŃare
si performanŃă ca factor fundamental pentru dezvoltarea si funcŃionarea proceselor
cognitive.
Evaluarea formativă este interesată de decelarea acelor factori cognitivi sau de natură
nonintelectuală care determină calitatea adaptativă la o situaŃie problematică.
În acest sens evaluarea tinde să fie similară unui experiment formativ în măsura în care îsi
propune să determine o serie de modificări la situaŃia clasică de testare, modificări care Ńin
de
scopul urmărit si de motivaŃia relaŃiei evaluative. În interpretarea rezultatelor la care ajunge
subiectul se urmăreste evidenŃierea potenŃialului de învăŃare si a modalităŃilor
specifice de
procesare a informaŃiilor. Se creează condiŃii care permit subiectului să-si extindă
capacitatea
iniŃială de a performa prin învăŃare.
1.2. Examen psihologic; instrument psihologic; observaŃia; trăsături de dorit ale
examinatorului
Examen psihologic
Orice examen psihologic implică câteva aspecte comune:
relaŃia examinator - subiect;
evaluarea sarcinii rezolvate de subiect de către examinator;
dorinŃa examinatorului de a evalua comportamentul subiectului;
calităŃile specifice ale sarcinii, precum, de exemplu, ambiguitatea sau lipsa de familiaritate
cu
stimulii.
SituaŃia de examen psihologic este conceptualizată ca o interrelaŃie între două persoane în
care ambele caută să afle informaŃii prin mijlocirea interacŃiunilor reciproce. Ambii,
examinator si
subiect furnizează un anumit imput în cadrul acestei interpretări, în termeni de stimuli si
ambele
primesc un feedback în termeni de răspunsuri. Scopul interacŃiunii este informarea cu
caracter
specific (precum, de exemplu, informarea sistematică despre subiect).
Bazându-se pe ele, psihologul va generaliza o serie de ipoteze despre modul cum
funcŃionează subiectul într-un număr de situaŃii sau interacŃiuni diferite. În acest scop,
examinatorul
utilizează un interviu si teste standardizate si sistematice la care primeste răspunsurile
subiectului.
Ca tipuri extreme de examen psihologic putem diferenŃia în:
1. Examenul psihometric ale cărui principii si metodologie foarte formalizată pornesc de la
definiŃia lui E. L. Thorndike "Dacă un lucru există, existenŃa sa are o anumită măsură
cantitativă". În consecinŃă, psihologia se ocupă cu trăsături distincte care au o existenŃă
reală, trăsături pe care le prezintă toŃi oamenii desi în măsură diferită; caracteristica
principală a examenului constă în aspectul extrem de standardizat a administrării, cotării si
interpretării testelor.
2. Examenul clinic, în cadrul acestui mod aspectul formal scade din importantă si
examinarea
în întregul ei este centrată si deschisă spre problemele calitative caracteristice, specifice ale
individului examinat. ÎnŃelegerea acestora cere o observare sensibilă prin mijloace adecvate
si cere integrarea datelor într-o imagine unitară, un întreg specific. În general psihodiagnoza
si evaluarea de tip clinic au în vedere acei factori psihologici care au relevanŃă pentru
condiŃia de sănătate vs. boală (în conceptul larg de boală este inclusă disfuncŃionalitatea la
nivelul întregului organism, nu numai bolile psihice).
Desigur, în practică, în funcŃie de cerinŃele specifice ale examenului, variază în grade
diferite ponderea aspectului de standardizare si formalizare a administrării, cotării si
interpretării
rezultatelor faŃă de centrarea pe calitativ si surprinderea individualităŃii.
Instrument psihologic
Un instrument psihologic este o procedură sistematică de a evalua comportamentul uneia
sau mai multor persoane. Caracteristicile profesionale ale testului ca instrument de evaluare
sunt
obiectivitatea si standardizarea. Un instrument de măsură profesionist trebuie să evalueze pe
o scală
de unităŃi egale, standardizate. De asemenea, standardizarea înseamnă procedura de lucru,
procedura de înregistrare a rezultatelor, cotarea, interpretarea rezultatelor. Orice condiŃii
care
afectează performanŃa la instrumentul de testare trebuie specificată: materialul de testare,
instrucŃiunile de administrare si cotare, condiŃiile de examen.
Instrumentul psihologic nu este deplin obiectiv, dar gradul de obiectivitate implică
certitudinea interpretărilor astfel ca orice psihodiagnostician care ia cunostinŃă de o anume
performanŃă la test să ajungă la aceeasi evaluare privind rezultatele subiectului
ObservaŃia în examenul psihologic
ObservaŃia este o tehnică sistematică, obiectivă, ce trebuie să completeze orice examene prin
testare psihologică. Prin observaŃie se facilitează interpretarea rezultatelor obiective si se
furnizează
date obiective. De fapt, există două extreme de realizare a observaŃiei în examinarea
psihologică. O
manieră intuitivă care îl poate conduce pe examinator în final la o imagine globală, dar mai
puŃin
diferenŃiată despre persoană. O manieră formală, neutră, cu înregistrarea faptelor si cotarea
sistematică a gesturilor conform unei grile, ceea ce conduce la o imagine analitică, foarte
diferenŃiată, dar mai puŃin integrată.
Trăsături de dorit ale examinatorului
sănătate si siguranŃă emoŃională;
umor;
flexibilitate;
abilitatea de a intra în legătură cu oamenii;
interes pentru rezolvarea problemelor prin intermediul aplicării rezultatelor conceptuale sau
clinice ale testelor (opus interesului exclusiv pentru performanŃa cantitativă);
să-si fi dezvoltat o orientare teoretică compatibilă cu explicarea unui comportament; astfel
poate conceptualiza problema prezentă a subiectului
într-un mod teoretic care are sens si consistenŃă (nu incoerentă si bazată pe presupuneri);
Acest ultim aspect îi va da si posibilitatea de a selecta o baterie de instrumente mai bogată si
compatibilă cu integrarea unitară a rezultatelor, care poate da sens rezultatelor la testele
parcurse de
subiectul examinat psihologic.
1.3. FuncŃiile psihodiagnozei
Analiza scopurilor si tipurilor de utilizări ale testelor psihologice include în primul rând
aspectele de evaluare a situaŃiei prezente si de evaluare a modului cum, în anumite condiŃii
date,
situaŃia poate evolua în viitor. Analiza predicŃiei semnifică în mod obisnuit o estimare în
timp.
Diagnoza se concentrează mai mult pe starea prezentă a subiectului evaluat.
1. Evaluarea condiŃiei prezente: condiŃia propriu-zisă a psihodiagnozei este capacitatea de a
surprinde corect trăsături si capacităŃi psihice individuale si de a evidenŃia variabilitatea
psiho-comportamentală faŃă de grupul de referinŃă.
