Dosar nr(...

)
ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A operator 2711

SECŢIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 1044 R

Şedinţa publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREŞEDINTE: (...) (...)
JUDECĂTOR: (...) (...)
JUDECĂTOR: G (...)
GREFIER: (...) (...)

Pe rol se află pronunţarea în cauza penală, având ca obiect judecarea recursurilor

formulate de inculpaţii E. G., E. M. S. şi Parchetului de pe lângă T r i b u n a l u l A r a d,
împotriva deciziei penale nr.34 din 03.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l u i A r a d în
dosar nr(...).
La apelul nominal au lipsit părţile.
Dată fără citarea părţilor.
Procedura legal îndeplinită.
N. dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din
data de 19 octombrie, când având în vedere complexitatea cauzei şi timpul scurt pentru
deliberare, s-a amânat pronunţarea la data de 27 octombrie 2009, încheiere care face parte
integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2444/ 8 octombrie 2008, pronunţată de J u d e c ă t o r i a A r
a d în dosar nr(...), în baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a
faptelor privind pe ambii inculpaţi din infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată
prevăzută de art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea de fals în
declaraţii prevăzută de art. 292 Cod penal. În baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat
încadrarea juridică a faptelor privind pe ambii inculpaţi din infracţiunea de denaturare a
elementelor de activ şi pasiv reflectate în bilanţul contabil în formă continuată prevăzută de
art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea de
denaturare a elementelor de activ şi pasiv reflectate în bilanţul contabil prevăzută de art. 43
din Legea nr. 82/1991. În baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. c) Cod procedură penală
a achitat inculpatul E. G., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art.
292 Cod penal. În baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. a) Cod procedură penală a
achitat acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de denaturare a elementelor de activ şi
pasiv reflectate în bilanţul contabil prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991.
În baza art. 292 Cod penal, a dispus condamnarea inculpatul E. M. S., la: - 8 (opt)
luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii. În baza art.11 pct.2 lit. a)
raportat la art.10 lit. a) Cod procedură penală a achitat acelaşi inculpat, pentru săvârşirea
infracţiunii de denaturare a elementelor de activ şi pasiv reflectate în bilanţul contabil
prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991.

1
 Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 Cod penal inculpatului i-a fost interzisă
exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepţia dreptului de a
alege.
În baza art. 81, 82 Cod Penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei
aplicate inculpatului E. M. S. pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni. S-a atras atenţia
inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal.
În baza art. 71 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe
durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul E. M. S. la plata
sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus desfiinţarea declaraţiilor pe propria
răspundere privind scutirea de la plata taxei vamale şi a taxei pe valoarea adăugată pentru
bunurile care se importă în vederea efectuării de investiţii în zona defavorizată, date la data de
29.11.2001 de la filele 79, 80 şi 81 dosar urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Cei doi inculpaţi au calitatea de asociaţi ai societăţilor comerciale SC „F. Plus” SRL A
şi respectiv „SC F. T. Instalaţii” S.R.L. H după cum rezultă din copiile actelor constitutive de
la filele 132-148 dosar urmărire penală. „SC F. T. Instalaţii” S.R.L. H beneficia din data de 1
august 2001 de certificat de investitor în zonă defavorizată, după cum rezultă din înscrisul de
la fila 70 dosar urmărire penală. La data de 8 octombrie 2001, societatea SC „F. Plus” SRL A
încheie un contract de prestări servicii, denumit de părţi „contract de construire” cu societatea
„M. E. System A” S.R.L. prin care SC „F. Plus” SRL A se obliga să moteze instalaţia de
încălzire, aerisire, climatizare, de evacuare a aerului uzat şi a centralei termice, după cum
rezultă din copia contractului de la filele 88-94 dosar urmărire penală. Pentru a-şi executa
obligaţiile comerciale asumate prin contractul sus-menţionat prestatorul de servicii avea
nevoie printre altele de un număr de 50 de aeroterme industriale. Cunoscând însă
împrejurarea, reţinută mai sus de instanţă, că firma din H, în speţă, „SC F. T. Instalaţii” S.R.L.
H beneficia de certificat de investitor în zonă defavorizată (fila 70 dosar urmărire penală),
inculpatul E. M. S. ia hotărârea de a importa cele 50 de aeroterme industriale prin intermediul
acestei societăţi, cu scopul de a beneficia de facilităţile existente cu privire la taxele vamale şi
la taxa pe valoare adăugată.
În acest sens, inculpatul E. M. S., întocmeşte declaraţiile de la filele 77,80 şi 81
privind scutirea de la plata taxei vamale şi a taxei pe valoarea adăugată pentru bunurile care se
importă în vederea efectuării de investiţii în zona defavorizată. În cuprinsul acestor declaraţii,
inculpatul menţionează că cele 50 de aeroterme fac parte din investiţia nou creată constând în
„hală industrială producţie H” (filele 77 şi 81 dosar urmărire penală). Instanţa reţine din
declaraţiile inculpatului E. M. S. (fila 312 dosar urmărire penală) că acesta a completat şi
semnat aceste declaraţii, însă la numele declarantului a fost trecut coinculpatul E. G.. Din
întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul E. G. a avut cunoştinţă de
faptul că inculpatul E. M. S. a întocmit aceste declaraţii în numele său sau că ar fi tolerat
ulterior această conduită. Această convingere a instanţei este întărită şi de împrejurarea că
ambii inculpaţi aveau calitatea de asociaţi în ambele societăţi comerciale şi astfel inculpatul E.
avea posibilitatea de a reprezenta ambele societăţi, lucru cunoscut de inculpatul E. G.
(declaraţie fila 306 dosar urmărire penală).
Scopul urmărit de inculpatul E. M. S. prin depunerea respectivelor declaraţii şi anume
de a beneficia de un regim de taxare mai favorabil, deşi cunoştea că nu ar fi avut dreptul să
beneficieze de aceste facilităţi rezultă din următoarele împrejurări. În primul rând instanţa,
după cum s-a reţinut în rândurile de mai sus, constată că în ce priveşte contractul de prestări
servicii cu societatea „M. E. System A” S.R.L. acesta a fost încheiat la data de 8 octombrie
2001. Pentru executarea acestui contract inculpatul E. întocmeşte declaraţiile sus-menţionate

