C8 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI

PROF. BICA PROFIR VALERICA

FUNCȚIILE SÂNGELUI

1. Transportul apei și substanțelor nutritive.

 Se realizeaza de la nivelul intestinului subțire, unde acestea sunt absorbite, la țesuturi, prin
intermediul plasmei sangvine.
2. Transportul substanțelor de excreție.
 Substanțtele rezultate în urma catabolismului (uree, acid uric, amoniac etc.) sunt
transportate de către plasmă de la țesuturi la organele de excreție.
3. Transportul gazelor respiratorii.
 Se realizează atât la nivelul plasmei sangvine, sub formă dizolvată și sub formă de
bicarbonați, cât și la nivelul hematiilor.
4. Menținerea echilibrului hidroelectrolitic al organismului.
 Se face prin legatura nemijlocită pe care o realizează sângele atât cu lichidul interstițial la
nivelul capilarelor, cât și cu mediul.
5. Funcția de apărare a sângelui.
 Funcționarea normală a organismului este în permanență amenințată de pătrunderea din
exterior a unor „agresori biologici' (agenți patogeni), numiți generic și factori antigenici.
Împotriva acestora, organismul se opune prin mijloacele sale de apărare specifice și
nespecifice.
6. Reglarea funcțiilor și asigurarea unității organismului.
 Alături de sistemul nervos, sângele reprezintă o cale de legătură directă între structurile
organismului, asigurând nu numai transportul unor substanțe reglatoare (hormoni, enzime
etc), dar și funcționarea coordonată a acestora. Astfel, se asigură unitatea organismului și
adaptarea sa permanentă la condițiile schimbătoare ale mediului.
7. Termoreglarea.
 Circulația sângelui contribuie la uniformizarea temperaturii corporale și la eliminarea, prin
iradiere, a surplusului de căldură la exterior, asigurând menținerea temperaturii constante a
organismului, homeotermia.
8. Funcția hemostatică.
 În cazul unor hemoragii, se declanșează un complex de mecanisme de oprire a sângerării,
care constituie hemostaza. Ea se desfășsoară în trei timpi:

1
C8 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI
PROF. BICA PROFIR VALERICA
a) Timpul vasculoplachetar (2—4 minute), sau hemostaza temporară, se declanșează la lezarea
unui vas de sânge și constă în: vasoconstricția peretelui vascular, aderarea trombocitelor la plagă,
aglutinarea lor și formarea unui dop (trombus) plachetar, care determină oprirea sângerării.
b) Timpul plasmatic (de 4—8 minute), sau coagularea (închegarea) sângelui, se produce sub
acțiunea unor factori ai coagulării de natură plasmatică, trombocitară și tisulară. Ei determină
coagularea sângelui în trei faze: formarea tromboplastinei, formarea trombinei și formarea fibrinei.
c) Timpul trombodinamic (2—24 ore) constă în:
— retracția cheagului prin expulzarea serului (plasma fără fibrinogen și protrombina);
— descompunerea cheagului (fibrinoliza) sub acțiunea unor enzime proteolitice;
— îndepărtarea cheagului și reluarea circulației.
Transfuzia este o metodă frecventă de tratament, care constă în administrarea de sânge proaspat
sau conservat provenit de la un donator. În practica transfuziei trebuie să se țină seama de prezența
în membrana hematiilor a unor substanțe cu acțiune antigenică, numite aglutinogene (A și B), iar în
plasma sangvină a unor anticorpi specifici, aglutinine (alfa și beta). În funcție de prezența sau
absența acestor factori, sistemul AOB clasifică sângele în patru grupe principale: O I, A II, B III și
AB IV. Indivizii care au grupa de sânge 0 și Rh negativ sunt numiți donatori universali, iar cei care
au grupa de sânge AB cu Rh pozitiv sunt receptori universali. Sângele cu Rh pozitiv nu poate fi
donat unei persoane cu Rh negativ, dar cei cu Rh negativ pot dona atât celor cu Rh pozitiv cât și
celor cu Rh negativ.
GRUPELE DE SÂNGE
GRUPA AGLUTINOGEN AGLUTININA PRIMEȘTE DONEAZĂ
DE (în hematii) (în plasmă)
SÂNGE
OI — alfa, beta OI la toate grupele
A II A beta A II și O I A II și AB IV
B III B alfa B III și O I B III și AB IV
AB IV AB — la toate grupele AB IV

În realizarea transfuziilor de sânge, antigenele nu trebuie să intre în contact direct cu anticorpii de

același tip (A cu alfa, respectiv B cu beta), întru-cât în acest caz, se produce un conflict imun, cu
reacție anigen-anticorp ce duce la aglutinarea și distrugerea hematiilor cu consecințe grave pentru
individ. Ca urmare, cunoașterea compatibilității de grup sanguin este foarte importantă în caz de
transfuzie. Regula transfuziei cere ca aglutinogenele donatorului să nu se întâlnească cu aglutininele
din sângele primitorului (deci contează hematiile donatorului). Transfuzia cu cantități mici de sânge

2
C8 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI
PROF. BICA PROFIR VALERICA
(mai puțin de 500 ml) se realizează după schema compatibilității în transfuzie: grupa O I, care nu
conține nici un antigen, este donatorul universal (poate dona oricărei grupe); grupa AB IV, care nu
conține nici un anticorp, este primitorul universal (poate primi de la orice grupă). Transfuzia cu
cantități mari de sânge (peste 500 ml) se realizează cu sânge izogrup (sânge din aceeași grupă).
Sistemul Rh se referă la un alt grup de antigene prezente pe suprafața hematiilor. Indivizii ce au pe
suprafața hematiilor antigen Rh, se numesc Rh+ (85% din populația umană), iar cei care nu prezintă
acest antigen pe suprafața hematiilor, Rh- (15 % din populația umană). În mod natural, persoanele
cu sânge Rh- nu posedă anticorpi anti Rh, dar aceștia pot fi sintetizați ca un răspuns imun la
contactul acestor persoane cu sânge Rh + (în caz de transfuzii repetate de sânge Rh+ la persoane cu
Rh- sau prin sarcină cu făt Rh+ la mamă cu Rh-).

IMUNITATEA
 rezistența organismului față de anumite boli se numește imunitatea.
 aceasta poate fi înăscută, pe baza anticorpilor moșteniți de la mamă, sau dobândită după
naștere.
 imunitatea se poate dobândi pe cale naturală (prin îmbolnăvire), sau pe cale artificială,
activ (prin vaccinare), sau pasiv (prin administrare de ser bogat în anticorpi).