“Acolo unde există nedreptate se pot comite și acte nedrepte,
deși nu toate actele nedrepte înseamna nedreptate.”,,Nedreptatea constă în a-ți atribui ție insuți prea mult din ceea ce este bun în sine și prea puțin din ceea ce este rău în sine. De aceea nu ne lăsăm guvernați de un om, ci de lege.”1 Din acest citat al lui Aristotel, se poate deduce că omul care își urmărește interesul, își poate exercita puterea în propriile scopuri, asta ducând la tiranie, motiv pentru care se poate considera drept să nu ascultăm de alți oameni, ci doar să respectăm legile.
Dreptatea se bazează pe reciprocitate, de această părere sunt
și pythagoreii “dacă vei îndura ceea ce ai făcut altora, judecata este dreaptă”. Ei susțineau că ceea ce este drept reprezintă în fapt suferința anticipată răului pe care l-ai făcut altcuiva 2. Reciprocitatea derivă din dreptate și împreună asigură relațiile dintre oameni și se bazează pe proporție, nu egalitate.
Un om nedrept nu are simțul egalității și conform celor de
mai sus, nedreptatea corespunde inegalității. Există și un termen opus inegalității, iar acesta este egalitatea. Orice acțiune care are puncte tari și puncte slabe, în care există măcar un plus și un minus, are la bază egalitatea. Deci dacă ce este nedrept este inegal, 1 Opere Aristotel, Politica, ed. a III-a revăzută, bilingvă, Ed. Univers Enciclopedic Gold, București, 2015, p. 187. 2 Platon, Euthyphron. Apărarea lui Socrate. Criton, Ed. Humanitas, București, 1997, p. 93. asta inseamnă că ce este drept este egal și legal. “Omul drept, pretutindeni, e dezavantajat față de cel nedrept.” Urmează exemplul contractelor cu care omul drept, la sfârșit, deși achită toate impozitele, nu se alege cu nimic în plus față de cel nedrept3.
Aristotel tratează problema dreptății din punct de vedere moral, iar
în ceea ce ține de aspectul juridic inspirându-se, cu predilecție, din jurisprudența tribunalelor grecești, care tindeau a fi niște instituții moralizatoare. El face două distincții între dreptatea politică și cea nepolitică. Prima poate exista intr-o societate autarhica, ai cărei mebrii sunt egali și liberi. Dreptatea nepolitică vizează viața personală, de exemplu egalitatea între bărbat și femeie, care nu poate exista, conform lui Aristotel. Dreptatea nu reprezintă doar o proporție între doi subiecți, ci este o stare de fapt.