2
la data de 29 noiembrie 2001, fiind astfel cert că inculpatul avea reprezentarea că respectivele
aeroterme industriale nu urmau să ajungă aşa cum declara la o hală industrială din H ci erau
destinate echipării halei din A a societăţii „M.”. Mai mult din chiar cuprinsul declaraţiei
vamale de la fila 32 şi următoarele dosar urmărire penală, rezultă că destinaţia aerotermelor
importate era „RO-2900 A, E., km. 3, M.-A” (fila 33 dosar urmărire penală). De asemenea, din
declaraţia martorului D. E. audiat în faţa instanţei (fila 104), şoferul autocamionului care a
transportat aerotermele importate din Germania în România, rezultă că acestea au fost
descărcate în incinta firmei M. din A, deoarece acolo a fost dirijat la descărcare. Pentru toate
aceste considerente, instanţa a apreciat că vinovăţia inculpatului E. M. S. în săvârşirea
infracţiunii de fals în declaraţii a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Pe de altă
parte, instanţa va constata raportat la starea de fapt descrisă că nu există probe din care să
rezulte că inculpatul E. G. ar fi săvârşit aceeaşi infracţiune de fals în declaraţii prevăzută de
art. 292 Cod penal.
Ulterior intrării celor 50 de aeroterme pe teritoriul statului român, acesta au fost
înregistrate în evidenţa contabilă a SC „F. T. Instalaţii” S.R.L. H, deşi ele ulterior au fost
încorporate în hala care făcea obiectul contractului de prestări servicii dintre S.C. „M. E.
System” A S.R.L. şi SC „F. Plus” SRL A, contract în care societatea SC „F. T. Instalaţii”
S.R.L. H nu avea calitatea de parte. De abia la data de 12 iulie 2005 se încheie o factură de
vânzare între SC „F. T. Instalaţii” S.R.L. H şi SC „F. Plus” SRL A prin care se transferă
proprietatea asupra aerotermelor către ultima societate. Prin această omisiune, instanţa a
constat că a avut loc o denaturare a elementelor de activ şi pasiv reflectate în bilanţurile
contabile pe anii 2001,2002,2003 şi 2004 depuse la organele fiscale, în ce priveşte ambele
societăţi comerciale.
În drept prima instanţă a arătat cu privire la schimbarea încadrării juridice invocată din
oficiu: -în dosar s-a început urmărirea penală pentru două importuri privind pe de o parte un
număr de 50 de aeroterme şi pe de altă parte un excavator. Prin rechizitoriu s-a dispus
neînceperea urmăririi penale cu privire la importul excavatorului D.. În ce priveşte importul
aerotermelor pentru acestea s-a întocmit declaraţia vamală de la fila 32 dosar urmărire penală,
distinctă faţă de declaraţia vamală pentru importul excavatorului de la fila 47 dosar urmărire
penală. De asemenea, declaraţiile de scutire de la plata taxelor vamale şi a TVA de la filele 77
şi 80-81 dosar urmărire penală sunt întocmite toate cu aceeaşi ocazie, în data de 29.11.2001,
astfel încât instanţa a apreciat că nu este îndeplinită condiţia de la art. 41 alin. 2 Cod penal cu
privire la săvârşirea actelor materiale la intervale de timp diferite.
Cu privire la poziţia M i n i s t e r u l u i P u b l i c în şedinţa din 24 septembrie 2008,
prin care a solicitat admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice invocată din oficiu, în
sensul reţinerii a două infracţiuni de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 Cod penal, aflate
în situaţia concursului cu conexitate etiologică, raportat la faptul că inculpatul E. a întocmit
două declaraţii pe propria răspundere, instanţa a apreciat-o ca neîntemeiată, întrucât
declaraţiile menţionate în starea de fapt reţinută, au avut scopul de o obţine o scutire de la
plata taxelor vamale şi a taxei pe valoare adăugată. Pentru a obţine acest scop era necesară
întocmirea unei documentaţii complete de către societatea SC „F. T. Instalaţii” S.R.L. H.
Astfel, facilităţile urmărite puteau fi obţinute doar în situaţia depunerii tuturor declaraţiilor
sus-menţionate, o singură declaraţie nefiind suficientă pentru acordarea scutirilor. În această
situaţie, instanţa a apreciat că nu poate fi vorba de două sau mai multe infracţiuni aflate
situaţia concursului cu conexitate etiologică, în speţă fiind vorba de săvârşirea unei infracţiuni
unice de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 Cod penal.
Cu privire la schimbare a încadrării juridice invocată din oficiu şi pusă în discuţia
părţilor la termenul din data de 24 septembrie 2008 raportat la infracţiunea de denaturare a
elementelor de activ şi pasiv reflectate în bilanţul contabil în formă continuată prevăzută de
art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instanţa a reţinut

