M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

10
MODULUL 10: BUGETUL UNIUNII
EUROPENE (II)

Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaţionale
- Cunoaşterea şi înţelegerea contribuţiei Statelor Membre la bugetul UE
şi importanţei contribuţiei nete a Statelor Membre pe baza unor
exemple/cazuri concrete;
- Cunoaşterea acelor aspecte ale procesului bugetului UE, care
condiţionează înţelegerea economiei europene;
- Cunoaşterea bugetul UE pentru exerciţiul financiar 2007-2013 şi
înţelegerea priorităţilor de cheltuieli şi surselor de acoperire a acestora
previzionate pentru perioada 2007-2013.

Cuvinte cheie:
Contribuţia Statelor Membre, contribuţia netă, contributor net,
recipient net, “rabatul Marii Britanii”, procesul bugetului, perspectiva
financiară, bugetul UE pentru exerciţiul financiar 2007-2013.

Cuprinsul Modulului:

Modulul 10: Bugetul Uniunii Europene (II) ............................................. 525

Introducere .................................................................................................. 527

10.1. Contribuţia statelor membre la bugetul UE ..................................... 527
10.2. Procesul bugetului ........................................................................... 531

525
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

10.3. Bugetul UE pentru exerciţiul financiar 2007-2013 ..........................534

Subiecte pentru autoevaluare ....................................................................542

Întrebări de autoevaluare ...........................................................................542
Teste grilă pentru autoevaluare .................................................................543

Subiecte pentru evaluare şi control ...........................................................545

Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor ..................................................545
Întrebări de evaluare..................................................................................546
Teme de verificare ....................................................................................546
Lucrări de reacţie / texte de comentat .......................................................547

Rezumatul acestui Modul ...........................................................................549

Bibliografie obligatorie ...............................................................................551

Bibliografie disponibilă on-line ..................................................................551

526
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI

INTRODUCERE

Acest Modul încearcă să ofere răspunsuri la următoarele întrebări:

Care este contribuţia netă a Statelor Membre la bugetul UE? Care este
procesul bugetului? Care sunt priorităţile de cheltuieli ale UE şi sursele de
acoperire a acestora previzionate pentru perioada 2007-2013?

10.1. CONTRIBUŢIA STATELOR MEMBRE LA

BUGETUL UE

Cu privire la partea de contribuţie, finanţările UE se ridică la practic 1 la sută

din PNB-ul fiecărui membru. Unii observatori consideră acest lucru o
anomalie pentru că în majoritatea statelor, mai ales în Europa, impozitarea
este progresivă, i.e. rata impozitului pe care un individ o plăteşte creşte odată
cu nivelul lui de venit.
Cifrele actuale ne demonstrează cum contribuţiile ca parte din PNB nu
variază mult de cifra mediană de 0,9 la sută. Cea mai mare cifră în 20051 a
fost de 0,99 la sută (pentru Grecia şi Irlanda). Cea mai mică cifră a fost cea a
Marii Britanii de 0,61 la sută datorită rabatului Marii Britanii. Rata precisă a
contribuţiei variază de la an la an în fiecare Stat Membru datorită
complexităţilor sistemului.

1
Bugetul Comunităţii:Date în Cifre, Comisia Europeană, 2006; descărcabil de pe
http://europa.eu.int/budget/

527
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

Grafic nr. 1: Plăţile bugetare totale ale membrilor UE (miliarde Euro, 2005)

