Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

Facultatea de Mecanica

CERC ŞTIINŢIFIC
Grunduri,chituri,vopsele,lacuri
si emailuri

Indrumator: Studenţi:Andrei Vlad-Ioan

Catargiu Cosmin-Gabriel
Ungureanu Casian-Constantin

Iaşi – 2020
CUPRINS

CUPRINS....................................................................................................................................................2
Notiuni introductive..................................................................................................................................3
Grundul (primer-ul)..................................................................................................................................3
Caracteristicile și avantajele grundului acrilic:..................................................................................4
Alegerea corectă a grundului (primer-ului):.......................................................................................5
Probleme ce pot să apară la aplicarea grundului:...............................................................................6
Cum se aplică grundul corect?.............................................................................................................6
Metode de prelucrare............................................................................................................................7
Chiturile.....................................................................................................................................................7
Clasificarea chiturilor...........................................................................................................................7
Vopselele.....................................................................................................................................................8
Componenţi structurali.........................................................................................................................8
Determinarea puterii de acoperire.......................................................................................................9
Determinarea culorii peliculelor prin comparare cu etalonul de culoare:........................................9
Determinarea timpului de scurgere......................................................................................................9
Sfaturi pentru operațiune și selectarea unei vopsele adecvate:..........................................................9
Greșeli frecvente în protejarea suprafețelor din metal și de ce se fac aceste greșeli:........................10
Lacurile....................................................................................................................................................11
Clasificarea amestecurilor după compoziție:....................................................................................13
Emailurile.................................................................................................................................................14
Tehnologii de vopsire..............................................................................................................................14

2
 NOTIUNI INTRODUCTIVE

Materiale precum fierul, oțelul, zincul, cuprul, aluminiul, dar și alte metale sunt folosite
pretutindeni. În aproape orice casă găsim garduri, scări, ferestre, uși, radiatoare sau alte piese de
mobilier cu elemente din metal. Se întâmplă destul de des ca suprafețele slab protejate sau
complet neprotejate să își modifice aspectul inițial sau să se deterioreze în urma efectelor
atmosferice. Cu o protecție adecvată, putem împiedica deteriorarea sau cel puțin o putem limita,
prelungind astfel durata de viață a produsului. Putem obține protecție de lungă durată doar dacă
suprafața este pregătită corect și dacă sistemul de acoperire este ales în mod adecvat.
Încă de la începuturile civilizaţiilor mesopotamiene şi egiptene, palatele şi templele
erau împodobite cu picturi policrome. Principalii pigmenţi identificaţi sunt creta şi ghipsul pentru
fondul alb; bitumul, funinginea, piroluzitul (minereu de mangan) şi silicatul de calciu pentru
negru; azuritul sau malahitul (minereu de cupru) pentru albastru; o întreagă gamă de ocru
(pământ feruginos) mergând de la galben până la maro închis (pentru galben, egiptenii au
important, începând cu 1600 î. Hr., orpimentul din Orient). Celelalte culori erau obţinute prin
amestecul acestor pigmenţi între ei.
În materie de pigmenţi, cea mai mare descoperire a timpurilor moderne (în 1710) a fost
aceea a albastrului de Prusia, făcută de germanul Diesbach. În cursul secolului XX-lea s-a
generalizat folosirea „lacurilor”, pigmenţi obtinuţi prin vopsirea unui suport mineral cu coloranţi
în general sintetici.
Carbochimia şi petrochimia, ca şi noile răşini sintetice, au revoluţionat compoziţia
vopselelor: la sfârşitul secolului al XIX-lea, spirtul alb a început să înlocuiască terebentina; în
perioada interbelică au apărut vopselele celulozice, iar după cel de-al doilea război mondial s-au
răspândit vopselele vinilice, acrilice şi mai ales cele glicerofaltice.
Un criteriu important care stă la baza procesului de acoperire protectoare îl constituie
sistemul de vopsire care înseamnă totalitatea straturilor aplicate pe o suprafaţă în scopul
asigurării unei protecţii corespunzătoare. Sistemul de vopsire a unui metal va diferi de sistemul
de vopsire a lemnui, unde se aplică subtehnologii în funcţie de esenţa lemnului şi de alte criterii
şi condiţii.

