texts.ap.

mobile_nav_label ROLII

 ACASĂ

 CĂUTARE

 335/2021

335/202110-03-2021
Delapidarea (art.295 NCP)Curtea de Apel TIMISOARA

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2021:040.______
Dosar nr. _____________ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 335/A
Ședința publică de la 10 martie 2021
Instanța constituită din:
Președinte : D___ V_____
Judecător: N______ O______
Grefier: S________ A_______
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E____
B_____.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpatul D___
D___ D_____ împotriva sentinței penale nr. 8 pronunțată la data de 11 ianuarie 2021 de Judecătoria
Timișoara în dosar nr. _____________.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 9 martie 2021, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când
instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a stabilit termen de pronunțare pentru data de 10 martie 2021,
când, în aceeași compunere a stabilit următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 8 pronunțată la data de 11 ianuarie 2021 de Judecătoria Timișoara în dosar nr.
_____________, în temeiul art. 396 alin. 1 și 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal, s-a
stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului D___ D___-D_____, pentru săvârșirea
infracțiunii de delapidare prev. de art. 295 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 308 C.pen..
În temeiul art. 67 alin. 2 Cod penal rap. la art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții
publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 an, care
se va executa în cazul revocării sau anulării măsurii aplicării pedepsei de 1 an închisoare.
În temeiul art.65 alin.1 Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi
ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică
exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal, care se va executa în cazul
revocării sau anulării măsurii aplicării pedepsei de 1 an închisoare.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de
supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, conform art. 84 alin. 1 Cod
penal.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte
următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune A___, la datele fixate de
acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în
prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice
schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul
mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1
lit. c - e se comunică Serviciului de Probațiune A___.
În temeiul art. 85 alin. 2 lit. b C. pen. a impus inculpatului obligația de a presta muncă neremunerată în
folosul comunității pe o perioadă de 30 zile la una dintre următoarele două instituții: Primăria orașului
Gugir sau Primăria comunei Săliștea, în conformitate cu dispozițiile art. 404 alin. 3 C. proc. pen. și ale art.
57 din Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative
de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, rap. la art. 88 Cod penal a atras atenția inculpatului asupra
consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi
infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere
persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile
impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată, instanța revocă amânarea și
dispune aplicarea și executarea pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art.19, art. 397 al.1 C.pr.pen., raportat la art. 23 alin. 3 C.pr.pen., coroborat cu art. 1357, art.
1385 C.civil din 2009, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. B_____ B_____ B____
S.R.L. (fosta Monte Calm Play SRL), cu sediul în Bistrița, ______________________,
____________________ Năsăud, CUI ________, prin lichidator judiciar Private Liquidation Grozup
IPURL, cu sediul în Oradea, ___________________. 2, __________________, și a obligat inculpatul la
plata sumei de 1.200 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 700 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în
cursul urmăririi penale și 1.200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul judecății.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a constatat că prin rechizitoriul nr. 3079/P/2017 al Parchetul
de pe lângă Judecătoria Timișoara a fost trimis în judecată inculpatul D___ D___-D_____, cercetat sub
aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare prev. de art. 295 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 308 alin. 1 pen.
În actul de sesizare, în fapt, s-a reținut că în data de 16.02.2017, inculpatul D___ D___-D_____, angajat în
calitate de casier la societatea Monte Calm Play SRL, și-a însușit un laptop marca Lenovo în valoare de
1.200 lei, bun predat inculpatului în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu.
În susținerea situației de fapt, în cuprinsul rechizitoriului s-au indicat următoarele probe: declarații de
suspect/inculpat (filele 20, 42, 44); declarație de persoană vătămată (fila 12); declarație de martor B___
V_____ (fila 28); proces-verbal de predare-primire (fila 14); planșă fotografică (filele 16-19); adrese ITM
T____ (filele 23, 33); înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 04.09.2020, definitivă, judecătorul de cameră
preliminară al judecătoriei a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării
actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Din dispoziția instanței, la dosarul cauzei a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 8). Totodată,
în vederea asigurării prezenței inculpatului la proces, prima instanță a dispus efectuarea de verificări la
nivelul C___-Central (f. 18), ANP (f.38), ITM (f.48-54), DEPABD (f. 39).
La termenul de judecată din data de 15.12.2020, ulterior citirii actului de sesizare, explicării încadrării
juridice, aducerii la cunoștință a drepturilor și obligațiilor, prima instanță a adus la cunoștința inculpatului
dispozițiile art. 374 alin.4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin.10 C.proc.pen., privind judecata în procedură
simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374
alin.4 C.proc.pen.. Prima instanță a încuviințat judecarea cauzei conform procedurii recunoașterii învinuirii.
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe,
cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătoria a reținut următoarele:
În fapt, inculpatul B___ V___-D_____, CNP _____________, a încheiat la data de 15.02.2017 un contract
de muncă cu societatea Monte Clam Play SRL, având funcția de casier, conform adresei nr.
