Studierea unei celule din fibra musculară contractilă

Condiția de echilibru termodinamic

Condiția termodinamică de echilibru, de exemplu între două soluții situate de o parte A și de alta B a
unei membrane semipermeabile, este ca entalpiile Gibbs să fie egale. Exemplu pentru NaCl, pentru un mol:
GNaCl
A =G A
NaCl

G=μ0 +ν⋅R⋅T⋅ln a+ ν⋅z⋅F⋅ΔV

μ0 + R⋅T⋅ln a A + R⋅T⋅ln a A +F⋅ΔV −F⋅ΔV =μ 0 +R⋅T⋅ln aNa+
Na+ Cl− Cl−
B +R⋅T⋅ln aB + F⋅ΔV −F⋅ΔV
μ0 + R⋅T⋅ln(a Na+ Cl− Na+ Cl−
A ⋅a A )=μ0 + R⋅T⋅ln(a B ⋅a B )
a Na+ Cl− Na+ Cl−
A ⋅a A =a B ⋅aB
Aceasta se mai numește echilibrul Donnan.

Pentru potasiu și clor se verifică condiția de echilibru Donnan:

[ K + ]int [Cl− ]ext 150
= = =30=r
+
[ K ]ext
−
[ Cl ] int 5
(21)

Condiția de echilibru osmotic

Condiția de echilibru osmotic de o parte A și de alta B a unei membrane semipermeabile, care separă
două soluții de concentrații diferite este ca presiunile osmotice să fie egale: π A =π B sau
c A⋅R⋅T =c B⋅R⋅T sau c A=c B .
Dacă adunăm toate concentrațiile din celulă și din afara celulei din figură obținem concentrația totală de
300, deci presiunile osmotice sunt egale.

Diferența de potențial de membrană

 Distribuţia inegală a ionilor intra și extra celular determină polarizarea electrică a membranei celulare
(potenţial de repaus) dat de ecuaţia Goldman-Hodgkin-Katz .

PK +=1 PCl =1 , este impermeabilă pentru

Membrana fibrei muscularea are permeabilitățile: ,
¿

P =0,02
anionul proteic Az-, este semipermeabilă la sodiu ca ion nedifuzibil Na + . Anionul proteic atrage
potasiul în interior și respinge clorul în exterior. Repartiția inegală a ionilor crează o diferență de potențial de
membrană, descrisă de ecuația Goldman-Hodgkin-Katz, care pentru fibra musculară este:
R⋅T P ⋅c + P ⋅c + P ⋅c
V membrană =− ⋅ln K 1 K Na 1 Na Cl 2Cl =
F P K⋅c 2 K + P Na⋅c 2 Na + PCl⋅c 1Cl
j
8 , 31 ⋅310 K
mol⋅K 1⋅5+ 0 ,02⋅145+ 1⋅5
= ln =0 , 0267⋅ln 0 ,043=−84 mV
c 1⋅150+ 0 ,02⋅10+1⋅150
96500
mol
Pentru potasiu și clor, care verifică condiția de echilibru Donnan:
[ K + ]int [Cl− ]ext 150
= = =30=r
+
[ K ]ext
−
[ Cl ] int 5
potențialele date de acești ioni sunt egale și opuse ca semn pe fețele membranei celulare, numit potențial
Donnan:
[ K + ]int [Cl− ]int
E=R⋅T⋅ln +
=−R⋅T⋅ln −
=R⋅T⋅lnr
[ K ]ext [ Cl ]ext
Pentru sodiu există alt raport pentru că el este pompat cu consum de ATP.
[ Na+ ]ext
+
=14 ,5
[ Na ] int
Donnan și Gibbs au arătat că în prezența unui ion nedifuzibil în celule, ionii difuzanți se distribuie astfel
încât la echilibru raporturile lor de concentrație să fie egale. Este valabil pentru orice pereche de cationi și
anioni cu aceeași valență. Efectul Donnan asupra distribuției ionilor are efectele:
- deoarece la echilibru distribuția ionilor la membrană este asimetrică, există o diferență de potențial
electric a cărei mărime poate fi determinată prin ecuația Nernst;
Legat de potențialul electric al membranei celulare, există plante şi animale care au organe specializate,
ce produc tensiuni electrice mari (de exemplu, peştii electrici din familia silurienilor, care provoacă la atingere
descărcări electrice). Obţinerea unor tensiuni atât de mari este posibilă prin sumarea tensiunilor produse de
foarte multe celule (similar grupării în serie a surselor electrice).
Diferiţi factori fizici sau chimici (excitanţi) pot modifica potenţialul de repaus și potenţialul de acţiune.
În anumite celule (excitabile) şi în anumite condiţii (stimul peste prag) acest potenţial se poate propaga pe
distanţe mari fără pierderi (tot sau nimic).
Funcţionarea diferitelor organe este însoţită de generarea de potenţiale electrice. Pentru fiecare organ s-
au realizat metode de înregistrare a acestor potențiale pentru diagnostic: inimă – EKG, creier – EEG, muşchi –
EMG, retină – ERG.

Activitatea „a”
În fenomenele de transport și în alte procese moleculare s-a observat că numai o fracție din concentrația
totală de particule participă la fenomen.
Activitatea „a” este acea fracție din concentrația totală de particule care participă la fenomenele de
transport și la alte procese moleculare. Ea este influențată de scăderea mobilității ionilor disociați în soluție, din
cauza atracțiilor electrostatice și din cauza legăturilor covalente dintre moleculele diferite din soluție.
 a=f·c
Activitatea solventului este diferită de activitatea solvitului.
Dacă se consideră ca fenomen de transport vaporizarea solventului pur într-o incintă, activitatea este
legată de particulele care s-au vaporizat creind presiune, care la echilibru (câte ies atâtea intră) este presiunea
vaporilor saturanți. Dacă avem și solvit și el se vaporizează și crează presiune ocupând locurile moleculelor de
solvent, deci presiunea vaporilor saturanți este aceeași, dar este formată din presiunile parțiale create de solvent
și solvit.