Geomorfo

evenimente de la curs, un tip de vulcanism, cuesta si vai obsecventa,

spinarea cuestei si fruntea, cutremur, forma de relief si cornisa butoniera, relief
tabular, ce rezulta in urma unei eruptii,

Pământul- evoluție
- Big-bang acum 14-13mld ani de unde a reultat universul de dimensiuni foarte
mari.
- Formarea galaxiilor => gravitația
- Formrea satelitului natural LUNA din ciocnirea Pamâtului cu un planetoid
- Pământul prezintă 6 învelișuri:
 Nucleu
 Mantaua
 Litosfera (învelișul superior al Terrei)
 Hidrosfera + Astenosfera
 Atmosfera
 Biosfe
 Antroposfera
- Pământul are 6 propietăți fizice:
 Gravitația
 Presiunea (litosferică și orientată/de stres)
 Energia calorică (externă și internă)
 Radioactivitatea
 Maagnetismul (înclinația magnetismului, declinația magnetismului,
intensitatea cmp. magnetic)
 Paleomagnetismul

 Gravitația- forța de atragere a unui corp cosmic(planetă,planetoid) asupra

materiei de la suprafata sau din apropierea sa
 Presiunea litosferică- apăsarea rocilor aflate deasupra punctului măsurat
 Presiunea orientată/de stres- se manifestă la nivelul scoarței terestre pe orice
direcție și determină deformarea rocilor prin cute si fracturi
  Energia calorică externă- provenită de la soare, este mai puternică decât cea
din interiorul Pământului
 Energia calorică interna- determinată de reacțiile termonucleare dintre
elementele radioactive din interior
 Radioactivitatea- determinată de dezintegrarea elementelor radioactive,
sursa a căldurii interne
 Magnetismul- determinat de mișcarea curenților de convecție a nucleului
=> face ca Pământul să se comporte ca un magnet uriaș
 Înclinația magnetică- reprezintă valoarea unghiului format de planul acului
magnetic cu scoarța terestră =>fenomen ce determină ca acul busolei să
indice nordul
 Declinația magnetică- valoarea în grade a meridianului magnetic cu cel
geographic
 Paleomagnetismul- reprezintă magnetismul trecutului geologic, înregistrat
de orientarea liniilor câmpului magnetic în momentul formării rocilor, în
special cele magmatice

- Structura Pământului este formată din 3 învelișuri:

 Nucleu (vârstă:Hadean; nucleu intern-solid; nucleu extern-lichid
vâscos)
 Mantaua (mantaua superioară-astenosferă și mantaua solidă)
 Scoarța (acoperă 65% din suprafața Terrei; crustă oceanică=>din
magmă bazaltică)
 Cele trei învelișuri sunt discontinuie
- Domenii Morfostructurale
 Procese orogenetice (din zona de convergență a plăcilor=>lanțuri
muntoase, arcuri insulare)
 Procese magmatice
 Procese epirogenetice (sedimentarea/erodarea teritoriilor)
 Procese de eroziune(peneplenizare(reducerea înălțimilor) vechiilor
sisteme orogenetice)
Domeniul oceanic
- Bazinele oceanice- cea mai mare ponder; relief șters cu munți subacvatici
vulcanici; stabilitate tectonică
- Dorsale medio-oceanice – aliniamente active; instabile tectonic
- Fosele oceanice -”șanțuri” tectonice asociate subducției (aprox 5km adâncime)
(ex. Fosa Puerto Rico)
- Bazinele marine mărginale- între două arcuri insulare/ între un arc insular și
continent
- Bazinele marine intrne- înconjurate aproape complet de continente (Marea
Caspică, Marea Neagră)
- Insule vulcanice- geneză legată de rifturi și „puncte calde” (Hawaii)
Domeniul continental
- Scuturi- stabile tectonic, relief șters (câmpii și podișuri de eroziune)
- Platforme- stabile tectonic, fundament precambrian
- Catene orogenetice paleozoice- Alpii Scandinaviei=> roci metamorfice și
sedimentare cutate și faliate invers; relief puțin spectaculos
- Catene orogenetice tinere- formate în zone de convergență. Instabile tectonic,
vârstă mezozoica și neozoică (Cordilieri Americani, Lanțul Alpino-Carpato-
Caucazo-Himalayan)
- Rifturi continentale- fracturi la interiorul sau marginea continentelor (Marele
Rift Est African)
- Arcuri insulare- sunt legate de aliniamente de subducție ocean-ocean (Japonia)

