ROMÂNIA

Dosar nr(...)
114/2010

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I – SECŢIA I-a PENALĂ

Decizia penală nr.359/R
Şedinţa publică din data de 26 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREŞEDINTE (...)-(...) (...)
JUDECĂTOR (...) (...)
JUDECĂTOR (...)-B. (...)

GREFIER H.TA-O. E.
.............................

M I N I S T E R U L P U B L I C – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ
CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I a fost reprezentat prin
PROCUROR T. D.

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat E. Ş.-E.

împotriva Deciziei penale nr.690/A/15.XII.2009 a T r i b u n a l u l u i B u c
u r e ş t i – Secţia a II-a Penală, din Dosarul nr(...).
La apelul nominal făcut în şedinţă publică a lipsit recurentul-inculpat,
pentru care a răspuns apărătorul din oficiu E. D., din cadrul Baroului B, cu
delegaţie de substituire a apărătorului titular U. S., având depusă la dosar
delegaţia nr.001.502/18.I.2010, aflată la fila 8.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care
învederează prezenţa la dosar a motivelor de recurs depuse de recurentul-
inculpat, după care, nefiind cereri de formulat sau excepţii de invocat, Curtea
apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbaterea
recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat pune concluzii de admitere
a recursului, casarea hotărârilor pronunţate de instanţele de fond şi de apel
şi, pe fond, în principal, achitarea inculpatului sub aspectul comiterii tentativei
la infracţiunea de înşelăciune, întrucât fapta penală îi aparţine, în
exclusivitate, lui P. B. şi nu există suficiente probe care să dovedească
vinovăţia inculpatului, iar, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei
închisorii, precizând faptul că motivele de recurs aflate la dosar nu îi aparţin,
însă solicită să fie luate în considerare.
Reprezentantul M i n i s t e r u l u i P u b l i c pune concluzii de
respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că, din probele administrate,
rezultă faptul că inculpatul a participat la comiterea infracţiunii de tâlhărie în
forma complicităţii, fiind persoana care a condus autoturismul în sens invers
 2
pentru a facilita smulgerea genţii părţii vătămate de către ceilalţi doi
participanţi, fiind neîntemeiată şi critica referitoare la cuantumul pedepsei,
având în vedere faptul că instanţa a reţinut în favoarea inculpatului
circumstanţe atenuante.

CURTEA

Asupra recursului penal de faţă:

Prin decizia penală nr. 690/A din 15 E. 2009 a T r i b u n a l u l u i B u
c u r e ş t i – Secţia a II-a Penală au fost respinse ca nefondate apelurile
declarate de apelanţii inculpaţi P. B. B. şi E. Ş. E. împotriva sentinţei penale
nr.1060 din 27.05.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 B. Prin aceeaşi decizie s-a
constatat că inculpatul P. B. B. a fost reţinut în cauză la data de 02.05.2008,
iar inculpatul E. Ş. E. la 02.05.2008.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1060 din 27 mai 2009 pronunţată de
Judecătoria sectorului 4 B, în dosar nr(...), s-a respins ca nefondată cererea
formulată de inculpatul E. Ş.-E., prin apărător ales, privind schimbarea
încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului P. B.-B., din
infracţiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin. 1, 2 lit.c, alin.2 1 lit.a Cod penal,
în infracţiunea de furt prev. de art.208 alin.1 Cod penal.
A respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul P. B.-B., prin
apărător ales, privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina
sa, din infracţiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, 2 lit.c, alin. 2 1 lit.a Cod
penal în infracţiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, 2 lit.c Cod penal.
1. În baza art.211 alin.1, 2 lit.c, alin.2 1 lit.a Cod penal cu aplic. art.74
alin.2 şi art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul P. B.-B. la
pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de
tâlhărie.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie,
drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a Il-a şi lit.b Cod penal.
În baza art.861 Cod penal a suspendat executarea pedepsei închisorii
sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani şi 6 luni, stabilit
conform art.862 Cod penal.
În baza art.863 alin.1 Cod penal, a pus în vedere inculpatului ca pe
durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere: a)
să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă T r i b u
n a l u l B u c u r e ş t i, instituţie care va exercita supravegherea; b) să
anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi
orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice
şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de
natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art.86 alin.3 lit.a Cod penal, a impus inculpatului obligaţia să
urmeze un curs de calificare, al cărui conţinut va fi stabilit de Serviciul de
Probaţiune de pe lângă T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i.
 3
În baza art.359 Cod procedură penală a atras atenţia inculpatului
asupra disp. art.864 cu referire la art.83 Cod penal, în sensul că săvârşirea
unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare şi neîndeplinirea cu rea-
credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiei stabilite prin prezenta
hotărâre au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub
supraveghere.
În baza art.71 alin.5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei
accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1, lit. a) teza a Il-a şi lit.
b) Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei
închisorii.
A constatat că inculpatul a fost reţinut în cauză la data de 02.05.2008.