2. EvidenŃierea cauzelor care au condus spre o anume realitate prezentă – în special în cazul
disfuncŃiilor sau tulburărilor psihice. Aceasta este paradigma diagnostică trecut – prezent –
viitor, a cauzalităŃii
3. FuncŃia prognostică, privind anticiparea evoluŃiei probabile a comportamentului
persoanei în
anumite condiŃii si situaŃii contextuale, în funcŃie de repere.
4. FuncŃia de evidenŃiere a cazurilor de abatere în sens pozitiv sau negativ de la o normă
(etalon) de dezvoltare psiho-comportamentală; se pune problema distincŃiei dintre
normalitate si anormalitate;
5. EvidenŃierea sau validarea (demonstrarea funcŃionalităŃii) programelor de învăŃare si
formare.
6. Formarea unor capacităŃi de cunoastere si autocunoastere.
7. Utilizarea psihodiagnozei în deciziile din consilierea si orientarea vocaŃională. Sunt
importante atât motivaŃia cât si capacităŃile; adesea însă, motivaŃia poate fi
disfuncŃională.
8. Sprijinul deciziilor de conduită în demersul din psihoterapie, asistenŃă, consultanŃă
psihologică.
9. Verificarea unor ipoteze stiinŃifice: testul este folosit în cadrul experimentului stiinŃific
ca
instrument de cercetare.
1.4. Principii deontologice
Practicarea psihodiagnozei este reglementată de norme de comportament si etice care
privesc toate tipurile de activităŃi si limitele de acŃiune profesională. Astfel, conform
Normelor
Metodologice este instituit un Cod deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă
practică,
obligatoriu pentru conduita profesională.
Sunt prevăzute principii etice si reguli de aplicare: principiul drepturilor si demnităŃii
oricărei persoane, responsabilitate profesională si socială, integritatea profesională. Există
seturi de
standarde etice generale: standarde de competenŃă, standarde cu privire la relaŃiile umane,
standarde
de confidenŃialitate, standarde de conduită colegială, standarde de înregistrare prelucrare si
păstrare
a datelor, standarde de onorarii si taxe, standarde pentru declaraŃii publice si reclamă. Există
standarde specifice care reglementează reguli privind educaŃia si formarea, terapia si
consilierea,
evaluarea si diagnoza, cercetarea stiinŃifică si valorificarea rezultatelor.
Munca psihologului psihodiagnostician implică o mare responsabilitate socială cu atât mai
mult cu cât examinarea psihologică face parte din tehnicile curente din orice domeniu
aplicativ.
Dintre aspectele importante cuprinse în aceste coduri deontologice sunt cele etice care
prevăd, de exemplu, faptul că psihologul nu va folosi cuvinte sau nu va acŃiona în asa fel
încât să
lovească în demnitatea persoanei; este necesar să rămână constient mai ales de necesitatea de
a fi
obiectiv, circumspect în special în situaŃiile când acŃiunea sa profesională implică
intervenŃia unor
noŃiuni relative precum "normal" - "anormal", "adaptat" - "neadaptat" etc., noŃiuni aplicate
la
persoane sau raporturi interpersonale. De asemenea sunt prevăzute cadrele noŃiunii de
"secret
profesional" si se statuează faptul că, fiind prin activitatea profesională în situaŃia de a afla
secrete
personale, noŃiunea de secret profesional se extinde si în domeniul particular al persoanelor,
faŃă de
tot ceea ce a văzut, înŃeles, auzit în timpul examinărilor sau cercetărilor profesionale.
Secretul se
respectă atât la nivelul cuvintelor, cât si în păstrarea si difuzarea documentelor. În afara unor
cazuri
bine circumscrise de obligaŃie legală, psihologul nu poate fi dezlegat de secretul său.
Se prevăd reguli clare de conduită faŃă de semeni, precum, de exemplu faptul că psihologul
este obligat să-si cenzureze orice act sau cuvânt susceptibil de a vătăma persoanele fizice sau
morale de care se ocupă profesional; nu are voie să se folosească de mijloacele sale
profesionale
pentru a-si asigura avantaje personale susceptibile de a vătăma pe alŃii; în conduită trebuie
să se
ferească să acŃioneze constrângător pentru autonomia persoanei examinate, a posibilităŃilor
acesteia
de a se informa, judeca si decide; este obligat să fie atent la consecinŃele directe sau
indirecte ale
acŃiunilor si intervenŃiilor sale profesionale, inclusiv în felul cum alŃii le utilizează.
Sunt de asemenea stipulate clar aspecte legate de rigoarea stiinŃifică a muncii de
psihodiagnoză: necesitatea informării continue în legătură cu progresele din psihologie, de a
aplica
criterii si metode comunicabile si controlabile stiinŃific; de a comunica concluziile
examinărilor si
investigaŃiilor cât mai complet, exact si veridic. Prin cod este obligat deontologic să-si
asigure
autoritatea în utilizarea tehnicilor psihologice, refuzând orice angajamente pe care starea
prezentă a
utilităŃilor nu îi va permite să si le asume; nu va accepta condiŃii de muncă care să-l
împiedice să
aplice principiile deontologice, care lovesc independenŃa sa profesională; fiecare psiholog
are
datoria să-si sprijine confraŃii în apărarea si exercitarea independenŃei profesionale.
II. TESTUL PSIHOLOGIC, MIJLOC PRINCIPAL ÎN EVALUAREA
PSIHOLOGICĂ
2.1. DefiniŃii ale testului psihologic
Etimologic, cuvântul vine din latinescul testimonium cu sensul dovadă, mărturie, indicaŃie si
testis cu sensul cel care dă mărturie, spectator. Sau, în italiană, testa cu sensul cap.
Primele definiŃii ale testului psihologic ca isntrument includ pe rând trecerea de la probă
experimentală la condiŃia de probă diagnostică, cu sublinierea necesităŃii de standardizare a
situaŃiei,
capacităŃii de măsurare obiectivă a unor manifestări psihologice, până la sublinierea expresă
a
condiŃiei moderne: obiectivitate, reprezentativitate, standardizare.
Primul care foloseste denumirea de "test mental" este în 1890, J. Mc. K. Cattell, în articolul
din Mind, "Mental tests and measurement".
În 1933, AsociaŃia InternaŃională de Psihotehnică, defineste testul drept: " Un test este o
probă definită care implică o sarcină de rezolvat identică pentru toŃi subiecŃii examinaŃi cu
o tehnică
precisă pentru determinarea succesului sau esecului, sau pentru notarea numerică a reusitei"
(definiŃia este reluată de H. Piéron în "Tratatul de psihologie aplicată", II, 1954).