Dinamica zonelor de subducție

- Subducția- este un proces de consumare a litosferei oceanice prin afundarea ei
în astenosferă.
Acest proces are 2 situații:
1. ocean-ocean
2. ocean-Continent
Zonele în care s-au format cele mai importante lanțuri montane au fost cele
în care placa oceanică s-a subdus plăcii continentale.
Procesele geotectonice, ce ajută la definirea structurală și petrografică a
lanțurilor munților sunt:
 litogeneză- proces de formare și acumulare a rocilor sedimentare în
bazinele și fosele oceanice
 metamorfism- proces ce rezultă în urma sa schimbările rocilor.
Rocile metamorfice se diferențiază în funcție de presiune și
temperatura de formare
 magnetism-față de zona de rift, materialul magmatic provine din
topirea crustei oceanice și fragmente acoperitoare=> topituri
magmatice complexe.
a) Magmatism inițial- în komentul subducției, are loc o fisurare a plăcii
acoperitoare ce permite revărsări de lavă la suprafață.
 b) Magmatism sinorogen- formarea unei vatre magmatice din care magma
se deplasează spre suprafață.
c) Magmatism subsecvent- pe măsura înălțării lanțului muntos din
rezervorele magmatice, se ridică la suprafață topituri magmatice (ex.
neck-uri, lacolite, dike-uri)
d) Magmatism final-are loc după încheierea ciclului orogenetic (Detuntele)

 Orogeneză-mișcări care determină cutarea, falierea și înălțarea

lanțurilor montane.
 Procesul orogenetic- este un proces controlat al mișcărilor
convergente determină ridicarea lanțurilor montane.
 Aceste mișcări se manifestă episodic, în intervale scurte (100.000 – 3
mil. ani) separate de intervale lungi de calm orogenic, în care au loc
procese de eroziune și acumularea de sedimente în depresiuni.
- Zonele de subducție sunt împărțite în 2 tipuri majore
 Aliniament continental (ocean-continent)
 Arc insular (ocean-ocean)
- Coliziunea-se produce între 2 plăci litosferice continentale care se deplasează
una spre cealaltă=> o catena muntoasă. Aceasta se poate dezvolta și în cazul
marginilor active de tip insular (coliziune arc-continent sau arc-arc) ex. Alpii
Himalaya.
Relief vulcanic-Vulcanism
- Este un relief variat format din:
 Platouri vulcanice
 Munți vulcanici
 Vulcani izolați
 Lanțuri montane submarine
 Arhipelaguri vulcanice
- Vulcanul- formă de relief generată prin acumularea lavei la suprafața
Pământului, pe toată durata activității vulcanice.
- Pe Terra au fost/sunt activi peste 1200 de vulcani
- Există 7 regiuni vulcanice majore
 Cercul de Foc al Pacificului- cca 75%din vulcanii Pământului, activitate
vulcanică legată de aliniamente de subducție
 Regiunea intrapacifică- vulcanism legat de dorsalele pacifice, de falii și
de „punctele fierbinți”
  Regiunea Oceanului Indian- 4 aliniamente vulcanice dintre are 3 legate
de rifturi și unu de aria de subducție din vestul Peninsulei Indochina și
arhipelagul Indonezian
 Regiunea Atlantică- include dorsala ce se desfășoară de la nord de ins.
Jan Mayen, până în sudul oceanului
 Regiunea mediterană- cuprinde vulcanii din bazinul Mării Mediterane și
Mării Egee+ cei din sudul continentului european
 Regiunea Pontico-Caucaziană- cuprinde vucanii din pod. Anatoliei,
Carpați, Elbrus și Caucaz
 Regiunea est-africană și a Asiei Mici- cuprinde vulcanii din lungul
Marelui Rift est African + cei stinși din Madagascar, Comore
Tipuri de erupții vulcanice
- Tipologia este determinată de:
 Compoziția chimică a lavei
 Natura lavei
 Forma de relief nou creată
 Forma deschiderii prin care erup lavele
 Natura produselor vulcanice
- Tipul islandez:
 Erupție liniștită a lavelor bazaltice
 Acest tip este întâlnit în Islanda și Noua Zeelandă
 Lavă foarte fluidă ce curge pe pante ușor înclinate=> platouri bazaltice
 Ex. Vulcanul Laki- în 1783- a produs numeroase victim (10.000), iarnă
aspră, a erupt în 2 faze(prima-explozivă, a doua- revărsări mari de lavă)
Vulcanul Hekla- prezența a numeroase cratere ce erup periodic,
ulima din anul 2000.
- Tipul Hawaian:
 Erupții bazaltice, foarte fluide pe fracturi situate deasupra rezervoarelor
magmatice aflate la baza „punctelor fierbinți”
 Astfel au rezultat fluxuri de lacuri de lavă de mari dimensiuni, ce au dat
naștere aliniamentelor insulare: Hawaii-Emperor, Azore, Comore,
Tuamotu.
 J. Tuzo Wilson în 1963 a explicat faptul că punctele fierbinți sunt
localizate la baza mantalei, iar la anumite intervale de timp sunt
expulzate spre suprafață. Tot el a spus faptul că plăcile litosferice
 suprapuse se deplasează, iar vulcanul îți schimbă poziția spre lateral, de
unde se formează un nou aparat vulcanic, deasupra „punctelor fierbinți”