20

15

10

Cyp
Swe

Mal
Lux
Fra
Ita

Spa

Bel

Den
Gre
Fin

Pol
Ire
Hun

Slove
Slova
Net

Lit

Lat
Est
Ger

UK

Por

CR
Aus

Prin comparaţie, statele sunt organizate în ordine crescătoare a venitului (linia

din figură arată PNB-ul pe cap de locuitor). Cifrele venitului nu sunt corectate
pentru preţuri, deci cifrele PNB-ului pe cap de locuitor nu reprezintă
măsurători ale standardelor materiale de trai. De exemplu, preţurile multor
produse şi mai ales la servicii sunt, în mod sistematic, mai mari în, să
spunem, Danemarca, decât sunt în Portugalia. Datorită acestui lucru, cifrele
arată puterea de cumpărare a danezilor faţă de portughezi. Acest lucru este
intenţionat. Când statele stabilesc ratele impozitelor ele nu reglează
diferenţele de preţ. De exemplu, în ciuda faptului că traiul la oraş este mult
mai scump decât traiul la ţară, ratele naţionale ale impozitelor pe venit se
bazează pe venitul pe cap de locuitor sau pe venitul pe familie fără ajustarea
preţurilor. Ceea ce arată linia este practic inexistenţa unei corelaţii între
nivelul naţional de venit şi „ratele naţionale ale impozitului”, i.e. contribuţia
ca parte din PNB.
Alăturând facturile pe membru şi contribuţiile membrului se poate observa că
şapte din statele UE15 sunt contribuabile nete (ele plătesc mai mult la buget
decât primesc de la acesta), cu Germania fiind pe departe cea mai mare. Intr-
adevăr, în 1999, contribuţia netă a Germaniei a fost mai mare decât cea a

528
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

celorlalte state contribuabile luate împreună. Alte contribuabile nete sunt

Marea Britanie, Olanda, Suedia, Austria, Italia (în 1999, dar nu în 2000) şi
Finlanda. Recipienţii neţi, cei cu contribuţii nete negative, sunt conduşi de
Spania, Grecia şi Portugalia, urmate de Belgia, Luxemburg, Franţa şi
Danemarca.
De notat că transferurile nete sunt mult mai mici decât totalul bugetului. Cu
alte cuvinte, majoritatea bugetului UE poate fi gândit să rămână în cadrul
fiecărui stat. Franţa a plătit 12,5 miliarde de euro către buget şi a primit 13,1
miliarde de euro din acesta în 1999, deci ne putem gândi că guvernul francez
cheltuie 12,5 miliarde de euro pe programe UE de care beneficiază propriii
cetăţeni, Bruxelles trimiţând în plus doar 0,6 miliarde de euro către Paris.
Chiar pentru cel mai mare contribuabil, Germania, majoritatea plăţilor sale
pot fi considerate a fi cheltuite pe germani. Din cele 18,9 miliarde de euro pe
care guvernul german le-a dat Bruxelles-ului, 10 miliarde de euro au fost
cheltuite pe germani.
Bazele cheltuielilor şi contribuţiilor din UE au fost stabilite în 1970, înainte
de acceptarea Marii Britanii. Când Marea Britanie a aderat în 1973 s-a
confruntat cu o situaţie în care a finanţat o parte disproporţionată din bugetul
UE în timp ce a primit mai puţin decât partea proporţională din cheltuielile
UE. Sectorul agricol britanic a reprezentat o parte relativ mică a economiei
sale comparat cu sectoarele agricole ale celorlalte membre, astfel că Marea
Britanie a primit puţin din cheltuielile UE pentru agricultură (care s-au ridicat
la trei pătrimi din bugetul din acea vreme). De asemenea, Marea Britanie a
importat o mare parte din hrană de la statele nemembre. Deoarece taxele pe
import percepute pe aceste importuri ajung din nou în bugetul UE, Marea
Britanie s-a confruntat cu o situaţie în care a ajuns un mare contribuabil net la
buget.
In opinia unora, s-a intenţionat ca sistemul de finanţare din 1970 să
defavorizeze Marea Britanie de îndată ce a aderat (cererea de aderare a Marii
Britanii a fost făcută în 1961 şi reînnoită în 1967). De exemplu, Peet şi Usher
(1999) afirmă: „Intr-o anumită măsură, Decizia privind Resursele Proprii.
Adoptată înainte ca Marea Britanie să adere, a fost în mod deliberat înclinat