1954, A. Anastasi: "Un test psihologic este în mod esenŃial o măsură obiectivă si
standardizată a unui esantion de comportament" (Psychological Testing). Autoarea subliniază
faptul
că: "Valoarea psihodiagnostică si predictivă a testului psihologic depinde de gradul în care
serveste
ca indicator al unei arii relativ largi si semnificative a comportamentului".
În 1966, L. G. Cronbach consideră testul psihologic, sintetic, ca o procedură sistematică de a
compara comportamentul a două sau mai multe persoane.
În construirea si utilizarea testului trebuie respectate anumite principii si criterii: 1.
standardizarea: privind condiŃiile de aplicare, administrarea propriu-zisă, cotarea rezultatelor
si
interpretarea acestora; 2. obiectivitatea, testul deplin obiectiv este cel în care orice utilizator
care ia
cunostinŃă de o performanŃă la test va ajunge la aceeasi evaluare. În context subliniază si
importanŃa
obiectivităŃii de procedură, în înregistrarea rezultatelor si cotării (Essentials of Psychological
Testing).
2.2. CalităŃile generale ale testului psihologic
Pentru a alege un anumit test trebuie să se decidă asupra adecvării sale în obiectivele
examenului psihologic; în ce măsură testul este relevant pentru diagnoza sau predicŃia
comportamentului care constituie scopul specific al examenului respectiv.
Alegerea poate fi ghidată de o serie de factori care îi determină valoarea practică: utilitatea,
acceptabilitatea, sensibilitatea, caracterul direct, non-reactivitatea si caracterul compatibil.
Utilitatea se referă la măsura avantajului practic în utilizarea unui anume instrument. De
exemplu, în practica clinică are utilitate instrumentul care te ajută să planifici intervenŃia,
sau care
îŃi furnizează un feedback adecvat privind eficienŃa acesteia. Aspecte ale utilităŃii includ:
scopul
testului, lungimea, usurinŃa în scorare, posibilitatea de a realiza interpretări pertinente.
Acceptabilitatea include mai multe aspecte. În primul rând, cât este de potrivit conŃinutul
testului la condiŃia intelectuală si emoŃională a persoanei testate. Multe teste implică un
limbaj ceva
mai sofisticat, sau un nivel de lectură mai elevat dificil pentru persoane cu o scolarizare mai
slabă.
Sunt instrumente care implică abilitatea de a discrimina între diferite stări emoŃionale,
capacitate
mai puŃin formată la copii sau adolescenŃi si chiar la unele persoane adulte. Al doilea
aspect
pertinent este faptul că, dacă scorurile nu sunt o reflectare acurată a problemei persoanei,
utilizarea
instrumentului este practic nesemnificativă.
În plus, persoana trebuie să perceapă instrumentul ca acceptabil. Dacă persoana nu înŃelege
că măsurarea pe care o realizează instrumentul are sens, este importantă, nu îi va acorda
atenŃie
suficientă, sau va răspunde la întâmplare. Dacă percepe conŃinutul ca prea intruziv, prea
ofensiv
pentru intimitatea sa răspunsurile sale vor fi afectate semnificativ. Este necesar ca în
selectarea
instrumentului acesta să poată avea sens pentru persoană, să fie acceptabil pentru subiectul
care
răspunde.
Sensibilitatea se referă la capacitatea testului de a sesiza schimbările în timp. În consilierea
psihologică, sau în terapie, este nevoie de teste care să poată detecta schimbările, progresul
persoanei testate de-a lungul timpului între sedinŃe.
Caracterul direct se referă la capacitatea testului de a reflecta comportamentul real,
gândurile sau sentimentele reale ale persoanei. Măsurile directe sunt semne ale problemei,
cele
indirecte sunt mai ales simboluri ale problemei conducând spre inferenŃe indirecte. De
exemplu,
testele de performanŃă sunt considerate directe, în timp ce tehnicile si testele proiective sunt
prin
definiŃie indirecte. Multe instrumente se situează de-a lungul acestor două extreme,
implicând în
diferite ponderi caracterul direct. Când examinarea pune accent pe fidelitatea datelor, practic
devine
decisiv gradul în care instrumentul are capacitatea de a reflecta direct aspectul psihic.
Non-reactivitatea semnifică calitatea testului de a nu provoca o anumită reacŃie subiectului
astfel ca răspunsul la probă să fie influenŃat de această reacŃie. Desigur, este implicat si
caracterul
nonintruziv al conŃinutului itemilor. Este importantă utilizarea acelor instrumente care nu
produc o
artificializare a răspunsurilor, schimbări reactive.
Criteriul final este adecvarea generală a instrumentului, sau măsura în care este compatibil
pentru o evaluare rutinieră; instrumentele care sunt lungi sau complicate în sistemul de
scorare, desi
pot să furnizeze informaŃie utilă nu pot fi utilizate în mod curent, frecvent pentru că cer prea
mult
timp. Adecvarea se referă de asemeni si la fidelitatea si validitatea informaŃiei, obiectivitatea
datelor
pe care se poate întemeia decizia în evaluare.
Cadrul de referinŃă care poate ghida alegerea unor instrumente de măsurare cuprinde
următorul
set de întrebări:
1. Ce tip de evaluări sau decizii trebuiesc realizate?
2. Ce tip de informaŃie este necesară pentru a realiza evaluări si decizii optime?
3. De ce tip de informaŃie dispunem deja?
4. Cum si de unde poate fi obŃinut restul de informaŃie?
5. Ce metode si / sau instrumente avem la dispoziŃie pentru a obŃine această informaŃie?
6. Există si / sau avem testele respective sau trebuie create?
7. Cum trebuie evaluate testele sau instrumentele respective pentru a fi adecvate cerinŃelor
specifice?
8. Ce criterii putem utiliza în alegerea lor?
2.3. Caracteristici psihometrice: fidelitate, validitate, normare
2.3.1. Fidelitatea
DefiniŃia fidelităŃii; metode pentru evaluarea fidelităŃii testelor; interpretarea
coeficienŃilor
de fidelitate
DefiniŃia fidelităŃii
Fidelitatea reprezintă tradiŃional: “precizia, consistenŃa si stabilitatea măsurării realizate
de test". Termenii de “consistenŃă” si “stabilitate” continuă să fie utilizaŃi si în prezent în
legătură
cu fidelitatea testelor, având sensul de repetabilitate a rezultatelor măsurării. Astfel, ultimele
„Standards for Educational and Psychological Tests”, din 1985, definesc fidelitatea ca fiind
“gradul
în care scorurile testului sunt consistente sau repetabile, adică gradul în care ele nu sunt
afectate de erorile de măsură".