_____/16.05.2017 (filele 23-27 dosar urmărire penală, în continuare dup) emisă de Inspectoratul Teritorial
de Muncă T____.
În acord cu procesul-verbal de predare primire, depus în copie la dosar (fila 14 dup), în data de 16.02.2017
inculpatul B___ V___-D_____ a primit o ________ bunuri de la angajator, printre care era un laptop marca
Lenovo model 80T7 ______________. În cuprinsul procesului verbal se menționează că salariatul are
prerogative de gestionar cu privire la bunurile predate.
Din declarația reprezentantului persoanei vătămate Monte Clam Play SRL, numitul I____ E____-C_____
(f.12 dup), rezultă că în data de 16.02.2017, la punctul de lucru al societății Monte Calm Play SRL din
centru comercial I_____ Mall, zona Food-Court, un angajat al societății, respectiv numitul D___ D___-
D_____, a luat fără drept un laptop marca Lenovo în valoare de 1.200 lei. Comiterea faptei a fost constatată
a doua zi de către o altă angajată.
Sustragerea bunului de către inculpat rezultă și din declarația martorului B___ V_____, tatăl inculpatului,
care a declarat (fila 28 dup) că fiul său i-a recunoscut că a plecat cu un laptop de la serviciu pe care l-a
vândut cu suma de 300 lei.
Fiind audiat în calitate de suspect (fila 40 dup) și de inculpat (filele 42, 44 dup) B___ V___-D_____ a
recunoscut comiterea faptei. Acesta a precizat că în data de 16.02.2017 s-a angajat la Standul Uniplay
Bingo, unde urma să vândă bilete. În jurul orelor 11:00, inculpatul a ajuns la locul de muncă, a primit cheile
de la standul unde lucra. Acesta a precizat că a primit un laptop în gestiune, semnând un proces-verbal de
predare-primire. După aprox. 10 minute a luat laptopul marca Lenovo și a plecat fără să anunțe pe cineva.
B___ V___-D_____ a traversat terasa etajului 3 având laptopul sub mâna dreaptă a coborât în parcare și a
plecat întâi spre Complexul Studențesc, apoi pre Gara de Nord. În zona gării a vândut laptopul unei
persoane necunoscute contra sumei de 500 lei. Fiindu-i prezentate imaginile video, B___ V___-D_____ s-a
recunoscut ca fiind persoana ce apare în filmare în timp ce traversa terasa complexului comercial I_____
Mall.
Inculpatul a recunoscut situația de fapt și în fața instanței de judecată.
În drept, fapta inculpatului D___ D___-D_____, care în data de 16.02.2017, fiind angajat în calitate de
casier la societatea Monte Calm Play SRL, și-a însușit un laptop marca Lenovo în valoare de 1.200 lei, bun
primit în gestiune inculpat în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu, constituie infracțiunea de
delapidare prev. de art. 295 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 308 C.pen.
Infracțiunea de delapidare este inclusă în cadrul infracțiunilor de serviciu, având în vedere obiectul juridic
principal, respectiv relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a serviciului.
Obiectul juridic secundar îl constituie relațiile sociale referitoare la protecția patrimoniului.
Dispozițiile art. 295 alin. 1 C. pen., reglementează infracțiunea de delapidare, ca fiind infracțiunea ce
constă în folosirea, însușirea sau traficarea de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani,
valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.
Potrivit art. 295 raportat la art. 308 Cod penal, constituie variantă atenuată a infracțiunii de delapidare
săvârșirea faptei de către persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o
însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. 2 C.pen.
ori în cadrul oricărei persoane juridice de drept public sau privat.
În ceea ce privește calitatea specială a subiectului activ al infracțiunii de delapidare, se constată că
inculpatul, conform fișei postului (f. 14 dup), avea atribuții de gestionar cu privire la laptopul pus la
dispoziție.
Astfel, devin aplicabile dispozițiile art. 295 alin. 1 raportat la art. 308 C. pen., ca variantă atenuată a
infracțiunii de delapidare.
Elementul material din cadrul laturii obiective constă în acțiunea inculpatului care, având calitatea de casier
cu atribuții de gestionar asupra bunului, din cadrul Monte Clam Play SRL, a vândut laptopul marca
Lenovo, cauzând un prejudiciu persoanei vătămate în cuantum de 1.200 lei.
Urmarea imediată constă în scoaterea definitivă a bunurilor din sfera patrimonială a persoanei juridice și
producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții civile Monte Clam Play SRL, în cuantum 1200 lei.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptelor descrise.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de
delapidare, cu intenție directă calificată prin scopul urmărit, respectiv însușirea sumelor de bani și
satisfacerea unui interes personal al său. Inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv producerea
unei pagube în patrimoniul angajatorului, urmărind producerea acesteia prin săvârșirea faptei.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., a
ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru fapta săvârșită, de starea de
pericol a faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor,
persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret, au fost avute în vedere circumstanțele săvârșirii faptei, respectiv prejudiciul relativ redus produs
în dauna părții civile, de 1.200 lei. Fapta nu s-a caracterizat printr-o gravitate ridicată.
