Peninsula Balcanică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecționat de la Balcani)

Sari la navigareSari la căutare

Balcani este o denumire istorică și geografică folosită pentru a descrie Europa de
Sud-Est. Regiunea are aproximativ 550.000 km² și o populație de circa 53 de
milioane de oameni.
Numele regiunii provine de la Munții Balcani, care încep din răsăritul Serbiei și
traversează centrul Bulgariei.

Peninsula Balcanică (așa cum este definită de linia Dunăre-Sava-Kupa)

Cuprins

 1Definiții și delimitare
o 1.1Peninsula
o 1.2Balcanii
o 1.3Europa de Sud-Est
o 1.4Ambiguități și controverse
o 1.5Definiții comune
 2Natura și bogățiile naturale
 3Istorie și însemnătate geopolitică
 4Populația și compoziția după criterii naționale și religioase
 5Vezi, de asemenea
 6Note
 7Bibliografie suplimentară
 8Legături externe

Definiții și delimitare[modificare | modificare sursă]

Peninsula[modificare | modificare sursă]
Balcanii sunt uneori numiți și Peninsula Balcanică pentru că sunt înconjurați de la
sud-vest, prin sud către sud-est de Marea Adriatică, Marea Ionică, Marea
Egee, Marea Marmara și Marea Neagră.
Delimitarea ei este supusă interpretărilor geografice mai mult sau mai puțin
subiective.
Balcanii[modificare | modificare sursă]
Caracteristica specială a Balcanilor ține de istoria zbuciumată și adeseori violentă a
zonei precum și de relieful muntos. Regiunea a fost de-a lungul timpurilor la frontiera
marilor imperii, fiind teatrul a numeroase războaie, invazii, cuceriri, revolte,
confruntări între imperii, din timpul Imperiului Roman și până la ultimele Războaie din
Iugoslavia.
Tendințele manifestate în zonă pentru împărțirea în entități politice și militare rivale
au dus la consacrarea termenului de "balcanizare", care sugerează violența,
rivalitatea religioasă, confruntările etnice și sentimentul de hinterland.
Europa de Sud-Est[modificare | modificare sursă]
Date fiind conotațiile de mai sus ale termenului "Balcani", mulți oameni preferă să
folosească în locul său termenul Europa de Sud-est. Acesta din urmă este din ce în
ce mai des folosit. Astfel, o inițiativă a Uniunii Europene din 1999 este
denumită Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-est, iar în 2003 ediția on-line a
ziarului Balkan Times se redenumește Southeast European Times. Fiind de natură
pur geografică, termenul "Europa de Sud-est" include, teoretic,
și România, Republica Moldova și Ucraina.
Ambiguități și controverse[modificare | modificare sursă]
Limitele exacte ale regiunii Balcani sunt foarte dificil de stabilit, deoarece unele state
(în special Slovenia, Croația și România), popoare sau comunități din zonă nu doresc
să fie considerate "balcanice". Această particularitate a locuitorilor regiunii este
uneori atât de pronunțată, încât a condus la sugestia că dorința de a depăși
balcanismul ar fi tocmai una dintre caracteristicile distinctive ale civilizației
balcanice [3].
Limita nordică a peninsulei Balcanice este considerată în general a fi linia formată
de Dunăre, râurile Sava și Kupa și un segment care unește izvoarele râului Kupa
cu Golful Kvarner.
Mai există însă și alte definiții ale limitei nordice a Balcanilor:

 linia râurilor Krka – Vipava – margina nordică a golfului Trieste;

