„Cartea nunții”

de G. Călinescu (1899-1965)
(perioada interbelică-1933)
Cap. V: „Oracolul” lui Bobby
- după trei ore de chiulit de la școală, Bobby Policrat se grăbește să ajungă în pauza mare și la
ora de muzică a domnului Ostrogotu;
- plănuiește să se pregătească în ora de muzică pentru extemporalul la istorie;
- nu îi plăcea istoria, confunda anii, „credea în doi Mihai, Mihai Bravul și Mihai Viteazul”,
„Confunda războiul din 77 cu campania din Bulgaria”, „tot ce data înainte de 1914, anul nașterii
sale, pierdea orice precizie cronologică”;

- citea Gazeta sporturilor, era pasionat de fotbal și box;

- avea un idol, pe luptătorul campion Max Schmelling, dar colecționa si fotografii ale actrițelor
cunoscute;

- ajunge la școală, în pauza mare, dar colegii săi sunt dispersați care pe unde;

- intră în sala de clasă și se „ascunde” în ultima bancă pentru a studia la istorie, el având oră de
muzică;

- are ghinion: profesorul de muzică, Ostrogotul, îl scoate la răspuns și nu se mai poate pregăti
pentru testul la istorie;

- invocă profesorului că este răcit, răgușit, că îl doare măseaua și nu poate răspunde/cânta: avea
fălcile legate cu batista și obrajii umflați;

- profesorul îl demască și îl scoate afară de la oră;

- se plimbă pe coridorul școlii, ajunge la sala de sport, se uită pe gaura cheii într-o clasă, iese
afară și mestecă un sandwich, așteptând să se sune în pauză;

- în pauză, împreună cu alți colegi, se îndreaptă timid, temător, spre cabinetul de istorie unde
admiră un tablou, cusături țărănești, stiuleți de porumb;

- la extemporal, se așază strategic, în spatele lui Tocilescu, în ideea că acesta îl va ajuta;