Grundul (primer-ul)
Grundul (primer-ul) este, în general, primul strat care se aplică pe suport şi este un
lac puternic pigmentat cu pigmenţi anticorozivi (la grundurile pentru metale) şi cu pigmenţi şi
materiale de umplutură (la celelalte grunduri) şi care dă o peliculă mată sau semimată şi foarte
aderentă la suport; un caz special îl constituie grundurile incolore care se utilizează la îmbibarea
suporturilor poroase (lemn, tencuială, beton, hârtie etc.). Uzura mecanică, precum loviturile de
pietre, încărcarea şi descărcarea mărfurilor, zgârieturile, umiditatea, coroziunea şi expunerea la
intemperii pot afecta durata de utilizare a unui vehicul commercial. Atunci când vopsiți o
mașină, este foarte important să alegeți nu numai vopsea, ci și grund. Un primer auto este un strat
intermediar între metalul de bază al corpului și stratul superior, adică vopseaua. Prin urmare, nu

3
ar trebui să economisiți pe un amors auto, deoarece grundul este baza pentru vopsea și protecție
suplimentară împotriva coroziune. O suprafață bine pregătită înainte de vopsire este cheia
durabilității lucrării finisate.
Tipuri de grund:

• Grundurile reactive sunt grunduri concepute pentru a asigura o rezistenţă maximă la

coroziune şi o aderenţă optimă. Pot fi utilizate la acoperirea suprafeţelor din metal,
oţel galvanizat şi aluminiu.
• Grundurile cu aplicare ud-pe-ud sunt concepute pentru a reduce timpul de lucru şi a
îmbunătăţi aspectul final al lucrării.
• Grundurile epoxidice asigură o rezistenţă deosebită şi o protecţie maximă împotriva
coroziunii.
• Vopselele intermediare şi grundfillere sunt concepute pentru a oferi o grosime optimă
pe strat, care asigură nivelarea urmelor de zgârieturi, o suprafaţă uniformă şi o etalare
excelentă. Pot fi aplicate pe o diversitate de substraturi, printre care finisaje originale,
metal neacoperit, fillere poliesterice şi grunduri reactive.
• Grundul acrilic 1k este folosit pentru pregătirea suprafeței înainte de aplicarea
chitului. Se aplică într-un strat subțire și se usucă rapid.
• Grundul acrilic 2k poate fi numit universal, deoarece este cel mai des utilizat.
• Grundul anticoroziv este folosit pentru a proteja metalul gol de coroziune. Nu poți
picta pe ea. După uscare necesită aplicarea grundului acrilic.
• Grundul de plastic se mai numește grund „Velcro”, deoarece dă o bună aderență a
vopselei la plastic. Pe deasupra puteți aplica orice grund și vopsele 1k și 2k. Vândut
sub formă finită, nu necesită adăugare de solvent și întăritor. Nu are nevoie de spălare
și acoperire cu grunduri acrilice. Se pune, se usucă și se vopsește imediat.
• Grundurile de fosfatare conțin acid fosforic. Atunci când interacționează cu oțelul, ca
urmare se formează fosfați insolubili. Grundul se întinde pe acoperire cu un strat
dens, se caracterizează printr-o bună aderență. Mai mult, grosimea sa este cea mai
mică dintre toate existente. Acestea includ VL-02, VL-08, VL-023, VL-025.
Amestecul pătrunde în metal până la o adâncime de 0,05 μm. Acest lucru crește
aderența la metalul corpului. Se recomandă aplicarea compoziției în două straturi.
• Grundurile anorganice cu zinc utilizează ca rășină polisilicații și pot fi atât în solvent,
cât și pe bază de apă (rășină ethyl alkyl silicate). Amândoauă tipuri sunt bicomponent,
unde zincul pulbere reprezintă componentul B, fiind adăugat în bază (faza lichidă)
înaite de aplicare.
Caracteristicile și avantajele grundului acrilic:
Grundul auto se aplică înainte de stratul de finisare, este folosit pentru a proteja metalul
de eventuala apariție a ruginii și pentru a îmbunătăți aderența smalțului cu elementul vopsit al
caroseriei. Grundul aplicat după chit complet umple toate denivelările și crește rezistența
acoperirii de finisare la stres mecanic (aspectul de jetoane și zgârieturi).

4
 Grundul acrilic aparține categoriei de umplutură (umpluturi), este utilizat în principal în
scopul nivelării suprafeței tratate. Este confecționat pe bază de acril, astfel încât poate fi utilizat
pentru a prelucra nu numai metal, ci și părți ale caroseriei din plastic ale unei mașini.
Principalele sale sarcini funcționale sunt:
• nereguli de umplere (micropore, zgârieturi și zgârieturi);
• nivelarea suprafeței înainte de aplicarea smaltului;
• prelungirea duratei de viață și a durabilității picturii prin îmbunătățirea aderenței sale
la smalț;
Tipuri și diferențe de primer acrilic:
În funcție de compoziție, caracteristicile și scopul grundului acrilic pentru mașini pot fi de
următoarele tipuri:
• componentă unică;
• cu două componente;
• anti-coroziune;
• pentru piese din plastic.