Cu privire la circumstanțele persoanele s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut
săvârșirea infracțiunii de la bun început și a colaborat cu organele judiciare. Totodată, acesta a mai avut
locuri de muncă, fapt ce dovedește că a înțeles să își câștige existența din surse licite, conform adresei nr.
_____ din 24.11.2020 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă T____ (f.48-54).
Cu toate acestea, deși de la data infracțiunii și până în prezent au trecut aproape 4 ani și inculpatul a mai
prestat activități remunerate pentru diverse alte societăți, acesta nu a înțeles să acopere prejudiciul suferit de
partea civilă, manifestând un vădit dezinteres față de situația financiară a acesteia.
Având în vedere cererea inculpatului de judecare a cauzei în baza procedurii simplificate, prima instanță a
redus limitele legale ale pedepsei cu 1/3.
Pentru toate aceste motive, constatând ca infracțiunea în sarcina inculpatului există și a fost săvârșită de
acesta, prima instanță, în temeiul art. 396 alin. 1 și 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal, a
stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului D___ D___-D_____ pentru săvârșirea
infracțiunii de delapidare prev. de art. 295 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 308 C.pen.
Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei, s-a reținut incidența în cauză a
dispozițiilor art. 83 alin. 1 Cod penal, conform cărora se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, cu
îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de
infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la
pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit
reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o
muncă neremunerată în folosul comunității; d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută
anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea
consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, prima instanță a apreciat că
aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o
perioadă determinată. S-a apreciat că în raport de pericolul social redus al infracțiunii coroborat și cu
atitudinea procesuală sinceră a inculpatului și lipsa antecedențelor penale, condamnarea inculpatului la
pedeapsă închisorii a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere apare ca dispropoționată. De
asemenea, prima instanță a mai reținut că o măsură de individualizare a pedepsei mai dură ar fi
disproporționată și prin raportare la durată îndelungată de timp scursă de la data săvârșirii infracțiunii
(aproape 4 ani), timp în care conduită inculpatului a fost una conformă cu rigorile sociale.
Temeiurile pentru aplicarea amânării aplicării pedepsei au fost următoarele: pedeapsa stabilită în cauză este
închisoarea de 1 an, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, inculpatul și-a
manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, inculpatul a recunoscut și a
regretat fapta comisă, uzând de prevederile procedurii prevăzute de art.375 C.proc.pen., fiind o persoană
care nu prezintă o periculozitate care să justifice aplicarea imediată a pedepsei, scopul legal al pedepsei
aplicate poate fi realizat cu maximă eficiență printr-un tratament sancționator mai blând, respectiv prin
amânarea aplicării pedepsei, cu atât mai mult cu cât sunt întrunite condițiile instituite prin aceste texte de
lege.
Astfel, în baza art. 83 alin. 1 Cod penal, prima instanță a amânat aplicarea pedepsei de 1 an luni închisoare,
pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condmanare, conform
art. 84 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte
următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune A___, la datele fixate de
acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în
prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice
schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul
mijloacelor sale de existență. În baza art. 86 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele
prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e se vor comunica Serviciului de Probațiune A___.
În raport de natura și modul de comitere a faptei s-a apreciat necesară impunerea în sarcina inculpatului și a
obligației prevăzute de art. 85 alin.2 lit. b C.pen., respectiv obligația de a presta muncă neremunerată în
folosul comunității, alături de măsurile de supraveghere obligatorii pe care inculpatul va trebui să le
respecte pe durata termenului de încercare, au semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe
care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu
numai în cursul termenului de supraveghere, dar și ulterior împlinirii acestui termen.
Astfel, în temeiul art. 85 alin. 2 lit. b C. pen. prima instanță a impus inculpatului obligația de a presta
muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 30 zile la una dintre următoarele două
instituții: Primăria orașului Gugir sau Primăria comunei Săliștea, în conformitate cu dispozițiile art. 404
alin. 3 C. proc. pen. și ale art. 57 din Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative
și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, rap. la art. 88 Cod penal a atras atenția inculpatului asupra
consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi
infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În temeiul art. 67 alin. 2 Cod penal rap. la art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal, constatând că potrivit art. 295
alin. 1 C.pen. interzicerea exercitării unei funcții publice este obligatorie, prima instanță a aplicat
inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice
sau în orice alte funcții publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o
perioadă de 1 an, care se va executa în cazul revocării sau anulării măsurii aplicării pedepsei de 1 an
închisoare.
În temeiul art.65 alin.1 Cod penal prima instanță a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea
dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptului de a ocupa o funcție
care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal, care se va executa
în cazul revocării sau anulării măsurii aplicării pedepsei de 1 an închisoare.