2. În baza art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1, 2 lit.c, alin.2 1 lit. a Cod
penal cu aplic, art.74 alin.2 şi art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a condamnat pe
inculpatul O. H.-U. la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de complicitate la tâlhărie.
În baza art.7 din Legea nr.543/2002 a revocat graţierea condiţionată a
executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală
nr.1562/23.06.2006 pronunţată de J u d e c ă t o r i a B u f t e a, pe care
inculpatul o va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă.
În consecinţă, inculpatul execută pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie,
drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a Il-a şi lit.b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsă durata reţinerii din
02.05.2008.
3. În baza art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1, 2 lit.c, alin.2 1 lit.a Cod
penal cu aplic, art.74 alin.1 lit.a şi art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a condamnat
pe inculpatul E. Ş.-E. la pedeapsa de 2 şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de complicitate la tâlhărie.
În baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.l95/2002 cu aplic, art.74 alin.1 lit.a şi
art.76 alin.1 lit.d Cod penal,a condamnat pe inculpatul E. Ş.-E. la pedeapsa
de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile
publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de
conducere.
În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b Cod penal a aplicat inculpatului
pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie,
drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a Il-a şi lit.b Cod penal.
În baza art.86 Cod penal a suspendat executarea pedepsei închisorii
sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, stabilit
conform art.862 Cod penal.
În baza art.863 alin.1 Cod penal, a pus în vedere inculpatului ca pe
durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere: a)
să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă T r i b u
n a l u l B u c u r e ş t i, instituţie care va exercita supravegherea; b) să
anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi
 4
orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice
şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de
natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art.359 Cod procedură penală a atras atenţia inculpatului
asupra disp. art.864 cu referire la art.83 Cod penal, în sensul că săvârşirea
unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare şi neîndeplinirea cu rea-
credinţă a măsurilor de supraveghere au ca urmare revocarea suspendării
executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin.5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei
accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1, lit.a teza a Il-a şi lit.b
Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei
închisorii.
A constatat că inculpatul a fost reţinut în cauză la data de 02.05.2008.
A luat act că partea vătămată N. J., nu s-a constituit parte civilă în
procesul penal, iar prejudiciul a fost recuperat (prejudiciul bănesc fiind
acoperit din partea inculpatului P. B.-B.).
În baza art.112 lit.f rap. la art.118 lit.e Cod penal a confiscat de la
inculpatul O. H.-U. suma de 5 lei.
În baza art.112 lit.f rap. la art.118 lit.e Cod penal a confiscat de la
inculpatul E. Ş.-E. suma de 5 lei.
În baza art.191 alin. 1,2 Cod procedură penală,a obligat pe inculpaţi la
plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează:
- inculpatul P. B.-B. la plata sumei de 700 lei;
- inculpatul O. H.-U. la plata sumei de 600 lei;
- inculpatul E. Ş.-E. la plata sumei de 300 lei. Onorariul pentru asistenţa
juridică din oficiu fiind plătită conform Protocolului încheiat între Ministerul
Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin
rechizitoriul nr.3709/P/2008 din 28.11.2008 Parchetul de pe lângă
Judecătoria Sectorului 4 B a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P. B.-
B. - pentru infracţiunea prev. de art.211 alin.1, 2 lit.c, alin. 2 1 lit.a Cod penal,
O. H.-U. - pentru infracţiunea prev. de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1,
2 lit.c, alin.21 lit.a Cod penal şi E. Ş.-E. - pentru infracţiunile prev. de art.26
Cod penal rap. la art.211 alin.1, 2 lit.c, alin.2 1 lit.a Cod penal şi art.86 alin.1
din O.U.G. nr.195/2002, ambele cu aplic, art.33 lit.a Cod penal.
S-a reţinut că la data de 01.05.2008 în jurul orei 14 30, inculpatul P. B.-
B., în loc public, beneficiind de ajutorul inculpaţilor O. H.-U. şi E. Ş.-E., a
sustras prin smulgere geanta părţii vătămate N. J..
Inculpatul O. H.-U. a acordat concursul moral inculpatului P., iar
inculpatul E. Ş.-E. l-a ajutat pe inculpatul P. să săvârşească infracţiunea de
tâlhărie.
De asemenea, inculpatul E. Ş.-E. a condus autoturismul E. 1310 cu nr.
de înmatriculare (...) din comuna 1 E. în
B, unde l-a condus fără a poseda permis de conducere pentrif nicio categorie
de autovehicule.
 5
Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză
(declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor,
procese-verbale de prezentare pentru recunoaştere, înscrisuri, procesele-
verbale întocmite de organele de poliţie), instanţa a reţinut:
La data de 01.05.2008, în jurul orei 09 00, inculpatul E. Ş.-E. a sustras
cheile autoturismului E. 1310 cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea tatălui
său, E. N., şi deşi nu deţinea permis de conducere pentru nicio categorie de
vehicule, s-a deplasat în B, împreună cu inculpaţii O. H.-U. şi P. B.-B., pentru
a se droga.