Alegerea corectă a grundului (primer-ului):

Alegerea produsului potrivit este bazată pe tipul materialului cu care trebuie să lucrați.
Grundurile pentru piese metalice sunt foarte diferite în compoziție față de grundurile pentru
plastic sau lemn. Compoziția amestecului (grundul este un amestec de mai multe componente)
trebuie specificat în instrucțiuni. Trebuie studiat cu atenție înainte de a începe să utilizați acea
compoziție. În orice caz, va fi un amestec, indiferent dacă este un primer epoxidic pentru o
mașină sau un modificator.
În ceea ce privește funcționalitatea unui anumit instrument, acesta depinde de tip. De
exemplu, amestecurile acrilice sunt o soluție aproape universală. Cel mai bine este să lucrați cu
acele produse care creează protecție anticorozivă și cresc aderența. Dacă trebuie să decideți cum
să procesați zonele ruginite, nu vă bazați pe proprietățile unice ale modificatorilor. Un grund
pentru rugină nu vă ajută decât să scăpați de coroziunea în sine. Cu toate acestea, nu veți putea
afla cât de profund a pătruns acest produs în metal. Nu există nicio garanție că o anume cantitate
de amestec aplicată unui loc afectat de coroziune poate transforma rugina într-un strat inert
stabil. În zonele mici, cu un nivel scăzut de „responsabilitate”, este justificat să se folosească
modificatori. Cu toate acestea, zonele mari trebuie gestionate diferit. În ceea ce privește
utilizarea grundului, trebuie menționat faptul că se află la suprafață cu un strat invizibil.
Mulți utilizatori consideră că procesul de procesare este neglijabil. O neglijează, astfel că
obțin compoziții "ieftine". Astfel de economii pot duce la necesitatea revopsirii. Grundul de

5
mașină, al cărui preț este scăzut, se poate micșora. În acest caz, vor exista erori pe stratul de
vopsire. Profesioniștii preferă să folosească amestecuri scumpe. Acest lucru economisește atât
timp, cât și bani.

Probleme ce pot să apară la aplicarea grundului:

• cea mai comună problemă este aceea a apariției efectului "coajă de portocală" - apare
atunci când grundul este aplicat într-un strat nu suficient de subțire sau în straturi succesive fără
uscare între ele.
• la o diluare prea mare sau folosirea unei presiuni mult prea mari, este posibil ca vopseaua
să băltească și să nu adere uniform la suprafață;
• la o presiune prea scăzută, vopseaua se va usca mult mai ușor, riscând înfundarea duzei
aerografului sau împrăștierea de stropi;
• dacă nu se respectă o perioadă suficient de mare de maturare și se aplică diverse
substanțe (diluanți, solvenți organici) este posibil ca stratul de grund să fie atacat.

Cum se aplică grundul corect?

Grundul se aplică cu un pistol de pulverizat cu o dimensiune a duzei între 1,6 și 1,8mm,

în 1-3 straturi pe suprafața pregatită si degresată. Numărul de straturi și timpul de uscare a
grundului depinde de producător. Grundul poate fi aplicat pe partea în ansamblu sau ca o „pată”.
Un primer „spot” este aplicat pe partea cu un defect ușor și nedeteriorat. Ulterior, grundul și lacul
se freacă cu șmirghel P800-1000 pentru a se „uda”.
Grundul auto se aplică pe suprafețe pregătite anterior. Această lucrare trebuie efectuată în
încăperi cu o bună ventilație. Trebuie avut în vedere faptul că acești compuși sunt destul de
toxici. Este mai bine să folosiți protecție (mască, mănuși, ochelari). Dacă se prepară amestecul,
atunci consistența nu trebuie să înfunde duza pistolului de pulverizare. Dacă este prea gros, îl
puteți dilua cu un solvent. De asemenea, un produs prea lichid nu este foarte bun, se pot forma
scurgeri.
Înainte de a utiliza o compoziție proaspăt pregătită pe o mașină, este mai bine să verificați
intensitatea răspândirii acesteia pe o altă suprafață. Pentru prelucrarea suprafețelor mici, este
adecvat un grund auto în cutii de pulverizare. Nu este necesar să fie diluat și este mult mai ușor
de aplicat. Culoarea este aleasă astfel încât să se potrivească aproximativ cu nuanța vopselei, deși

6
acest lucru poate fi destul de dificil. Din păcate, este foarte rar posibil să se realizeze o potrivire
perfectă.
Pentru a obține similitudinea culorilor, vopseaua este adăugată la grund. Atunci când se
aplică un strat de grund, în conformitate cu instrucțiunile producătorului, este necesar să se
acorde timp să se usuce. Suprafața tratată trebuie să se întărească. Pentru diferite tipuri de soluri,
uscarea poate dura oriunde de la zece minute la câteva ore.
La sfârșitul procesului, se realizează șlefuirea cu granule fine de cel puțin P800. Șlefuirea
se face fără apă. Majoritatea primerilor sunt foarte higroscopici, ceea ce poate duce la un timp
suplimentar de uscare. După șlefuire, puteți începe să vopsiți.
În concluzie, amorsarea este un pas important în vopsirea auto. După aplicare, vopseaua
va sta mult mai bine la suprafață, iar metalul va fi protejat în mod sigur de coroziune. Un rezultat
bun este dat doar de un grund auto bun.