Judecătoria a reținut că în cursul urmării penale persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de
1200 reprezentând contravaloare laptopului (f.12 dup). Pentru termenul de judecată din data de 03.11.2020
au fost depus precizări din partea lichidatorului judiciar al persoanei vătămate C_ C____ C___ C___ C__
(actuala SC B_____ B_____ B____ SRL), solicitând admiterea acțiunii civile până la concurența valorii ce
va rezulta în urma administrării probatoriului.
În temeiul art.19, art. 397 al.1 C.pr.pen., raportat la art. 23 alin. 3 C.pr.pen., coroborat cu art. 1357, art.
1385 C.civil din 2009, prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. B_____
B_____ B____ S.R.L. (fosta Monte Calm Play SRL), prin lichidator judiciar Private Liquidation Group
IPURL, și a obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs.
A avut în vedere că nu există alte documente care să justifice valoarea laptopului în afara de declarația
fostului reprezentant al părții civile (.12 dup). În plus, inculpatul a recunoscut cuantumul prejudiciului.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 700 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în
cursul urmăririi penale și 1.200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul judecății.
Împotriva sentinței penale nr. 8 pronunțată la data de 11 ianuarie 2021 de Judecătoria Timișoara în dosar
nr. _____________ a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpatul D___ D___
D_____.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a indicat că hotărârea primei instanțe este nelegală, apreciind
că se impunea condamnarea inculpatului și nicidecum amânarea aplicării pedepsei, așa cum a dispus
instanța de fond, mai ales că în cauză a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen., soluție ce implică condamnarea.
Procurorul susține că din cuprinsul art. 68 C.pen. rezultă că pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării unor drepturi se aplică pe lângă pedeapsa stabilită printr-o hotărâre de condamnare, fie că aceasta
este cu executare efectivă sau suspendată sub supraveghere. Față de stabilirea în mod expres a momentului
în care începe executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, o astfel de pedeapsă (și
implicit pedeapsa accesorie), nu poate fi aplicată decât în situația în care se pronunță o hotărâre de
condamnare. În consecință, câtă vreme nu este aplicată o pedeapsă principală, nu poate fi aplicată nici
pedeapsa complementară care, prin natura ei, însoțește pedeapsa principală. Mai mult, dispozițiile legale nu
prevăd modul în care se execută pedeapsa complementară în cazul în care se dispune amânarea aplicării
pedepsei.
Față de aceste motive, apreciază procurorul că din analiza coroborată a prevederilor anterior menționate
rezultă că în cazul în care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei cu închisoarea, instanța nu poate dispune
aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b)
C.pen. și, implicit, nici aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării acelorași drepturi.
Mai mult, se arată că potrivit art. 90 alin. 1 C.pen., ’’persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării
pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar
putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea
termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare”. Prin
urmare, prin dispunerea unei astfel de soluții - de stabilire a unei pedepse cu închisoarea, urmată de
amânarea aplicării pedepsei - ne aflăm în situația în care, deși în cauză apare ca fiind obligatorie
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, respectiv interzicerea exercitării drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen., prevederile legale anterior menționate sunt lipsite de efect,
întrucât pedeapsa complementară nu se va executa pe durata termenului de supraveghere de 2 ani și nici
după expirarea acestuia, dacă nu intervine revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei.
Or, în cauza dedusă judecății, instanța a stabilit față de inculpatul D___ D___-D_____ o pedeapsă de 1 an
închisoare a cărei aplicare a fost amânată pe un termen de supraveghere de 2 ani, nefiind dispusă
condamnarea inculpatului.
Prin urmare, procurorul apreciază că prin soluția adoptată, aceea de amânare a aplicării pedepsei,
inculpatului D___ D___-D_____ nu îi vor mai putea fi aplicate pedepsele complementare și accesorii, chiar
dacă acestea sunt prevăzute expres de lege pentru infracțiunea de delapidare supusă analizei, cu excepția
situației în care s-ar dispune revocarea ori anularea amânării aplicării pedepsei, potrivit dispozițiilor art. 88
C.pen., respectiv art. 89 C.pen.
Față de aceste considerente, procurorul consideră că în cauză se impune condamnarea inculpatului D___
D___-D_____ la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. 1
C.pen. cu aplicarea art. 308 C.pen. și aplicarea, în temeiul art. 67 alin, 2 C.pen., a pedepsei complementare
a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) șî b) C.pen., precum și interzicerea
exercitării acelorași drepturi cu titlu de pedepse accesorii.
Totodată, se arată că sentința apelată este nelegală sub aspectul omisiunii reținerii prevederilor art. 396 alin.