- Tipul Strombolian
 Activitate intensă, aproape continuă+
 Predomină erupții explozive cu emisii de gaze și vapori de apă ce
fragmentează lava (fără cenușă)
 Aparatul vulcanic construit se remarcă printr-un con central stratificat
(materiale piroclastice alternează cu stratele de lavă)

- Tipul Vulcanian
 Perioade de calm cu durată variabilă, întrerupte de activități explozive
și violente.
 Tipul erupției impus de natura mgmelor andezitice și dacitice care au
tendința de a se consolida rapid în partea superioară a craterului
 Presiunea datorată gazelor și lavei acumulate determină erupții
explozive, ce cad pe versanții vulcanului
 Aparat vulcanic de tip stratocon
 Ex. Vulcano, Kamceatka

- Tipul Vezuvian
 Erupții vulcanice foarte violente, urmate de momente de calm la
intervale relativ egale de timp
 Lavă acidă ce blochează coșul vulcanic și permite acumularea unei
presiuni crescute de gaze în camera magmatică.
 Aparat vulcanic- stratovulcan
 Materiale piroclastice expulzate la erupție

- Tipul Plinian
 Erupții vulcanice extrem de violente
 O parte a aparatului vulcanic preexistent este distrus
 Ex. Vulcanul Somma (79 d.Hr), Krakotoa (1883), Pinatubo (1991)
 Lave cu grad ridicat de vâscozitate, caracter acid al erupției
 Lavele complet pulverizate se transformă în cenușă și piatră ponce.

- Tipul Peleean
 Lavă extrem de vâscoasă
  Presiune extremă
 Explozie ce degajă nori arzătorti (700ºC)
 Ex. Mount Pelee (Martinica)-1902, Mayon(Filipine)-1984, Merapi
(Java)- nov.2010

Erupțiile submarine
- Largă răspândire
- Erupții bazice și ultrabazice pe aliniamente de distensie
- Erupții explozive în zonele de subducție

Produsele manifestărilor efuzive

- Manifestări efuzive- au drept consecință expulzarea la suprafață a lavelor,
gazelor și vaporilor de apă, gheizere
- Lavă= magmă provenită din camerele magmatice, care a ajuns la suprafață.
- Lava bazică= are proporți reduse de silicați și mari de fier și magneziu;erupții
vulcanice liniștite.
- Lavă acidă=erup violent datorită acumulării gazelor și blocarea coșului
magmatic
- Lavă neutră= procent ponderat de silice(60%), ajunse la suprafață de
consolidează. Conține: piroxeni, feldspați
- Bazalt- provine din lava bazică consolidată
- Riolit- rocă acidă ce conține: cuarț, piroxeni sau amfiboli
- Andezit- mixt de roci bazice și acide
- Piroclastite- proiecții solide ale activității vulcanice, se manifestă în cazul
erupțiilor acide
- Cenușă vulcanică- material pulverizat în aer la erupție
- Piatra Ponce- fragmente de lavă consolidată.
- Bombele- fragmente de lavă ce s-a consolidat în aer, înainte de a ajunge pe sol
- Gazele vulcanice și vaporii de apă- se produc la temperaturi de peste 200ºC,
expulzate cu o forță deosebită și în cantități mari
- Norii arzători- emanații rapide de gaze, amestecate cu particule piroclastice.
Tmp +5000ºC, viteza de deplasare 100km/h
- Fumarele- emanații de gaze foarte fierbinți (900ºC), uscate, fără vapori de apă.
- Solfatarele- emisii de gaze bogate în sulf și vapori de apă. Tmp -300ºC
- Mofetele- emisii mici de gaze reci, alcatuide din CO2 și vapori de apă
- Izvoare fierbinți- manifestarea finală a magmei din adâncime, care emana spre
suprafață gaze și vapori de apă încălziți (izvoare termale)
- Gheizere- izvoare fierbinți, interminabile, care „erup” după ce apa se
acumulează în rezervoare la adâncime. Apa sub preiune se încălzește și se
transformă în vapori, după care este expulzată la suprafață. Procesul se reia.