Metode de prelucrare

• Grundul acrilic 1k se aplică cu ajutorul unui pistol cu \u200b\u200bo, duză de 1,6-1,8

mm, în 1-2 straturi, cu o expunere „între strat” de 5-8 minute. Prelucrarea poate fi metoda
„uscată” și „umedă”. Pentru metoda „uscată” se folosește șmirghelul P400-500, iar pentru
metoda „umedă” se folosește P800-1000.
• Grundul acrilic 2k se aplică cu un pistol de pulverizat cu o duză de 1,6-1,8 mm, în 2-3
straturi, cu o expunere „între strat” de 5-8 minute. Este lustruit pe șmirghelul „uscat” P400-500,
pe șmirghelul „umed” P800-1000.
• Grund de plastic se aplică cu un pistol de pulverizat cu o duză de 1,3-1,4 mm. Se usucă în
10-20 de minute. Nu are nevoie de spălare și acoperire cu grunduri acrilice. Se pune, se usucă și
se pictează imediat.

Chiturile
Chiturile - sunt lacuri puternic pigmentate, conţinând şi o cantitate mare de materiale
de umplutură care dau pelicule cu o grosime mai mare şi care sunt folosite pentru umplerea
denivelărilor, nivelarea suprafeţelor;acestea se şlefuiesc până la obţinerea unei suprafeţe foarte
netede, care conduce după aplicarea straturilor următoare (lacuri, emailuri) la un luciu crescut şi
la o uniformitate deosebită.
Clasificarea chiturilor
1. După natura liantului chiturile se clasifică în:
- chituri pe bază de ulei
- chituri pe bază de lac

7
 - chituri de derivaţi celulozici
2. După modul de aplicare chiturile se împart în:
- chituri de cuţit (şpaclu)
- chituri de stropit.
Vopselele
Vopselele - sunt, în general, finisuri pigmentate mai mult decât emailurile dar
maipuţindecât grundurile; pot fi, de asemenea, suspensii de pigmenţi sau pigmenţi şi materiale de
umplutură în diverşi alţi lianţi. Vopselele dau, după uscare, pelicule colorate cu aspect mat până
la semilucios. Sunt utilizate ca straturi intermediare în sistemele de vopsire; dau pelicule
aderente, rezistente la intemperii şi cu o elasticitate intermediară între cea a grundurilor şi cea a
emailurilor.
Componenţi structurali
O vopsea este formată din trei componenţi de bază: liantul,pigmentul şi solventul
.Funcţia liantului este de a asigura forţele care menţin într-un tot unitar, adică forţele de
coeziune care asigură în acelaşi timp aderenţa peliculei de substrat sau forţele de adeziune.
Pigmentul este o pulbere fină a cărei funcţie este de a da filmului culoarea dorită şi
proprietăţile de acoperire. El are o influenţă considerabilă asupra consistenţei vopselei şi implicit
asupra proprietăţilor de aplicare.Pigmenţii sunt în acelaşi timp importanţi pentru rezistenţa
peliculei la atacul extern, înfluenţând parţial proprietăţile de duritate, rezistenţă la abraziune şi
la intemperii. Cercetătorii de la marile firme producătoare de vopsele au acordat o deosebită
importanţă îmbunătăţirii compatibilităţii pigmenţilor cu răşinile, realizării de pigmenţi cu
proprietăţi anticorozive sau cu efecte optice deosebite, precum şi studierii rolului lor în creşterea
durabilităţii materialelor peliculogene. Puterea de colorare este capacitatea unui pigment de a
colora o vopsea standard sau un alt pigment. Când este vorba de un pigment alb se mai numeşte
şi putere de decolorare. Factorii care influenţează puterea de colorare a unui pigment sunt
indicele de refracţie a pigmentului, mărimea particulelor sale, gradul de dispersare al pigmentului
în liant dar şi capacitatea de absorbţie a luminii proprie pigmentului colorat respectiv.
Solventul este un lichid volatil a cărui funcţie este de a dizolva lianţii care la temperatura
normală sunt solizi sau semisolizi, lucru valabil în cazul majorităţii răşinilor naturale sau
sintetice. În cazul vopselelor având ca lianţi uleiuri vegetale, solventul este folosit ca diluant,
respectiv pentru obţinerea unei consistenţe optime la aplicare. În multe cazuri acelaşi lichid
îndeplineşte atât funcţia de solvent cât şi de diluant, în timp ce în cazul lacurilor pe bază de
nitroceluloză solventul şi diluantul sunt materiale distincte.
Puterea de acoperire este proprietatea unei vopsele de a acoperi complet orice suport pe
care este aplicată. Ea se exprimă, de obicei, în kg/m2 , m2 /kg iar uneori, mai puţin exact, prin
numarul de straturi de vopsea necesare pentru acoperirea unei anumite suprafeţe. Aplicarea se
face pe suprafeţe vopsite în alb şi negru (tablă de şah, cartele cu diferite desene geometrice) sau
gri şi negru. Se consideră că acoperirea este complete când diferenţa de reflectanţă între
vopseaua aplicată pe alb şi pe negru este sub 0,02 (raport de contrast) care este limita de
8
perceptibilitate normală a ochiului. Puterea de acoperire este datorată unui complex de factori
cum sunt capacitatea de absorbţie a luminii de către pigment şi liant, capacitatea de
împrăştiere (difuzare) a luminii de către pigment, marimea particulelor de pigment şi modul de
dispersare în liant. Pentru pigmenţii albi importantă este diferenţa de indice de refracţie
între pigment şi liant. Iniţial puterea de acoperire se determina prin vopsirea pe un geam
subţire pe dosul caruia erau aplicate doua dungi (alb, negru sai gri, negru) sau trei dungi (miniu,
alb, negru) sau care era aplicată pe un carton vopsit sub formă de tabla de şah. Observarea se
făcea vizual şi, prin cbntărire, se determina cantitatea de vopsea aplicată (cu pensula sau prin
pulverizare).
Determinarea puterii de acoperire
Puterea de acoperire a unui material peliculogen pigmentat este capacitatea acestuia de
a face invizibilă, adică de a acoperi culoarea unui fond alb-negru sau a unui fond cu contraste.
Puterea de acoperire poate fi exprimată prin:
• numărul minim de straturi necesar a fi aplicate, pentru acoperirea fondului impus;
• grosimea minimă a peliculei;
• factorul de contrast;
• consumul specific, respectiv cantitatea de material peliculogen exprimată în grame,
necesară acoperirii unui m² de suprafaţă.;
Determinarea culorii peliculelor prin comparare cu etalonul de culoare:
Metoda constă în compararea vizuală a culorii peliculei supusă încercării cu o eprubetă
etalon de culoare, ambele fiind iluminate în aceleaşi condiţii, varianta A, în lumina naturală a
zilei sau varianta B, în lumina artificială, şi privite sub acelaşi unghi. Eprubeta etalon de culoare
trebuie omologată, iar culoarea stabilită prin acord între părţi.
Determinarea timpului de scurgere
Timpul de scurgere permite aprecierea consistenţei produsului pentru diferite scopuri de
fabricaţie şi aplicare. Metoda constă în determinarea timpului exprimat în secunde, în care o
cantitate de 100 cm³ de produs se scurge dintr-o cupă, printr-un orificiu de dimensiuni stabilite.
Metoda nu se aplică la produsele care prezintă fenomenul de tixotropie.