10 C.proc.pen.
Inculpatul D___ D___-D_____, prezent la termenul de judecată din data de 15.12.2020, a arătat că dorește
să uziteze de prevederile art. 396 alin. 10 C.proc.pen., astfel că prima instanță a procedat la audierea
acestuia în sensul recunoașterii în totalitate a faptei reținute în sarcina sa. La același termen de judecată,
potrivit dispozițiilor art. 375 alin. 1 C.proc.pen., instanța a încuviințat solicitarea inculpatului de judecare a
cauzei în procedura simplificată. Cu toate acestea, deși a stabilit o pedeapsă cu închisoarea în limitele
reduse cu o treime, urmare a judecării cauzei în procedura simplificată, instanța a omis să rețină în
dispozitivul sentinței atacate prevederile art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
Se arată, de asemenea, că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpatul D___ D___-D_____
are domiciliul în Timișoara, _________________. ___________________________________. Cu toate
acestea, în mod eronat, instanța de fond a stabilit că pe durata termenului de supraveghere, domnul D___
D___-D_____ se va prezenta la Serviciul de Probațiune A___, această din urmă instituție fiind indicată și
drept instituția căreia îi vor fi comunicate datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) C.pen. Raportat la
domiciliul inculpatului, procurorul apreciază că Serviciul de Probațiune competent în supravegherea
domnului D___ D___-D_____ este Serviciul de Probațiune T____.
Totodată, prin sentința supusă analizei, prima instanță a stabilit în sarcina inculpatului D___ D___-D_____
obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei orașului Cugir sau în
cadrul Primăriei comunei Săliștea, aflate în județul A___.
Deși în mod corect instanța de fond a impus domnului D___ D___-D_____ obligația de a presta 30 zile de
muncă neremunerată în folosul comunității, raportat Ia domiciliul inculpatului, indicat anterior, în sarcina
acestuia trebuia stabilită obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul unor
instituții din Municipiul Timișoara, iar nu în cadrul Primăriei orașului Gugir sau în cadrul Primăriei
comunei Săliștea, cum în mod eronat a dispus prima instanță.
Cu privire la acțiunea civilă, se arată că prin declarația din data de 20.02.2017, reprezentantul persoanei
vătămate Monte Calm Play SRL a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 1.200 lei. în cursul
judecății au fost depuse precizări din partea lichidatorului judiciar al persoanei vătămate, în sensul
formulării cererii de constituire ca parte civilă pentru întreaga valoare ce reprezintă pasivul debitoarei
(23.789.751,14 lei), solicitându-se admiterea cererii până la concurența valorii ce va rezulta în urma
administrării probatoriului. Inculpatul D___ D___- D_____ a recunoscut cuantumul prejudiciului, respectiv
contravaloarea de 1.200 lei a laptopului, astfel cum rezultă din declarația dată de acesta în fața instanței la
termenul de judecată din data de 15.12.2020. Raportat la aceste aspecte, consideră procurorul că în mod
netemeinic instanța a dispus că admite în totalitate acțiunea civilă, deși, în fapt, este vorba de o admitere în
parte a acțiunii civile.
În privința cheltuielilor judiciare, instanța a dispus din eroare că ” în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură
penală, obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
700 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și 1.200 lei cheltuieli
judiciare avansate de stat în cursul judecății”, în condițiile în care doar cheltuielile judiciare avansate de stat
în faza de urmărire penală sunt în cuantum de 500 lei.
În consecință, potrivit art. 408 C.proc.pen. raportat la art. 421 alin. 2 lit. a) C.proc.pen., procurorul solicită
admiterea apelului formulat, desființarea în parte a sentinței penale nr. 8/11.01.2021 a Judecătoriei
Timișoara, iar în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri, în sensul celor arătate anterior.
Inculpatul D___ D___ D_____, prin apelul formulat a solicitat ca măsurile și obligațiile de supraveghere să
fie dispuse în supravegherea Serviciului de Probațiune T____, întrucât are domiciliul stabil în Timișoara.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată, sub toate aspectele de fapt și de drept, în
conformitate cu dispozițiile art.417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Cu privire la situația de fapt, Curtea constată, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală
(necontestat de către inculpat, în procedura abreviată a recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 și urm.
Cod procedură penală, conform declarației de la fila 60 dosar primă instanță), că în data de 16.02._____,
inculpatul D___ D___-D_____, fiind angajat în calitate de casier la societatea Monte Calm Play SRL, și-a
însușit un laptop marca Lenovo în valoare de 1.200 lei, bun primit în gestiune în vederea exercitării
atribuțiilor de serviciu.
În urma propriului demers de evaluare a probelor administrate în faza de urmărire penală [declarațiile
reprezentantului persoanei vătămate, care a reclamat fapta (fila 12); contractul de muncă și proces-verbal de
predare-primire a bunului către inculpat în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu (fila 14), declarația
martorului B___ V_____ (fila 28), prin care se confirmă sustragerea de către inculpat a bunului ce i-a fost
încredințat în cadrul raportului de muncă, dar și declarațiile în calitate suspect și de inculpat ale acuzatului,
prin care a recunoscut comiterea faptei (filele 20, 42,44)] Curtea constată că rezultă dincolo de orice
îndoială rezonabilă comiterea de către inculpat a faptei deduse judecății.