După ce şi-au procurat heroină din cartierul G. s-au dus într-o scară de
bloc şi s-au injectat. Apoi cei trei s-au deplasat cu autoturismul condus de
inculpatul E. pe raza sectorului 4.
În jurul orei 1430, aflându-se pe strada (...) (...) din sectorul 4, inculpaţii
au luat hotărârea de a sustrage geanta părţii vătămate N. J..
Aceasta se plimba pe stradă însoţită de martorul E. E., având asupra sa
o geantă pe care o purta pe umărul stâng.
Inculpatul E. Ş.-E. a oprit autoturismul, iar inculpatul P. B.-B. a coborât
şi s-a dus spre partea vătămată, şi venind din spate i-a smuls geanta de pe
umăr, după care a luat-o la fugă, înapoi la autoturism.
În tot acest timp inculpaţii E. Ş.-E. şi O. H.-U. au rămas în maşină.
Când inculpatul P. B.-B. s-a urcat în autoturism, inculpatul E. Ş.-E. a
demarat.
La strigătele de ajutor ale părţii vătămate, martorii O. E.-O. şi N. D.-D.
au anunţat organele de poliţie.
Cei doi martori l-au văzut şi l-au recunoscut pe inculpatul P. B.-B., ca
fiind cel care se deplasa în fugă spre maşină, cu geanta asupra sa.
În interiorul maşinii inculpatul O. a scotocit în geantă, şi după ce a găsit
suma de 15 lei a aruncat geanta într-un tomberon de pe strada (...), sector 4.
Din banii obţinuţi - împărţiţi în mod egal -inculpaţii şi-au cumpărat ţigări,
rămânându-le şi bani de maxi taxi inculpaţilor O. şi P..
Ulterior, geanta a fost recuperată şi restituită părţii vătămate, iar la
secţia de poliţie sora inculpatului a despăgubit-o pe partea vătămată, în
numele inculpatului, banii fiind predaţi părţii vătămate de apărătorul
inculpatului P..
După ce i-a lăsat pe drum pe ceilalţi doi inculpaţi, inculpatul E. Ş.-E. şi-a
continuat deplasarea, iar în zona CFR E. a fost somat să oprească de către
agenţi ai Secţiei 16 Poliţie (autoturismul fiind dat în atenţie de dispecerat).
Deşi nu a oprit, continuându-şi deplasarea, după o urmărire pe străzi,
inculpatul E. a abandonat autoturismul şi a fugit, dar a fost prins de organele
de poliţie, aspecte cuprinse în procesul-verbal întocmit de Secţia 16 Poliţie la
data de 01.05.2008 (filele 11-13 d.u.p.). Ulterior au fost prinşi ceilalţi doi
inculpaţi.
Pe parcursul procesului, inculpaţii au avut o atitudine oscilantă şi
contradictorie, alternând declaraţiile parţial sincere cu declaraţiile nesincere,
acestea din urmă date, mai ales, în faţa instanţei.*
 6
Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că
prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor este înlăturată.
Săvârşirea actului de smulgere a genţii de către inculpatul P. B.-B. este
una indubitabilă, rezultând nu numai din propriile declaraţii ale inculpatului,
dar şi din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor E. E., O. E.-O. şi N. D.-
D., coroborate cu imaginile cuprinse în planşele foto de la filele 20-21 d.u.p.,
procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere, declaraţiile şi procesul-
verbal din care reiese că martorii O. E.-O. şi N. D.-D. l-au recunoscut pe
inculpatul P. B.-B., dar au recunoscut şi autoturismul în care s-a urcaţi acesta
după tâlhărirea părţii vătămate (filele 24-39 d.u.p.). Martorii oculari O. şi N. şi-
au menţinut declaraţiile în faza cercetării! judecătoreşti (filele 115, 116).
Totodată, geanta a fost smulsă cu putere, inculpatul folosind violenţa în
scopul deposedării părţii vătămate de acest bun.
Prezenţa celorlalţi doi inculpaţi în interiorul autoturismului este la fel de
certă, potrivit propriilor declaraţii. Inculpatul E. Ş.-E. a recunoscut totodată
conducerea autoturismului fără permis, aspect coroborat cu procesul-verbal
de verificare din 01.05.2008 (fila 17 d.u.p.), din care a rezultat că inculpatul
nu deţine permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
De asemenea, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr.(...)
din 26.05.2008 de la filele 56-61 d.u.p. reiese că urma palmară din fotografia
3 ridicată de pe portiera stânga spate exterior în cazul cercetării asupra
autoturismului cu nr.(...) a fost lăsată de palma de la mâna T. a inculpatului E.
Ş.-E..
