Liceul ....................................................

Prof. ..........................................................
An școlar ..........................

Proiect didactic

Obiectul: Biologie
Clasa: aXa
Tema: Digestia la animale
Timp: 4 ore
Tipul lecţiei: mixtă ( verificare- predare – învăţare)

Scopul lecţiei:
Cunoaşterea de către elevi a particularităţilor sistemului digestiv la un animal
rozător- iepure

Competențe derivate:
 Cunoașterea alcătuirii sistemului digestiv
 Distingerea etapelor procesului de digestie
 Deducerea traseului bolului alimentar
 Stabilirea principalelor adaptări ale sistemului digestiv la vertebrate

Resurse materiale:
 manual
 planse

Resurse procedurale:
 conversaţia euristică
 explicaţia.
 Digestia la animale

Digestia= totalitatea transformărilor mecanice (mărunţire), fizice (dizolvare,

umectare) şi chimice (hidroliza) pe care le suferă hrana în tubul digestiv, rezultând
nutrimente

Tipuri:
o intracelulară – la protozoare, spongieri, celenterate
- fagocitoză (solide), pinocitoză (lichide) → vacola digestivă care
fuzionează cu un lizozom, începe hidroliza. Substanţele rezultate sunt
absorbite în citoplasmă, iar cele nedigerate sunt expulzate
o extracelulară – prin intermediul emzimelor digestive

SISTEMUL DIGESTIV
Alcătuire:
- tub digestiv
- glande anexe

I. TUB DIGESTIV

 cavitatea bucalăfaringe
 esofag
 stomac
 intestin subţire
 intestin gros

II. GLANDE ANEXE

 glande salivare
 ficat
 pancreas

cavitatea bucală
- prezintă limba şi dinţii cu rol de mărunţire a hranei (I- taie, C- sfâşie, Pm,
M- mărunţesc) la mamifere tinere apar dinţii de lapte care sunt înlocuiţi
- limba are o structură musculoasă care îi permite mişcări foarte variate
necesare prinderii hranei
- mărunţirea este superficială la carnivore şi temeinică la erbivore
- umectarea se realizează cu ajutorul celor 3 perechi de glande salivare
(submaxilare, submandibulare, parotide). Saliva conţine apă,
mucus,ioni, substanţă bactericidă (lizozim), enzimă digestivă (amilază
salivară)

faringe
 - la nivelul lui se întretaie calea digestivă cu cea respiratorie
- rol important în deglutiţie
esofag
- tub flexibil care face legătura între faringe şi stomac
stomacul şi digestia gastrică
- stomacul este situat în partea superioară a cavităţii abdominale, sub
diafragmă
- mamifere fitofage-stomac mare, mamifere prădătoare –stomac
încăpător, mamifere omnivore- stomac mai mic
- majoritatea mamiferelo au stomac unicameral, rumegătoarele au stomac
cu 4 camere
 digestia gastrică începe prin acumularea bolului alimentar, prin mişcările
stomacului bolul este amestecat cu sucul gastric până ce conţinutul arată ca
o pastă
 sucul gastric: apă, mucus, ioni minerali, acid clorhidric, enzime (pepsina,
labfermentul)
o pepsina – hidolizează proteinele. Este eliminată s.f. de
pepsinogen, care în prezenţa HCl din sucul gastric devine pepsină
o labfermentul coagulează laptele în prezenţa ionilor de Ca
o lipaza gastrică- hidrolizează grăsimile în acizi graşi şi glicerol
 acidul clorhidric:activează pepsina, împiedică dezvoltarea germenilor
- stomacul trimite spre intestin porţii mici de conţinut – prin orificiul
piloric
 rumegătoarele înghit hrana nemestecată –ierbar (bacterii
simbionte care descompun peterele celulozic al cel.veg). în ciur se
formează mici cocoloaşe care se întorc înapoi în gură şi sunt
rumegate. Rumegată, reînghiţită, hrana ajunge în foios şi apoi în
cheag – adevăratul stomac.
intestin subţire
- cel mai lung segment al tubului digestiv, are traseu foarte sinuoa în
cavitatea abdominală. Prima porţiune, duodenul este ancorată în
organele vecine, iar restul este liber
- lungimea variază în funcţie de tipul de hrană. La carnivore este mai
scurt, las fitofage mai lung, la omnivore este mediu.
- Mucoasa prezintă: Glande care secretă sucul intestinal
o Pliuri mari
o Vilozităţi în formă de deget (reţea de capilare sangvine+ vas
limfatic pentru preluarea substanţelor absorbite)
o Microvilozităţi
intestin gros
- Sub valvulă – porţine în formă de fund de sac=cecum (foarte voluminos
la cal şi iepure, la om are o prelungire-apendice)
 - Deasupra valvulei începe colonul –cea mai lungă parte
- În apropierea anusului -rect
Intestinele sunt suspendate de perete abdominal prin pliuri subţiri ale pertioneului – prapor
Ficat
- Situat în dreapta stomacului, sub diafragm, ficatul este unul din cele mai
mari organe din corp
- Pe faţa opusă diafragmului se găseşte hilul (locul pe unde intră vasele şi
nervii)
- Artera hepatică (sânge+O2) de la inimă = circulaţia nutritivă
- Vena portă = circulaţia funcţională
- Ficatul este format din lobi, formaţi din lobuli
- Produce bila, care se acumulează în vezica biliară şi î’n perioada
digestiei se varsă în duoden