3
 următoarele: În fapt şi în drept, nu au existat mai multe acte materiale de denaturare a
elementelor de activ şi pasiv reflectate în bilanţurile contabile, aceste diferenţe fiind rezultatul
neînregistrării iniţiale în contabilitatea celor două societăţi a unui contract de vânzare-
cumpărare a aerotermelor. De abia la data de 12 iulie 2005 se încheie o factură de vânzare
între SC „F. T. Instalaţii” S.R.L. H şi SC „F. Plus” SRL A prin care se transferă proprietatea
asupra aerotermelor către ultima societate. Instanţa a constat că prin această singură
omisiune, a avut loc o denaturare a elementelor de activ şi pasiv reflectate în bilanţurile
contabile, nefiind vorba de mai multe acte materiale. Ca urmare a acestei omisiuni iniţiale s-
au produs înregistrări eronate în toate bilanţurile contabile din anul 2001 până la data
întocmirii ulterioare a facturii de vânzare-cumpărare.
1.Cu privire la săvârşirea de către ambii inculpaţi a infracţiunii de denaturare a
elementelor de activ şi pasiv reflectate în bilanţul contabil prevăzută de art. 43 din Legea nr.
82/1991, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul parchetului s-a dispus în scoaterea de sub
urmărire penală a celor doi inculpaţi şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ
pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005
şi trimiterea în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991.
Ulterior întocmirii rechizitoriului, prin decizia nr. 4/21.01.2008 a ÎCCSJ pronunţată în
soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că fapta de omisiune în tot sau în parte,
ori evidenţierea, în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale
efectuate sau a veniturilor realizate constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală
prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, nefiind incidente dispoziţiile art.
43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv
al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.
Faţă de această decizie obligatorie pentru instanţa de judecată, s-a constat că în mod
netemeinic M i n i s t e r u l P u b l i c prin rechizitoriu a apreciat că există un concurs de
infracţiuni între infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr.
241/2005 şi infracţiunea prevăzută de art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, pronunţând
o soluţie de scoatere de sub urmărire penală pentru infracţiunea de evaziune fiscală şi o soluţie
de trimitere în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 43 din Legea contabilităţii nr.
82/1991. În speţă vor fi incidente în conformitate cu decizia nr. 4/21.01.2008 a ÎCCSJ doar
dispoziţiile art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 sub forma infracţiunii complexe de
evaziune fiscală. Pe cale de consecinţă, fapta pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată,
art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, nu există.
Pentru aceste considerente, instanţa în baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. a)
Cod procedură penală a achitat ambii inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de denaturare a
elementelor de activ şi pasiv reflectate în bilanţul contabil prevăzută de art. 43 din Legea nr.
82/1991, deoarece fapta nu există.
2. Cu privire la săvârşirea de către cei doi inculpaţi a infracţiunii de fals în declaraţii
prevăzută de art. 292 Cod penal, instanţa a reţinut că vinovăţia inculpatului E. M. S. în
săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă,
după cum reiese din starea de fapt reţinută de instanţă în cuprinsul acestei hotărâri.
Astfel, fapta inculpatului E. M. S. de a face declaraţii necorespunzătoare adevărului în
sensul că societatea SC „F. T. Instalaţii” S.R.L. H va importa un număr de 50 de aeroterme
industriale care fac parte din investiţia nou creată constând în „hală industrială producţie H”,
pentru a beneficia astfel de scutiri de la plata taxelor vamale şi a taxei pe valoarea adăugată,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292
Cod penal.
Cu privire la inculpatul E. G., aşa cum a rezultă din detalierea probelor administrate,
declaraţiile invocate în rechizitoriu au fost întocmite de către inculpatul E. M. S.. Singura
legătură între declaraţii şi inculpatul E. G. este numele în care au fost făcute. Această împrejurare