 linia Nistru – Timișoara – Zagreb – munții Triglav;
 linia râului Sava – Ljubljansko polje – râul Idrijca – râul Soča.
 linia Trieste - Odessa reprezentând linia care unește punctele situate cel mai
la nord în Marea Adriatică și Marea Neagră [1]
Cea mai utilizată graniță a peninsulei este aceea a liniei Dunăre-Sava-Kupa. Ea este
hotărâtă în mod arbitrar, dar poate fi ușor recunoscută pe hartă. Această limită este
justificată din punct de vedere istoric: regiunea astfel definită (plus România, dar
excluzând Muntenegru, Dalmația și Insulele Ionice) a aparținut, sau s-a aflat sub
influența Imperiului Otoman, începând cu sfârșitul secolului al XV-lea și până la
sfârșitul secolului al XIX-lea. Râul Kupa formează o graniță naturală între Slovenia de
sud-est și Croația, Sava împarte în două Croația și Serbia, iar Dunărea, care este al
doilea fluviu ca lungime din Europa (după Volga), formează o graniță naturală între
Bulgaria, Serbia și România. La nord de această linie se află regiunile
geografice Câmpia Panonică și Munții Carpați.
Deși România, cu excepția Dobrogei, nu face parte din zona astfel delimitată, ea este
inclusă în mod tradițional printre succesorii Imperiului Otoman. Cultura română
conține multe elemente balcanice.
Conform acestei delimitări, Slovenia se află la nordul Balcanilor și este considerată
mai degrabă parte a Europei Centrale. Și din punct de vedere istoric și cultural,
Slovenia este mai mult înrudită cu Europa Centrală, deși cultura slovenă
încorporează numeroase elemente balcanice.
În sfârșit, limita nordică a Peninsulei Balcanice poate fi trasată și astfel ca o parte a
Sloveniei și o mică parte a Italiei (Provincia Trieste) să fie și ele incluse în Balcani.
Slovenia este, uneori, considerată țară balcanică datorită asocierii sale cu
fosta Iugoslavie. Iar atunci când Balcanii sunt descriși ca o regiune geopolitică a
secolului al XX-lea, este inclusă întreaga fostă Iugoslavie (adică și Slovenia, Istria,
insulele Dalmației, Croația și Voivodina).
Justificarea istorică menționată mai sus pentru limita de nord Sava-Kupa împiedică
includerea Croației în Balcani, țară ale cărei teritorii au fost în mare parte ale Austro-
Ungariei sau ale Republicii Venețiene pe timpul cuceririlor Imperiului Otoman. Alți
factori culturali și istorici leagă Croația mai degrabă de Europa Centrală decât de
Balcani.
Definiții comune[modificare | modificare sursă]

Harta politică a Balcanilor în 2004

În general se consideră că țările care fac parte din Balcani sunt:

 Albania 100%
 Bosnia și Herțegovina 100%
 Bulgaria 100%
 Grecia 100%
 Muntenegru 100%
 Republica Macedonia 100%
 Serbia 73%(inclusiv provincia Kosovo) 80%

 Croația 49%
 Slovenia 26%
 România 10% (Doar Dobrogea, Insula Mica a Brailei si Insula Mare a Brailei)
 Turcia 5%, (partea europeană) numită uneori Rumelia sau Tracia
Răsăriteană[2][3]

Natura și bogățiile naturale[modificare | modificare sursă]

Clima în Peninsula Balcanică

Țările balcanice, după definiția culturală (vezi Uniunea lingvistică balcanică).

Cea mai mare parte a zonei este acoperită de munți, care se întind de la sud-vest la
nord-est. Cei mai importanți sunt: Alpii Dinarici în Slovenia, Croația și Bosnia,
masivul Šar care se întinde din Albania până în Macedonia și munții Pindului, care se
întind din sudul Albaniei până în centrul Greciei. În Bulgaria, lanțurile muntoase se
întind de la est la vest: Munții Balcani și Munții Rodopi. Cel mai înalt este
vârful Musala (2925 m) din Munții Rila în sud-vestul Bulgariei.
În zona litorală a Mării Adriatice și Mării Egee, climatul este mediteranean. În zona
litorală a Mării Negre, climatul este temperat-maritim și umed subtropicale. În interior
climatul este temperat-continental. În nordul peninsulei și în zona muntoasă, iernile
sunt reci și cu multă zăpadă, în vreme ce verile sunt calde și secetoase. În partea
sudică, iernile sunt blânde.
De-a lungul secolelor, numeroase păduri au fost tăiate, fiind înlocuite de tufișuri și
arbuști. În partea litoralului sudic există vegetație verde tot timpul anului. Mai există
păduri tipice pentru Europa Centrală (stejari, fagi, iar în munți, molizi, brazi și pini).
Limita climaterică a pădurilor urcă până la 1.800 – 2.300 m.
Solurile sunt în general de slabă calitate, existând doar câteva câmpii cu vegetație
bogată, soluri fertile, veri calde, bune pentru agricultură. În cea mai mare parte însă,
cultivarea pământului nu aduce beneficii, datorită barierei munților, a verilor
călduroase și a solurilor sărace, deși există livezi de măslini și plantații de vița-de-
vie care prosperă.
Resursele de minereuri sunt sărace. Există câteva zăcăminte de cărbune, în special
în Bulgaria, Serbia și Bosnia. Zăcămintele de lignit sunt ceva mai
bogate. Petrolul este întâlnit în câteva zăcăminte mici în Serbia, Croația și Albania.
De asemenea, zăcămintele de gaze naturale sunt rare. Pentru obținerea energiei
electrice se folosesc pe scară largă hidrocentralele.
În zonă, zăcămintele de fier sunt rare, dar, în unele țări, se găsesc cantități mari
de cupru, zinc, cositor, crom, mangan, magneziu și bauxită, suficiente pentru export.