Orice test psihologic este fidel dacă îndeplineste următoarele condiŃii:
1. este lipsit de erori de măsură , deci este precis
2. orice persoană obŃine scoruri egale la test si la o formă paralelă a acestuia în situaŃia
când
erorile de măsură la cele două teste pentru orice persoană sunt independente.
În studiul fidelităŃii, erorile de măsură sunt aleatoare nu sistematice, deci sunt complet
nepredictibile, indiferent de cunostinŃele pe care le avem despre persoanele măsurate sau
despre
procesul de măsurare. Deci corect este să nu vorbim despre fidelitatea unui instrument de
măsură ci
despre fidelitatea acelui test aplicat pe o anumită populaŃie si în anumite condiŃii.
Criterii pentru fidelitatea tehnică a testelor:
dispersia rezultatelor să fie mare;
distribuŃia rezultatelor să fie normală;
rezultatele aceluiasi subiect să fie asemănătoare la re-testare.
Metode pentru evaluarea fidelităŃii testelor
În funcŃie de ceea ce măsoară si de condiŃiile în care a fost administrat, se calculează unul
sau mai mulŃi dintre următorii coeficienŃi, prin care se aproximează valoarea fidelităŃii:
A. CoeficienŃii de stabilitate - se calculează prin metoda test-retest, corelând scorurile
obŃinute la test si la retest (acelasi test aplicat după un interval de timp). Arată cât de stabile
sunt
scorurile în timp.
B. CoeficienŃii de echivalenŃă - rezultă din metoda formelor paralele, prin corelarea
scorurilor obŃinute la două teste paralele, administrate aproape în acelasi timp. Arată cât de
asemănătoare sunt cele două instrumente de măsură.
C. CoeficienŃii consistenŃei interne - se calculează în cadrul analizei consistenŃei interne,
pe baza scorurilor obŃinute la un test administrat o singură dată. Din această categorie fac
parte
coeficientul a al lui Cronbach, coeficientul λ3 al lui Guttman si coeficienŃii ρ20-21 Kuder-
Richardson. Ei indică concordanŃa diferitelor părŃi ale testului.
D. CoeficienŃii de fidelitate inter evaluatori - se calculează pentru teste al căror scor este
rezultatul aprecierii subiective făcute de evaluator. Ei arată în ce măsură părerile mai
multor
evaluatori concordă între ele.
Metoda test-retest
Metoda test-retest evaluează gradul în care scorurile obŃinute la un test de acelasi subiect
sunt
constante de la o administrare la alta.
Se procedează astfel:
(1) Se administrează testul unui grup de persoane.
(2) După un interval de timp se administrează testul, acelorasi persoane, în aceleasi condiŃii
ca si
prima dată.
(3) Se calculează coeficientul de corelaŃie liniară între scorurile observate în cele două
situaŃii.
Valoarea obŃinută se foloseste pentru estimarea fidelităŃii testului, considerându-se că
testul este paralel cu el însusi, ceea ce înseamnă că între cele două administrări ale sale,
scorurile reale ale persoanelor nu s-au schimbat.
Coeficientul de corelaŃie calculat prin această metodă se numeste coeficient de
stabilitate. Metoda test-retest este utilă atunci când scorurile reale ale testului măsoară
caracteristici durabile, generale si specifice, ale persoanelor.
Dezavantajul metodei test-retest constă în faptul că pretinde două administrări ale testului,
ceea ce necesită timp si cheltuieli materiale.
Metoda analizei consistenŃei interne
Metoda analizei consistenŃei interne utilizează pentru estimarea fidelităŃii unui test
dispersiile si
covarianŃele scorurilor observate ale itemilor. Se practică o singură administrare a testului.
Pe
baza scorurilor itemilor se calculează de obicei unul dintre următorii coeficienŃi:
coeficientul a al lui Cronbach;
coeficientul λ3 al lui Guttman;
coeficientul ρ20 sau ρ21 al lui Kuder-Richardson (dacă itemii testului sunt binari).
CoeficienŃi de consistenŃă internă indică măsura în care itemii testului se referă la
acelasi lucru.
Acesti coeficienŃi sunt utili pentru calculul fidelităŃii testelor care măsoară o
caracteristică unidimensională. Indică caracterul omogen al itemilor testului sau scalei
acestuia.
Metoda formelor paralele
Metoda formelor paralele constă în administrarea a două teste, care reprezintă instrumente de
măsură paralele, la momente foarte apropiate unul de altul si determinarea coeficientului de
corelaŃie liniară între scorurile observate ale celor două forme. Valoarea calculată se
numeste
coeficient de echivalenŃă. Dacă cele două teste sunt paralele si dacă pentru fiecare persoană
erorile de măsură la cele două administrări sunt variabile aleatoare independente, atunci
coeficientul de echivalenŃă coincide cu coeficientul de fidelitate al fiecărui test.
Un caz particular al metodei formelor paralele îl constituie metoda înjumătăŃirii (split-
half). În
literatura de specialitate, aceasta este inclusă uneori în cadrul analizei consistenŃei interne.
Metoda înjumătăŃirii are următorii pasi:
Se administrează testul unui lot de persoane.
Se împarte testul în două părŃi cât mai asemănătoare între ele.
Se calculează coeficientul de corelaŃie între scorurile observate la cele două jumătăŃi.
Metoda formelor paralele este potrivită în cazul când se urmăreste măsurarea unor
caracteristici generale ale persoanelor. Asemenea caracteristici vor influenŃa în acelasi
mod
scorurile ambelor teste.
CoeficienŃi de fidelitate inter-evaluatori
În cazul testelor care nu au o cotare obiectivă, cum sunt testele proiective sau cele de
creativitate, scorurile subiecŃilor sunt influenŃate si de persoana care face evaluarea
răspunsurilor.
Pentru a verifica în ce măsură scorurile testului sunt dependente de cel care a făcut cotarea, se
calculează coeficientul de corelaŃie liniară între scorurile atribuite acelorasi subiecŃi de
evaluatori
diferiŃi.
Interpretarea coeficienŃilor de fidelitate
Când avem de ales dintr-o mulŃime de teste având toate celelalte caracteristici egale, este de
preferat testul care are cea mai mare fidelitate. Reguli:
1. Se vor cere nivele înalte de fidelitate testelor folosite pentru a se lua decizii importante
asupra persoanelor si celor care împart indivizii în mai multe categorii pe baza unor
diferenŃe relativ mici între ei. În selecŃia profesională, de pildă, se vor folosi teste care au
coeficienŃi de fidelitate mai mari decât 0.90.
2. Se vor accepta nivele scăzute de fidelitate atunci când testele se utilizează pentru a lua
decizii preliminare, nu finale, si în cazul testelor care împart persoanele într-un număr
mic de categorii, pe baza unor diferenŃe individuale mari.