529
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

înspre dezavantajul Marii Britanii.” Dezechilibrul bugetar s-a înrăutăţit

deoarece cheltuielile PAC continuau să crească şi o nouă sursă de finanţare a
UE a fost adăugată în 1979 – perceperea de taxei pe valoare adăugată (TVA).
După ani de dispute şi plângeri din partea Marii Britanii cu privire la acest
dezechilibru, liderii UE au hotărât la întrunirea de la Fontainebleau din iunie
1984 să ramburseze Marii Britanii o parte din contribuţie. Principiul de bază a
fost că Marii Britanii ar trebui restituite două treimi din contribuţia netă. UE
tratează rabatul Marii Britanii ca pe o contribuţie negativă chiar dacă ne
putem gândi la rabatul Marii Britanii ca la o cheltuială. (Doamna Thatcher,
fiind o conservatoare puternică, a preferat micşorarea taxelor unei creşteri a
cheltuielilor). In consecinţă, formula la care s-a ajuns a alocat în mod explicit
costul acestui rabat printre alţi membrii UE, transformând rabatul Marii
Britanii într-o continuă sursă de nemulţumire. Este neobişnuit deoarece, de
exemplu, Spania este un mare recipient de cheltuieli de coeziune, dar nu este
clar care alţi membri plătesc pentru acesta. Procesul care a dus la „dezbaterea
privind rabatul” Marii Britanii a intrat în folclorul naţional şi de obicei
descrisă în termeni coloraţi.

Tabel nr. 1: Veniturile bugetare totale ale UE, pe tipuri de resurse şi state
membre (milioane Euro, 2010)
Corecţia
Reduceri
în Resurse
Resursa Resursa ale PNB Contribuţii
favoarea proprii
Ţara proprie proprie pentru naţionale Total
(rabatul) tradiţionale
TVA PNB Olanda totale
Marii ale UE
şi Suedia
Britanii
BE 431.8 2 621.1 168.4 23.6 3 244.9 1440.4 4 692.0
BG 47.3 147.2 14.7 2.2 311.4 53.1 364.5
CZ 185.6 983.9 64.3 8.9 1 242.7 180.8 1 423.5
DK 279.6 1 768.7 95.3 15.9 2 159.5 305.3 2 464.8
DE 1 591.4 18 636.9 249.6 167.8 20 645.8 3 180.9 23 826.7
EE 19.4 98.3 5.6 0.9 124.2 15.8 140.0
IE 192.1 958.9 56.1 8.6 1 215.7 172.2 1 387.9
EL 324.6 1 731.9 168.5 15.6 2 240.7 164.4 2 405.1
ES 1 171.4 7 710.5 496.2 69.4 9447.5 1 041.6 10 489.1
FR 2 601.8 14 810.2 897.6 133.4 18 443.1 1 311.5 19 754.6
IT 1 813.8 11 451.2 615.7 103.1 13 983.8 1 706.4 15 690.2

