Sunteți pe pagina 1din 35

DOSAR NR. 10922/3/2011

ROMANIA TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A V-A CIVILĂ SENTINŢA CIVILĂ NR. 565 Şedinţa secretă din data de 09.03.2012

Tribunalul constituit din :

PRESEDINTE: CRINA-LILIANA BURICEA

GREFIER: ROCEANU MIHAELA

Din partea Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bucureşti participă procuror Voicu Cezar.

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea cererii formulate de reclamantul

CRISTIAN IONEL SERBAN în contradictoriu cu pârâta STATUL ROMAN

prin Ministerul Finantelor Publice având ca obiect „reparare prejudicii erori

juridice”.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 02.03.2012, fiind

consemnate prin aceeaşi încheierea de la aceea data când tribunalul având

nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la

dosar note scrise, a amâna pronunţarea la data de 09.03.2012.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 10922/11.02.2011 pe rolul

Tribunalul Bucuresti-sectia a V-a civila, reclamantul CRISTIAN IONEL

SERBAN. a chemat în judecată pârâtul S.R., reprezentat de M.F., solicitând, ca

prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat la plata sumei de 7.890.081 euro,

reprezentând prejudiciul moral pentru consecinţele produse de cercetarea sa

judiciară timp de 3222 zile (perioada 30.01.2002-25.11.2010) din care 500 zile

a fost arestat preventiv (perioada 30.01.2002-13.06.2003), sumă ce urmeaza a fi

actualizată, în raport de indicele de inflaţie şi dobânda legală, de la data

introducerii prezentei acţiuni până la data plăţi efective, suma de 2851,66 lei

(RON) reprezentând salariul de care nu mai poate beneficia pentru perioada

13.06.2003-14.10.2003, sumă ce urmeaza a fi actualizată, în raport de indicele

de inflaţie şi dobânda legală, de la data de 27.10.2003 până la data plăţi

efective, suma de 2088,60 lei (RON) reprezentând contravaloarea activităţilor

gospodăreşti efectuate, în incinta arestului, în perioada 09.04.2003-13.06.2003,

sumă ce urmeaza a fi actualizată, în raport de indicele de inflaţie şi dobânda

legală, de la data de 13.06.2003 până la data plăţii efective, suma de 544.400 lei (RON) reprezentând contravaloarea activităţilor desfăşurate pentru studiul

dosarului penal, redactarea înscrisurilor depuse, studierea jurisprudenţei relevante în domeniu etc., sumă ce urmeaza a fi actualizată, în raport de indicele

de inflaţie şi dobânda legală, de la data introducerii prezentei acţiuni până la

data plăţi efective, suma de 11.200 lei (RON) reprezentând contravaloarea celor

28 de pachete primite în perioada detenţiei, sumă ce urmeaza a fi actualizată, în

raport de indicele de inflaţie şi dobânda legală, de la data de 13.06.2003 până la

data plăţi efective, suma de 9.651,60 lei (RON), respectiv 600 lei (RON)

reprezentând sumele achitate unora dintre apărătorii aleşi din procesul penal, în

anul 2002, sume ce urmeaza a fi actualizate, în raport de indicele de inflaţie şi

dobânda legală, de la data de 05.02.2002, respectiv 15.04.2002, până la data

plăţii efective; cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cerereii, reclamantul a aratat ca în perioada …, a deţinut

calitatea de …. în cadrul Secţiei … Poliţie - Sectorul … Bucureşti, cu gradul …

(din anul …), fiind unul dintre cei mai apreciaţi tineri … la acea dată prin

prisma rezultatelor profesionale obţinute. La data de 30.01.2002, în urma unui

denunţ al unei persoane anterior cercetate de acesta într-un dosar penal, s-a

dispus arestarea sa preventivă de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul

Militar Teritorial, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă,

arestarea preventivă durând până la data de 13.06.2003. La data de 25.11.2010,

prin Decizia penală nr. 4218/25.11.2010 pronunţată de către Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală, s-a dispus în mod definitiv achitarea sa pentru

infracţiunea ce a făcut obiectul arestării preventive şi al cercetării mele

judiciare.

Prin autorizaţia nr. … emisă de către … C.N. se consemnează

"având în vedere referatul nr. ….002 din … şi examinarea lucrărilor dosarului nr. …, se autorizează efectuarea înregistrării de imagini şi convorbiri pe bandă

magnetică purtate de

titular ….,

Ş.C. din cadrul Secţiei … poliţie Bucureşti şi numitul

…., inclusiv de la posturile telefonice nr…. titular Ş.C. şi

existând date şi indicii temeinice privind săvârşirea infracţiunii de trafic de

influenţă". În baza acestei autorizaţii se efectuează mai multe înregistrări purtate de reclamant cu denunţătorul …, atât din mediul ambiental cât şi telefonice, însă au fost depuse la dosarul cauzei doar acelea care au fost relevante pentru acuzare, refuzându-se nemotivat ataşarea unor înregistrări

audio (de exemplu cea din data de …) care dovedeau vădit lipsa de adevăr a

denunţului .Reţinerea s-a efectuat, pe data de 30.01.2002, în jurul orei 11, într-

un local public. Cu ocazia percheziţiei corporale procurorii militari au reţinut,

printre altele, cheile de la locuinţa … şi telefonul mobil ce-i fusese anterior

vândut de către denunţător (doar plata acestuia fiind amânată ca urmare a

faptului că denunţătorul îi vânduse un telefon second-hand cu privire la care nu

ştia dacă are sau nu probleme de funcţionare), acest telefon fiind închis de către

organele de anchetă fără a i se permite să anunţe familia cu privire la ceea ce i

se întâmpla, după mai multe insistenţe permiţându-i-se să dea un singur telefon

unei prietene ce era

sumă ce fusese primită de cu titlu de împrumut de la denunţător, în contextul

unui împrumutul pe care îl discutase anterior cu acest denunţător. Percheziţia

domiciliară s-a efectuat fără a se emite vreo autorizaţie deşi dispoziţiile în

vigoare în acel moment (art. 100 C.pr.pen) prevedeau această obligaţie. La

percheziţia domiciliară au participat, si două persoane străine menţionate, fapt

ce a accentuat umilinţa la care a fost supus. De asemenea, această umilinţă

personală a fost generată inclusiv de numărul extrem de mare de lucrători care

au participat la această percheziţie în condiţiile în care au asistat la această

activitate şi numeroşi vecini uimiţi de numărul impresionant de lucrători ai

unităţii speciale UM …, vecinii percepând respectiva activitate ca o certă

implicare a mea în activităţi infracţionale extrem de grave. Percheziţia de la

sediul secţiei s-a efectuat prin însoţirea sa în birou de către întreaga echipă

operativă, unde, în prezenţa a numeroşi colegi care asistau stupefiaţi la evenimente, s-a efectuat o perchiziţie a biroului şi a fişetului metalic în care ţinea dosarele aflate în lucru. După efectuarea percheziţiei de la sediul secţiei, a fost condus la sediul Parchetului Militar unde a fost "invitat" intr-un birou, i s-au înmânat mai multe

(M. V.). Asupra sa a fost găsită şi suma de 1000 USD

coli de scris şi un pix spunându-i-se să declare în amănunt ceea ce s-a întâmplat

Dezinteresul manifestat de către

procurorii militari referitor la punctul sau de vedere cu privire la evenimentele constatate de către organele de anchetă, i-a creat un sentiment de mare nelinişte,

în raport de pregătirea sa profesională. Mai mult avocata sa din acel moment,

M.V., i-a precizat că a văzut pe masa procurorilor ordonanţa de arestare

preventivă deja confirmată de către Prim Procurorul Parchetului Militar

(cercetarea penală efectuându-se de către Şeful Secţiei Urmărire Penală şi

Anticorupţie al Parchetului Militar ordonanţa prin care se dispunea arestarea

preventivă trebuia confirmată de către procurorul ierarhic superior, în raport de

dispoziţiile art. 209 al. 5 CPP în vigoare în acel moment, în situaţia de faţă de

către Prim Procurorul Parchetului Militar). Arata ca i s-a precizat că deşi

mandatul de arestare este semnat şi aprobat de către Prim Procurorul

Parchetului, totuşi, dacă va recunoaşte fapta poate nu-l vor mai pune în aplicare.