3. Dacă un test serveste la compararea grupelor de persoane, coeficientul său de fidelitate
poate fi mai mic, chiar cuprins între 0.6 si 0.7. Dacă testul se foloseste pentru
compararea persoanelor una cu alta, coeficientul său de fidelitate trebuie să fie mai
mare decât 0.85.
În practică se folosesc adesea teste care sunt valide pentru populaŃia si situaŃia în care sunt
administrate, dar care nu au coeficienŃi de fidelitate foarte mari.
2.3.2. Validitatea
DefiniŃia validităŃii
Validarea unui test este procesul prin care se investighează gradul de validitate a
interpretării propuse de acesta (APA. Standards 1985). Validarea nu se mai referă atât la
instrumentul în sine, ci la interpretarea datelor furnizate de el.
Pentru o interpretare corectă a scorurilor unui test este necesar să fie îndeplinite două
condiŃii (Albu,
1995):
să se stie exact ce reprezintă scorurile testului;
măsurările făcute de test să fie corecte.
Standardele APA (1985) apreciază că nu se poate vorbi despre “tipuri” diferite de
validitate, cele recunoscute până acum sunt doar simple etichete atribuite unor categorii
de strategii de validare care nu sunt disjuncte".
Două observaŃii importante sunt făcute de Standardele APA din 1985 relativ la “tipurile” de
validitate:
prin “tipuri” de validitate nu se înŃeleg “categorii disjuncte”;
nu se poate afirma că un tip de validitate este mai potrivit decât altul pentru o
anumită utilizare a testelor sau pentru o categorie specifică de inferenŃe bazate pe
scoruri.
Validitatea testului relativă la constructul măsurat
Procedură: Pentru a putea verifica dacă un test măsoară bine un anumit construct, este
necesar să
se realizeze o descriere a constructului în termeni comportamentali concreŃi. OperaŃia
se
numeste "explicarea constructului" si constă din trei pasi (Murphy si Davidshofer, 199l):
1. Se identifică acele comportamente care au legătură cu constructul măsurat de test.
2. Se identifică alte constructe si pentru fiecare se decide dacă are sau nu legătură cu
constructul măsurat de test.
3. Se alcătuieste câte o listă de comportamente prin care se manifestă aceste constructe.
Pentru fiecare din ele, pe baza relaŃiilor dintre constructe, se decide dacă are sau nu
legătură cu constructul măsurat de test.
Prin intermediul testelor psihologice se măsoară atribute abstracte ca inteligenŃa, motivaŃia
agresivitatea, depresia etc., denumite constructe. Asemenea variabile sunt construite pornind
de la
fapte observabile, printr-un sir de raŃionamente bazate pe ipoteze si deducŃii. Din acest
motiv,
va1iditatea relativă la construct este adesea denumită si “validitate ipotetico-deductivă”
(Bacher, 1
981). Toate constructele sunt însă conectate de realitate, reprezintă aspecte sau
evenimente ale
realităŃii observabile. Constructele psihologic sunt evidenŃiate, direct sau indirect, de
comportament sau în urma conducerii unor experimente dedicate măsurării lor.
Deoarece termenii construct si concept sau noŃiune sunt adesea utilizaŃi ca sinonimi,
validitatea relativă la construct a testului este denumită si “validitate conceptuală”.
Validarea
testului relativă la constructul măsurat se ocupă de calităŃile psihice care contribuie la
formarea
scorurilor acestuia si urmăreste înŃelegerea dimensiunilor evaluate de test.
Ideile referitoare la caracterul structural al constructelor si la existenŃa reŃelelor nomologice
au condus la descompunerea operaŃiei de validare a testului relativă la constructul măsurat,
în trei
componente:
validarea materialului testului (substantive validity), care necesită specificarea
constructului măsurat de test si se confundă uneori cu validarea conŃinutului testului;
validarea structurii constructului aflat la baza testului (structural validity), care identifică
elementele componente ale constructului si investighează legăturile dintre ele;
validarea externă (extenal validity), care urmăreste să determine relaŃiile constructului cu
alte măsurători (constructe sau variabile observate).
Validarea externă se referă la calitatea testului de a avea relaŃii corecte cu alte măsuri
psihologice; ea este denumită uneori "validitate convergentă si discriminantă" :
a. Un test are validitate convergentă dacă măsoară ceea ce evaluează si alte teste sau
variabile care
se referă la acelasi construct, deci scorurile sale variază (liniar sau nu) în acelasi sens cu
rezultatele
respectivelor măsurători.
b. Un test are validitate discriminantă dacă evaluează altceva decât diverse teste sau
variabile
despre care se stie că se referă la constructe ce nu au legătură cu constructul măsurat de test.
Aceasta înseamnă că scorurile testului nu sunt în relaŃie funcŃională monotonă (liniară sau
nu) cu
rezultatele acelor măsurători.
Validitatea testului relativă la conŃinutul său
OperaŃiile de validare relativă la conŃinut realizează doar analiza testului în privinŃa
clarităŃii, a
reprezentativităŃii si a relevanŃei conŃinutului său. Ar putea fi privite ca o componentă a
validării testului.
Acest tip de validitate este analizat la testele care se utilizează pentru a estima “cum
acŃionează o persoană în universul de situaŃii pe care testul intenŃionează să îl reprezinte”
(APA
Standards, 1974). Ea se realizează după definirea constructului si urmăreste să verifice dacă
esantionul de stimuli si cel de răspunsuri observate si înregistrate în procesul de măsurare
sunt
reprezentative pentru universul de comportamente pe care îl defineste constructul respectiv
Validitatea testului relativă la criteriu
Există două strategii utilizate în mod obisnuit pentru aprecierea validităŃii relative la
criteriu a testelor:
a. validarea predictivă;
b. validarea concurentă.
Validarea predictivă este interesată de gradul de eficientă al testului în prognoza
comportamentului unei persoane într-o situaŃie dată. Ea se realizează prin compararea
scorurilor testului cu rezultatele obŃinute la criteriu după un interval de timp mai lung sau
mai
scurt.
De exemplu, pentru estimarea validităŃii predictive a unui test utilizat în selecŃia
profesională se calculează coeficientul de corelaŃie liniară între scorurile testului,
administrat,
de pildă, cu ocazia finalizării unui curs de pregătire profesională, si măsurile performantelor
obŃinute de aceleasi persoane după un anumit timp, când tuturora li s-a creat posibilitatea să
aplice cunostinŃele respective.
Pentru estimarea validităŃii concurente este necesară obŃinerea scorurilor la criteriu
aproximativ în acelasi timp cu cele ale testului.