Martorul O. E.-O. a declarat că era împreună cu martorul N. la un H.,
fiind 1 Mai, şi atunci a observat pe str.(...) (...) o E. care dădea cu spatele, iar
pe stradă un băiat (recunoscut în persoana inculpatului P.) care mergea pe
stradă ca şi cum ar fi urmărit pe cineva. A auzit după circa un minut ţipete,
cineva reclamând o tâlhărie, iar apoi l-a văzut pe individ urcând în maşină, al
cărei numărul înmatriculare l-a reţinut. Totodată, martorul a precizat că
maşina cu spatele în direcţia de mers în care se deplasa şi băiatul pe care
văzuse (inculpatul P.).
Martorul N. D.-D. a declarat că a văzut un tânăr (recunoscut în
persoana inculpatului P.) care părea că urmăreşte pe cineva, iar apoi a auzit
ţipete şi a văzut că individul a fugit şi s-a urcat în maşina de culoare gri, care
a demarat în trombă. Maşina dăduse cu spatele în direcţia de mers a
individului respectiv.
Martorii O. E.-O. şi N. D.-D. au confirmat astfel implicarea celor din
autoturism în săvârşirea infracţiunii, dar şi faptul că inculpatul P. şi-a urmărit
victima, fiind astfel înlăturată susţinerea acestui inculpat de la ultimul termen
de judecată în sensul că el doar s-a dus într-un tufiş pentru a-şi satisface
nevoile fiziologice şi atunci când partea vătămată s-a apropiat i-a tras geanta.
De altfel, chiar inculpatul P. B.-B. a declarat în faţa instanţei că
inculpatul E. Ş.-E. „a tras autoturismul mai aproape de respectiva femeie,
dând cu spatele”. A mai arătat că inculpatul E. a dat autoturismul cu spatele
văzând că se îndepărta în fugă de la locul faptei.
 7
Instanţa a apreciat că vinovăţia inculpaţilor s-a desprins şi din propriile
lor declaraţii, cu menţiunea că aceştia se contrazic în numeroase susţineri,
atât între ei, cât şi în raport de propriile declaraţii anterioare.
Astfel, în faza urmăririi penale, inculpatul P. B.-B. (filele 79-84 d.u.p.) a
declarat că prietenii săi, inculpaţii O. şi E., au tras maşina mai aproape de
femeie - partea vătămată, spunându-i să coboare şi să-i fure geanta.
Inculpatul a arătat apoi că i-a smuls geanta, s-a urcat în maşină şi au plecat
iar după aceea inculpatul O. s-a uitat în geantă şi a luat 15 lei, geanta fiind
abandonată.
În faţa instanţei, deşi a recunoscut în continuare, că i-a smuls geanta
părţii vătămate, inculpatul P. B.-B. a încercat să îi disculpe pe ceilalţi
inculpaţi, nuanţând situaţia de fapt. Inculpatul a menţionat că ceilalţi doi
coinculpaţi nu i-au spus să se ducă să fure geanta, ci el a dorit să coboare
pentru a-şi satisface nevoile fiziologice, nemaiamintindu-şi nimic despre
declaraţiile din faza urmăririi penale. Aceste din urmă declaraţii au fost însă
relativ constante, iar schimbarea poziţiei inculpatului nu poate fi reţinută. Cu
atât mai mult, inculpatul a arătat că nu mai ştie ce i-au spus ceilalţi inculpaţi la
acel moment, punând acest lucru pe seama influenţei drogurilor, dar în
schimb îşi aminteşte alte amănunte: cuvintele strigate de partea vătămată,
derularea concretă a evenimentelor.
Inculpatul P. a mai declarat că le-a adus la cunoştinţă celorlalţi inculpaţi
de unde avea geanta, ceea ce infirmă declaraţiile inculpatului E. Ş.-E., care în
faza cercetării judecătoreşti prezintă o versiune nesusţinută de niciun mijloc
de probă: aceea că inculpatul P. i-ar fi cerut să oprească autoturismul pentru
că urma să se întâlnească cu o fată (?!), că în acest timp el şi inculpatul O. nu
au făcut nimic (martorii şi inculpatul P. au arătat că maşina s-a deplasat,
scopul evident fiind acela de a înlesni inculpatului P. reîntoarcerea la vehicul
după deposedarea părţii vătămate de bunul său) şi că a crezut că inculpatul
P. se bătuse cu cineva din moment ce venise în fugă, dar ... nu avea semne
de lovituri. Instanţa a apreciat că declaraţia dată de inculpatul E. Ş.-E. în
cursul cercetării judecătoreşti (fila 66) a fost nesinceră, prin negarea faptului
că l-ar fi ajutat pe inculpatul P. la comiterea infracţiunii de tâlhărie.
O. de alte mijloace de probă au fost şi afirmaţiile inculpatului E. din faza
urmăririi penale, în sensul că şi inculpatul O. ar fi condus autoturismul în acea
zi.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul O. H.-U., acesta a declarat în cursul
urmăririi penale, că inculpatul P. i-a cerut inculpatului E. să oprească maşina,
apoi a coborât şi s-a întors cu o geantă, alergând, i-a zis inculpatului E. să
părăsească locul respectiv pentru că a furat o geantă, iar acesta din urmă a
pornit maşina. Inculpatul O. H.-U. a recunoscut că a aruncat geanta, iar
potrivit procesului-verbal din 02.05.2008 (filele 71-75 d.u.p.) inculpatul a
condus organele de poliţie la locul unde a fost abandonată geanta, respectiv
în dreptul imobilului cu nr.75, str. (...), sector 4, la un D. de gunoi.