Sfaturi pentru operațiune și selectarea unei vopsele adecvate:

1. nu trebuie amestecate calități diferite de vopsea, chiar dacă sunt de la același producător;
2. vopseaua trebuie diluata doar dacă metoda de aplicare aleasă o impune (de ex., pentru
pulverizare), utilizând diluantul;

9
 3. înainte de aplicarea vopselei, aceasta trebuie testată pe o mică porțiune dintr-un strat
vechi, pentru a verifica dacă vopseaua nouă nu se dizolvă sau dacă nu o înmoaie pe cea
veche;
4. dacă se vopsesc suprafețe întinse, se vopsește întreaga suprafață deodată;
5. în măsura în care este posibil, obiectele care urmează a fi vopsite trebuie să fie în poziție
orizontală;
6. obiectele care sunt fixate trebuie vopsite din spate spre față, și de jos în sus (de ex.,
gardurile);
7. aplicarea vopselei se va face în multe straturi subțiri și respectând intervalele de timp din
instrucțiuni;
8. pentru a obține un aspect mai frumos, trebuie sablat ușor suprafața înainte de aplicarea
următorului strat;
9. trebuie amestecată bine produsul înainte de aplicarea fiecărui strat;
10. trebuie spalat instrumentul imediat după utilizare, cu un diluant (dacă se foloșeste o
vopsea pe bază de solvent) sau cu apă (dacă se foloșeste o vopsea pe bază de apă) ;
11. trebuie îndepartate petele care se formează în timpul procesului de vopsire cu NITRO sau
TESSAROL diluant cât stratul este proaspăt aplicat;
12. trebuie pusa cantitatea de vopsea rămasă într-un recipient mai mic și închideți-l bine;
13. temperatura de depozitare, în special în ceea ce privește vopseaua pe bază de apă (vopsea
acrilică) - vopseaua nu trebuie să înghețe;
.
Greșeli frecvente în protejarea suprafețelor din metal și de ce se fac aceste greșeli:

