de L. Blaga (1895-1961) (vol. Poemele luminii - 1919)
Secvența a II-a (completare):
- Limbajul este metaforic: nepătrunsul ascuns, adâncimi de întuneric, întunecata zare, sfânt mister, a lumii taină; - construcțiile metaforice fac referire la ideea de mister, de univers, care trebuie protejat, așa cum face poetul prin verbele de pers I: îmbogățesc, sporesc; - prin aceste verbe, poetul se înscrie în cunoașterea de tip luciferică, opusă cunoașterii raționale, de tip paradisiac; Secvența a III-a: - Are rolul unei concluzii: căci eu iubesc/ și flori și ochi și buze și morminte. - pentru a proteja misterul, minunile lumii, e nevoie de iubire : eu iubesc; - poetul se identifică în ipostaza Divinității; - „a potența” misterul este echivalent cu „a iubi” la modul ideal, profund, întreaga corolă de minuni a lumii, singura capabilă să deschidă noi căi ale cunoașterii;
Trăsături ale poeziei moderne / interbelice
- Conceptul de arta poetică; - Limbajul metaforic, metafora-simbol, - Nerespectarea prozodiei clasice (strofă, rimă, vers) - Poezia apare ca un discurs liric confesiv (pers. I) - Lirismul subiectiv (vezi titlul și structurile cu forme verbale/ pronominale)