Istorie și însemnătate geopolitică[modificare | modificare sursă]

Peninsula Balcanică în 1752

Peninsula Balcanică în 1891

Articol principal: Istoria Balcanilor

Regiunea balcanică a fost prima zonă a Europei în care a început să se cultive
pământul în neolitic. Practicile cultivării grânelor și a creșterii turmelor de animale
au fost aduse în Balcani din Orientul Mijlociu prin Anatolia și s-au întins către vest
și nord, în Panonia și Europa Centrală.
În antichitatea pre-clasică și antichitatea clasică, regiunea a fost locuită
de greci, iliri, paioni, traci și alte grupuri antice. Regiunea a fost cucerită mai
târziu de Imperiul Roman, cultura romană și limba latină impunându-se în zonă,
în condițiile în care o bună parte a rămas sub influența elină. În timpul evului
mediu, Balcanii au devenit teatrul de luptă dintre bizantini, bulgari și sârbi, fiecare
încercând să obțină controlul asupra acestei regiuni cheie.
Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, Imperiul Otoman a devenit forța
stăpânitoare în zonă, deși leagănul puterii turcești se afla în Anatolia. În ultimii
550 de ani, datorită frecventelor războaie otomane în Europa duse în această
zonă dar și datorită izolării Imperiului Otoman față de curentul principal al
dezvoltării economice, (reflectată prin schimbarea centrului de greutate politic și
economic din Levant către Oceanul Atlantic), Balcanii au devenit partea cea mai
slab dezvoltată a Europei.
Națiunile balcanice au început să-și recâștige independența în secolul al XIX-lea,
iar în perioada 1912 – 1913, o alianța zonală, Liga Balcanică, a învins Turcia
în războaiele balcanice, reducându-i teritoriul european la ceea ce este
azi. Primul Război Mondial a izbucnit în 1914 datorită asasinării Arhiducelui Franz
Ferdinand de Austria în Sarajevo, capitala Bosniei.
După Al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică și comunismul au jucat un rol
foarte important în Balcani. Pe timpul Războiului rece, cele mai multe țări ale
regiunii au fost conduse de guverne pro-sovietice.
În ciuda faptului că aveau guverne comuniste, Republica Socialistă Federală
Iugoslavia (în 1948) și Albania (în 1961) au ieșit din sfera de influență sovietică.
Iugoslavia, condusă de Mareșalul Josip Broz Tito (1892–1980), după ce, la
început, a propus, ca mai apoi să respingă unirea într-o federație a slavilor de sud
cu Bulgaria, a căutat să strângă relațiile cu țările capitaliste vestice, ajungând, în
cele din urmă, să se alăture mai multor țări din lumea a treia în Mișcarea de
Nealiniere. Pe de altă parte, Albania s-a apropiat de Republica Populară Chineză,
apoi, în cele din urmă a adoptat o poziție izolaționistă.
Singurele țări necomuniste din zonă erau Grecia și Turcia, care erau (și sunt și în
ziua de azi) membre ale NATO.
La sfârșitul secolului trecut, regiunea a fost afectată de conflictul armat din
republicile fostei Iugoslavii, care au avut ca rezultat intervenția
forțelor NATO în Bosnia și Herțegovina, Kosovo și Republica Macedonia. Statutul
regiunii Kosovo și a etnicilor albanezi au rămas probleme nerezolvate până în
ziua de azi.
Țările balcanice controlează direct culoarul european terestru dintre Europa
Occidentală și Asia de sud-vest (Asia Mică și Orientul Mijlociu). În zilele noastre,
țările balcanice au atitudini prietenoase față de UE și SUA.
Grecia este membru al UE din 1981, Slovenia și Cipru sunt din 2004,
iar România și Bulgaria au devenit membre ale UE în 2007. Croația a devenit și
ea membră a UE în 2013. Turcia a cerut să fie admisă în 1963, dar nici până azi
negocierile nu au început, deși s-au semnat unele
înțelegeri. Bulgaria, Slovenia și România au devenit
membre NATO din 2004,iar Croația a devenit membră NATO în 2009,alături
de Albania.
Toate celelalte țări și-au exprimat dorința să intre, în viitor, în UE .