1. slaba aderență a stratului – suprafața nu a fost curățată îndeajuns de bine, există grăsime,
rugină și reziduuri de decapanți pentru vopsea, pe suprafață există condens de vapori de apă;
2. rugina - s-a aplicat stratul fără a se folosi un grund în prealabil, și suprafața nu a fost curățată
îndeajuns de bine;
3. gradul de dispersie a vopselei este scăzut, urme de pensulă - vopsea folosită în exces sau a fost
folosit un diluant nepotrivit, straturile joase s-au adunat, temperatura a fost prea ridicată
4. suprafață rugoasă - straturile nu au fost sablate;
5. strat de vopsea moale și nerezistent - straturile individuale au fost aplicate în grabă, unul după
altul, sau vopseaua a fost aplicată într-un strat prea gros;
6. acoperire slabă și protecție inadecvată - vopseaua a fost aplicată într-un strat prea subțire,
vopseaua a fost diluată excesiv ;
7. timp de uscare îndelungat, aspect mat și textură tip coajă de portocală - vopseaua a fost aplicată
la o temperatură și o umiditate prea ridicate sau prea scăzute, s-a folosit un diluant nepotrivit
8. cheaguri de vopsea - nu au fost folosiți diluanții recomandați;
9. vopseaua nu se usucă - produsele chimice de decapare pentru vopsea nu au fost îndepărtate
corespunzător, umiditatea este prea ridicată, iar temperatura prea scăzută, vopseaua a fost
aplicată într-un singur strat, prea gros;
10. suprafață poroasă - vopseaua a fost aplicată într-un strat prea subțire, vopseaua a fost diluată
excesiv;

10
11. crăpături în vopsea, crăpături foarte fine și cute - s-a aplicat o vopsea nediluată într-un singur
strat gros;
12. exfoliere - suprafața nu a fost curățată îndeajuns de bine, iar straturile vechi care nu mai au
aderență nu au fost îndepărtate suficient de bine, uneltele nu au fost curățate corespunzător,
nu s-a folosit un grund adecvat;
13. crestături vizibile sub vopsea - suprafața deteriorată nu a fost remediată;
14. apar umflături pe suprafață - uneltele și suprafața nu au fost curățate îndeajuns de bine, nu s-a
folosit un grund adecvat;
15. peliculă crăpată după uscare - straturile pe bază de apă au fost aplicate la o temperatură prea
scăzută;

Lacurile
Lacurile metalice sunt produse în principal sub forma unei soluții clare. Cu toate
acestea, există amestecuri negre și colorate, iar pigmenții pot fi adăugați la anumite tipuri
de formulări incolore.Asemeni vopselelor și lacurile sunt formate din trei componenţi de
bază: liantul, pigmentul şi solventul .Cercetătorii de la marile firme producătoare de
vopsele au acordat o deosebită importanţă îmbunătăţirii compatibilităţii pigmenţilor cu
răşinile, realizării de pigmenţi cu proprietăţi anticorozive sau cu efecte optice deosebite,
precum şi studierii rolului lor în creşterea durabilităţii materialelor peliculogene.
Solventul este un lichid volatil a cărui funcţie este de a dizolva lianţii care la temperatura
normală sunt solizi sau semisolizi, lucru valabil în cazul majorităţii răşinilor naturale sau
sintetice. În cazul vopselelor având ca lianţi uleiuri vegetale, solventul este folosit ca
diluant, respectiv pentru obţinerea unei consistenţe optime la aplicare. În multe cazuri
acelaşi lichid îndeplineşte atât funcţia de solvent cât şi de diluant, în timp ce în cazul
lacurilor pe bază de nitroceluloză solventul şi diluantul sunt materiale distincte. În afară
de aceşti trei componenţi principali vopselele conţin aditivi de diverse tipuri, ca de
exemplu plastifianţi, sicativi, agenţi de umectare, agenţi de întindere, emulsificatori sau
stabilizatori. Există aditivi pentru:
a)fabricarea şi stabilizarea produselor, şi anume:
− substanţe care uşurează dispersarea;
− substanţe care împiedică depunerea pigmenţilor în timpul depozitării;
− substanţe antioxidante;
− substanţe antispumante;
− substanţe care reglează vâscozitatea produselor;
− substanţe stabilizante sau regulatori de pH ;
− substanţe care reglează rezistivitatea produsului.
b)formarea peliculelor:
− aditivi antifloculanţi;
− aditivi pentru întindere.
c)îmbunătăţirea caracteristicilor peliculelor:
− agenţi matisanţi;
− agenţi pentru creşterea durităţii;
− agenţi antistatizanţi;