Deosebirea esenŃială dintre cele două tipuri de validări relative la criteriu nu constă în
lungimea intervalului de timp dintre administrarea testului si înregistrarea rezultatelor
criteriului, ci în faptul că validarea concurentă utilizează un esantion de populaŃie
selecŃionat (personal angajat deja sau studenŃi admisi în facultăŃi). Apare aici problema
denumită restrângerea mulŃimii si care face ca validarea concurentă să nu poată fumiza
totdeauna informaŃii corecte asupra capacităŃii predictive a testului.
Validarea relativă la criteriu se referă la gradul în care deducŃiile făcute pornind de la
scorurile testului concordă cu cele bazate pe scorurile unei alte măsurări, numită criteriu.
Aspecte privind interpretarea validităŃii:
Se apreciază că un test are validitate de criteriu bună atunci când coeficientul de validitate
este mare. Valoarea coeficientului de validitate evidenŃiază gradul în care randamentul la
test
corelează cu rezultatele la criteriu.
În experienŃa practică, valoarea coeficientului de validitate predictivă al unui test este
cuprinsă între 0 si 0.60, în majoritatea cazurilor fiind situată în partea inferioară a intervalului
(Guilford, 1965).
C.L. Hull a impus condiŃia ca un test să fie utilizat în practică doar dacă are un
coeficient de validitate mai mare decât 0.45; această cerinŃă este însă greu de realizat. Un
test bun
rareori poate da, cu un criteriu important, un coeficient de corelaŃie mai mare decât 0.5.
Considerarea validităŃii ca un concept unitar si integrativ nu înseamnă că, la nevoie,
validitatea nu poate fi diferenŃiată conform faŃetelor ei si scopurilor măsurării:
consecinŃele sociale
ale testării, rolul înŃelesului scorului pentru utilizarea aplicativă a testului.
Fundamentul pentru consecinŃele interpretării testului îl reprezintă evaluarea implicaŃiilor
înŃelesurilor scorului, incluzând uneori implicarea denumirii constructului, teoriei lărgite
care
conceptualizează proprietăŃile constructului si ramificaŃiile relaŃionale ale înŃelesului
constructului
si ideologia mai largă care dă teoriei scop si perspectivă (de exemplu ideologia referitoare la
natura
umană ca învăŃare, adaptare etc.).
Din această perspectivă, a integrării progresive în cadrul strategiei de validare a diferitelor
semnificaŃii ale validităŃii, în procesul de validare se împletesc atât înŃelesul testului cât si
valoarea
lui, atât interpretarea testului cât si utilizarea lui.
Normarea rezultatelor testului psihologic
DefiniŃii
Normele reprezintă performanŃele realizate la testare de către un esantion de subiecŃi luat
ca
model; astfel normele sunt stabilite empiric – prin determinarea comportamentului la test al
unui
grup reprezentativ pentru populaŃia căreia i se adresează proba.
Raportăm fiecare rezultat individual la rezultatele obŃinute de esantionul standard ca să
putem evalua modul cum se încadrează individul "în raport de" rezultatele populaŃiei din
care face
parte.
Pentru determinarea exactă a locului persoanei în această distribuŃie de scoruri, rezultatul
este transformat într-o unitate de măsură normată. Aceste valori derivate au un scop dublu:
precizează locul individului faŃă de alŃi indivizi din esantion;
vor permite compararea între rezultatele individuale la diferite teste.
Există modalităŃi diferite de a transforma rezultatele brute la un test pentru a corespunde
celor două scopuri. În general, rezultatele derivate sunt de trei tipuri: norme de vârstă,
percentile si
scoruri standard.
Tehnici de normare
Normele pe nivele de vârstă
Conceptul de vârstă mentală a fost introdus în revizia Scalelor de dezvoltare intelectuală de
către creatorii acestora, A. Binet - G. Simon în 1908. Probele individuale sunt grupate pe
nivele de
vârstă. De exemplu, probele pe care majoritatea celor de 8 ani le-au putut rezolva au fost
cuprinse în
testul dedicat pentru 8 ani. Rezultatul unui copil la acest test va corespunde celui mai înalt
nivel de
vârstă pe care este în stare să îl rezolve. Dacă un copil de 8 ani reuseste la probele cuprinse
pentru
nivelul de 10 ani, vârsta sa mentală este de 10, desi cea cronologică este de 8. Este deci cu 2
ani
înaintea vârstei sale, realizând performanŃele unui copil de 10 ani. Rezultatele medii
obŃinute de
copii în cadrul grupelor de vârstă reprezintă normele de vârstă pentru un astfel de test.
În practică, rezultatele realizate de individ la scale de vârstă de acest tip prezintă un grad de
împrăstiere destul de mare. Un subiect poate avea reusite superioare vârstei sale pentru o
serie
dintre subteste si, în acelasi timp, poate să nu reusească pentru altele, probe care sunt sub
nivelul
său de vârstă. Se introduce de aceea conceptul de vârstă de bază - nivelul cel mai înalt până la
care
se pot rezolva testele (mai jos de care toate testele pot fi corect rezolvate).
Pentru a permite o interpretare uniformă, indiferent de subiect sau de vârstă, a fost introdus
coeficientul de inteligenŃă, Q.I. Stern si Kuhlman sunt primii care subliniază necesitatea
introducerii acestui sistem de măsurare care a fost utilizat în practică prima dată pentru
scalele
Stanford - Binet. Q.I.-ul reprezintă raportul dintre vârsta mentală si cea cronologică, fracŃia
fiind
multiplicată cu 100.
Dacă vârsta mentală este aceeasi cu vârsta cronologică, coeficientul de inteligenŃă = 100.
Rezultatul reprezentat printr-un coeficient sub 100 indică gradul de distanŃă faŃă de normal;
ca si cel
peste 100 care reprezintă avansul faŃă de normal. Pentru a putea compara direct valorile Q.I.
la
vârste diferite, deviaŃia standard nu trebuie să varieze în funcŃie de vârstă. CondiŃia
presupune ca
valorile deviaŃiei standard la vârste mentale să crească proporŃional cu vârsta.
Normele exprimate prin percentile
Percentilul se referă la procentul de persoane dintr-un esantion standard care se situează sub
un rezultat dat. Dacă 30% dintre subiecŃi rezolvă mai puŃin de x itemi corect, acest rezultat
neprelucrat, x va corespunde celui de al 30-lea percentil. Gama de percentile este între 1 si
99, si
reprezintă procentul de persoane din grupul de normare care au scoruri la nivelul sau sub
nivelul
unui anumit scor.
Un percentil indică populaŃia relativă pentru individ dintr-un esantion standard. Percentilele
pot fi considerate ca ranguri într-un grup de 100 de subiecŃi. Modul de determinare a
percentilelor:
se socotesc toate scorurile cu valori mai mici decât scorul care ne interesează; se împarte la
numărul
total de scoruri; se înmulŃeste cu 100.