Audiat în faza cercetării judecătoreşti (fila 186), inculpatul O. H.-U. a
recunoscut fapta, însă cu nuanţări, menţionând însă că deşi nu a văzut
 8
efectiv momentul sustragerii genţii şi nu a avut nimeni propunerea de a tâlhări
pe cineva, inculpatul P. s-a reîntors având în mână o geantă şi i-a spus
inculpatului E. „(...)-i drumul că am luat asta”, referindu-se la geantă.
În continuare, instanţa s-a referit şi la alte aspecte invocate de inculpaţi.
Cu privire la argumentele expuse de apărătorii inculpatului E. Ş.-E. cu
ocazia dezbaterilor, instanţa a subliniat că nu există motive de înlăturare a
declaraţiilor martorilor şi niciun element din care ar reieşi aşa-zisa
subiectivitate a acestora. Totodată, consumul de droguri nu constituie
circumstanţă atenuantă, iar din actele dosarului a rezultat că reţinerea
inculpatului s-a luat începând cu data de 02.05.2008 (fila 100 d.u.p.), şi nu de
la data de 01.05.2008.
Cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice, instanţa a reţinut
că la termenul din 22.04.2009, apărătorul ales al inculpatului E. Ş.-E. a
solicitat schimbarea încadrării juridice, însă nu pentru inculpatul pe care îl
asistă, ci pentru inculpatul P. B. B., din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea
de furt, susţinută şi în scris (filele 187-188), motivând că în ipoteza schimbării
încadrării juridice consecinţa achitării inculpatului E. a decurs de la sine.
Totodată, la ultimul termen de judecată, apărătorul ales al inculpatului
P. B.-B. a solicitat înlăturarea din încadrarea juridică a alin.2 1 lit.a de la
art.211 Cod penal.
Aşa cum s-a arătat şi mai sus, din probele administrate rezultă că fapta
a fost săvârşită de trei persoane, ceea ce echivalează cu reţinerea alin.2 1
lit.a, iar pe de altă parte acţiunea de deposedare a părţii vătămate s-a realizat
prin smulgere, deci prin întrebuinţarea unei acţiuni care implică violenţa, în
scopul deposedării victimei de geantă. Orice alte argumente denotă
necunoaşterea legii şi a jurisprudenţei instanţelor sub acest aspect.
În consecinţă, instanţa a respins cele două cereri ca nefondate,
împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii E. Ş. E. şi P. B. B..
În apelul formulat de inculpatul E. Ş. E. a criticat sentinţa pentru
nelegalitate, invocându-se nulitatea actului de sesizarea instanţei întrucât la
data audierii inculpatului ce a avut loc la data de 01.05.2008, acesta nu a fost
asistat de apărător întrucât delegaţia este datată 02.05.2008 şi totodată,
inculpatul se afla sub influenţa drogurilor.
În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului în conformitate cu art.11
pct. 2 rap la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
În apelul formulat de inculpatul P. B. B., s-a criticat sentinţa pentru
nelegalitate, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate în raport
de fapta săvârşită şi circumstanţele sale personale.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, atât prin prisma
motivelor invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele, potrivit disp. art.371
al.2 Cod procedură penală, Tribunalul a apreciat că apelurile sunt nefondate
urmând a fi respinse, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
În ceea ce priveşte critica formulată de către inculpatul E. Ş. E.
referitoare la nelegalitatea actului de sesizare Tribunalul constată că este
nefondată pentru următoarele considerente:
 9
În cursul urmăririi penale, inculpatul E. Ş. E. a fost audiat de mai multe
ori de către organele de urmărire penale, prima declaraţie olografă dată de
acesta fiind dată la data de 01.05.2008, declaraţie care a fost semnată de
către apărătorul E. G. B..
Ulterior, acesta a fost audiat la data de 02.05.2005 în prezenţa
aceluiaşi apărător, declaraţie ce a fost semnată atât de inculpat cât şi de
către apărător E. G. B..
Deşi s-a învederat de către inculpat, prin apărător ales, că i s-ar fi
încălcat dreptul la apărare al acestuia, s-a constatat de către Tribunal că
această susţinere nu este reală câtă vreme prima declaraţie olografă dată de
inculpat cât şi cele care au urmat ulterior au fost semnate de apărătorul din
oficiu E. G. B..
Aspectul că delegaţia apărătorului din oficiu depusă la dosarul de
urmărire penală este datată 02.05.2008 este o chestiune administrativă care
nu poate conduce la încălcarea dreptului la apărare de vreme ce inculpatul a
fost audiat începând cu data de 01.05.2008, în prezenta acestui apărător,
prezenţa sa fiind confirmată şi semnătura şi ştampila aplicată pe declaraţie.