Formele de relief vulcanic

- Aparatele vulcanice de tip central au aspectul unor conuri alcătuite din
materiale vulcanice stratificate

- Stratovulcani- structură complexă (lavă, piroclastite), configurație complexă

(versanți cu pante mari, neuniformi) ex. Etna, Fuji

Tipuri de aparate vulcanice:

 Vulcani din piroclstite- dimensiuni mici, alcătuiți dominant din
cenușă, piatră ponce și pânze subțiri de lave bazaltice(ex. Stromboli,
Vulcano)
 Vulcani formați din lave bazaltice (vulcani scut)- platouri extinse
formate din acumulări groase de pânză, cratere de dimensiuni
variabile, prezența unor conuri cu versanți cu pante mici (ex. Etiopi,
Hawai, Islanda).
 Vulcani formați prin acumulări de materiale și explozii- au morfologia
cea mai complexă, lacuri de lavă, cratere mici în interior, conuri
secundare
  Lanțuri și grupăride vulcani-aparate vulcanice îngemănate
 Relief pseudovulcanic de explozie- explozii de gaze și vapori de
apă;impactul meteoriților cu scoarța Pământului
- Relieful de eroziune este generat de acțiunea agenților externi asupra edificiilor
vulcanice

Relieful structural
- Structuri geologice:
 Cvasiorizontale- strate cu înclinare redusă (sub 3º)
 Monoclinale- stratele au o înclinare de la 3º la verticală sub acțiunea
mișcărilor tectonice
 În domuri- stratele sunt bolțite din loc în loc
 Cutate- strate ondulate sub acțiunea mișcărilor tectonice
 Faliate- impusă de mișcările tectonice de comprimare și verticale
- Forme de relief- rezultate sub acțiunea agenților de modelare externi
a) Relief dezvoltat pe structuri sedimentare
b) Relief dezvoltat pe structuri magmatice și vulcanice
c) Relief dezvoltat pe structuri complexe
- Legea eroziunii diferențiale
- Dispoziția stratelor:
1. Concordantă- depunere succesivă și paralelă a sedimentelor, fără întreruperi
de sedimentare
2. Discordantă- existența unor intervale de timp în care procesul de
sedimentare încetează, după care procesul se reia. Există două tipuri de
lagune stratigrafice:
 de sedimentare
 de eroziune
 depunerea în bazinul de sedimentare (lacustru, marin/oceanic) a unor
formațiuni geologice urmate de exonare (mișcări verticale pozitive)
pentru o perioadă de timp ce corespunde lacunei de sedimentare
 erodarea și îndepărtarea pe parcursul perioadei de exondare a unui
pachet de strate ce corespunde lacunei de eroziune

