Daniela este o fetiţă frumoasă şi cuminte, care aşteaptă de azi-iarnă să vină ziua de 8

Martie, ziua tuturor mamelor din lumea întreagă, pentru a-i face mamei ei cel mai frumos şi mai
minunat dar. Cu mare grijă, a adunat câţiva bănuţi- când a fost la colindat cu fratele ei mai mare-
şi nu s-a atins de puşculiţă, cu gândul să-i facă mamei o surpriză de ziua ei. Abia aştepta să o
vadă pe mama zâmbind când îi va da poşeta aceea roşie din vitrină magazinului de lângă
grădiniţă. Ştia că mama îşi doreşte foarte mult acea poşetă, dar nu-şi permitea să şi-o cumpere.
Copiii ei aveau nevoie ba de haine, ba de ghete, sau de creioane sau caiete...tot timpul apărea o
cheltuială în plus.

La grădiniţă a aflat că se apropie ziua de 8 Martie, aşa că ardea de nerăbdare să meargă

să-i cumpere mamei poşeta roşie. A spus educatoarei şi colegilor despre ce vrea să facă şi toată
grupa a felicitat-o.

Când a ajuns acasă, şi-a luat banii din puşculiţă şi a rugat-o pe Alina, verişoara ei mai
mare, să o însoţească la cumpărături- ştia că nu are voie singură pe stradă şi la magazine.

Cu banii în mână, Daniela a intrat în magazin şi a rugat-o frumos pe vânzătoare să-i dea
poşeta roşie din vitrină. Pe când să plătească, a aflat că poşeta s-a scumpit şi banii nu-i ajungeau.
Aşa că, a mulţumit d-nei vânzătoare şi a ieşit din magazin. Simţea cum lacrimile se pregătesc să
curgă pe obraz, îi venea să fugă acasă, în braţele mamei care o alina ori de câte ori era supărată
sau tristă. Era sigură că mama are braţe fermecate, care o liniştesc mereu.

Dar dintr-o dată, îi veni o idee: să îi cumpere mamei un colier. Ştia că mamei îi place să
fie cochetă, aşa că se îndreptă împreună cu Alina spre magazinul de bijuterii. Vânzătoarea i-a
arătat diferite modele, care mai de care mai frumoase şi mai strălucitoare, spunând şi câtcostă.
Fetiţa şi-a numărat banii şi şi-a dat seama că nu îi ajungeau nici măcar pentru cel
mai ieftin colier, aşa că din nou ochişorii i se umplură de lacrimi- gata gata să se rostogolească
pe obraz. Cu glas încet, Daniela îi mulţumi doamnei şi ieşi din magazin.

Oare ce să facă? Încerca să găsească o soluţie- doar mama o învăţase să nu se dea bătută
niciodată şi să meargă mai departe, chiar dacă e mai greu.

Deodată, privirea i-a fost atrasă de eşarfa colorată a unei domnişoare frumoase care a
trecut pe lângă ea. Atunci, i-a venit ideea de a-i oferi mamei o eşarfă. Ştia ea un magazin cu
multe multe eşarfe, chiar lângă magazinul cu bijuterii. Deja şi-o închipuia pe mama ei cu o eşarfă
verde de mătase la gât....cât va fi de frumoasă! Mai frumoasă decât e ea de obicei, că...da...mama
ei e cea mai frumoasă mamă din întreaga lume!

Daniela a pornit cu încredere spre magazin, a intrat, şi a început să aleagă- cu ajutorul

vânzătoarei- o eşarfă care să se potrivească cu ochii verzi ai mamei. În sfârşit s-a hotărât, a ales
una, dar când a aflat preţul şi-a numărat din nou banii şi a văzut că nu-i ajung. Simţea că întreaga
lume se sfârşeşte, că nu mai găseşte nicio soluţie. A mulţumit doamnei vânzătoare, a salutat
respectuos şi a ieşit din magazin.

Cu paşi mici, porni spre casă, iar lacrimile reţinute de atâtea ori au început să curgă pe
obraz. Se simţea mică, neputincioasă, se gândea doar la mama ei, care era era atât de bună, de
frumoasă şi de minunată şi care ar fi meritat de fapt toate poşetele, toate colierele şi toate eşarfele
din lume! Iar ea nu putea să îi cumpere nimic, deoarece nu avea destui bani. Lacrimile din ochii
Danielei au început să curgă mai mari...deja plângea în hohote. Când, deodată, auzi că cineva o
strigă.

- Daniela! Daniela!....

Era vânzătoarea de la florărie, tanti Elena, care o cunoştea, deoarece intrase acolo de
foarte multe ori cu mama. Totdeauna cumpărau o floare sau un ghiveci- mama iubea foarte mult
florile. Tanti Elena a întrebat-o de ce e tristă, iar fetiţa i-a povestit tot ce s-a întâmplat: cu poşeta,
cu colierul, cu eşarfa, cu banii care nu erau destui... Atunci, florăreasa, i-a spus Danielei că ar fi
foarte frumos să îi ia mamei de 8 Martie un buchet de ghiocei. Tocmai primise flori proaspete şi
buchetele de ghiocei parcă zâmbeau spre fetiţă, aşteptând să fie alese. Atunci, faţa Danielei se
lumină dintr-o dată şi fetiţa a ales cel mai mare şi mai frumos buchet de ghiocei, legat cu o
fundiţă roşie, a dat florăresei banii, a mulţumit, a salutat şi a pornit repede repede spre casă,
ţînând în mână buchetul pentru mama.

Mama o întâmpină în prag, iar Daniela, cu lacrimi de bucurie în ochi îi dărui mamei
ghioceii, spunându-i simplu: „Mamă dragă, te iubesc!” Zâmbind, mama o îmbrăţişă şi o sărută cu
drag pe fetiţă. Nu se aştepta că Daniela să îi facă aşa o surpriză plăcută. Se simţea cea mai
fericită, iubită şi bucuroasă mamă din lume!