4
este doar o probă indirectă care nu poate dovedi prin ea însăşi vinovăţia acestui inculpat.
Coroborând aceste probe, (declaraţiile de la filele 77 şi 81 dosar urmărire penală şi declaraţiile
celor doi inculpaţi din faza de urmărire penală) concluzia desprinsă de instanţă a fost că nu au
putere de certitudine că inculpatul E. G. este cel care a săvârşit fapta de a face declaraţiile
necorespunzătoare adevărului. Mai mult instanţa nu a putut reţine vreo probă din care să rezulte
existenţa vreunei forme de complicitate a inculpatului E. G. la săvârşirea infracţiunii prevăzute
de art. 292 Cod penal de către coinculpatul E. M. S.. Apreciind că vinovăţia inculpatului E. G. nu
a fost dovedită fără putere de tăgadă instanţa va constata că prezumţia de nevinovăţie nu a fost
anulată şi în baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. c) Cod procedură penală a dispus
achitarea inculpatul E. G. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art.292
Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat.
Împotriva sentinţei penale nr.2444/08.10.2008 a declarat apel în termen Parchetul de
pe lângă J u d e c ă t o r i a A r a d care a solicitat desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi
pronunţarea unei noi hotărâri potrivit art.345 Cod procedură penală privind judecata în fond.
Cu privire la greşita achitare a inculpatului E. G. s-a arătat că prima instanţă nu a luat în
considerare întregul probator administrat, respectiv că cei doi de comun acord au hotărât ca
aerotermele să fie montate la SC M. E. System SRL A (declaraţie fila 307 dosar urmărire
penală). În drept s-a arătat că cei doi aveau calitatea de coautori, având în vedere momentul
decizional comun şi interesele comune urmărite precum şi activităţile ulterioare desfăşurate.
S-a mai arătat că actele de executare au fost diferite, dar în realizarea hotărârii infracţionale
comune, inculpatul E. fiind cel care s-a ocupat de lucrările de instalare a aerotermelor. Cu
privire la acest motiv se mai arată că dacă instanţa aprecia că actele concrete de executare ale
inculpatului E. nu erau caracteristice activităţii coautoratului, se impunea schimbarea
încadrării juridice în sensul reţinerii complicităţii. Cu privire la pluralitatea de infracţiuni,
respectiv concursul omogen caracterizat, cu conexitate etiologică a două infracţiuni de fals în
declaraţii, s-a arătat că inculpaţii au făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa a
două autorităţi respectiv în faţa autorităţii vamale în vederea scutirii de plata taxelor vamale şi
a taxei pe valoarea adăugată precum şi în faţa Agenţiei de Dezvoltare Regională unde
inculpaţii au arătat că bunurile importate vor fi folosite la producţia ce o vor desfăşura în zona
defavorizată, fiind scutiţi de plata impozitului pe profit. Argument juridic a fost adus prin art.6
din HG nr.525/1999. Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a A r a d a reamintit că deşi
trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracţiunea în formă continuată, în cursul judecăţii
procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice. Cu privire la greşita achitare a celor doi
inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art.43 din Legea nr.82/1991, Parchetul de pe lângă
J u d e c ă t o r i a A r a d a arătat că raportat la conţinutul deciziei instanţei supreme soluţia
ce se impunea ar fi fost încetarea procesului penal în temeiul art.11pct.2 lit.a) Cod procedură
penală raportat la art.10 lit.f) Cod procedură penală apreciind că în cauză lipseşte una din
condiţiile cerute de lege necesare pentru tragerea la răspundere penală a inculpaţilor, respectiv
condiţia pedepsibilităţii.
Împotriva aceleaşi sentinţe a declarat apel şi inculpatul E. care a criticat sentinţe
primei instanţe cu privire la individualizarea pedepsei în sensul că i-a fost aplicată pedeapsa
închisorii fără a se avea în vedere persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, are
un loc de muncă şi a regretat săvârşirea faptei.
Prin DP. nr.34 din 03.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l u i A r a d în dosar nr(...), în
baza art.199 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de scutire de la plata amenzii judiciare
formulată de avocat E. B. pentru avocat E. D. S..
În baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a) Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de
Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a A r a d şi inculpatul E. M. S. împotriva sentinţei penale
nr. 2444/08.10.2008 pronunţată în dosar nr(...) al J u d e c ă t o r i e i A r a d, pe care a
desfiinţat-o cu privire la achitarea inculpatului E. G. pentru infracţiunea prevăzută de art.292 Cod

5
penal şi cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului E. M. S. şi în consecinţă,
în baza art.26 Cod penal raportat la art.292 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice
conform art. 334 Cod procedură penală din art.292 Cod penal, a fost condamnat inculpatul E. G.,
la, 7000 lei amendă penală pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de fals în declaraţii
A fost înlăturată condamnarea inculpatului E. M. S., la pedeapsa închisorii de 8 luni
închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal şi s-a dispus condamnarea acestuia în baza art. 292
Cod penal, la pedeapsa de, 7000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals în
declaraţii.
S-a atras atenţia inculpaţilor cu privire la dispoziţiile art. 63^1 Cod penal privind înlocuirea
pedepsei amenzii dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea acesteia.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
În baza art.191 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul E. G. la plata sumei de
500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanţă.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Cu privire la motivele de apel invocate de Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a A
r a d, tribunalul a constatat:
În ce priveşte pluralitatea de infracţiuni, respectiv concursul omogen caracterizat, cu
conexitate etiologică a două infracţiuni de fals în declaraţii, s-a arătat de către Parchetul de pe
lângă J u d e c ă t o r i a A r a d că inculpaţii au făcut declaraţii necorespunzătoare
adevărului în faţa a două autorităţi respectiv în faţa autorităţii vamale în vederea scutirii de
plata taxelor vamale şi a taxei pe valoarea adăugată precum şi în faţa Agenţiei de Dezvoltare
Regională unde inculpaţii au arătat că bunurile importate vor fi folosite la producţia ce o vor
desfăşura în zona defavorizată, fiind scutiţi de plata impozitului pe profit. Argument juridic a
fost adus prin art.6 din HG nr.525/1999. Cu privire la acest aspect Parchetul de pe lângă J u d
e c ă t o r i a A r a d a reamintit că deşi trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracţiunea în
formă continuată, în cursul judecăţii procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice în
sensul reţinerii a două infracţiuni.
Analizând, succesiunea actelor normative în vigoare la data săvârşirii faptei (29
noiembrie 2001), tribunalul a reţinut că facilităţile urmărite de inculpaţi erau reglementate de
art. 7 Hotărâre Nr. 728 din 26 iulie 2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru
aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor
defavorizate, republicată, cu modificările ulterioare (şi nu HG 525/1999 cum greşit a indicat
Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a A r a d în motivele de apel), art. 390 din HG
1114/2001 şi art. 5 din OUG nr.24/1998 (astfel cum era reglementarea la momentul
publicării). Sintetizând actele normative menţionate s-a reţinut că societăţile comerciale,
persoane juridice române, înfiinţate după data declarării zonei defavorizate, care au sediul
social şi îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul acesteia, pot beneficia, diferenţiat pe zone
defavorizate, pentru investiţiile noi realizate în această zonă, de una sau mai multe dintre
următoarele facilităţi: a) restituirea în totalitate a taxelor vamale pentru maşinile, utilajele,
instalaţiile, echipamentele, mijloacele de transport care se importă în vederea efectuării şi
derulării de investiţii în zonă b) scutirea de la plata impozitului pe profit, pe durata de
existenţă a zonei defavorizate; ş.a. În cauză nu s-a pus problema scutirii de la plata
impozitului pe profit şi nici nu s-a efectuat cercetări cu privire la aceasta întrucât scutirea avea
loc pe toată durata de existenţă a zonei defavorizate. Pentru scutirea de la plata taxelor vamale
era necesar conform art.7 din HG nr.728/2001 de următoarele documente: a) certificatul de
investitor în zonă defavorizată sau certificatul provizoriu; b) cererea agentului economic,
avizată de agenţia pentru dezvoltare regională în a cărei rază de competenţă teritorială se
efectuează investiţia; c) declaraţia persoanei în drept să îl reprezinte pe agentul economic, al
cărei model este prevăzut în anexa nr. 7.