Tipuri de discordanțe

- Discordanța simplă- presupune ca stratele de deaupra și cele de sub discordanță

să fie paralele

PP sn
- Discordanța unghiulară- corespunde unei suprafețe de contact a doua strate cu
înclinări diferite , uneori chiar cu direcții diferite.
- Transgresiuni și regresiuni marine- atunci când bazinul de sedimentare
traversează o perioadă de liniște tectonică, iar aportul său material de origine
continentală este constant. Acumularea gravitațională determină sortarea
acestor materiale dinspre țărm spre larg rezultând: pietrișuri, nisipuri, argile și
mâluri.
- Periodic se produc mișcări verticale de ridicare și coborâre.
- Transgresiunea se face progresiv (înaintarea constantă a nivelului mării în
detrimentrul uscatului), determinând depunerea materialelor.
- Regresiunea- se manifestă prin coborârea progresivă a nivelului mării, ceea ce
determină depunerea unei succesiuni de depozite inversa fata de trasgresiune
- Un ciclu sedimentar represintă un pwchet de roci unprins între două
discordanțe, care începe cu transgresiune și se termină cu regresiune.
Structura cvasiorizontală+ Relieful dezvoltat pe ea
- Strate de diferite grosimi și duritate
- Forma de relief nu apare decât atunci când avem o alternanță de strate alcătuite
din roci dure.
- Principala caracteristică este simetria
- Principalele forme generate de eroziunea diferențială:
 Suprafețe structurale
 Văi simentrice
- Interfluviile- au aspect diferit în funcție de stratul superior afectat de procesele
de eroziune. În zona de podiș interfluviul este relativ plat.
- Văile sunt simetrice, cu versanți abrupți la contactul cu roci dure, și versanți
domoli la contacul cu roci moi. Ex. Podișul Colorado.
 Structura monoclinală+ Relieful dezvoltat pe ea
- Determinată de acțiunea mișcărilor tectonice pe verticală
- Poate fi și rezultatul acumulărilor de sedimente
- Sunt asimetrice
- Extistă 2 tiputi de versanți
1. Versant abrupt- pantă mare
2. Versant alungit- pantă lină
- Forme de relief dezvoltate: cueste, depresiune subsecventă, văi (subsecvente,
observente, consecvente)
- Cuesta- reprezintă interfluviul dintre 2 văi subsecvente
- Văi consecvente- dezv pe aceeași direcție cu cea de cădere a stratelor
- Văi obsecvente- se dezvoltă pe direcția opusă celei de cădere a stratelor
- Văi subsecvente- se dezvoltă pe direcție aproximativ perpendiculară față de
direcția de cădere a stratelor
Structura în domuri+ Relieful specific
- Cute au amplitudine mică
- Decliviate redusă a domurilor
- Sunt generate de reflexia unor mișcări orogenetice

Structura cutată+ Relieful specific

- Caracteristică regiunilor de orogen
- Strate de natură sedimentară, ondulate(curbate)
- Cuta este alcătuită dintr-un anticlinal și un sinclinal
- elementele unei cute:
1. șariera- reprezintă linia ce urmărește punctele de maximă curbură ale unui
strat cutat
2. Axul cutei(creasta cutei)- dată de linia care unește punctele cele mai ridicate
topografic ale unei cute
3. Axul sinclinal- linia care unește punctele cele mai coborâte topografic ale
unei cute
4. Planul axial= plan ce trece prin șariera tuturor stratelor prinse în acea cută
5. Flancul cutei- sunt reprezentate de suprafațele ce fac legătura între creasă și
talpa cutei
6. Înălțimea cutei- distanța între creastă și talpa cutei
7. Lățimea cutei- distanța pe orizontală între 2 creste alăturate
- Clasificarea cutelor se face în funcție de petrografia stratelor, forța și direcția
cu care acționează mișcările tectonice orizontale/verticale
- Culme de anticlinal- aliniament de înălțimi dezvoltat în lungul crestei
- Vale de sinclinal- dezvoltat pe talpa cuestei
- Ruz- afluent de tip orizontal al unei văi de sinclinal
- Clisură- sector de vale transversală ce fragmentează un anticlinal
- Șa de anticlinal- sector coborât din lungul unei culmi de anticlinal
- Depresiune sinclinală- culoar dezvoltat în lungul unui sinclinal larg
- Vale de anticlinal- este instalată în partea axială a unui anticlinal
- Culme de sinclinal-formă pozitivă de relief (masiv, vârf) cu structură sinclinală
- Butonieră- excavație formată prin eroziunea regresivă a văilor de tip „ruz”

Structura faliată+ Relieful specific

- Determinată de mișcările tectonice verticale

- Abruptul de falie- porțiune din planul de falie situată deasupra liniei de falie
- Horstul- partea înălțată a unei rupturi de falie
- Graben- partea coborâtă a unei rupturi de falie