A menţionat că nu poate recunoaşte o faptă pe care nu a săvârşit-o doar pentru a

fi liber şi că prefera să fie arestat decât să aiba conştiinţa încărcată de

recunoaşterea unei fapte pe care nici măcar nu putea să o comita în condiţiile

arătate de către organele de urmărire penală.

Tatăl sau i-a precizat că el, mama şi sora sa au fost foarte speriaţi atunci

când au venit acasă şi au găsit lucrurile personale răvăşite, iar vecinii le-au

precizat că "au venit mulţi procurori şi poliţişti care au percheziţionat casa", mai

cu seamă că nu ştiau ce se întâmplase cu fiul lor, telefonul mobil fiind închis.

Tatăl sau i-a mai spus că au căutat pe la toate spitalele de urgenţă din B. să vadă

dacă a fost internat la acestea, crezând că s-a întâmplat ceva rău.

La data de …, agenţia de presă … comunică "BUCURESTI, 31 ian

2002 (…) - Procurorii militari au dispus arestarea preventiva a unui … de

Politie din Bucuresti, pentru trafic de influenta, informeaza Biroul de presa al Ministerului Public. Mandatul a fost emis pe o perioada de 30 de zile, pe numele lui I.C. S., … din cadrul Biroului Cercetari Penale al Sectiei … Politie. Potrivit anchetatorilor, I.C.S. ar fi primit, în cursul acestei luni, suma de o mie de dolari de la …, caruia i-ar fi promis ca poate determina un procuror sa

în acea zi şi care a fost relaţia sa cu …

dispuna o solutie favorabila într-un dosar în care acesta era cercetat în calitate de învinuit". Aşadar, aşa cum reiese din menţiunile de pe prima pagină ale

ziarului "…", Parchetul Militar a anunţat arestarea sa încă din după amiaza zilei de 30.01.2002, în condiţiile în care mandatul a fost efectiv întocmit în jurul orei

24.00 a aceleiaşi zile.

După percheziţia corporală efectuata la arestul capitalei, a fost condus la

camera …., situată în aripa Arestului denumită …, în fapt …, în care avea să

aflu ulterior că erau încarceraţi poliţiştii căzuţi în dizgraţia Parchetului Militar

(cei care nu recunoşteau fapta) şi deţinuţii fără posibilităţi materiale.

Urmare publicităţii excesive făcute acestui caz, părinţii sai au avut mult

de suferit, atât colegii lor de serviciu cât şi şefii ironizându-i în legătură cu

situaţia sa juridică, … sa Ş.G. fiind chiar nevoită, pentru a scăpa de remarcile

răutăcioase ale colegilor de serviciu şi ale şefilor, să depună dosarul de

pensionare. … sa Ş.C., în vârstă de doar …ani la data evenimentelor a fost de

asemenea extrem de afectată, refuzând la un moment dat să se mai ducă la

şcoală întrucât colegii râdeau de ea şi-i spuneau că are un … "puşcăriaş".

Vecinii de bloc de la domiciliul sau au devenit extrem de ostili faţă de familia

sa, ei percepând percheziţia domiciliară efectuată cu atâta amploare de către

organele de anchetă şi măsura preventivă dispusă ulterior ca o certă implicare a

sa şi chiar a familiei sale în grave fapte infracţionale. Actuala sa … Ş.M., la

data faptelor fiind doar … sa cu numele de O.M., speriată de faptul că, în ziua

de …, avea telefonul mobil închis i-a sunat pe părinţii sai, iar aceştia i-au spus

că nu ştiu nimic dar că s-a întâmplat ceva foarte grav întrucât au fost mulţi

poliţişti şi procurori care au percheziţionat imobilul. Întrucât, în acel moment,

actuala sa … era însoţită de o …, "vestea" arestării sale s-a răspândit printre

colegii ei, determinând manifestări batjocoritoare ale unora dintre aceştia faţă de situaţia sa judiciară. Colegii lui de serviciu au perceput arestarea ca o certă implicare în activităţi de corupţie, mai mult, … de birou (al Biroului Cercetări Penale din

preventivă şi care efectua urmărirea penală în cauză, a solicitat Tribunalului

Militar Teritorial, prelungirea stării de arest preventiv cu motivarea "având în

vedere gravitatea, modul şi circumstanţele în care a fost săvârşită şi constatată

infracţiunea", respectiv pe considerentul că "pe de altă parte este necesară

finalizarea urmăririi penale prin reaudierea amănunţită a inculpatului şi

efectuarea altor acte,

". Această propunere a fost

existând date privind săvârşirea de către inculpat sau alte

persoane a unor alte fapte prevăzute de legea penală

judecată în stare de arest preventiv, considerând justificată menţinerea stării de arest inclusiv pentru considerentul că „pe parcursul anchetei penale inculpatul a avut o atitudine nesinceră şi refractară", ca urmare a imposibilităţii fizice şi

psihice de a da declaraţii în special în zilele de … şi ….

Împotriva măsurii arestării preventive dispuse de către procurorul

militar, în fapt a ordonanţei de arestare preventivă, avocatul sau a depus

plângere la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti pe data de 31.01.2002, însă

plângerea s-a judecat abia pe data de 04.02.2002, în şedinţă secretă, instanţa

militară dispunând respingerea acestei plângeri pe simplul considerent că, atâta

timp cât rămăsese prieten cu denunţătorul după înaintarea dosarului ce-l privea

la Parchet, constituie un indiciu temeinic că a săvârşit fapta respectivă

(încheierea Tribunalului Militar din 04.02.2002). Tot cu această ocazie

menţionez şi se consemnează că este în refuz de hrană ca urmare a faptului că

nu i se permite grefă cu avocaţii. Tribunalul nu dispune nici o măsură referitor

la aceasta sesizare. De asemenea, arata ca au fost promovate toate caile de atac

incidente in materie, insa instantele sesizate s-au pronuntat in sensul judecarii in

stare de arest.

Abia la data de 05.06.2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de

eliberare provizorie pe cauţiune şi a dispus punerea sa în libertate. Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reprezentantul Parchetului, recursul fiind

judecat pe data de 12.06.2003 de către Curtea Supremă de Justiţie, această

instanţă dispunând respingerea recursului Parchetului prin Decizia penală nr.

2848/12.06.2003. Am fost pus în libertate abia pe data de 13.06.2003, la ora

16.30, datorită întârzierii cu care comunicarea instanţei a ajuns la locul de

deţinere. Referitor la această perioadă de detenţie preventivă arbitrară din

perioada 12.06.2003 ora 16.00 (ora dispunerii punerii în libertate) - 13.06.2003 (ora la care comunicarea minutei instanţei supreme a fost recepţionată prin fax

de către locul de deţinere), prin

Sentinţa civilă nr. 710/11.05.2007 pronunţată de

penală nr. 67/30.03.2007, este condamnat la pedeapsa de doi ani închisoare cu suspendarea executării acestei, menţionând în considerente (fila … din sentinţă)

"în cadrul cercetărilor judecătoreşti au fost audiate şi două casete audio aşa cum rezultă şi din procesul verbal încheiat cu această ocazie din care rezultă în

mod cert că respectivele convorbiri s-au desfăşurat între inculpat şi martorul

denunţător, fără însă a putea fi apreciate conţinutul convorbirilor datorită

distorsionărilor sonore, imperfecţiunii la transcrierea înregistrărilor". Instanţa

nu face nici un fel de precizări la obiecţiunile sale cu ocazia semnării procesului

verbal din data de ….