În rangul de percentile scorul mediei este percentila 50; P 50, ca măsură a tendinŃei centrale.
Percentilele peste 50 reprezintă succesiv realizări deasupra mediei, iar cele sub 50, realizări
inferioare. Percentilul 25 si percentilul 75 sunt denumite primul si al treilea quartil (sfert)
delimitând sfertul inferior si sfertul superior ale distribuŃiei scorurilor în populaŃia de
referinŃă.
Rezultatul neprelucrat inferior oricărui rezultat din esantionul standard si rezultatul superior
oricărui
rezultat din esantionul standard vor avea rangul P 0 si, respectiv, P 100.
Norme / scoruri standard
Rezultatele standard se pot obŃine prin transformări lineare sau prin transformări nelineare
ale rezultatelor brute.
Rezultatele derivate linear se numesc si rezultate standard sau rezultate z. Calcularea
rezultatului z cere scăderea din rezultatul brut al persoanei media grupului normativ si
împărŃirea
acestei diferenŃe la abaterea standard a grupului. Orice rezultat brut egal cu media va avea
valoarea
lui z = 0.
z reprezintă media ; σ reprezintă abaterea standard
Avantaj: între rezultatele z avem aceeasi distanŃă.
Dezavantaj: în situaŃia în care media e mai mare ca rezultatul, scorul e negativ.
Cotele de tip T au intervenit pentru a facilita exprimarea scorurilor sub medie.
În cotele T, se consideră că distribuŃia are media 50 si abaterea standard 10.
Clasele normalizate
Un motiv principal al acestei proceduri constă în faptul că cele mai multe distribuŃii ale
rezultatelor brute, mai ales pentru teste de abilităŃi, sunt aproape de curba normală a lui
Gauss.
Rezultatele standard normalizate sunt rezultate standard exprimate în termenii unei
distribuŃii ce a fost transformată pentru a se potrivi curbei normale de distribuŃie.
Există diferite modalităŃi de a normaliza:
1. ÎmpărŃirea acestei curbe în cinci clase normale:
z=x–x/σ
T = 50 + 10 / σ ( x – x )
2. ÎmpărŃirea acestei curbe în 7 clase normale;
3. ÎmpărŃirea acestei curbe în 9 clase standard (stanine)
4. ÎmpărŃirea în 11 clase standardizate.
Pasii procedurii includ: calcularea tabelului de frecvenŃe si împărŃirea lotului de subiecŃi
în
unităŃi procentuale egale, respectiv intervale între repere care nu sunt echidistante.
Acest tip de transformări nonlineare se efectuează numai când există un esantion numeros si
reprezentativ si când deviaŃia standard de la rezultatele testelor se datorează defectelor
testului si nu
caracteristicilor esantionului sau altor factori care afectează esantionul. Când distribuŃia
reală a
rezultatelor brute se apropie de curba normală de distribuŃie, rezultatele standard derivate
linear si
rezultatele standard normalizate vor fi aproape identice. În astfel de situaŃii, rezultatele
standard si
clasele normalizate vor servi aceluiasi scop.
ComparaŃii a diferite tipuri de scoruri la test:
Tip de scor Avantaj Dezavantaj
scor brut Dă un număr precis de puncte obŃinute
la test
Nu poate fi interpretat sau comparat
rang percentil Este mai usor înŃeles de utilizatori.
Nu cere statistici sofisticate.
Indică o poziŃie relativă a scorurilor în
percentile.
Mai adecvat pentru datele
fără distribuŃie normală
(distribuŃii asimetrice)
Utilizează unităŃi de măsurare
ordinale; utilizează deci unităŃi
inegale de măsurare. Nu permite o
tendinŃă centrală.
Nu poate fi comparat dacă grupele nu
sunt similare.
Distorsionează mult
diferenŃele de scor în partea de sus si
de jos a distribuŃiei.
stanine Scorurile sunt unitare.
Poate fi exprimată tendinŃa centrală.
Simple si utile.
Se poate ajunge să nu permită
suficiente unităŃi de scor pentru a
putea să diferenŃiezi printre scoruri.
Sunt insensibile la
diferenŃele de mărime din cadrul
staninei.
scoruri
standard
Derivate din proprietăŃile curbei
normale. Reflectă diferenŃele absolute
dintre scoruri. Se poate calcula
tendinŃa centrală si corelaŃia.
Dacă grupele de referinŃă sunt
echivalente, permit compararea de la
test la test.
Inadecvate pentru
datele ce nu se
grupează conform
curbei normale.
Sunt dificil de explicat pentru
utilizatori.
2.5. Pasii standard în construirea unui test psihologic
Stabilirea unei necesităŃi: luarea în considerare a cerinŃelor formale si informale pentru
test.
Trebuie să realizăm un fel de anchetă socială pentru a vedea dacă această necesitate este reală
sau tine de imaginarul nostru. Trebuie să scanăm disponibilitatea pieŃei, să vedem dacă
există
ceva similar (pentru a nu repeta).
Definirea obiectivelor si parametrilor testelor: stabilim scopul testului (cine este testat si de
ce a
fost ales acest test), clarificăm modul în care informaŃia utilizată de test va fi utilă si celui
care
dă testul, si beneficiarului. Trebuie să luăm în considerare tipul de format al itemilor si tipul
de
format al răspunsurilor, dar si numărul de itemi ce vor fi inclusi.
Selectarea unui grup de experŃi în domeniul respectiv: se discută din nou obiectivele,
scopurile
si parametrii testului si se determină o primă machetă a testului.
Scrierea itemilor: se utilizează experŃi din domeniul testului sau specialisti din aria
domeniului
respectiv pentru a scrie itemii. După ce au fost scrisi, itemii trebuie să fie revizuiŃi (din
punctul
de vedere al conŃinutului) de cel puŃin o persoană sau de către o echipă care nu a fost
implicată
în scrierea lor.
Faza de teren. Itemii sunt supusi realităŃii. Un prim esantion de itemi este utilizat pentru a
fi
testaŃi subiecŃi reali, dintr-un anumit grup Ńintă (grup realizat în funcŃie de vârstă, sex,
pregătire
profesională, etc.). În urma testării, se va calcula gradul de dificultate si de discriminare al
itemilor (aceasta reprezintă analiza de itemi).
Revizuirea itemilor, care se produce în urma analizei de itemi. Se verifică dacă există itemi
cu o
anumită încărcătură nedorită sau ce includ prejudecăŃi (de exemplu, sexuale sau legate de
minorităŃi). Sunt eliminaŃi itemii care pot să fie incorecŃi, nedrepŃi sau pot să lezeze
anumite
grupuri de indivizi.