6
 În consecinţă, tribunalul a constatat că în mod greşit Parchetul de pe lângă J u d e c ă t
o r i a A r a d a susţinut că s-au făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa a două
autorităţi, autorităţile vamale şi Agenţia pentru dezvoltare regională. Singura declaraţie a fost
cea dată în faţa autorităţilor vamale, astfel cum era prevăzut în art.7 lit.c) din HG 728/2001,
declaraţia fiind cea cuprinsă în anexa 7 din HG nr.728/2001 (f.77, 80, 81). În faţa Agenţiei
pentru dezvoltare regională, inculpaţii nu au făcut declaraţie ci, au formulat conform art.7
lit.b) din HG 728/2001 o cerere (f.78) de eliberare a unei autorizaţii (f.76), obligatorie potrivit
art.390 alin.2 din HG 1114/2001, conform modelului prevăzut în anexa 27 din actul normativ
menţionat. Potrivit art.292 Cod penal obiectul material al infracţiunii îl formează declaraţia
necorespunzătoare adevărului, iar nu şi cererea formulată de o persoană, astfel cum greşit a
susţinut Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a A r a d în motivele de apel (f.9 alin.1 dosar
T r i b u n a l u l A r a d). Pentru aceste motive, tribunalul a constatat că în mod legal prima
instanţă a reţinut că, declaraţiile au avut scopul de o obţine o scutire de la plata taxelor vamale
şi a taxei pe valoare adăugată iar, în realizarea acestui scop era necesară întocmirea unei
documentaţii complete de către societatea SC „F. T. Instalaţii” S.R.L. H. Astfel, facilităţile
urmărite puteau fi obţinute doar în situaţia depunerii tuturor declaraţiilor sus-menţionate, o
singură declaraţie nefiind suficientă pentru acordarea scutirilor. În această situaţie, prima
instanţă a apreciat corect că nu poate fi vorba de două sau mai multe infracţiuni aflate situaţia
concursului cu conexitate etiologică, în speţă fiind vorba de săvârşirea unei infracţiuni unice
de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 Cod penal. În consecinţă susţinerea Parchetul de pe
lângă J u d e c ă t o r i a A r a d prin motivele de apel este nefondată.
Cu privire la greşita achitare a celor doi inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de
art.43 din Legea nr.82/1991, Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a A r a d a arătat că
raportat la conţinutul deciziei instanţei supreme soluţia ce se impunea ar fi fost încetarea
procesului penal în temeiul art.11pct.2 lit.a) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.f) Cod
procedură penală apreciind că în cauză lipseşte una din condiţiile cerute de lege necesare
pentru tragerea la răspundere penală a inculpaţilor, respectiv condiţia pedepsibilităţii.
Tribunalul a constatat confuzia între aspectele ce ţin de dreptul procesual penal şi cele
privind dreptul material. Art.10 lit.f) Cod procedură penală „lipsa unei condiţii prevăzute de
lege” are în vedere un impediment procedural pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, iar
nu posibilitatea aplicării unei sancţiuni penale raportat la faptele concrete cu care a fost
sesizată instanţa. Ori, în cauză nimic nu a împiedicat procurorul să pună în mişcare acţiunea
penală împotriva inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art.43 din Legea nr.82/1991. În
fapt, Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a A r a d, la momentul sesizării instanţei cu
rechizitoriu, a avut opinia neagreată de Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie în recursul în
interesul legii nr.4/21.01.2001, în sensul că „omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii în
actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a
veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a
cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale, precum şi evidenţierea altor operaţiuni fictive
constituie infracţiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea
nr. 241/2005 şi de fals intelectual, prevăzută de art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991
raportat la art. 289 din Codul penal, aflate în concurs real. Întrucât soluţia Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie în interpretarea legii a fost că în această situaţie există o singură infracţiune
complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005,
nefiind incidente dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii, raportat la
art. 289 din Codul penal, aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii
obiective a infracţiunii de evaziune fiscală şi, întrucât în prezenta cauză faţă de inculpaţi s-a
dispus aplicarea unei sancţiuni administrative pentru infracţiunea prevăzută de art.9 din Legea
nr.241/2005, în mod legal prima instanţă a constatat că nu mai există în materialitatea ei şi o
altă faptă prevăzută de art.43 din Legea nr.82/1991 pentru care inculpaţii să fie condamnaţi. În