Împotriva acestei sentinţe declara recurs judecat de către Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, dosarul având acelaşi nr. 4272/2/2006, in care se pronunta

decizia penală nr. 5739/30.11.2007, prin care instanta admite calea de atac pe

motivul prioritar al încălcării dreptului la ultimul cuvânt, instanţa de control

judiciar precizând că "tocmai pentru încălcarea acestor prevederi legale nu

poate realiza controlul judiciar ce-i revine de la lege", menţionând că instanţa

de fond urmează a avea în vedere "şi toate celelalte motive invocate de

inculpat, dar care nu au avut prioritate faţă de cel examinat". Cauza este din

nou inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, care se pronunta prin sentinţa

penală nr. 214/22.09.2008, in temeiul careia dispune achitarea pe considerentul

că lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura

subiectivă (achitarea dispunându-se în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a şi art. 10 lit. d

din Codul de procedură penală), reţinând în considerente existenţa provocării

exercitate de organele de urmărire penală prin încercările anterioare datei de

30.01.2002 de a se realiza un flagrant în cauză. Astfel, instanţa a precizat

"Curtea reţine că organul de urmărire penală a dat credit total afirmaţiilor

denunţătorului, fără a verifica mobilul acestuia şi prin actele desfăşurate

ulterior a determinat pe inculpat la săvârşirea faptei în scopul obţinerii de

probe

flagrantul

propriu-zis s-a realizat în condiţii nelegale aşa cum s-a

arătat mai sus".

Împotriva acestei sentinţe declară recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitând restituirea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, pe

considerentul că instanţa de fond nu a precizat care este elementul constitutiv al infracţiunii care ar lipsi şi în baza căruia s-a dispus soluţia de achitare a

inculpatului (deşi instanţa de fond a precizat explicit că lipseşte latura

subiectivă datorită provocării exercitate de organele de anchetă). De asemenea,

declara şi reclamantul recurs împotriva sentinţei menţionate considerând că, în

raport de vădita nelegalitate a mijloacelor de probă administrate contrar

dispoziţiilor art. 6 şi 8 din CEDO, soluţia ce ar fi trebuit dispusă în cauză era

achitarea pe considerentul că fapta nu există, achitare ce ar fi trebuit întemeiată

pe dispoziţiile art. 11 pct.2 lit. a şi art. 10 lit. a din Codul de procedură penală.

La data de 19.02.2009, prin Decizia penală nr. 589/19.02.2009 pronuntata de

Inalta Curte de Casatie si Justitie, admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bucureşti şi dispune casarea sentinţei atacate, respectiv

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti. De asemenea

instanţa respinge recursul sau ca nefondat. Cauza se reintoarce la Curtea de

Apel Bucuresti, iar prin Sentinţa penală nr. 162/F/28.05.2010, instanţa dispune

achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în temeiul art.11

pct. 2 litera a din C.pr.penală raportat la art.10 al. 1 litera d din C.pr.penală.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs atat Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Bucureşti care a solicitat, prin motivele de recurs depuse ulterior,

condamnarea, cat si reclamantul. Recursurile respective au fost judecate de

către ÎCCJ - Secţia Penală dosarul având tot nr. 11854/2/2009, care s-a

pronuntat prin Decizia penală nr. 4218/25.11.2010 ÎCCJ - Secţia Penală dispune

respingerea ambelor recursuri promovate în cauză.

In tot acest timp, invedereaza ca a formulat o multitudine de plangeri

penale la adresa magistratilor implicati in actul de justitie. În ceea ce priveste conditiile de detentie, arata ca acestea i-au generat numeroase traume fizice si psihice provocate de zgomote puternice de deschidere a uşii metalice, atribuirea pseudonimului "…", în fapt numărul de registru la care fusese consemnată arestarea sa. Aripa …., in care a fost initial

lichid insalubru. Mâncarea oferită în perioada arestului de către instituţie era de proastă calitate, insuficientă şi servită în condiţii insalubre. Astfel, pâinea era oferită prin vizeta celulei dimineaţa foarte devreme, iar dacă nu apucai să ajungi să o preiei, era pur şi simplu aruncată pe podeaua camerei.

Camera … se afla la primul etaj al arestului. În această cameră se aflau

deţinuţii care "beneficiau" de desfăşurarea unor activităţi gospodăreşti,

beneficiind şi de un spor de drepturi printre care: toaleta se afla în cameră,

vorbitoarele şi pachetele se puteau realiza la un interval mai mic de timp ca o

recompensă pentru serviciile "gospodăreşti" efectuate. Aceste activităţi

"gospodăreşti" constau în principal în cărarea pachetelor deţinuţilor de la

camera ofiţerului de serviciu până la camera unde se repartizau, ajutarea

personalului desemnat cu împărţirea alimentelor, igienizarea toaletelor, spălarea

holurilor etc. Mai mult, pentru efectuarea acestor activităţi deţinuţii primeau un

spor de zile-muncă, în fapt se considerau ca executate mai multe zile decât cele

efective de detenţie, ceea ce permitea eliberarea condiţionată în condiţiile art.

59 al. 2 din Codul Penal. Camera era ceva mai mică chiar decât anterioara …,

dar în ea se aflau doar trei deţinuţi (faţă de patru în cealaltă cameră). Camera

beneficia de un geam ceva mai mare dar tot prevăzut cu o deschidere oscilantă,

prin care răzbătea ceva mai multă lumină naturală. În cameră se afla un WC

"turcesc" prevăzut, la câţiva zeci de centimetri de gura toaletei, cu un robinet

prin care curgea o apă tulbure pe care eram nevoit să o folosesc pentru consum.

Deasupra WC-ului se afla un duş. Tot timpul gaura toaletei trebuia astupată cu

jumătăţi de sticle pentru a împiedica şobolanii să pătrundă în cameră. Mirosul

toaletei răzbătea în toată camera, neexistând nici un fel de paravan între WC şi

locul unde se aflau paturile.

Unul dintre factorii de stres l-a reprezentat atitudinea zeflemitoare,

arogantă, umilitoare a gardienilor, atât cu privire la respectarea drepturilor elementare conferite de Regulamentul de ordine interioară cât şi cu privire la "sfaturile" pe care aceştia, aparent dezinteresaţi, le acordau, de genul "dacă te- au arestat ai noroc dacă iei o pedeapsă cu suspendare".

La puţin timp după ce a fost încarcerat a fost fotografiat şi amprentat, pentru că aceasta este o procedură standard pentru fiecare deţinut, procedura care de asemenea i-a provocat o serie de nelinisti. Desfasurarea tuturor

operatiunilor, chiar in prezenta familiei sale, cu mainile incatusate a generat un

prejudiciu moral.

Deşi cu o denumire care pare absurdă, dreptul la aer, considerat initial ca

insignifiant, devenit ulterior singura preocupare zilnică din perioada detenţiei,

se materializa prin posibilitatea acordată, atunci când condiţiile meteorologice o

permiteau, a accesului la o cameră de maxim 4 metri pătraţi, cu ziduri de beton

înalte de minim 3 metri şi cu o plasă deasă deasupra, unde se permitea

detinutilor sa se plimbe, nu mai mult de ½ oră.