Curtea constată că fapta inculpatului care, în data de 16.02.2017, fiind angajat în calitate de casier la
societatea Monte Calm Play SRL, și-a însușit un laptop marca Lenovo în valoare de 1.200 lei, bun primit în
gestiune în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu, întrunește elementele de tipicitate obiectivă și
subiectivă ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 308 C.pen.,
notând și lipsa oricăror critici sub acest aspect.
Cu referire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, ce reprezintă și principalul motiv de apel
invocat de procuror, Curtea reține, în primul rând, că dispunerea amânării pedepsei pentru infracțiunea
dedusă judecății este permisă de lege.
Este adevărat că această instituție nu operează atunci când pedeapsa prevăzută de lege este de 7 ani
închisoare sau mai mare, iar pentru infracțiunea de delapidare, prev. de art. 295 Cod penal ca faptă
consumată, fără a ține seama de alte limite de reducere, pedeapsa este de la 2 la 7 ani închisoare, însă,
inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, reglementată de dispozițiile
art. 295 Cod penal, cu raportare la art. 308 Cod penal (infracțiuni de serviciu comise de alte persoane decât
funcționarii publici), ipoteză în care limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime. Prin decizia nr.
1/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că într-o astfel de ipoteză avem o
variantă atenuantă a infracțiunii de delapidare, iar instituțiile penale ce se raportează la limitele de pedeapsă
le vor avea în vedere pe cele reduse. Prin urmare, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.308 Cod penal,
limitele de pedeapsă în cazul infracțiunii de delapidare săvârșite de un funcționar vor fi cuprinse între 1 an
și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare, fiind astfel îndeplinită condiția de la art.83 alin.2 cod penal pentru a se
dispune amânarea aplicării pedepsei.
Se impune, de asemenea, a se constata că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.396 alșin.10 Cod
procedură penală, deoarece inculpatul a solicitat aplicarea procedurii abreviate, recunoscând în totalitate
fapta pentru care a fost trimis în judecată, caz în care limitele de pedeapsă se vor situa între 10 luni și 20 de
zile și 3 ani, 1 lună și 10 zile închisoare.
Curtea reține că individualizarea pedepsei este operațiunea prin care pedeapsa este adaptată nevoilor de
apărare socială, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. În cazul în care există neconcordanțe între
gravitatea unei infracțiuni și pedeapsa aplicată sau între periculozitatea inculpatului și pedeapsa aplicată
acestuia, atingerea scopului pedepsei poate fi periclitată.
În cauza dedusă judecății, Curtea apreciază că, față de gradul de pericol social al faptei și periculozitatea
inculpatului, pedeapsa aplicată de către prima instanță este legală și temeinică.
Ca atare, în raport de fapta concretă săvârșită (sustragerea unui laptop), de cuantumul relativ redus al
prejudiciului, de persoana infractorului (o persoană tânără, cu un nivel mediu de educație și care a
recunoscut sincer fapta comisă), de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii (inculpatul nu este
cunoscut cu antecedente penale), de posibilitățile sale de îndreptare, având în vedere și faptul că de la data
comiterii faptei a trecut un interval relativ mare de timp, Curtea, în acord cu instanța de fond, apreciază că o
pedeapsă de 1 an închisoare este necesară și suficientă în realizarea scopului educativ și preventiv al
sancțiunii penale, iar aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, fiind însă justificată supravegherea
conduitei inculpatului pentru o perioadă de timp determinată.
Curtea consideră că scopul pedepsei constând în evitarea săvârșirii de noi infracțiuni, precum și corectarea
comportamentului infracțional, se poate realiza prin aplicarea dispozițiilor art. 85 cod penal, respectiv prin
amânarea aplicării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens (pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracțiunea săvârșită este mai mică de 7 ani, pedeapsa stabilită este mai mică de 2 ani, inculpatul nu
a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, și-a manifestat acordul de a presta o muncă
neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana infractorului, respectiv lipsa antecedentelor
penale și faptul că este integrat în societate, dar și de faptul că nu s-a sustras de la urmărire penală sau
judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară,
dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată).
Având în vedere că în cazul acestei infracțiuni, este obligatoriu ca pedeapsa principală să fie însoțită de una
complementară, văzând însă și faptul că pedeapsa principală nu a fost aplicată, ci numai stabilită, în baza
art. 67 alin. 1 și 2 C.p. cu referire la art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p., în mod corect prima instanță a stabilit în
sarcina inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicea exercitării drepturilor de a fi ales în
autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității
de stat pe o perioadă de 1 an, și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, pedepse care urmează a
fi executate doar în cazul executării pedepsei principale.
Curtea nu poate fi de acord cu opinia procurorului, în sensul că pedepsele complementare și accesorii pot fi
aplicate doar când se dispune o soluție de condamnare, iar cum în cazul de față aplicarea pedepsei
complementare este obligatorie se impunea condamnarea inculpatului.
