Nota la lecție de specialitate, simbol cu multiple semnificații pentru elev și profesor

Nota atrebuită unui elev la examen, reprezintă pentru acesta o măsură globală a unor capacități ,
aptitudini,cunoștințe, deprinderi, posibilități artistice și intelectuale.Examenul privește așa dar
nota ca o oglindă a rezultatelor sale artistice, sensul ei nu este întotdeauna pe deplin înțăles, ceea
ce face ca și funcția instructiv-educativă a notei să rămînă de multe ori un simplu ideal
abstract.Pe de altă parte, examenatorul dorește să exprime prin nota o mulțime de aprecieri
asupra unor aspecte variabile din interpretarea elevului. În cazul examenatorilor experimentați
pentru care există creată o ierarhie valorică a importanței diferitor interpretări, verdictul
examinării constă într-o interpretare spre desăvărșire tehnică și artistică. Astfel mai întîlnim încă
sistem de notare, care constituie după criterii extrem de subiective cum ar fi de pildă, comparația
mecanică a interpretării elevului cu interpretări memorabile- sancționînd ori ce abatere de la
parametru acestor tabu cu greșeli evidente și grave. Cîtă vreme nota nu a venit încă în
contradicții cu examenatorul,ea este o exprimare fidelă după pretenția examenatorului și a valorii
interpretării audite. În momentul în care nota este adusă la cunoștință elevului, ea îi trezește o
atitudine de aprobare sau dezaprobare în raport cu viziunea sa de autoevaluare. Cel mai frecvent ,
nemulțumirile nu sînt cauzate de sentimentul nedreptei notări ci de cel al neputinței de a desluși
semnificațiile unui calificativ sau altul. Desigur că o explicare de către examinat a tehnicii
folosită în notare ar fi cea mai frecventă rezolvare a problemei. Cadru didactic va trebui să
devină conștient că într-o situație examenului, nota acordată elevului reprezintă o anumită
măsură a notării lui personale, pentru aportul adus la perfecționarea acestuia. Există două
extreme: 1.Situația în care profesorul elevului ignorează nota și are părerea lui.
2.Supraaprecierea rolului notei de a reflecta aportul profesorului. În aceasta situație profesorul
consideră ca rezultatele obținute de elev sunt atribuite muncii sale și el ignorează munca
elevului. Nota la examene trebuie să fie pusă de către examenatorul cu foarte multă grijă și
prudență. Ea include în sine o infinitate de nuanțe, care pot fi interpretate într-o infinitate de
moduri. Deoarece în acordarea ei trebuie luate în seama trei aspecte esențiale: cel de
diagnostic;de prognostic al evoluției ulterioare a elevului și cel de reflectare a aportului
profesorului la rezultatele obținute de elev.

Adeseori în învățămăntul muzical profesorul este pus în situația de a prelua din mers adică pe
parcursul școlirii pe unii elevi slabi. Aceasta problemă este dificilă și necesită o bogată
experiență. Sunt două categorii de elevi slabi: unii prost școliți, alții ignorați absolut de
profesori,care au cîntat fără nici o obiectivitate de la profesor. Prima categorie posedă greșerile
de deprinderi, cea de a doua nu are deprindere de a asculta și cultiva cunoștințele de la
profesorul, de a asculta alta părerea. Ea nu este obișnuită a respecta a urmări sau a concepe
anumite probleme. Astfel dificultatea școlării primei categorii va constaîn restructuirea unor
deprinderi și reeducarea auzului interior. În ceea ce privește a dous categorie, lucrul cu ecești
elevi ar fi părut mai ușor, dar în realitate situația se permită invers. În general încercările
profesorului de a forma un auz intern coordanator elevii sunt în procesul execuției mai întîi aud
și apoi cântă. Prima problemă generală care trebuie să rețină atenția profesorului este obținerea
controlului auditiv al elevului asupra emiterii sonore. Este necesar că profesorul să explice că
exercitarea exercițiilor, gamelor, pieselor, nu este numai exercițiu tehnic ci și dezvoltarea
auzului. Trebuie să fiu un auto control foarte sever asupra emiterii fiecărui sunet. Studiul legato
constituie o etapă foarte importantă în acțiunea de realizare a controlului auditiv asupra
interpretării. Această datorită faptului că legato în deosebi cel de cantilenă pretinde atăt la
diversificarea a modelelor sonore cît și adaptare mai fină a aparatului motor.Perioadă de
reînstruire elementară trebuie să se lemiteze doar cîteva săptămîni. După cîteva lecții se poate
trece la studii unei piese.Lucrînd la aceasta piesă se va urmări aplicarea tuturor cunoștințelor
generale lucrate până acum pe elementele tehnicii. După ce se poate spune că elevul se
controlează auditiv. Apare a doua problemă generală- formarea noilor deprinderi. Desigur că
aceasta se poate realiza într-un timp mai lung, presupunînd și strictă respectare a unor cerințe
speciale de studiu. Astfel se cere sî fie desrădăcinate unele proaste obișnuințe cum sînt:
superficialitate, mărinire, automulțumirea, fiind cît mai curînd înlocuite cu spiritul de observație,
disciplină, ordineși năzuință spre perfecțiunea în disciplină, ordine și năzuință spre perfecțiunea
înstudiu.Se cere dela profesor să fie ferm în formarea noilor deprinderi prin indicații și cerințe
corespunzătoare

1. Continuitatea în acțiunea de urmărire, precizia a unor scopuri în studiu( principale și

secundare)
2. Precizia executării acțiunilor înterpretative
3. Studiul foarte variat( rar-repede, pe fragmente și global, expresiv și arid)
4. Materialul de materie studiat deodată șă fie în concordanță cu capacitatea de lucru al
elevului
5. Educarea unei atitudini critice în timpul studiului precum și unei tendințe nelimitate spre
perfecționere .
6. Metodologia corectă trebuie să fie dublată și susținută de o mare răbdare și perseverență,
aceste condiții deosebit de dificile sunt necesare pentru a modifica deprnderi grețite și a
reeduca auzul