În perioada arestului preventiv a "beneficiat" de 21 de pachete şi 18

vorbitoare (la unele dintre aceste vorbitoare fiind acceptată şi primirea de

pachete), respectiv de 16 grefe cu apărătorii aleşi, aşa cum rezultă din adresa

eliberată de către IGPR - Direcţia Cercetări Penale. Nu de puţine ori familia sa a

fost nevoită să aştepte chiar şi câte 7-8 ore în cămăruţa "special amenajată"

situată lângă camera ofiţerului de serviciu, pentru a fi primiţi cu pachetele şi

pentru vorbitor. Restrângerea dreptului la vizită, potrivit regulamentului locului

de deţinere, în sensul de a participa maxim trei "vizitatori" care trebuiau să

dovedească inclusiv legătura de rudenie cu deţinutul, şi asta o dată pe lună, a

determinat ca, în această perioadă, să nu fie vizitat de nici un prieten, întrucât,

atunci când aceştia au dorit să participe la vizite, conducerea Arestului nu le-a

mai permis nici chiar părinţilor ori logodnicei să il vadă ca o sancţiune la

această solicitare.

În faza de urmărire penală, grefele cu avocaţii se efectuau în biroul

procurorului militar sub stricta supraveghere a acestuia, orice atitudine de a solicita depunerea vreunor plângeri de către aceştia, pentru tratamentul la care era supus, determina încheierea imediată a grefei. Astfel, a beneficiat, pe perioada arestului preventiv, la locul de deţinere, de 16 grefe cu apărătorii aleşi din acea perioadă.

În virtutea regulamentului intern al locului de deţinere, singura modalitate de a ţine legătura cu familia, între vorbitoarele "permise", era

reprezentată de posibilitatea de a primi scrisori şi a scrie astfel de corespondenţe

o dată la două săptămâni. Perioada de scris se materializa prin scoaterea, pe

rând, câte maxim zece minute din celulă, duminica, o dată la două săptămâni, a

fiecărui deţinut ce-şi manifesta opţiunea în vederea exercitării dreptului la scris.

Acesta era aşezat la o măsuţă unde i se puneau la dispoziţie un pix (care de cele

mai multe ori scria cu foarte mare dificultate) şi o coală de hârtie (doar o

singură coală cu precizarea că dotarea era insuficientă) precizându-i-se să se

grăbească că trebuie să mai scrie şi alţii. Cu toate acestea, scrisorile ajungeau cu

o întârziere de câteva zile faţă de data poştei, datorata obligativităţii citirii

corespondenţei, atât a celei primite, cât şi a celei expediate, de către persoana

desemnată în acest scop. Această ingerinţă în exercitarea dreptului la

corespondenţă, drept recunoscut de art. 8 din Convenţie, i-a creat un real

disconfort, dat fiind caracterul destul de intim al unora dintre aceste

corespondenţe, majoritatea provenind de la logodnica sa şi fiind expediate către

aceasta, cu atât mai mult cu cât anumite pasaje extrem de personale erau uneori

reproduse, în batjocoră, de către gardieni, cu ocazia înmânării respectivelor

corespondenţe.

Potrivit dispoziţiilor Legii 23/1969 privind regimul de executare al

pedepselor şi ale Regulamentului de aplicare al Legii 23/1969, doar deţinuţii

condamnaţi definitiv primeau dreptul la învoiri de până la cinci zile în perioada

sărbătorilor, pentru a petrece respectivele sărbători acasă cu familia. Deţinuţii

arestaţi preventiv nu beneficiau de acest drept.

Teoretic, accesul la "doctor" era nelimitat, făcându-se doar în baza unei

programări odată cu apelul de dimineaţă. Tratamentul ce se acorda diverselor

afecţiuni era mai mult empiric, Arestul Direcţiei Cercetări Penale nebeneficiind decât de anumite medicamente care erau recomandate indiferent de afecţiune, multe dintre simptome fiind menţionate ca având drept cauză " neurovegetativă" (adică pe fond psihic), aceasta în condiţiile în care Arestul Direcţiei Cercetări Penale nu avea nici măcar un medic psiholog. Nu se

în adresa IGPR nr. …), în fapt de "…" (aşa cum este definită această afecţiune în dicţionarul medical), afecţiune care se manifesta prin dureri abdominale, vărsături. Fumul, mirosurile pestilenţiale din camera de detenţie au determinat apariţia unei … (aşa cum se precizează şi în adresa IGPR nr. …), … care nu a

mai putut fi vindecată niciodată. De asemenea, în perioada arestului preventiv a

fost diagnosticat de mai multe ori cu …, o formă de nevroză manifestată printr-

o multitudine de simptome aparent fără nici o legătură unele cu altele: palpitaţii,

lipsă de aer, dureri sau înţepături în dreptul inimii şi toracelui, senzaţia de nod

în gât, dureri abdominale, greaţă, cefalee, ameţeală, senzaţie de teamă,

tremurături sau contracturi musculare, nervozitate, oboseală, furnicături ori

arsuri la nivelul braţelor, degetelor, buzelor sau feţei, frisoane alternând cu

senzaţia de căldură, senzaţia de leşin iminent mergând chiar până la leşin. La

aparitia acestor simptome a contribuit si teama de a nu fi trimis la penitenciar,

unde datorita profesiei sale, exista riscul sa fie implicat in incidente violente.

Camerele de deţinere erau percheziţionate frecvent cu menţiunea că se

urmăreşte descoperirea unor obiecte interzise (pixuri, brichete, coli de scris

etc.). Percheziţia începea prin deschiderea uşii celulei şi "invitarea" tuturor

deţinuţilor să iasă împreună cu bagajele personale pe culoarul de acces ce ducea

spre celule. O echipă de gardieni se ocupa de răvăşirea paturilor deţinuţilor, în

timp ce o altă echipă se ocupa de controlul amănunţit al lucrurilor personale ale

fiecărui deţinut, inclusiv percheziţionarea amănunţită corporală a acestora

(impunându-se să se dezbrace complet pentru efectuarea acestei percheziţii

corporale amănunţite).

Pe perioada detenţiei nu a avut decât o singură dată voie să consult dosarul

în care s-a dispus măsura preventivă a arestării şi anume la 12.03.2002, odată cu

prezentarea materialului de urmărire penală.

În perioada arestului se permitea să fie distribuită presa în camerele de deţinere doar cu condiţia plăţii de către deţinuţi a abonamentelor respective, facilitate de care evident nu a putut beneficia, atâta timp cât familia sa făcea

deja eforturi foarte mari ca să-i aducă cât mai multe alimente şi apă cu ocazia vizitelor şi pachetelor permise de regulament.

Deşi pare ciudată această denumire, totuşi singura preocupare a fiecărui deţinut era de a face "să treacă timpul mai repede", timp in care era nevoit sa

stea în pat (aproape 24 de ore pe zi), pentru că acel culoar îngust ce delimita

cele două rânduri de paturi nu-i permitea să coboare decât cu anunţarea

prealabilă a celorlalţi deţinuţi (nu puteau coborî doi deţinuţi din pat în acelaşi

timp datorită spaţiului foarte îngust) şi asta doar pentru situaţii deosebite

(satisfacerea nevoilor fiziologice, luarea unor lucruri personale din genţile

înghesuite sub paturi etc.). Patul era construit din tije metalice, cu multe spaţii

libere (datorită lipsei tijelor), fiind acoperit de o saltea diformă (veche de foarte

mulţi ani) ce emana un miros pestilenţial, salteaua fiind acoperită de un cearceaf

găurit. Datorită acestei situaţii, după ieşirea din arest, atunci când a facut unele

investigaţii asupra stării de sănătate (după reîncadrarea în MAI ca "…") a

constat deformări ireversibile ale

mari dificultăţi în a sta în aceeaşi poziţie mai mult timp (fie pe scaun, fie în

picioare). Inclusiv servirea mesei se efectua tot în pat şi într-o poziţie extrem de

incomodă, astfel încât, de multe ori, mâncarea se revărsa în pat datorită

conformaţiei saltelei şi lipsei benzilor metalice ale patului. Întrucât schimbarea

lenjeriei se făcea la circa două săptămâni, chiar dacă aceasta era murdară, în

măsura în care "nimerea" un cearşaf mai bun îi era chiar frică să îl schimbe mult

timp, chiar dacă evident se murdărea, pentru a nu primi în schimb vreunul care

nu acoperea decât jumătate din saltea.

