3.

ELABORAREA METODELOR DE CONTROL ȘI A FUNCȚIILOR

DISPOZITIVULUI
Dispozitivul proiectat funcționează în baza unui microprocesor Atmega 16 pe care rulează
un program special dezvoltat să genereze un semnal dreptunghiular cu frecvența de 50 kHz și să
măsoare căderea de tensiune pe sectorul de țesut studiat, să facă calculele speciale și să afișeze
rezultatele pe un ecran LCD.

3.1. Elaborarea schemei bloc a programului pentru microprocesor

La pornirea alimentării microprocesorului, rulează mai întâi o secvență de cod pentru

inițializarea tuturor modulelor și blocurilor funcționale din interiorul microprocesorului.
Schema bloc a inițializării microprocesorului este prezentată în figura 3.1.

Fig. 3.1. Schema bloc a secvenței de cod de inițializare

 Mai întâi se inițializează modulul de conversie din Analogic în Digital la parametrii
necesari, modul de bază în construirea unui sistem de achiziție de date, care servește la „citirea”
valorilor de tensiune a semnalului cules de la electrozii de tensiune și prelucrat analogic.
Ecranul LCD alfanumeric are și el nevoie de inițializare pentru a afișa informația
necesară pe ecran.
Funcționarea programului de lucru se bazează pe o buclă de timp în care se măsoară
temperatura de la senzorul de temperatură iar valoarea obținută de la senzor se compară cu
valoarea setată. Schema bloc a programului de lucru este prezentată în figura 3.2.
Funcționarea programului de lucru se bazează pe o buclă de timp în care se măsoară
tensiunea analogică aplicată la intrarea convertorului analog – digital și se calculează debitul de
sânge. Odată cu primirea semnalului spre ADC, se setează timer-ul intern pentru ADC pentru ca
frecvenţa de conversie să fie cel puţin de 2 ori mai mare decît frecvenţa semnalului procesat.
Schema bloc a programului este demonstrat în figura 3.2.

Fig. 3.2. Schema bloc de lucru

 3.2. Elaborarea funcțiilor de generare a semnalului

Cum a fost menționat mai sus, în calitate de semnal cu frecvenţa de 50 kHz se folosește
un microprocesor din seria ATMEL, Atmega16. Acesta permite folosirea blocului integrat
TIMER_COUNTER_0 ca sursă de semnal de frecvenţă înaltă folosind prescaller-ul setat în aşa
fel încît frecvenţa de clock a procesorului, care standard e 1MHz, să fie împărţită în 8, 64, 256,
sau 1024. De multe ori se foloseşte un quartz cu care frecvenţa de clock poate fi mărită pînă la
16MHz, aceasta fiind limita procesorului. Pentru a ajunge la frecvenţa de 50 kHz am setat
regiştrii timer-ului, cum este prezentat în codul de mai jos.

void timer0_init(void)
{
TCCR0 = 0x00; //stop
TCNT0 = 0xEC; //set count
OCR0 = 0x14; //set compare
TCCR0 = 0x11; //start timer
}

Înainte ca timerul sa funcţioneze la frecvenţa stabilită este nevoie de a iniţializa toate întreruperile
procesorului. Pentru aceasta vom înscrie 0x04 în registrul TIMSK şi 0x082 în registrul SREG aşa ca în
codul sursă de mai jos.

void interrupt_init(void)
{
SREG = 0x82;
MCUCR = 0x00;
GICR = 0x00;
TIMSK = 0x04;
}

Pentru a putea obține semnalul generat la un pin de ieșire a microprocesorului este necesar de a
seta PIN-ul OCR0 ca PIN de ieşire, el se află în PORT-ul B al procesorului, e nevoie de a seta PORTB ca
port de ieşire
Pentru asta e nevoie de a seta registrul DDRB cu valorile 0x08, dar aşa cum acest port nu e folosit
pentru altceva a fost folosit întregul PORTB ca port de ieşire, acestta fiind o variantă la alegere. Secvența
de cod de mai jos prezintă funcția de inițializare a tuturor porturilor microprocesorului.
 void port_init(void)
{
PORTA = 0x00;
DDRA = 0xFF;

PORTB = 0x00;
DDRB = 0x08;

PORTC = 0x00;
DDRC = 0xFF;

PORTD = 0x00;
DDRD = 0x20;
}

Cu toate aceste setări microprocesorul permite generarea unui semnal cu frecvența de 50 kHz la
ieşirea din PIN-ul 4 al PORT-ului B cu amplituda de 5V, care urmează a fi procesat în continuare.

3.3. Elaborarea algoritmului de calcul a debitului de sânge

La fiecare intrerupere a timer-ului începe o conversie nouă, conversia durează în jur de 10
us, după care toate datele din ADC se stochează într-un tabel de date temporar. Odată stocate
datele pot fi procesate în ansamblu cu determinarea numărului de pulsuri şi prin formula de
calcul specială se determină volumul de sînge a unui puls. Avînd numărul de pulsuri într-un
minut şi volumul lor se determină debitul de sînge în acea regiune a corpului.

Fig. 3.3. Schema bloc a algoritmului de determinare a debitului de sânge

 La un om fără dereglări de circulaţie sanguină, cu o greutate de 70kg, debitul de sânge
esteîn domeniul 3,6 – 4.4 l/min.

3.4. Elaborarea plăcii cu cablaj imprimat a dispozitivului

Conectarea tuturor modulelor descrise în capitolul 2 a fost posibilă prin programul
specializat în domeniu, Proteus 7.2, care ca modul de lucru are 2 subdiviziuni de softuri: ISIS şi
ARES. Schema principială şi NET-LIST-ul acesteia a fost configurat în ISIS după care, conform
aceluiaş net-list a fost posibilă confecţionarea PCB-ului (placa cu cablaj imprimant). În figura
3.4 este demonstrată schema principială finală.

Fig. 3.4. Schema principială a dispozitivului

După acest pas, toate elementele se transferă conform net-listului în programul ARES în
care ele se plasează în aşa mod, încît să fie deajuns spaţiu pentru traseele dintre elemente.Pentru
a izola traseele interne de zgomot, programul pune la dispoziţia utilizatorului posibilitatea de a
„turna” cupru în jurul elementelor pentru a crea o barieră contra zgomot care la rîndul său e
legată la pămînt aşa cum e arătat în figura 3.5.
După aranjarea elementelor şi trasarea rutelor dintre ele se purcede la aplicarea PCB-ului
pe placa de textolit. După aplicare, pe textolit vor rămîne colorate cu cerneală doar viitoarele rute
de pe placă, acolo unde nu este cerneală, cuprul de pe placa de textolit va fi dizolvat în soluţia de
corodare.
În aşa mod, după spălarea cernelei în final, ramîn rutele pe placă care urmează a face
legătura între elemente. Din acest moment placa poate fi găurită cu ajutorul unui sfredel cu
diamentrul de 1mm în locurile în care se vor plasa picioarele elementelor, după plasarea lor se
purcede la lipire cu ajutorul ciocanului de lipit, cositorului şi sacîzului.

Fig. 3.5. Placa cu cablaj imprimant a schemei principiale