Referitor la celălalt aspect invocat de inculpat în sensul că, la data când
a dat declaraţie în faţa organelor de urmărire penală se afla în stare de sevraj
fiind sub influenţa drogurilor, din verificarea actelor de la dosar, nu rezultă că
inculpatul ar fi adus la cunoştinţa organului de urmărire penală că s-ar afla
într-o stare fizică deosebită determinată de consumului de stupefiante.
În ceea ce priveşte cea de-a treia critică formulată privitoare la
constatarea greşită a vinovăţiei sale de către instanţa de fond, Tribunalul a
constatat de asemenea, că este nefondată, în raport de probele administrate
în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti din care a rezultat că la
data de 01. 05. 2008, inculpatul P. B. B., în loc public şi beneficiind de
ajutorul inculpaţilor O. H. U. şi E. Ş. E. , au sustras, prin smulgere, geanta
părţii vătămate N. J.. Inculpat O. H. U. a acordat concursul moral inculpatului
P. iar inculpatul E. Ş. E. l-a ajutat pe inculpatul P. să săvârşească infracţiunea
de tâlhărie.
Săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prin smulgerea genţii de pe umărul
părţii vătămate de către inculpatul P. B. B. a rezultat în mod indubitabil, atât
din declaraţiile părţii vătămate care a descris modalitatea în care a fost
deposedată de geantă care se coroborează cu cele date de inculpat dar si cu
cele ale martorilor E. E., O. E.-O. şi N. D. D..
Din declaraţia martorul E. E. care la data respectivă însoţea pe partea
vătămată, a rezultat că un individ necunoscut i-a tras acesteia geanta de pe
umăr apoi a fugit iar când s-au întors, au observat că individul s-a urcat într-o
maşină ce se afla la o distanţă de aprox. 100 metri.
Din declaraţia martorului O. E. O. a rezultat că în ziua de 1 mai 2008,
se afla în spatele blocului împreună cu martorul N. la un H. când la un
moment dat, au observat pe str. (...) (...), un autoturism care mergea cu
spatele iar pe stradă se afla un băiat îmbrăcat în haine de culoare deschisă
având o atitudine ca şi când ar fi fost urmărit de cineva. În acelaşi timp,
 10
martorul a auzit şi strigăte de ajutor şi l-a văzut pe acel individ cum se urcă
într-o maşină de culoare gri, care a părăsit în trombă locul respectiv.
Declaraţiile martorul O. E. O. sunt confirmate şi de declaraţiile
martorului N. D.- D. care a auzit pe stradă nişte ţipete şi un tânăr (recunoscut
în persoana inculpatului P. ) care părea că urmăreşte pe cineva, care s-a
urcat într-o maşină de culoare gri ce a părăsit locul respectiv în trombă.
Totodată, martorul a precizat că maşina dădea cu spatele în direcţia de mers
în care se deplasa şi băiatul pe care-l văzuse (inculpatul P. ).
Prin urmare, depoziţiile martorilor O. E. şi N. D. D. confirmă implicarea
in infracţiunea de tâlhărie şi persoanele care au săvârşit-o dar si faptul că
inculpatul P. a urmărit victima fiind infirmată apărarea inculpatului P. că el
doar s-a dus într-un tufiş pentru a-şi satisface nevoile fiziologice si atunci
partea vătămată s-ar fi apropiat şi i-ar fi tras geanta.
Din procesul verbal încheiat cu ocazia prezentării pentru recunoaştere
rezultă că martorii O. E. O. si N. D. D. l-au recunoscut pe inculpatul P. B. B.
ca fiind persoana care la data de 1.05.2008, a deposedat-o prin violenţă pe
partea vătămată de o geantă, dar au recunoscut şi autoturismul în care s-a
urcat acesta după tâlhărirea părţii vătămate.
Deşi inculpatul P. B. B. a recunoscut că a smuls geanta părţii vătămate,
încercând să-i disculpe pe ceilalţi inculpaţi, prin nuanţarea declaraţiilor date în
faţa instanţei, în sensul că ceilalţi doi coinculpaţi nu i-au spus să se ducă să
fure geanta, ci el a dorit să coboare din autoturism pentru a-şi satisface
nevoile fiziologice.
Deşi a avut această atitudine în faţa instanţei, din declaraţiile acestuia
date în faza de urmărire penală , rezultă că prietenii săi O. şi E. au tras
maşina mai aproape de femeie (partea vătămată) spunându-i să coboare si
să-i fure geanta. In continuarea declaraţiei, acesta a arătat că apoi a smuls
geanta părţii vătămate , apoi s-au urcat în maşină şi au plecat iar inculpatul
O. s-a uitat în geantă şi a luat suma de 15 lei, geanta fiind abandonată.
Prezenţa inculpatului E. Ş. E. în interiorul autoturismului este certă,
potrivit propriilor sale declaraţii, recunoscând conducerea autoturismului fără
permis, aspect coroborat cu procesul verbal de verificare din 01.05.2008, din
care a rezultat că inculpatul nu deţine permis de conducere pentru nici o
categorie de autovehicule.