, afecţiune incurabilă ce-i creează, în prezent,

Modalitatea în care s-a efectuat reţinerea, într-un local public unde servea

masa de prânz, cu atâta zarvă, percheziţiile ce au urmat acestui moment,

inclusiv cea de la sediul Secţiei … Poliţie la care au participat involuntar şi colegii de serviciu, respectiv conducerea unităţii, au determinat din partea acestora un sentiment de neîncredere cu privire la nevinovăţia sa, cu toate că il cunoşteau de atâta timp şi ştiau că nu se preta la săvârşirea vreunor fapte de corupţie sau de altă natură penală.

La data eliberării din arest nu avea nici o minimă sursă de existenţă. Cu mari eforturi a reuşit să procure o sumă care să-i permită tratamentul

"chirurgical" al afecţiunilor din perioada arestului. I s-a aratat ca la locul de munca nu putea deţine decat calitatea de … pus la dispoziţie pentru perioada …

(data publicării în MO a OUG nr.89/2002). Ulterior, D.G.P.M.B. a emis o

dispoziţie retroactivă de suspendare din funcţie pentru perioada …, Dispoziţia

de suspendare

pentru "îngrijirea unui membru al familiei".

din …, suspendarea din funcţie fiind dispusă pe exclusiv

După pronuntarea deciziei penale nr. 4218/25.11.2010 de către ÎCCJ -

Secţia Penală, a solicitat reîncadrarea pe o funcţie corespunzătoare pregătirii

profesionale. La data de 31.12.2010, se emite Dispoziţia Directorului General al

DGPMB nr. … prin care, se dispune repunerea în "drepturi" în acelaşi grad

profesional pe cale l-a deţinut în anul …, respectiv …, mai mult, i s-a atribuit o

funcţie umilitoare în cadrul Secţiei …Poliţie, Biroul de Ordine Publică,

Compartimentul Siguranţă Publică şi Patrulare, fără a se analiza în nici un fel

argumentele, motivate în drept, referitoare la faptul că trebuia să deţina minim

gradul profesional de subcomisar de poliţie şi, mai ales, fără a se analiza

vreodată posibilitatea de reintegrare în profesie, oferindu-i-se un post umilitor

în speranţa că marginalizarea respectivă il va determina să renunţa la această

profesie.

Dupa eliberarea sa, nu a mai locuit niciodată la adresa de domiciliu, fiind

nevoit să apeleze la mila rudelor care l-au găzduit diferite perioade de timp.

Faptul că tatăl sau şi … soţie au cedat "amăgirilor" procurorului militar şi au dat

declaraţii în circumstanţiere pe …., a determinat numeroase stări de tensiune în

relatia ci tatăl sau, respectiv cu soţia sa, tensiuni care implicit au generat imense

suferinţe.

Modul în care arestarea a fost percepută de către sistemul poliţienesc, inclusiv prin ample articole de presă publicate în revistele MI, spre exemplu în Revista … (unde sub titlul "…" s-a redat integral cuprinsul rechizitoriului din

todată, lipsurile materiale pe care resimţite acut în această perioa viata sociala, intalnirile cu prietenii fiind tot mai rare, inclusiv

d din acelasi considerent.

entiunile din cuprinsul cazierului judiciar i-au limitat posibilitatea

nou loc de munca.

n concluzie, aprecieaza ca aceste abuzuri grave nu s-ar fi săvârşit

râtul S.R. îşi respecta obligaţiile pe care însuşi şi le-a asumat prin

4, culpa pârâtului fiind cu atât mai gravă cu cât Romania a r

ţia Europeană a Drepturilor Omului. Intârzierea punerii în apl

ţiei şi conformarea dispoziţiilor interne referitor la dispoziţiile a

mbă exclusiv pârâtului. Deşi Constituţia României prevedea la

poziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilo

etate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drep

, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte (2

neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la dre

entale ale omului, la care România este parte, şi legile inter

te reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Con

ile interne conţin dispoziţii mai favorabile" totuşi prepuşii pârât

anele de urmărire penală ale Parchetului Militar şi instanţele de j

şi de drept comun, au continuat să aplice dispoziţiile Cod

ură penală în materia interceptărilor şi a percheziţiei domicilia

ţiile menţionate ale Constituţiei impuneau aplicarea cu prior

ţiilor mai favorabile ale Convenţiei şi ale jurisprudenţei relev

a Curţii Europene.

Dispoziţiile art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

CEDO şi de jurisprudenţa Curţii Europene pentru a fi apreciate drept un tratament degradant. În privinţa definirii limitei caracterului degradant al condiţiilor de detenţie, Curtea Europeană a statuat în hotărârea Rupa împotriva României din 16.12.2008 că acestea devin degradante, în măsura în care

condiţiile de detenţie sunt de natură să producă deţinuţilor sentimente de teamă,

de angoasă şi inferioritate, menite să-i umilească şi înjosească. De asemenea,

deşi Comitetul pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor Inumane şi

Degradante (în fapt Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului

Europei R 87 (3) cu privire la Normele europene privind regimul de deţinere în

închisori, adoptată la 12 februarie 1987) recomandă camere de detenţie care să

asigure cel puţin 4 mp/deţinut, iar Curtea Europeană a stabilit, în jurisprudenţa

sa, că fiecare deţinut are nevoie de o suprafaţă carcerală de minim 3 mp, totuşi

în situaţia sa, spaţiul "oferit" de camere de detenţie a fost mult inferior valorilor

minimale mai sus precizate.

Arestarea preventivă ce a fost dispusă de către un procuror militar

care nu îndeplinea exigenţele Convenţiei pentru a putea fi considerat un

„magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare” a fost de

natură să contravină art. 5 paragraful 3 din CEDO, deşi însăşi Curtea Europeană

condamnase, în concret, România, sub acest aspect, inclusiv prin Hotărârea din

22.05.1998 (Vasilescu versus România). Măsura preventivă dispusă împotriva

sa nu a fost motivată în concret, fapt ce a fost de natură să contravină art. 5

paragraful 1 din CEDO. Arestarea preventivă a fost prelungită pe un termen ce

a depăşit limita rezonabilă instituită de art. 5 paragraful 3 din Convenţie, atâta

timp cât suspiciunea săvârşirii unei infracţiuni nu a fost completată cu alte

motive pertinente relevate de către practica Curţii pentru a justifica necesitatea

menţinerii măsurii, motive relevante şi suficiente, respectiv riscul sustragerii de

la judecată, al influenţării martorilor ori al săvârşirii de noi infracţiuni. Posibilitatea de a beneficia de un control jurisdicţional al detenţiei, de către un magistrat în sensul reglementărilor Convenţiei, a intervenit doar în urma solicitării sale şi aceasta abia pe data de 04.02.2002, la cinci zile de la luarea măsurii arestării preventive dispuse de către procurorul militar, fapt de natură să

încălcării invocate şi să ofere o reparaţie corespunzătoare”. Deşi, instanţele penale pe rolul cărora se afla cauza în care era acuzat de trafic de influenţă puteau "oferi" o "reparaţie corespunzătoare" prin înlăturarea de la analiză a mijloacelor de probă obţinute cu încălcarea minimelor garanţii instituite de

dispoziţiile Convenţiei (în baza art. 64 al. 2 din CPP " mijloacele de probă

obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite in procesul penal"), iată că, inclusiv

prin refuzul analizei reclamatelor încălcări ale Convenţiei cu ocazia

administrării probelor, dreptul mai sus enunţat, conferit de art. 13 din

Convenţie, a fost vădit încălcat.