Alcătuirea formei finale a testului. Se verifică adecvarea grilei de scorare, mergându-se
până la
subtilităŃi în ceea ce priveste scorarea răspunsurilor. Se întâmplă foarte multe accidente în
faza
finală, astfel că este necesară intervenŃia unui "cap limpede". Se re-verifică itemii si grila de
scorare.
Constituirea normelor si calcularea finalităŃii si validităŃii:
1. Sunt verificate datele tehnice ale testului. Se fac procedurile de esantionare sau de
constituire a
loturilor de experimentare;
2. are loc administrarea si scorarea formei finale a testului;
3. se calculează finalitatea si itemii de finalitate;
4. are loc construirea normelor adecvate de interpretare.
2.6. Raportul - caracterizarea finală
Forma pe care o ia acest raport este de obicei direct legată de tipul de examen si de cerinŃele
beneficiarului. Raportul unui examen clinic diferă în amploare si profunzime a interpretărilor
de
raportul unui examen de selecŃie. Raportul privind consilierea educaŃională diferă în
conŃinut si
centrare pe probleme de raportul de expertiză judiciară. Rapoartele diferă de asemenea si în
funcŃie
de nivelul de comprehensibilitate al beneficiarului.
CondiŃiile si principiile generale de întocmire a raportului sunt prezentate în Standardele de
testare educaŃională si psihologică. Principiile respective se referă la obiectivitate, non-
intruziunea,
lipsa de ambiguitate si subiectivism, respectarea confidenŃialităŃii, neutilizarea unor
termeni care nu
sunt inteligibili beneficiarului si explicarea semnificaŃiei rezultatelor.
O deficienŃă constă în descriptivismul exagerat (privind comportamentul subiectului în
timpul examinării) fără a oferi si comentarii asupra acestor prezentări. Simpla enumerare a
observaŃiilor făcute, fără comentarii si integrarea lor într-un sens anume, poate genera o
varietate
largă de interpretări beneficiarului conducând cel mai adesea spre imagini gresite asupra
persoanei
testate, încărcate de subiectivismul celui care citeste un astfel de raport. În raport se includ si
explicaŃiile posibile, atenŃionând când acestea nu sunt certe. În situaŃia unor rezultate
contradictorii
este important ca psihologul să prezinte obiectiv constatările si să încerce explicarea
inconstanŃelor,
incertitudinilor, discordanŃelor dintre date.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. M. Minulescu, Teorie si practică în psihodiagnoză, Editura FundaŃiei România de Mâine,
2003.
2. B.Luban-Plozza si I.B. Iamandescu, Dimensiunea psihosocială a practicii medicale,
Editura
Infomedia, Bucuresti, 2002.
TESTE DE AUTOEVALUARE
____ 1. Este necesară prudenta în interpretarea rezultatului la un test de memorie; un rezultat
izolat nu poate fi generalizat pentru că poate fi conditionat de mai multi factori. Dintre
elementele
de mai jos una nu este corect inclusă între elementele care ar conditiona rezultatul la testul de
memorie.
a. atentia subiectului
b. metoda de testare folosită
c. continutul examenului
d. caracterul examinatorului
____ 2. Primul autor care a introdus în psihologie termenul de „test mental” este:
a. A. Einstein
b. J. M. Cattell
c. F. Galton
d. C. G. Jung
____ 3. Definirea fidelitătii testelor nu include referiri la:
a. stabilitate
b. repetabilitate
c. distributivitate
d. coonsistentă
____ 4. Dintre procedurile legate de analiza validitătii unui test nu face parte:
a. metoda verificării criteriului
b. metoda reprezentativitătii continuturilor
c. metoda evaluării consecintelor
d. metoda testelor paralele
____ 5. Examinatorul este unul dintre factorii de influentă majoră în examenul psihologic.
Sunt descrise cel putin 6 variabile relevante, dintre care:
Dintre cele trei combinatii prezentate mai sus, unele sunt în totalitate corecte dar există si una
partial gresită. Care este aceasta?
a. caracteristicile fizice ale examinatorului; prezenta sau absenta sa din camera de testare
b. comportamentul său, "cald" sau "rece"; conditionarea operată asupra comportamentului
verbal
al subiectului
c. efectul examinatorului ca persoană; starea de relaxare sau încredere a subiectului testat
____ 6. Sănătatea mintală este definită, de regulă, prin următoarele caracteristici:
Dintre cele patru combinatii prezentate mai sus, unele sunt în totalitate corecte dar există si
una
partial gresită. Care este aceasta?
a. capacitatea de constientizare, acceptare si corectitudine în modul cum se concepe
pe sine;
b. stăpânirea mediului si adecvarea în modul de a face fată cerintelor vietii;
c. integrarea si unitatea personalitătii; autonomia si încrederea în sine;
d. perceperea realistă si sensibilitatea socială; vulnerabilitate psihică.
____ 7. Măsurarea cantitativă în psihologie include trei tipuri de statistici si anume:
Dintre cele trei combinatii prezentate mai sus, una este în totalitate corectă. Care este
aceasta?
a. statistici descriptive; statistici inferentiale; statistici moderatoare
b. statistici inferentiale; statistici descriptive; statistici mediatoare
c. statistici multivariate, statistici descriptive, statistici inferentiale
____ 8. Acest tip de scală de măsură are o singură calitate si anume exclusivitatea (un număr
poate fi atribuit doar o singură dată). Nu se pot folosi nici un fel de proceduri matematice.
Ne referim la scalele?
a. de tip ordinal
b. de tip nominal
c. de interval
d. de proportie
____ 9. Orice test psihologic sau educational care este destinat utilizării în practică trebuie să
fie perceput de cei examinati cu acesta ca fiind adecvat domeniului în care este aplicat.
Această calitate a testelor este denumită ?:
a. validitate de aspect
b. fidelitate
c. validitate de criteriu
d. standardizare
____ 10. Validitatea este si o evidentă a consecintelor reale si potentiale ale utilizării
actiunilor de interpretare a scorurilor testului si de utilizare a informatiilor astfel obtinute.
Cine este
autorul contemporan care a subliniat necesitatea includerii consecintelor în dovezile
referitoare la
validitatea testului.
Care este răspunsul corect?
a. Messick
b. Minulescu
c. Anastasi
d. Pitariu
____ 11. Conceptul de vârstă mentală a fost introdus în normarea scalelor la începutul
secolului XX de către:
Care este răspunsul corect?
a. Cattell
b. Weschler
c. Raven
d. Binet – Simon
____ 12. Rezultatele standard se pot obtine prin transformări lineare sau prin transformări
nelineare ale rezultatelor brute.
Alegeti dintre răspunsurile de mai jos tipul de normare care prezintă acest specific:
a. percentilele
b. scorurile T
c. coeficientul de inteligentă
d. vârsta mentală