11
 − agenţi absorbanţi de ultraviolete;
− agenţi ignifuganţi;
− agenţi de creştere a aderenţei;
− agenţi anticorozivi
Lacurile sunt considerate produse intermediare şi sunt, de fapt, niște soluţii ce
au la bază polimer ce se transformă într-o vopsea colorată cu ajutorul pigmentului. În
cazul lacurilor care se usucă fizic, de exemplu lacuri ce au la bază nitroceluloza,
structura chimică a polimerului nu suferă modificări în timpul procesului de uscare.
Solventul ce are drept scop numai realizarea aplicării cu ajutorul pensulei, a pistolului de
pulverizare sau prin imersie, în final se evaporă. Lacurile care se usucă chimic, grupa
reprezentativă fiind lacurile cu uscare la cuptor, rămân iniţial ca filme lipicioase şi apoi,
în timpul procesului de uscare, prin creşterea greutăţii moleculare a polimerului aflat în
lac, se transformă în pelicule insolubile. Filmul se poate forma fie prin reacţia răşinii din
lac cu ea însăşi, sau, de obicei, prin adaosul unei răşini secundare, care poate reacţiona cu
răşina iniţială.
O altă familie de lacuri, în care filmul se formează tot printr-o reacţie chimică,
este cea cunoscută sub denumirea de lacuri în doi componenţi. Acestea conţin
întotdeauna două sau mai multe răşini sau substanţe, care reacţionează între ele chiar la
temperatură normală. Din acest motiv ele se amestecă numai scurt timp înainte de
folosire.
În grupa lacurilor cu uscare chimică sunt cuprinse şi lacurile cu uscare la aer. Acestea
sunt lacurile pe bază de uleiuri sicative sau răşini sintetice modificate cu astfel de uleiuri,
în principal răşini alchidice. Reacţia chimică de uscare se bazează pe legarea oxigenului
atmosferic la temperatură normală.
Peliculele de suprafaţă pe care le denumim cu termenul de lacuri şi vopsele au o serie de
proprietăţi comune. În primul rând, produsul este fie fluid sau plastic, sau poate fi adus cu
uşurinţă în una din aceste forme, putând fi aplicat mecanic, de exemplu prin pensulare
sau pulverizare, ca unul sau mai multe straturi pe suprafaţa obiectului respectiv. În al
doilea rând, după aplicare, materialul este supus procesului cunoscut sub denumirea de
uscare. În acest proces, materialul este convertit din forma fluidă în stare solidă,
obţinându-se o peliculă puternic ancorată pe suprafaţa obiectului pe care a fost aplicată, o
astfel de peliculă fiind deseori denumită film .
Toate lacurile pentru suprafețe metalice au calități comune:
- compoziția acestui material include în mod necesar substanțe care protejează metalul
de coroziune;
- învelișul creat de lac se distinge prin rezistență ridicată și rezistență la uzură;
- amestecurile nu numai că creează o acoperire durabilă, ci și extind durata de viață a
structurilor metalice;
- Protejarea suprafaței față de umiditate și alte manifestări externe negative.
Față de umbră, vopselele și lacurile diferă în ceea ce privește nivelul de luciu creat
de stratul de acoperire:
- mată;

12
 - Semi-mat;
- strălucire strălucitoare;
- semi-lucios;
- luciu mare.
Clasificarea amestecurilor după compoziție:
- Kuzbasslak sau vopsele bituminoase;
- acoperire, pe bază de poliuretan;
- acril pe bază de lac;
- amestecuri alchidice;
- soluții rezistente la căldură pentru sobe și seminee;

Kuzbasslak este un amestec pe bază de bitum natural sau artificial. Pentru

îmbunătățirea caracteristicilor tehnice ale stratului de acoperire în fabricarea amestecului
de aditivi speciali folosiți. După uscarea unui astfel de amestec, se formează o peliculă
puternică pe suprafața metalică, care protejează structura de efectele mecanice.
Vopseaua bituminoasă poate fi utilizată în procesul de gravare metalică. Zonele care nu
sunt gravate trebuie acoperite cu Kuzbasslak. Filmul rezultat va proteja în mod fiabil
suprafața tratată de expunerea la substanțe chimice, având un nivel ridicat împotriva
umezelii și proprietăți anti-coroziune

Lacul poliuretanic este adesea folosit pentru a crea un strat de protecție fiabil
pentru interiorul diferitelor containere metalice și rezervoare. Acest material poate fi de
asemenea utilizat pentru finisarea structurilor metalice în interiorul și în exteriorul
camerei, având urmatoarele calități:
- nivel ridicat de aderență;
- excelentă rezistență la uzură;
- protecția împotriva coroziunii;
- rezistența la medii agresive;
- rezistența ridicată a învelișului;
- crește durata de viață a structurilor metalice.