Având în vedere ceea ce Curtea Europeană a stipulat în întreaga sa

practică judiciară, respectiv: “textul Convenţiei trebuie interpretat astfel încât

să garanteze drepturi concrete şi efective iar nu teoretice şi iluzorii”, considera

că instanţele române aveau obligaţia de a se pronunţa asupra apărărilor sale

privind neconformitatea dreptului intern cu dispoziţiile imperative ale CEDO,

cu atât mai mult cu cât, în considerarea aderării României la Convenţia

Europeană a Drepturilor Omului prin Legea 30/1994, este evident, în raport şi

de dispoziţiile art. 20 din Constituţia României, că interpretarea Curţii Europene

este şi era obligatorie, încă de la data faptelor, pentru instanţa naţională, in

detrimentul legii interne, chiar Curtea Constituţională reţinând că

„interpretarea instanţei de contencios european, în virtutea principiului

subsidiarităţii, se impune şi faţă de instanţa de contencios constituţional

naţional” (Decizia nr. 91 din 15 iulie 1994 a Curţii Constituţionale, publicată

în Monitorul Oficial nr. 14 din 25 ianuarie 1995).

Cu referire la pretentiile deduse judecatii, arata ca Înalta Curte de Casaţie

şi Justiţie, Secţia Civilă, prin decizia nr. 542 din 14 februarie 2008, a apreciat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esenţa unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realităţi materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o serie de criterii, şi anume: consecinţele negative

suferite de cel în cauză în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să

producă un minimum de argumente şi indicii din care să rezulte în ce măsură i-a

fost produs un prejudiciu nepatrimonial.

În literatura de specialitate dauna morală este definită drept paguba suferită

de o persoană ca urmare atingerii aduse drepturilor sale personale

nepatrimoniale sau prin provocarea unei suferinţe morale. Cuantificarea

prejudiciului moral nu este, aşadar, supusă unor criterii legale de determinare,

daunele morale stabilindu-se prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor

referitoare la consecinţele negative suferite de cei in cauză, în plan fizic, psihic

şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate,

intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării etc. Evaluarea

daunelor morale presupune examinarea, în principal a unor criterii referitoare la

consecinţele suferite pe plan fizic şi psihic, expunerea la dispreţul public,

atingerea gravă adusă onoarei şi demnităţii, sentimentul de frustrare etc.,

daunele morale reprezentând compensaţia datorată pentru atingerea adusă

valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa

fizică a omului, la sănătatea şi integritatea corporală, la cinste, la demnitate,

onoare, prestigiul profesional şi alte asemenea valori.

Detenţia preventivă din perioada 09.04.2003 (după amiaza)-13.06.2003 în

camera … (cameră dotată cu apă curentă şi canalizare) considera că a produs un prejudiciu estimat la suma de 97.376 euro. Detenţia preventivă din perioada 30.01.2002-09.04.2003 în camera … (cameră fără apă curentă, fără canalizare şi fără posibilitatea de a mă deplasa) considera că a produs un prejudiciu estimat la suma de 1.323.705 euro. Reţinerea în ziua de 30.01.2002 în incinta unui local

public, filmarea batjocoritoare din acel moment, precum şi percheziţia corporală efectuată de către organele de anchetă, toate acestea exclusiv în scopul de a se

exercita o presiune psihică de natură să il determine să recunoasca acuzaţiile şi să se poată dispune măsura preventivă atât de dorită de către Parchetul Militar,

considera că au produs un prejudiciu estimat la suma de 100.000 euro. Refuzul

organelor de anchetă de a-i permite să ia legătura cu familia pentru a comunica

ce se întâmplă până la ora 24.00 a datei de 30.01.2002, coroborat cu starea de

tensiune extremă a membrilor familiei care nu ştiau ce s-a întâmplat, mai cu

seamă că găsiseră apartamentul răvăşit iar telefonul era închis, considera că a

produs un prejudiciu, estimat la suma de 100.000 euro. Percheziţia domiciliară

arbitrară (dispusă chiar cu încălcarea art. 100 CPP din acea vreme aşa cum avea

să constate şi Sentinţa penală nr. 162/28.05.2010 a CAB) efectuată la data de

…, în locuinţa părinţilor, în prezenţa a numeroşi vecini care asistau ca la "circ",

acest fapt coroborat şi cu respectivele consecinţe pe care această activitate

(efectuată exclusiv în scopul de a "justifica" măsura preventivă ce fusese deja

comunicată presei) le mai generează încă, a produs un prejudiciu, estimat la

suma de 400.000 euro. Percheziţia biroului din incinta Secţiei … Poliţie, în

prezenţa a numeroşi colegi şi a conducerii Secţiei, activitate procesuală

efectuată, de asemenea, exclusiv în scopul de a "justifica" măsura preventivă ce

fusese deja comunicată presei, a produs un prejudiciu estimat la suma de

100.000 euro. Arbitrariul cu care se aprobau cererile de pachet şi vorbitor,

"citirea" corespondenţei purtate cu familia şi cu apărătorii aleşi, au produs un

prejudiciu, estimat la suma de 300.000 euro. Atitudinea gardienilor Arestului

faţă de reclamant şi familia sa, percheziţiile corporale complete la care a fost

supus pe perioada detenţiei, fotografierea şi amprentarea atât de umilitor

efectuate, depersonalizarea prin atribuirea pseudonimului "…", transportul

încătuşat la instanţe, lipsa unui tratament medical adecvat în raport de afecţiunile pe care le avea, lipsa unor minime condiţii de igienă, au produs un prejudiciu, estimat la suma de 620.000 euro. Atitudinea procurorului militar de a insista în audierea sa deşi avea grave probleme de sănătate, de a-i restrânge arbitrar dreptul de a lua legătura cu apărătorii aleşi (implicit refuzul de hrană şi

apă pe care a fost nevoit să-l declar ca urmare a îngrădirii dreptului respectiv), de a dispune luarea măsurii preventive pentru o infracţiune imposibil de

consumat, de a solicita prelungirea arestării preventive inclusiv pe considerentul că a săvârşit "şi alte fapte penale", respectiv atitudinea instanţelor militare de a

motiva extrem de arbitrar atât hotărârile de prelungire a arestării preventive cât

şi cele de respingere a căilor de atac promovate (inclusiv pe considerentul

certitudinii săvârşirii faptei de care era acuzat), au produs un prejudiciu, estimat

la suma de 700.000 euro. Comunicatele apărute în presa centrală în perioada

31.01.2002 - iunie 2002 referitor la arestarea preventivă, inclusiv afişarea a

numeroase citaţii pe uşa apartamentului părinţilor sai pe parcursul celor nouă

ani de cercetare judecătorească, cu consecinţa accentuării oprobriului

cunoscuţilor, au produs un prejudiciu, estimat la suma de 300.000 euro.