Aceasta, în primul rând, pentru că mecanismul sancționator prevăzut de codul penal prevede că pedeapsa
complementară se aplică dacă se dispune o pedeapsă principală și nu invers.
În al doilea rând, art. 67 Cod penal nu condiționează aplicarea pedepsei complementare de o soluție de
condamnare, textul legal făcând referire la dispunerea pedepsei complementare când pedeapsa „stabilită”
este închisoarea sau amenda.
Nu putem fi de acord nici cu opinia Parchetului conform căreia pedeapsa complementară ar fi lipsită de
efect prin amânarea aplicării pedepsei principale. Aplicarea pedepsei complementare în cazul de față
reprezintă o obligație a instanței care trebuie să soluționeze cauza sub toate aspectele, iar împrejurarea că se
optează ulterior pentru amânarea aplicării pedepsei principale nu afectează în niciun mod o pedeapsă legal
stabilită, în privința căreia va opera amânarea aplicării acesteia.
De asemenea, în ipoteza în care s-ar pune problema incidenței instituțiilor anulării/revocării amânării
aplicării pedepsei, instanța care se va pronunța în acest sens nu ar putea să aplice și pedepse complementare
dacă nu au fost aplicate inițial, în caz contrar ar trebui să aducă atingere autorității de lucru judecat, prin
stabilirea și aplicarea pentru prima dată a unei pedepse complementare, cu atât mai mult dacă aceasta este
obligatorie, ca în cazul de față.
Odată stabilită pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, pedeapsa accesorie cu
conținut similar se stabilește ope legis, conform art. 65 alin. (1) C.pen.
De asemenea, trebuie să avem în vedere că dispozițiile art. 65 Cod penal se completează cu cele ale art. 404
alin. (5) Cod procedură penală, care impun aplicarea pedepsei accesorii atunci când se aplică pedeapsa
închisorii, fără să distingă între modalitățile de executare.
Modul de executare a pedepsei accesorii este determinat de executarea pedepsei principale, după cum
rezultă din alin. (3) și (4) ale aceluiași articol. De aceea, în mod evident va fi suspendată și executarea
pedepsei accesorii pe durata amânării aplicării pedepsei principale.
Ca și în cazul pedepsei complementare, aplicarea pedepsei accesorii poate avea consecințe practice în caz
de anulare sau revocare a amânării aplicării pedepsei, când pedeapsa principală devine executabilă, caz în
care pedepsele accesorii vor fi aplicate pe lângă pedeapsa principală rezultantă. De aceea, în hotărârea
inițială trebuie făcute referiri inclusiv la aplicarea pedepsei accesorii, persoana supravegheată fiind
avertizată astfel cu privire la existența și conținutul lor, respectiv la faptul că în caz de anulare sau revocare,
acestea vor urma să se execute.
Așadar, având în vedere aceste considerente, se impune menținerea hotărârii apelate sub aspectul aplicării
pedepselor complementare și accesorii, a căror executare a fost condiționată de revocarea sau anularea
pedepsei principale, apelul procurorului sub acest aspect fiind nefondat.
Curtea observă, însă, că apelul procurorului, ca de altfel și apelul inculpatului, este întemeiat în ceea ce
privește omisiunea primei instanțe de a reține în favoarea inculpatului dispozițiile art.396 alin.10 Cod
procedură penală, întrucât din actele dosarului reiese că inculpatul a solicitat aplicarea procedurii abreviate
a recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 și urm. Cod procedură penală, conform declarației de la fila
60, iar prima instanță a admis această solicitare, judecata având loc în baza procedurii recunoașterii
învinuirii.
Ca atare, în mod evident se impune reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art.396 alin.10 Cod
procedură penală, urmând a fi menținută pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în sarcina inculpatului pentru
săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art.295 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.308 Cod penal,
aceasta încadrându-se în limitele legale.
Totodată, Curtea constată că sunt întemeiate motivele de apel privind stabilirea serviciului de probațiune
pentru supravegherea conduitei inculpatului, precum și a instituțiilor pentru prestarea muncii neremunerate
în folosul comunității.
Astfel, din coroborarea dispozițiilor Legii 253/2013, privind executarea pedepselor, a măsurilor educative
și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, reiese că
supravegherea măsurilor și obligațiilor impuse inculpatului pe durata termenului de supraveghere al
amânării aplicării pedepsei se dispune sub coordonarea Serviciului de Probațiune desemnat, care, însă, se
identifică prin raportare la domiciliul inculpatului.
Având în vedere că domiciliul inculpatului este în Timișoara, jud. T____, nu se justifică încredințarea
supravegherii acestuia serviciului de probațiune A___ sau desemnarea unor instituții pentru efectuarea
muncii neremunerate din alt județ, decât cel de domiciliu.