Populația și compoziția după criterii naționale și

religioase[modificare | modificare sursă]

Harta etnică a Turciei Europene și a statelor vasale acesteia din anul 1861

Harta etnică a Peninsulei Balcanice din 1899

Principalele etnii ale regiunii sunt grecii (10,8 milioane), turcii (9,2 milioane în

partea europeană a Turciei), sârbii (8,5 milioane), bulgarii (7
milioane), albanezii (6 milioane, din care 3,5 milioane în Albania), croații (4,5
milioane), bosniacii (2,4 milioane), macedonenii (1,4
milioane), muntenegrenii (0,265 milioane), maghiarii din fosta Iugoslavie 313.045.
Dacă sunt incluse în regiune și România și Slovenia, mai pot fi numărați
și românii (20 milioane), slovenii (2 milioane) și maghiarii din România (1,4
milioane). În toate țările balcanice trăiesc comunități mai mari sau mai mici
de rromi. Alte minorități naționale lipsite de un stat propriu mai
sunt: găgăuzii, sărăcăcianii, și vlahii.
Principalele religii ale zonei sunt: creștinismul ortodox, catolicismul și islamul.
Sunt practicate diferite tradiții locale pentru fiecare credință, fiecare țară ortodoxă
având propria biserică națională autocefală.
Ortodoxia este religia majoritară în următoarele țări:

 Bulgaria,
 Grecia,
 Macedonia de Nord
 Muntenegru
 România,
 Serbia.
Catolicismul este religia principală în următoarele țări:

 Croația,
 Slovenia.
Islamul este religia principală în următoarele țări:

 Albania (astăzi doar o majoritate relativă)

 Bosnia și Herțegovina (majoritate relativă)
 Kosovo
 Turcia.
În următoarele țări sunt practicate mai multe religii:

 Albania: islam, ortodoxie (în sud), catolicism (în nord și vest);

 Bosnia și Herțegovina: islam, ortodoxie, catolicism;
 Kosovo: albanezii sunt predominant musulmani (dar și catolici), sârbii-
ortodocși;
 Republica Macedonia de Nord: populația slavă este în cea mai mare parte
ortodoxă, albanezii sunt, în principal, musulmani;
 Serbia: predomină sârbii ortodocși; în regiunea "Sangeac" (Sandzak)
predomină sârbii musulmani, în Voivodina trăiesc minorități de catolici (unguri,
slovaci, croați).

Vezi, de asemenea[modificare | modificare sursă]

 Balcanii de Vest
 Istoria Balcanilor
o Regiuni istorice ale Peninsulei Balcanice
o Războaiele balcanice
 Limbile balcanice
 Balcanizare
 Orient Express
 Muzica Europei de sud-est

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ 562 (Salmonsens konversationsleksikon / Anden Udgave / Bind II: Arbejderhaver—Benzol)
2. ^ Enciclopedia Britannica - Balkans, comprising Slovenia, Croatia, Bosnia and Herzegovina,
Serbia, Kosovo, Montenegro, Macedonia, Albania, Bulgaria, Romania, and Moldova [1]
3. ^ The Columbia Encyclopedia - The Balkan Peninsula therefore includes most of Slovenia,
Croatia, and Serbia, and Bosnia and Herzegovina, Montenegro, Albania, Macedonia,
continental Greece (including the Peloponnesus), Bulgaria, European Turkey, and SE
Romania. These countries, successors to the Ottoman Empire, are called the Balkan States.
Historically and politically the region extends north of this line to include all of Slovenia,
Croatia, Serbia, and Romania. [2]

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

 O istorie a românilor din Peninsula Balcanică. Secolul XVIII-XX, Editura
Biblioteca Bucureștilor, București, 1999, Gheorghe Zbuchea
 Curente ideologice și programe din mișcările de eliberare națională din
Balcani pînă în anul 1878, Veselin Nikolov Traĭkov, Editura Științifică și
Enciclopedica, 1986
 Balkan ethnography, Tănase Bujduveanu, Editura Ed Ponto, 2009
 Perioda Hallstattului Timpuriu (1200-700 ÃI.Ch.) în Sud-Estul Europei, Horia
Ciugudean, Nikolaus G. O. Boroffka, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia,
1994

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Peninsula Balcanică

 Balkanalysis.com
 Balkan History by Steven W. Sowards
 Civilitas Research
 Radio Free Europe/Radio Liberty Balkan Weekly Report
 SEEurope.net - news coverage on Southeastern Europe
 Southeast European Times
 The Centre for South East European Studies
 Balkans region: Oil and Gas Fact Sheet - United States Department of
Energy Analysis Brief
 Balkans urged to curb trafficking - BBC
 Noutati despre ce se mai intampla prin Balcani
 Ahmet Davutoglu: Reintegrarea Balcanilor, 13 decembrie 2011, Ahmet
Davutog