Condiţionarea eliberării din arest în raport de atitudinea procesuală, motivările

hotărârilor de condamnare pe acest considerent al "nerecunoaşterii faptei",

solicitarea procurorilor de şedinţă (cu ocazia motivării căilor de atac declarate)

de a se majora pedeapsa dispusă anterior ori de a se schimba regimul de

executare al acesteia, inclusiv pe considerentul nerecunoaşterii de faptei de care

era acuzat, au produs un prejudiciu, estimat la suma de 800.000 euro. Prezenţa

la nenumăratele termene de judecată din toate cele cinci cicluri procesuale

urmate de cauza penală, termene în care a fost nevoit să suporte supliciul de a fi

mereu menţionat cu ocazia apelului cauzei ca "inculpat pentru infracţiuni de

corupţie", inclusiv menţinerea încătuşat şi "izolarea" mea în boxa "deţinuţilor"

la termenele din perioada arestului preventiv, participarea la dezbaterile în care

procurorii de şedinţă susţineau "certa vinovăţie", de multe ori menţionând că

această "vinovăţie" este dovedită inclusiv prin declaraţiile din faza de urmărire

penală date de … şi …., tensiunea de a aştepta pronunţările asupra fondului

cauzei, în condiţiile în care aproape fiecare instanţă a amânat de mai multe ori pronunţarea, toate acestea au fost de natură să cauzeze un imens prejudiciu moral, estimat la suma de 899.000 euro. Refuzul instanţelor de judecată de a verifica probele acuzării, de a se pronunţa măcar asupra apărărilor sale, exclusiv în scopul de a nu releva arbitrariul cu care a fost dispusă şi menţinută măsura

În drept, a invocat dispoziţiile art. 112 şi urm. C.pr.civ., art. 20 - 53 din

Constituţia României, Legea 30/1994, art. 13 din Convenţia Europeană a

Drepturilor Omului, art. 504 şi urm. din Codul de Procedură Penală, art. 998 şi

urm. din Codul Civil, art. 3, 5, 6, 8 şi 14 din Convenţia Europeană a

Drepturilor Omului, jurisprudenţa relevantă în materie a Curţii Europene, Legea

138/1999, Legea 632/2002, art. 1073 şi 1088 din Codul Civil, OG 9/2000,

art.274 C.pr.civ.

In sustinerea cererii, a depus la dosarul cauzei inscrisuri. Au fost atasate

toate dosarele penale. La termenul de judecata din data de 10.06.2011, instanta

a incuviintat, in temeiul art 167 C.proc.civ pentru reclamant proba cu inscrisuri

si proba testimoniala, depozitiile martorilor fiind consemnate si atasate la

dosarul cauzei.

Prin notele scrise depuse la termenul de judecata din data de 2.03.2012,

paratul a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii, fata de neindeplinirea

cerintelor prevazute de art 504 C.proc.pen, iar pe fondul actiunii, a solicitat

respingerea acesteia, ca neintemeiata intrucat reclamantul nu si-a indeplinit

obligatiile stabilite de art 1169 C.civ in sarcina sa.

La termenul de astazi, tribunalul a dispus unirea exceptiei inadmisibilitatii

cu fondul cererii.

Analizand actele si lucrarile dosarului, vazand si prevederile art 137 alin

2 C.proc.civ, tribunalul retine urmatoarele:

Potrivit art. 504 C. proc. penală, „persoana care a fost condamnată

definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma

rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare. Are dreptul la

repararea pagubei şi persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de

libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal. Privarea sau

restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin

ordonanţă a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de

libertate, prin ordonanţă a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanţei de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j)”. „La stabilirea întinderii reparaţiei se ţine seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum şi de consecinţele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost

restrânsă” (art. 505 alin. 1). Reparaţia constă în plata unei sume de bani sau, ţinându-se seama de condiţiile celui îndreptăţit la repararea pagubei şi de natura

daunei produse, în constituirea unei rente viagere ori în obligaţia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă să fie încredinţat unui institut de asistenţă socială şi medicală (art. 505 alin. 2). Persoanelor îndreptăţite la repararea pagubei, care înainte de privarea de

libertate erau încadrate în muncă, li se calculează, la vechimea în muncă

stabilită potrivit legii, şi timpul cât au fost private de libertate (art. 505 alin. 3).

Examinand textul de lege mai sus redat prin prisma criticilor formulate de

catre paratul in cauza, sub forma exceptiei de inadmisibilitate, Tribunalul va

retine netemeinicia acesteia. In cauza, intr-adevar s-au pronuntat mai multe

instante, in cadrul mai multor cicluri procesuale. Astfel, prin sentinţa penală nr.

110/19.06.2002, pronuntata de Tribunalul Militar, reclamantul a fost condamnat

la o pedeapsă privativă de libertate, sentinta ramasa definitiva prin decizia

penală nr. 115/23.12.2002 pronuntata de Curtea Militara de Apel. In urma

casarii acestor hotarari de catre instanta suprema, cauza este trimisa spre

rejudecare. Insa, si in al doilea ciclu procesual, reclamantul este condamnat

definitiv prin sentinta penala nr 88/23.09.2003 pronuntata de Curtea de Apel

Bucuresti. Ulterior, ca urmare a promovarii caii de atac a recursului de catre

partile implicate, cauza este din nou trimisa spre rejudecare. Insa, ce este

important in analiza admisibilitatii prezentei cereri nu rezida din numarul de

casari cu trimitere spre rejudecare, ci din constatarea caracterului definitiv al cel

putin unei condamnari. Or, in speta, contrar sustinerilor paratului, este lesne de

verificat indeplinirea cerintelor de forma prevazute de lege. De asemenea,

instanta va atrage atentia asupra considerentelor deciziei nr 45/1998 pronuntata

de Curtea Constitutionala, care a statuat asupra constitutionalitatii prevederilor

art 504 alin 1 C.proc.pen numai in masura in care nu limiteaza la ipotezele

prevazute de text cazurile in care S.R. raspunde patrimonial pentru prejudicii

cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale.

Prin urmare, fata de aceste precizari, tribunalul va respinge exceptia

inadmisibilitatii actiunii, ca neintemeiata.

Pe fondul cererii, verificand inscrisurile atasate, tribunalul retine ca prin

rechizitoriul intocmit de Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar

Teritorial, reclamantul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de

trafic de influenta, dupa surpinderea in flagrant si arestarea sa preventiva la data

de 30.01.2002. Potrivit considerentelor din sentinta penala nr 162 F/28.05.2009

pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, prin sentinta penala nr 88/23.09.2009

pronuntata de aceeasi instanta s-a dispus condamnarea reclamantului, hotarare

casata prin decizia nr 1361/2.03.2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si

Justitie. Prin sentinta penala nr 67/30.03.2007, Curtea de Apel Bucuresti

condamna din nou pe reclamant, hotarare de asemenea casata de instanta

suprema prin decizia nr 5739/30.12.2007. Se dispune trimiterea spre rejudecare

inca o data, iar Curtea de Apel, prin sentinta penala nr 214/22.09.2008 il achita

pe acelasi reclamant in temeiul art 11 pct 2 lit a si art 10 lit d C.proc.pen. Si

aceasta hotarare este casata de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr

589/19.02.2009. Prin sentinta penala nr 162F/28.05.2009, este achitat

reclamantul pentru acelasi temei de drept, respectiv art 11 pct 2 lit a si art 10

alin 1 lit d C.proc.pen, hotarare mentinuta prin respingerea recursurilor

promovate la Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia penala nr

4218/25.11.2010.

Se constată, aşadar, că reclamantul se află în situaţia reglementată de art.

504 C. proc. penală, ce îi dă dreptul la repararea pagubei suferite prin

condamnarea şi arestarea sa penală pe nedrept.

Prejudiciul, în cazul răspunderii statului pentru erori judiciare, poate fi de

ordin material, dacă este susceptibil de apreciere bănească ori moral

(nepatrimonial), dacă nu poate fi evaluat în bani.

În speţă, reclamantul a suferit atât un prejudiciu material, ce îi dă

dreptul la reparare, cât şi unul moral.