Pancreas
- Situat sub stomac
- Are 2 funcţii: exocrina-suc pancreatic, endocrină- hormoni

Digestia intestinală
- Conţinutul ajuns din stomac va fi diluat s.f. unei supe cu ajutorul bilei,
sucului pancreatic, sucului intestinal car conţin mucus cu rol protector
BILA
- Săruri biliare care emulsionează grăsimile
- Pigmenţi biliari – sunt rezultaţi în urma degradării hemoglobinei
- Colesterol, lecitină absorb grăsimile
SUCUL PANCREATIC
- Enzime digestive : proteolitice (tripsină, chemotripsină,
carboxipeptidază, elastază, colagenază), lipolitice (lipaza pancreatică) ,
glicolitice (amilaza pancreatică )
SUCUL INTESTINAL
- Conţine enzime care acţionează la suprafaţa mucoasei intestinale:
oligopeptidaze-aminoacizi, lipaza, dizaharidaze(maltaza, zaharază,
lactaza – glucoză fructoz, galactoză)

Absorbţia intestinală= trecerea nutrimentelor rezultate în urma digestiei prin pereţii

intestinului în sânge
- Se recuperează apa şi ionii minerali din sucurile digestive
- Sunt absorbite şi unele substanţe produse de bacteriile simbionte din
intestinul gros
 Particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului digestiv la
vertebrate

Sistemul digstiv al vertebratelor are un plan organizatoric unic în cadrul căruia

s-au produs în cursul evoluţiei perfecţionării şi specializării.
 La ciclostomi – gura este lipsită de maxilare, rotundă şi are dinţi cornoşi,
funcţionând ca o ventuză. Stomacul lipseşte.
 La peşti apar maxilare, gura este delimitată de faringe
 La amfibieni cavitatea buco-faringiană este largă. Unele specii au limba foarte
mobilă. Intestinul gros se termină cu cloaca
 La reptile apare o delimitare între cavităţile bucală, nazală şi faringiană.
Mandibula adaptată la înghiţirea hranei întregi. Stomacul este extensibil.
Intestinul gros se deschide în cloacă.
 La păsări – gura este prevăzută cu cioc cornos. Esofagul are o dilataţie –guşa
cu rol de reţinere şi înmuiere a hranei. Stomacul are două compartimente:
glandular şi triturator. Intestin gros se termină cu cloacă.