7
consecinţă susţinerea Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a A r a d prin motivele de apel
este nefondată.
Cu privire la greşita achitare a inculpatului E. G. s-a arătat de către Parchetul de pe
lângă J u d e c ă t o r i a A r a d că prima instanţă nu a luat în considerare întregul probator
administrat, respectiv că cei doi de comun acord au hotărât ca aerotermele să fie montate la
SC M. E. System SRL A (declaraţie fila 307 dosar urmărire penală). În drept s-a arătat că cei
doi aveau calitatea de coautori, având în vedere momentul decizional comun şi interesele
comune urmărite precum şi activităţile ulterioare desfăşurate. S-a mai arătat că actele de
executare au fost diferite, dar în realizarea hotărârii infracţionale comune, inculpatul E. fiind
cel care s-a ocupat de lucrările de instalare a aerotermelor. Cu privire la acest motiv se mai
arată că dacă prima instanţa aprecia că actele concrete de executare ale inculpatului E. nu erau
caracteristice activităţii coautoratului, se impunea schimbarea încadrării juridice în sensul
reţinerii complicităţii.
La cuvântul asupra apelului, procurorul din cadrul Parchetul de pe lângă T r i b u n a l
u l A r a d a solicitat schimbarea încadrării juridice în complicitate la infracţiunea de fals în
declaraţii. Inculpatul s-a opus şi a arătat că nu se poate reţine nici coautorat, fiind o infracţiune
cu autor unic şi nici complicitate la această infracţiune neadministrându-se vreo probă în
sensul că între cei doi inculpaţi a existat vreo înţelegere în sensul săvârşirii infracţiunii de fals
în declaraţii.
Asupra formei de participaţie, tribunalul a constatat că infracţiunea de fals în
declaraţii, în modalitatea expusă prin rechizitor şi reţinută corect de prima instanţă, are ca şi
caracteristică împrejurarea că acţiunea tipică, în materialitatea ei, nu poate fi comisă decât de
o singură persoană în acelaşi timp. Fiind o infracţiune ce se comite în persoană proprie,
coautoratul nu este posibil, apărarea susţinând în mod temeinic aceasta. Pentru aceste motive
cererea de schimbare a încadrării juridice în complicitate la infracţiunea de fals în declaraţii.
Tribunalul a reţinut condiţiile privind această formă de participaţie: - comiterea de către autor
a unei fapte prevăzute de legea penală; - săvârşirea unei activităţi menite să înlesnească, să
ajute pe autor;- săvârşirea actelor de înlesnire cu intenţie directă. Prima condiţie nu a fost
contestată de nici o parte, cea de a doua condiţie a fost reţinută de prima instanţă ca nefiind
îndeplinită, fiind susţinută şi de inculpatul E. prin lipsa vreunor probe în acest sens.
Tribunalul a constatat, că prima instanţă a omis, analizarea faptei săvârşite de
inculpatul E. în contextul întregii activităţi desfăşurate de cei doi inculpaţi, luând în
considerare doar apărările inculpatului E.. Astfel, se constată că SC F. T. Instalaţii SRL H
(importatorul părţilor componente a aerotermelor) şi SC F. Plus SRL A (societatea ce a
montat aerotermele) au aceeaşi asociaţi – inculpaţii, doar aşa fiind posibilă eludarea
dispoziţiilor privind taxele vamale. Totodată, s-a constatat că administrarea şi reprezentarea
SC F. Plus SRL A putea fi făcută doar de inculpatul E. (f.19 vol 2 dos urmărire penală). Se
mai reţine că încă de la data cumpărării aerotermelor din Germania inculpaţii ştiau că acestea
vor fi folosite la SC M. E. T. A SRL, aspect ce rezultă de pe documentul de transport al SC
D. Co SRL în care era înscrisă destinaţia, coroborat cu declaraţia vamală de export din
Germania din data de 20.11.2001, fiind înscris locul în care trebuiau să ajungă aerotermele.
De asemenea, toate aceste înscrisuri se coroborează cu data încheierii contractului între SC F.
Plus SRL A cu SC M. E. T. A SRL şi anume 8.10.2001, (data livrării din Germania a
acestora fiind 22.11.2001) iar, data declaraţiei vamale necorespunzătoare adevărului (care
face obiectul infracţiunii deduse judecăţii) a fost 29.11.2001. Tot în coroborarea probelor
administrate s-a omis declaraţia inculpatului E. (f.313 verso) dată în cursul urmăririi penale în
care a descris mobilul acestei infracţiuni – evitarea intrării în incapacitate de plată - precum şi
legătura subiectivă a celor doi inculpaţi – „am hotărât de comun acord cu E. ca acestea să fie
montate la SC M. E. T. SRL”.