Amestecurile pe bază de acril care după uscare, lacul formează un strat foarte rezistent
la apă pe structuri metalice. Datorită acestor proprietăți, amestecul este ideal pentru
prelucrarea produselor din metal care sunt exploatate în condiții de umiditate ridicată sau
adesea vin în contact cu apa.
Lacul acrilic are următoarele avantaje:
- materialul nu conține substanțe toxice;
- intareste suprafata si sporeste durata de viata a produselor metalice;
- rezistenta la stres mecanic;

13
 - rezistent la foc;
 
Lacurile alchidice formează o suprafață lucioasă durabilă.Această soluție este
realizată pe bază de rășini alchidice cu adăugarea de aditivi diferiți. Forma de eliberare
depinde de producătorul materialului. Pe piața construcțiilor, puteți găsi un lac alchidic
sub formă de cutie de aerosoli sau într-o cutie obișnuită.
Următoarele avantaje ale unei astfel de acoperiri se disting:

- după uscarea lacului, se formează o suprafață de protecție de înaltă rezistență;

- rezistența la substanțe chimice de uz casnic și alte substanțe agresive;
- potrivite pentru lucrările de construcție atât în interiorul cât și în exteriorul
încăperii;

- rezistent la căldură;
- rezistent la apă;
- capacitate ridicată de lipire cu multe materiale.

Emailurile
Emailurile sunt lacuri pigmentate într-o proporţie mult mai mică decât în cazul
grundurilor folosite ca ultim strat în sistemul de vopsire. Emailurile dau pelicule cu luciu
puternic, rezistenţă mare la intemperii, duritate, flexibilitate, elasticitate şi rezistenţă la
şoc superioare; au o mare putere de acoperire.
Emailurile pentru metal sunt produse anticorozive pe bază de rășini alchidice
modificate, pigmenți anticorozivi, inhibitori, aditivi speciali, pasta de aluminiu. Elemente
caracteristice principale:
- -aspect lucios ;
- Rezistență foarte bună la coroziune ;
- Proprietăți mecanice foarte bune ;
- Rezistență bună la apă și agenți chimici ;

Sunt utilizate pentru decorarea și protecția suprafețelor metalice ruginite sau

neruginite exploatate in condiții de interior sau exterior.Se utilizează pentru vopsirea pieselor și
echipamentelor metalice folosite la interior, în special mobilier.De asemenea se utilizează pentru
acoperișuri metalice, porți metalice, garduri metalice, scări metalice, suprafețe metalice ruginite.

Tehnologii de vopsire
Vopsirea electrostatică este un proces diferit fată de vopsirea convențională in
principal datorită faptului ca nu este folosit un solvent pentru a păstra conținutul si liantul
vopselei intr-o formă lichidă. Vopseaua constă într-o pulbere fină care curge printr-un mecanism
de pulverizare, aderă electrostatic la substrat (suprafata piesei vopsite) si apoi este întarita in
cuptoare de încalzire pentru a putea forma un învelis de vopsea.Pulberea folosită poate fi un
polimer termoplastic sau termorigid. Vopsirea electrostatica este utilizată pentru a crea un strat

14
de vopsea mai dur si mult mai rezistent decât cel obținut prin vopsire conventională. Vopsirea
electrostatică este in general utilizată pentru acoperirea metalelor, avand aplicabilitate intr-o
gamă vastă de domenii: construcții, confecții metalice, electrocasnice, automobile, echipamente
sportive, instrumente muzicale si multe altele. Tehnologii moderne de vopsire electrostatică
permit vopsirea si altor materiale precum MDF-ul prin diverse metode.
Pulverizarea automată se utilizează cu predilecţie în cazul producţiei pieselor
în cantităţi mai mari şi linie de tratare a suprafeţei în flux continuu. Introducerea reperelor în
ciclul de pulverizare, se realizează cu ajutorul transportorului automat sau mecanizat. Piesele
sunt în continuă mişcare, chiar şi în timpul pulverizării, schimbându-şi poziţia pentru o
pulverizare cât mai eficientă în unele situaţii sunt preluate şi manevrate de roboţi industriali.
Cabina de vopsire cu climatizare are avantajul unei utilizări mai accesibile,
pulverizarea fiind mai uşoară iar curăţirea şi întreţinerea nu prezintă nici un fel de dificultate.

15
 Bibliografie generala
 Blaga, A., Robu, C., „Lacuri şi vopsele. Chimismul reacţiilor”, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1993.
 Langfeld, H., Robu, C., „Tehnologia fabricării coloranţilor, lacurilor şi
vopselelor”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1977.ttps://inashnet.ru/ro/automotive-primer-types-and-application-rules-
application-of-car-primers.html
 https://ceb.ppgrefinish.com/ro/produse/vehicule-comerciale/grunduri/
 https://www.isomat.ro/solution/vopsirea-suprafetelor-metalice-cu-grund-epoxidic-
anticorosiv-ro/
 https://modelist.ro/utilizarea-grundurilor/
 https://www.revistadinlemn.ro/2016/10/17/de-ce-si-grund-si-lac/
 https://www.h-metal.ro/blog/grunduirea-suprafetelor-metalice/
 http://www.didactic.icpm.tuiasi.ro/cv/ibanescuconstanta/cursuri%20web/TLV.pdf?
fbclid=IwAR3ajFL2nu2BV9eJe8CKzsUHijNViiiENtfBlSvvbh6am9PymWRXXfSt_p0
 https://en.wikipedia.org/wiki/Primer_(paint)

16