Întinderea prejudiciului material a fost dovedită numai în limita a

4839, 8921 lei, ca reprezentând contravaloarea salariilor neincasate, astfel

cum de altfel chiar reclamantul si-a precizat acest petit la termenul de judecata

din data de 14.10.2011 (fila

Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti-Financiar, atasate la

fila

In ceea ce priveste restul componentelor petitului de cerere privind prejudicial material, Tribunalul le aprecieaza neintemeiate, nefiind depuse la dosarul cauzei dovezi in sustinerea efectuarii acestor cheltuieli. Este evident ca in cauza sunt intrunite cerintele raspunderii civile delictuale. Insa, aceasta evidenta nu poate fi generalizata, asa incat pentru fiecare pretentie in parte, prevederile art 998-999 C.civ trebuie sa fie incidente. Astfel, cu privire la suma

,

,

vol

in functie de relatiile comunicate de

, vol ….

de 2088,6 lei reprezentand lipsa remuneratiei aferenta activitatilor gospodaresti efectuate de reclamant in perioada 9.04.2003-13.06.2003, cum a fost explicitata la fila …, vol …, Tribunalul retine ca nu exista, de altfel nici reclamantul nu a putut invoca, un temei de drept care sa permita obligarea paratului la plata unei asemenea contraprestatii. In ceea ce priveste suma de 544400 lei reprezentand contravaloarea orelor de studiu dosar, redactare documente pentru perioada

13.06.2003-25.11.2010 (respectiv 200 lei pe zi), instanta va respinge ca

nesustinuta si aceasta pretentie intrucat existenta unui prejudiciu nu poate fid

oar prezumata pentru simplul motiv ca celelalte conditii sunt indeplinite. In

cauza, potrivit art 1169 C.civ, reclamantul are obligatia de a proba certitudinea

prejudiciului, intinderea acestuia. Or, aprecierile in sensul ca pentru studiul

dosarului a fost necesara dispensarea reclamantului de suma de 200 lei pe zi,

fara a fi probate, nu sunt suficiente, cu atat mai mult cu cat pentru parte din

perioada aratata mai sus, acesta a sustinut ca a beneficiat si de asistenta juridica

de specialitate, respectiv mai multi avocati.

In esenta, aceleasi considerente le va avea Tribunalul in vedere si

pentru a respinge capatul de cerere constand in obligarea paratului la plata

sumei de 11200 lei reprezentand contravaloarea celor 28 pachete pe care familia

reclamantului le-a transmis acestuia pe perioada detentiei. De asemenea, nu este

depusa nicio dovada care sa sustina existenta in patrimoniul reclamantului si nu

al altor persoane a prejudiciului compus din aceasta suma de bani. Pentru

aceleasi motive va respinge instanta si pretentia aratata la fila …, vol …, adica

sumele de 600 lei si 9651,6 lei reprezentand onorarii de avocat. Examinand

inscrisurile din dosarul penal nr 167/2002, Tribunalul constata ca nu se

regaseste dovada achitarii si atasarii acestor chitante de plata de doua onorarii

avocatiale. Intr-adevar, la dosarul cauzei, filele …, vol … sunt depuse inscrisuri

numite contract de asistenta juridica, chitanta nr … si chitanta nr …

aceasta materie proba irefragabila a efectuarii cheltuielilor de judecata o

constituie tocmai depunerea chitantelor la dosarul cauzei. Cele trei inscrisuri

depuse sunt toate olografe, fara a purta o data certa, sau cel putin fara a se face

dovada in cauza a acestei date. Asadar, nici cu privire la aceasta pretentie nu se

poate retine fara dubiu existenta prejudiciului in patrimoniul reclamantului.

Fata de aceste precizari, Tribunalul va admite in parte capatul de cerere

Insa, in

privind prejudicial material si va obliga paratul la plata sumei de 4839,8921 lei

reprezentand contravaloarea salariilor neincasate, suma care nu se actualizeaza

vazand ultima precizare a acestei pretentii facuta de reclamant la termenul din

14.10.2011.

Cât priveşte posibilitatea reparării prejudiciului moral, în prezent,

aceasta nu mai reprezintă o controversă, fiind chiar legiferat in cuprinsul NCC.

Prejudiciul moral nu poate fi probat prin probe materiale, de aceea, la stabilirea cuantumului daunelor solicitate, se au în vedere criteriile indicate chiar de art. 505 alin. 1 C. proc. penală, respectiv: durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum şi de consecinţele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrâns.

De asemenea, în cuprinsul Deciziei nr. 2356 din 20 aprilie 2011 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se arata că, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenţei fizice a persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii, cinstei, demnităţii şi onoarei, prestigiului profesional, iar pentru

acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorităţii, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta autorităţii.

Tribunalul va avea in vedere impactul psihic suferit de reclamant, dar si

de familia sa si de consecintele negative create in plan familia, social,

profesional, precum si intenisitatea cu care au fost percepute. Prin condamnarea

pe nedrept a reclamantului, prin durata procedurilor, arestarea sa preventiva

intr-o cauza, in care dupa mai multi ani a fost achitat, s-a adus atingere valorilor

care definescu personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a

omului, sensibilitatea fizica si psihica, la cinste, demnitate, onoare si alte

asemenea valori. Dreptul la viata, la integritatea fizica si psihica a persoanei,

precum si inviolabilitatea libertatii individuale si a sigurantei sale sunt garantate

de Constitutia Romaniei, de CEDO.

Or, in perioada detentiei reclamantul a fost lipsit de modul sau de viata

obisnuit, de relatiile cu familia si prietenii, fiind obligat sa suporte privatiunile

specifice detentiei, dar si conditiile improprii de dormit, hrana, igiena. Acestea

au facut ca reclamantul sa suporte suferinte fizice, dar si psihice (probate de

altfel, indestulator cu actele medicale depuse la dosar), accentuate de perioada

relativ lunga de detentie, ale caror consecinte pot fi inlaturate prin acordarea

unor despagubiri banesti in masura sa-I asigure resursele financiare necesare

reluarii, pe cat posibil a modului sau de viata obisnuit.

Tribunalul va mai retine in stabilirea cuantumului despagubirii morale ce

se va acorda si proba testimoniala administrata in cauza. Cu privire la conditiile

de detentie, va avea in vedere depozitia martorului … (fila …, vol …), care a

relatat ca reclamantului, ca si celorlalti detinuti li se desfacea corespondenta, iar

in celula statea cu trei persoane fumatoare, acesta fiind nefumator. Or, tocmai in

aceasta materie, prin cauza Elefteriadis impotriva Romaniei, statul a fost

condamnat pentru imprejurari care vizau conditiile de detentie in penitenciarul

R., respectiv modul in care petentul era transportat catre instante si inapoi,

precum si modul in care era detinut in locurile amenjate persoanelor private de

libertate, alaturi de alti detinuti fumatori, el fiind nefumator.

De asemenea, toti martorii audiati (filele …), unii dintre acestia

aparatori ai reclamantului in timpul urmaririi penale, au relatat despre conditiile

dezumanizante din detentie ( depersonalizarea detinutului prin atribuirea unui

numar de registru), lipsa dotarilor minime pentru a asigura igiena, sau starea de

sanatate fizica.

În raport de aceste criterii, tribunalul apreciază că se impune admiterea în parte a capatului de cerere privind daunele morale, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 2000000 lei, sumă de natură a acoperi prejudiciul moral suferit si care, prin stabilirea in mod global, va acoperi toate pagubele pricinuite reclamantului atat din punct de vedere fizic, cat si psihic. Insă, pentru aceleasi

motive retine că satisfacţia echitabilă pretinsă, cu acest titlu, respectiv suma de 7.890.081 euro, este disproporţionată în raport de consecinţele negative ce pot fi identificate în concret.

In ceea ce priveste cererea reclamantului de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata provocate de acest litigiu, fata de prevederile art 274

C.proc.civ, va respinge cererea, avand in vedere ca la dosar nu este depusa

dovada efectuarii acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

Evaluare