Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anatomia Si Fiziologia2
Anatomia Si Fiziologia2
Anatomia orbitei
Orbitele sunt două cavități osoase situate de o parte și alta a foselor nazale. Ele au o forma piramidală cu
baza anterior și vărful posterior. Orificii de la nivelul orbitei: gaura optică, fisura orbitară superioară, fisura
orbitară inferioară. Marginea anterioară a orbitei = rebord orbitar.
Conținutul orbitei: globul ocular (1/5 din orbită) în spatele căruia se descrie spațiul retrobulbar, mușchii
extraoculari, nervii cranieni (II, III, IV, ram din V, VI, nervi vegetativi), artera și vena oftalmică, grăsime
orbitară.
II. Anatomia globului ocular
Globul ocular are o formă aproximativ sferică. Diametrul ochiului adult este între 23 și 25 mm. Prezintă 4
repere: pol anterior, pol posterior, ecuator și meridiane.
A. Peretele globului ocular
1. Tunica fibroasă – cornee si scleră
2. Tunica vasculară – iris, corp ciliar, coroidă
3. Tunica internă, nervoasă – retină.
Sclera – țesut opac, de culoare alb-sidefie, avasculară. Reprezintă 4/5 posterioare ale tunicii fibroase.
Corneea – țesut transparent, avascular. Are două fețe: anterioară, convexă și posterioară, concavă. Grosimea
corneană este de 1 mm periferic și de 0,6 mm central. Histologic are 6 straturi: film lacrimal, epiteliu, strat
Bowman, stroma, membrana Descemet si endoteliul cornean.
Irisul – este situat înapoia corneei și înaintea cristalinului. Fața anterioară delimitează posterior camera
anterioară, iar fața posterioară delimitează camera posterioară.
Corpul ciliar – se întinde între rădăcina irisului și coroidă. Prezintă 2 porțiuni: a. pars plicata, alcătuită din
numeroase creste radiare numite procese ciliare și depresiuni numite văi ciliare la nivelul cărora se inseră
fibre elastice ce formează ligamentul suspensor al cristalinului (zonula); b. pars plana este adiacentă retinei
și coroidei, de care este despărțită prin ora serrata. În grosimea corpului ciliar se află mușchiul ciliar.
Coroida – este cuprinsă între ora serrata și originea nervului optic; fața externă vine în raport cu sclera, iar
fața internă în raport cu retina.
Retina – este cuprinsă între ora serrata și originea nervului optic. Histologic este alcătuită din 10 straturi ce
conțin celule fotoreceptoare, celule nervoase (bipolare, ganglionare, amacrine și orizontale) și celule de
susținere (celule Muller, microglii).
Celulele fotoreceptoare: a. celule cu bastonașe – adaptate pentru vederea în lumină slabă; densitatea lor
scade dinspre periferie spre maculă, iar în fovee lipsesc; b. celule cu conuri – adaptate pentru vederea în
lumină, distingerea formelor și culorilor; densitate maximă în fovee. Funcțional, retina prezintă două zone:
1. Macula (pata galbenă) – delimitată de arcadele vasculare temporale. În centrul ei se află foveea și
foveola. Marginile foveolei dau un reflex circular numit reflex foveolar, vizibil la oftalmoscopie.
2. Papila nervului optic (pata oarbă) – corespunde originii nervului optic. Este situată nazal și superior
față de foveolă. Central se află artera și vena centrală a retinei.