De asemenea, potrivit raportului de constatare tehnico- ştiinţifică din
data de 26.05. 2008, rezultă că urma palmară din fotografia nr. 3 ridicată de
pe portiera stânga spate exterior în cazul cercetării asupra autoturismului cu
nr. (...) a fost lăsată de palma de la mâna T. a inculpatului E. Ş. E..
Prin urmare, acţiunea inculpatului de a conduce autovehiculul respectiv
pînă la locul în care se afla partea vătămată şi ulterior, pornirea în trombă a
acestuia, pentru a asigura, P. B. B., păstrarea bunului sustras de la partea
vătămată, acţiune observată de martorii N. D. şi O. E. O. constituie acte de
complicitate anterioară şi concomitentă la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în
forma autoratului de către inculpatul P. B. B.
 11
Reţinând că vinovăţia inculpaţilor rezultă din probele administrate în
cauză, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului P. B. la o
pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare cu aplic art. 86 1 Cod penal, pedeapsă
ce a fost corect individualizată şi coborâtă sub minimul special prevăzut de
lege ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante.
Şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul E. Ş. E., pedeapsa aplicată
acestuia a fost considerată corect individualizată, în raport de toate criteriile
generale prev de art. 72 Cod penal, respectiv, pericolul social concret al
faptelor săvârşite, modalitatea de săvârşire dar şi circumstanţele sale
personale, constând în lipsa antecedentelor penale.
Instanţa de fond a dat eficienţă în mod corect , dispoziţiilor art. 74 alin. 1
lit. a Cod penal şi art. 76 alin.1 lit. b Cod penal coborând pedeapsa sub
minimul special prevăzut de lege şi în ceea ce priveşte modalitatea de
executare, aplicarea art. 861 din Cod penal este în măsură în opinia
Tribunalului, să asigure realizarea scopului educativ şi preventiv al pedepsei.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod
procedură penală a respins ca nefondate, apelurile declarate de apelaţii-
inculpaţi P. B. B. şi E. Ş. E. împotriva sentinţei penale nr. 1060 din 27 mai
2009 pronunţată de Judecătoria sectorului 4 B, în dosar nr(...).
A constatat că inculpatul P. B. B. a fost reţinut în cauză la data de
02.05.2008 iar inculpatul E. Ş. E. la 02.05.2008.
A obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 300 RON cheltuieli judiciare
către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul inculpat E. Ş.
E., criticând-o prin prisma mai multor cazuri de casare.
Astfel, în motivele de recurs formulate în scris, precum şi cele susţinute
oral în faţa Curţii, de către apărătorul recurentului inculpat, s-a arătat că în
cauză sunt incidente cazurile de casare reglementate în art.385 9 pct. 10, 14,
17 şi respectiv 18.
S-a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor probe
administrate de natură a garanta drepturile inculpatului şi care au influenţat
soluţia procesului.
După cum se poate observa, în cuprinsul motivelor scrise de recurs,
recurentul inculpat a mai invocat şi aspectul că ar fi fost reţinut de poliţie la
data de 1 mai 2008, fără emiterea unei ordonanţe, încălcându-se astfel
dispoziţiile art. 143 Cod procedură penală, dar şi dreptul la apărare.
S-a mai susţinut că la data audierii inculpatului de către organul de
cercetare penală, acesta s-ar fi aflat sub incidenţa drogurilor, neavând
posibilitatea de a cunoaşte conţinutul lor.
Un alt motiv de recurs vizează, în opinia apărării, greşita încadrare
juridică dată faptei, în sensul că în mod greşit a fost reţinută săvârşirea
infracţiunii de complicitate la tâlhărie, fapta fiind cea de furt, întrucât nu s-a
făcut dovada cu certitudine a deposedării prin violenţă, ori a exercitării
violenţelor pentru păstrarea bunului. În acest sens, s-a arătat că instanţa de
 12
fond ar fi selectat în exclusivitate materialul probator care să justifice
încadrarea juridică de tâlhărie.
Se invocă în sprijinul celor susţinute, declaraţiile părţi vătămate şi se
mai precizează că, în mod eronat, instanţa de fond a reţinut în sarcina
inculpatului E. Ş. E. o contribuţie mai substanţială cu consecinţa unei
sancţionări penale aspre.
În temeiul celor arătate, recurentul inculpat prin apărător a solicitat
achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (art. 11 pct. 2 lit. a – art. 10
lit. c Cod procedură penală) în condiţiile în care s-a comis o eroare gravă de
fapt, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri greşite de condamnare pentru
săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, conform art.385 9 pct. 18 Cod procedură
penală.
În fine, un alt caz de casare invocat, în subsidiar, a fost acela al greşitei
individualizări a pedepsei aplicate, în sensul aplicării unei pedepse prea
aspre.