8
 Coroborând aceste declaraţii cu declaraţiile celor doi inculpaţi (inculpat E. (f.105
verso vol II) şi inculpat E. (f.107 vol II) în care se arată că E. a pregătit documentaţia pentru
acest import, rezultă participarea inculpatului E. sub forma complicităţii materiale şi morale la
săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.
Cu privire la susţinerea prin concluziile scrise a inculpatului E. că, nu ar exista
complicitate anterioară acţiunii, tribunalul a constatat că este nefondată. Complicitatea la
pregătirea infracţiunii este cunoscută şi sub denumirea de complicitate anterioară şi în cazul
inculpatului E. a constat în pregătirea documentaţiei necesare, întrucât prezentarea în faţa
autorităţilor putea fi făcută doar de inculpatul E.. Complicitatea morală a constat în pregătirea
activităţii infracţionale şi încurajarea inculpatului E., aspect ce a rezultat din încheierea
contractului de montare a aerotermelor anterior momentului la care inculpatul E. a efectuat
declaraţia necorespunzătoare adevărului în faţa autorităţilor vamale.
Pentru aceste motive susţinerea Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a A r a d cu
privire la vinovăţia inculpatului E. este întemeiată şi apelul este fondat sub aspectul schimbării
încadrării juridice şi reţinerii complicităţii la infracţiunea de fals în declaraţii. Pentru aceste
motive, tribunalul în baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a) Cod procedură penală a admis apelul declarat
de Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a A r a d împotriva sentinţei penale nr.
2444/08.10.2008 pronunţată în dosar nr(...) al J u d e c ă t o r i e i A r a d, pe care a desfiinţat-o
cu privire achitarea inculpatului E. G. pentru infracţiunea prevăzută de art.292 Cod penal. S-a
schimbat încadrarea juridică din coautor în complice la infracţiunea de fals în declaraţii.
Infracţiunea prevăzută de art.292 Cod penal este sancţionată cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau amendă. Reţinând dispoziţiile art.72 alin.2 Cod penal în raport de art.72 alin.1 Cod penal, în
condiţiile în care inculpatul E. nu are antecedente penale, a recunoscut săvârşirea faptei, are un
loc de muncă şi infracţiunea pentru care urmează să fie condamnat a constituit infracţiunea
mijloc pentru sancţionarea administrativă pentru fapta de evaziune fiscală, contribuţia efectivă a
acestuia la săvârşirea infracţiunii, pedeapsa închisorii apare ca excesivă. Pentru aceste
considerente tribunalul l-a condamnat pe inculpatul E. la pedeapsa amenzii şi reţinând motivele
expuse a proporţionalizat pedeapsa amenzii ţinând cont şi de dispoziţiile părţii generale a acestui
cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei
săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală. Astfel, în baza art. 26 raportat la art. 292 Cod penal a dispus condamnarea inculpatului E.
la pedeapsa de 7000 lei amendă penală pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de fals în
declaraţii, apreciind că în acest scop se asigură atât prevenţia specială cât şi prevenţia generală.
S-a atras atenţia cu privire la dispoziţiile art. 63^1 Cod penal privind înlocuirea pedepsei
amenzii dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea acesteia.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul E. care a criticat sentinţe primei
instanţe cu privire la individualizarea pedepsei în sensul că i-a fost aplicată pedeapsa
închisorii fără a se avea în vedere persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, are
un loc de muncă şi a regretat săvârşirea faptei, tribunalul a reţinut:
Infracţiunea prevăzută de art.292 Cod penal este sancţionată cu închisoare de la 3 luni
la 2 ani sau amendă. Prima instanţă trebuia potrivit art.72 alin.2 să ţină seama de dispoziţiile
alin.1 atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât şi pentru proporţionalizarea
acesteia. S-a constatat că prima instanţă a trecut la proporţionalizarea pedepsei închisorii fără
să motiveze de ce a optat pentru aceasta. În condiţiile în care inculpatul nu are antecedente
penale, a recunoscut săvârşirea faptei, are un loc de muncă şi infracţiunea pentru care urmează
să fie condamnat a constituit infracţiunea mijloc pentru sancţionarea administrativă pentru
fapta de evaziune fiscală, pedeapsa închisorii apare ca excesivă. Pentru aceste motive
tribunalul a admis apelul declarat de inculpatul E. cu privire la individualizarea pedepsei şi
reţinând motivele expuse a proporţionalizat pedeapsa amenzii ţinând cont şi de dispoziţiile
părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