În final, Curtea constată că este întemeiat motivul de apel invocat de procuror cu privire la cheltuielile
judiciare la care a fost obligat inculpatul în primă instanță, fiind evidentă inadvertența între suma totală a
cheltuielilor stabilită de prima instanță și sumele din care aceasta este compusă (dispunând ca inculpatul să
achite suma de 500 de lei, care ar compusă din 700 de lei din faza de urmărire penală și 1200 de lei din faza
de judecată).
Așadar, se impune reformarea sentinței apelate și sub aceste aspect.
Cu referire la latura civilă a cauzei, așa cum a reținut și prima instanță, constatăm că în cursul urmării
penale persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1200 lei, reprezentând contravaloare
laptopului sustras de inculpat (fila 12 dup).
La data de 27.10.2020, partea civilă, C_ C____ C___ C___ C__ (actuala SC B_____ B_____ B____ SRL),
prin lichidator, a arătat că se constituie parte civilă cu toată suma ce reprezintă pasivul societății, în sumă de
________,14 lei, pe motiv că nu deține acte financiar contabile pentru a evalua prejudiciul din cauza
penală, solicitând însă admiterea acțiunii civile până la concurența valorii ce va rezulta în urma
administrării probatoriului.
Cum în cazul de față din probele de la dosar a rezultat că valoarea prejudiciului este în sumă de 1200 lei,
cuantum recunoscut și de către inculpat, iar partea civilă a solicitat ca acțiunea civilă să fie admisă în limita
la care se va dovedi prejudiciul, prima instanță a admis acțiunea civilă în totalitate și a dispus obligarea
inculpatului la plata sumei de 1200 lei.
Astfel, nu putem fi de acord cu procurorul, că soluția corectă ar fi aceea de admitere în parte a acțiunii
civile.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod de procedură penală va admite
apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpatul D___ D___ D_____
împotriva sentinței penale nr.8/11.01.2021 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.
_____________.
În baza art. 423 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art.418 Cod procedură penală, va desființa
hotărârea atacată și rejudecând cauza în limitele de mai jos:
Va reține în favoarea inculpatului D___ D___ D_____ dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală și
menține pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de
delapidare prevăzută de art.295 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.308 Cod penal.
Va dispune ca supravegherea inculpatului să se efectueze de către Serviciul de Probațiune T____, urmând
ca măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin.1 lit. a și b Cod penal să fie executate la Serviciul de
Probațiune T____, iar datele prevăzute în art. 85 al.1 lit. c - e să fie comunicate Serviciului de Probațiune
T____.
Va dispune ca munca neremunerată în folosul comunității la care a fost obligat inculpatul să fie executată la
instituții din raza județului T____, urmând ca în baza art.85 alin.2 lit. b Cod penal, inculpatul să presteze
muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 30 de zile, la una dintre următoarele instituții:
______________________ Primăria Timișoara.
Va modifica cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul și dispune, în baza art.274
al.1 C.p.p., obligarea acestuia la plata sumei totale de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în
primă instanță, din care suma de 500 lei reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire
penală, iar suma de 700 lei reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de judecată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina
statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod de procedură penală admite apelurile declarate de Parchetul de pe
lângă Judecătoria Timișoara și inculpatul D___ D___ D_____ împotriva sentinței penale
nr.8/11.01.2021 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. _____________.
În baza art. 423 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art.418 Cod procedură penală, desființează
hotărârea atacată și rejudecând cauza în limitele de mai jos:
Reține în favoarea inculpatului D___ D___ D_____ dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală și
menține pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de
delapidare prevăzută de art.295 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.308 Cod penal.
Dispune ca supravegherea inculpatului să se efectueze de către Serviciul de Probațiune T____, urmând ca
măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin.1 lit. a și b Cod penal să fie executate la Serviciul de
Probațiune T____, iar datele prevăzute în art. 85 al.1 lit. c - e să fie comunicate Serviciului de Probațiune
T____.
Dispune ca munca neremunerată în folosul comunității la care a fost obligat inculpatul să fie executată la
instituții din raza județului T____, urmând ca în baza art.85 alin.2 lit. b Cod penal, inculpatul să presteze
muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 30 de zile, la una dintre următoarele instituții:
______________________ Primăria Timișoara.
Modifică cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul și dispune, în baza art.274 al.1
C.p.p., obligarea acestuia la plata sumei totale de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în primă
instanță, din care suma de 500 lei reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală,
iar suma de 700 lei reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina
statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.03.2021.
Președinte Judecător
D___ V_____ N______ O______
Grefier
S________ A_______
Red.N.O./12.03.2021
Tehnored. A.S./10.03.2021/5ex
Primă Instanță:Judeătoria Timișoara
Judecător: B___ B_____ C______
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer
Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro

 ANPC
 COPYRIGHT © 2022 ROLII


DESPRE NOI

LINKURI UTILE
 BAZE DE DATE ÎNRUDITE
 CONTRIBUITORI
 MEMBRI FONDATORI
 ȘTIRI
 CONTACT