Examinând atât motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele
hotărâri, conform prevederilor art.3859 alin. 3 Cod procedură penală,
combinate cu art.3856 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că
prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia
inculpatului E. Ş. E. pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în
cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, Curtea nu identifică incidenţa vreunul din cazurile de casare
invocate de recurentul inculpat în motivele de recurs scrise şi în cele
susţinute oral de apărătorul său.
Referitor la aspectul că instanţele nu s-ar fi pronunţat asupra unor
probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură a
garanta drepturile lor şi a influenţa soluţia procesului, Curtea constată că în
cauză nu s-a comis o asemenea omisiune esenţială.
Dealtfel, recurentul inculpat nu precizează în ce ar consta o astfel de
omisiune cu privire la examinarea de către instanţa de fond a unor probe
administrate sau a unor cereri formulate, ci dimpotrivă, se constată că
instanţa a procedat la o corectă şi temeinică evaluare a materialului probator
al cauzei, în condiţii de legalitate.
Nici susţinerile recurentului inculpat cu privire la o încălcare a dreptului
său la apărare, în contextul în care audierea sa în faţa organelor de cercetare
penală s-ar fi produs în condiţiile în care acesta s-ar fi aflat sub influenţa
drogurilor ori referitor la nelegala sa reţinere nu prezintă fundament real, din
verificarea efectuată vizând actele procedurale întocmite pe parcursul
urmăririi penale, nerezultând că inculpatul ar fi adus la cunoştinţa organelor
judiciare vreo stare fizică deosebită determinată de consumul de stupefiante
ori că reţinerea acestuia s-ar fi făcut cu încălcarea normelor procedural
penale.
Nici critica formulată, privitoare la constatarea greşită a vinovăţiei sale
de către instanţa de fond, nu este fondată din perspectiva cazului de casare
prevăzut în art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală, întrucât a rezultat că atât
 13
prima instanţă de judecată, cât şi cea de apel, prin respingerea apelului, au
procedat la o corectă apreciere a probelor, stabilind în mod just faptele în
existenţa lor, împrejurările în care au fost comise şi luând în considerare
întreg materialul probator administrat ce a confirmat fără dubii vinovăţia
inculpatului în săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie, probele
nefiind denaturate în conţinutul lor, ci coroborate, astfel cum se impunea.
Prin urmare, nu se poate identifica vreo eroare gravă de fapt în legătură
cu modul de soluţionare a acţiunii penale, rezultând fără echivoc că la data
de 01 mai 2008, inculpatul P. B. B., în loc public, şi beneficiind de
complicitatea inculpatului O. H. şi E. Ş. E. a sustras, prin smulgere, geanta
părţi vătămate N. J..
În acest sens, Curtea îmbrăţişează argumentele pe care instanţa de
apel le-a înfăţişat în cuprinsul deciziei recurate cu privire la probatoriul cauzei.
Apărarea formulată de recurentul inculpat E. Ş. E. referitoare la
săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt, ci nu a complicităţii la
infracţiunea de tâlhărie nu poate fi primită de C, atâta timp cât activitatea
inculpatului de a conduce autoturismul până la locul în care se afla partea
vătămată şi ulterior, pornirea în trombă a acestuia cu scopul vădit de a
asigura inculpatului P. B. B. păstrarea bunului sustras de la partea vătămată
prin smulgere – acţiune observată şi confirmată ulterior – se înscrie, în mod
tipic, astfel cum în mod just a constatat instanţa de apel – în cadrul actelor de
complicitate anterioară şi concomitentă la săvârşirea infracţiuni de tâlhărie, al
cărei autor a fost inculpatul P. B. B..
Raportându-se la cazul de casare reglementat în art. 385 9 pct. 14 Cod
procedură penală şi invocat în subsidiar de recurentul inculpat, Curtea
constată că pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată în raport
cu toate criteriile generale prevăzute în art. 72 Cod penal, respectiv pericolul
social concret al faptelor săvârşite, modalitatea de săvârşire, circumstanţele
personale ale acestuia, astfel încât nu s-a comis vreo eroare de fapt şi de
drept, ci dimpotrivă atât pedeapsa principală, ca natură, întindere, modalitate
de executare, cât şi cele accesorii corespund scopului general şi special al
pedepsei asigurând îndeplinirea prevenţiei şi educaţiei, printr-o reală
reinserţie socială.
În consecinţă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de
recurentul inculpat E. Ş. E..
Se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:

În temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca

nefondat recursul formulat de recurentul inculpat E. Ş. E. împotriva deciziei
penale nr.690/15.12.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i -
Secţia II penală din dosarul nr(...).
 14
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul
inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 300 lei
reprezentând onorariu avocat din oficiu ce va fi avansat din fondul
Ministerului Justiţiei.
Definitivă.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D.-D. D. N. J. J.-B. J.

GREFIER
H.ta-O. E.
Red. M. (...) / 01.03.2010
Dact.E.C./05.03.2010
Ex.2
Red. C. D. / T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a II-a Penală
Red. M. D. / Judecătoria Sector 4 B