9
 pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează
sau agravează răspunderea penală. Astfel, în baza art. 292 Cod penal a dispus condamnarea
inculpatului E. M. S. la pedeapsa de 7000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de
fals în declaraţii, apreciind că în acest scop se asigură atât prevenţia specială cât şi prevenţia
generală. S-a atras atenţia cu privire la dispoziţiile art. 63^1 Cod penal privind înlocuirea
pedepsei amenzii dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea acesteia.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Întrucât inculpatul E. urmează să fie condamnat, tribunalul în baza art.191 alin.2 Cod
procedură penală l-a obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în primă
instanţă. Cheltuielile judiciare în apel urmând să rămână în sarcina statului.
Cu privire la cererea de scutire de la plata amenzii, formulată în baza art.199 Cod
procedură penală de avocat E. B. pentru avocat E. D. S., tribunalul a respins-o, constatând că
deşi la termenul de 18.11.2008 s-a formulat o cerere de amânare (iniţial pe caz medical), nu s-a
asigurat substituirea de către domnul avocat E., iar la termenul din 16.12.2008 (concediu de
odihnă), avocatul E. D. S. a repetat aceeaşi cerere de amânare fără a se conforma dispoziţiilor
legale care-l obligau la asigurarea substituirii. De asemenea, domnul avocat E. nu şi-a manifestat
voinţa de a solicita cerere de scutire de la plata amenzii judiciare, cererea fiind formulată de
domnul avocat E. care nu a făcut dovada că ar fi fost mandatat în acest scop.
Împotriva deciziei penale nr.34 din 03.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l u i A r a d,
au declarat recurs inculpaţii E. G., E. M. S. şi Parchetului de pe lângă T r i b u n a l u l A r a d.
Pentru parchet, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri pronunţate şi în rejudecare să se
dispună condamnarea inculpatului E., pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals în declaraţii, a
inculpatului E. G., pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la fals în declaraţii şi
încetarea procesului penal privind infracţiunea prev.de art.43 din L.82/91.
Pentru inculpatul E. s-a solicitat casarea deciziei şi în rejudecare să se constate că a
intervenit prescripţia răspunderii penale, pentru fapta prev.de art.292 C.p.
Pentru inculpatul E. s-a solicitat casarea deciziei şi achitarea potrivit art.10 lit.c C.p.p.,
pentru săvârşirea faptei prev.de art.26 C.p., raportat la art.292 C.p. În subsidiar, s-a solicitat să se
constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale în privinţa infracţiunii prev.de art.26 C.p.,
raportat la art.292 C.p.
Analizând decizia penală recurată, în raport cu solicitările formulate de inculpaţii recurenţi,
de parchet precum şi din oficiu, în condiţiile prev.de art.385 9 alin.3 C.p.p., se constată că T r i b
u n a l u l A r a d a reţinut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat şi a dat o
bună încadrare juridică faptelor reţinute.
În privinţa recursului declarat de parchet, referitor la faptul că inculpaţii au făcut declaraţii
necorespunzătoare adevărului în faţa a două autorităţi, respectiv autorităţile vamale şi Agenţia
pentru dezvoltare regională, săvârşind astfel câte două fapte în concurs, se constată că s-a făcut,
de fapt, o singură declaraţie necorespunzătoare adevărului, în faţa autorităţilor vamale. În faţa
Agenţiei pentru dezvoltare regională au formulat doar o cerere de eliberare a unei autorizaţii
obligatorie, potrivit art.390 alin.2 din HG. 1114/2001. astfel, singura declaraţie
necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unor consecinţe juridice, s-a făcut în faţa
autorităţilor vamale.
Aşa fiind, se apreciază că încadrarea juridică dată de instanţă este corectă, existând doar o
infracţiune unică de fals în declaraţii, prev.de art.292 C.p.
Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie, prin recursul în interesul legii nr.4 /21.01.2001 a
stabilit că, omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente
legale a operaţiunilor comerciale efectuate, sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele
contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale, precum
şi evidenţierea altor operaţiuni fictive, constituie infracţiune complexă de evaziune fiscală,
prev.de art.9 alin.1, lit.b şi c din L.241/2005 şi nu infracţiunea prev.de art.43 din L.82/1991,

10
raportat la art.289 C.p., aşa cum au fost trimişi inculpaţii în instanţă, prin rechizitoriul
parchetului.
Pentru infracţiunea prev.de art.9 din L.249/2005, parchetul a aplicat sancţiuni administrative
şi nemaiexistând o altă faptă, instanţa în mod corect a dispus, în baza art.11 pct.2, lit.a C.p.p.,
raportat la art.10 lit.a C.p.p., achitarea inculpatului.
Referitor la recursul inculpatului E., se constată că în mod corect acesta a fost condamnat
pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de fals în declaraţii, prin schimbarea
încadrării juridice din coautor.
Din actele existente la dosar, coroborate cu declaraţiile celor doi inculpaţi, rezultă că
documentaţia pentru importul efectuat a fost pregătită de inculpatul E., iar prezentarea în faţa
autorităţilor a fost făcută de către inculpatul E., cum în mod corect a reţinut şi T r i b u n a l u l
A r a d.
Recursurile declarate de către cei doi inculpaţi sunt admisibile sub aspectul incidenţei
dispoziţiilor art.10 lit.g C.p.p., în sensul că a intervenit prescripţia în privinţa infracţiunilor
prev.de art.292 C.p.
Astfel, infracţiunea de fals în declaraţii, s-a comis în data de 29.11.2001, iar termenul de
prescripţie, prev.de art.122 lit.d C.p., coroborat cu art.124 C.p., s-a împlinit în luna mai 2009.
Aşa fiind, urmează ca în baza art.38515 pct.2, lit.b C.p.p., să fie admise recursurile declarate
de inculpaţii E. G. şi E. M. S., casată hotărârea şi în rejudecare, în baza art.11 pct.2, lit.b C.p.p.
raportat la art.10 lit.g C.p.p. se va constata încetarea procesului penal, pentru infracţiunea prev.de
art.26 C.p., raportat la art.292 C.p., în privinţa inculpatului E. G. şi pentru infracţiunea prev.de
art.292 C.p., în privinţa inculpatului E. M. S..
În baza art.38515 pct.1, lit.b C.p.p., urmează ca recursul parchetului, că fie respins ca
nefondat, pentru motivele arătate.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare din recurs, vor rămâne în
sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.b C.p.p admite recursurile declarate de inculpaţii E. G.
şi E. M. S., împotriva deciziei penale nr.34 din 03.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l u i
A r a d în dosar nr(...), casează decizia şi rejudecând cauza, în baza art.11 pct.2 lit.b C.p.p.,
raportat la art.10 lit.g C.p.p., încetează procesul penal pentru inculpatul E. G., pentru
săvârşirea infracţiunii prev.de art.26 C.p., raportat la art.292 C.p., iar pentru inculpatul E. M.
S., pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.292 C.p.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
În baza art.38515 pct.1, lit.b C.p.p., respinge recursul Parchetului de pe lângă T r i b u
n a l u l A r a d, împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
În baza art.192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunţată în şedinţă publică azi 27 octombrie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) G (...)

11
 GREFIER
(...) (...)

RED: VI/30.10.2009
Dact: A.B. 2 exempl/ 30 Octombrie 2009
Primă instanţă: J u d e c ă t o r i a A r a d
Jud: E. L
Apel: Tribunalul Arad
Jud: M. L
M. C

12