530
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

Corecţia
Reduceri
în Resurse
Resursa Resursa ale PNB Contribuţii
favoarea proprii
Ţara proprie proprie pentru naţionale Total
(rabatul) tradiţionale
TVA PNB Olanda totale
Marii ale UE
şi Suedia
Britanii
CY 25.2 125.7 7.7 1.1 159.8 31.2 191.0
LV 20.3 130.2 9.5 1.2 161.2 19.5 180.7
LT 39.4 196.8 10.2 1.8 248.3 45.0 293.3
LU 41.3 206.0 10.7 1.8 259.8 11.4 271.2
HU 123.5 697.4 34.9 6.3 862.1 102.0 964.1
MT 8.2 41.2 2.6 0.4 52.4 9.8 62.2
NL 257.1 4 358.4 54.9 -612.1 4 058.2 1 884.5 5 942.7
AT 286.4 2 095.2 22.7 18.9 2 423.2 163.1 2 586.3
PL 498.1 2 486.5 164.5 22.4 3 171.5 348.8 3 520.3
PT 239.9 1 197.6 77.2 10.8 1 525.6 128.4 1 654.0
RO 134.1 877.9 51.4 7.9 1 071.3 132.2 1 203.5
SI 51.7 258.1 16.6 2.3 328.7 73.5 402.2
SK 75.8 485.6 31.7 4.4 597.6 88.2 687.2
FI 232.2 1 315.1 80.6 11.8 1 639.8 124.9 1 765.5
SE 138.9 2 352.0 34.5 -140.3 2 385.1 422.3 2 810.0
UK 2 446.2 12 430.6 -3 442.0 111.9 11 546.8 2 541.1 14 097.4
UE-27 13 277.3 90 273.5 0 0 103 550.8 15 719.2 119 270.0
Surplus faţă de anul anterior 2 253.6
Alte venituri 1 432.3
Total venituri la bugetul UE 2010: 122 955.9
Sursa: EUR-LEX on-line; link: http://eur-
lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:L:2010:064:SOM:RO:HTML

Dacă aţi înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci vă

rugăm să răspundeţi la următoarea întrebare:
Contribuţia la buget pe Stat Membru este egală? Dar
contribuţia netă? Ilustraţi cu cifre şi exemple.
Dacă consideraţi că aţi răspuns corect, verificaţi-vă în
paragrafele de mai sus. Dacă nu, atunci vă rugăm să reveniţi
asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le
aprofunda.

10.2. PROCESUL BUGETULUI

531
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

Bugetul anual al UE este ghidat în principal de un acord pe termen mediu

privind priorităţile de cheltuieli, numit Perspective Financiare. Actuala
variantă a Perspectivelor Financiare stabileşte direcţiile de cheltuieli în linii
mari pentru bugetele anuale din 2000 până în 2006. Deoarece Perspectivele
Financiare sunt adoptate de toate instituţiile implicate în bugetare (Comisia,
Parlamentul European şi Consiliul), existenţa sa reduce disputele privind
bugetul anual.
Procedura de stabilire a bugetului anual (după cum este stabilită în tratate)
cere Comisiei să pregătească un proiect preliminar al bugetului. Proiectul
Comisiei este prezentat Consiliului pentru amendamente şi adoptare. Odată ce
este votat de Consiliu, bugetul este înaintat Parlamentului European care
deţine o anumită putere de a-l amenda.
Perspectiva britanică asupra bugetului este succint prezentată de Peet şi Usher
(1999): ”Imaginea bugetară europeană de după 1973 a fost destul de simplă:
germanii şi britanicii vor plăti, dar toţi ceilalţi vor beneficia. Datorită, în
parte, vinei reminiscente de război şi, de asemenea, bogăţiei lor relative,
germanii erau pregătiţi să trăiască cu aceasta. Dar Marea Britanie, relativ pe o
poziţie inferioară în liga prosperităţii europene, nu a fost niciodată dispusă la
acest lucru.” Guvernul britanic care a negociat aderarea în 1971 şi cel care a
renegociat în 1973 erau îngrijorate cu privire la poziţia Marii Britanii ca
plătitor al UE dar au făcut puţine pentru a redresa situaţia. Pentru un timp,
contribuţia netă era limitată de ajustări anuale, dar o asemenea abordare era
nesatisfăcătoare pentru noul guvern al lui Margaret Thatcher.
După cum Peet şi Usher subliniază: „Realizarea ei la summitul de la Dublin
din decembrie 1979 a devenit legendară. Patricianul Valéry Giscard-d’Estaing
şi trufaşul Helmut Schmidt au fost oripilaţi de insistenţa ei vulgară de a
„primi banii mei înapoi”. Deoarece ea a continuat să bată cu pumnii în masă
la următoarele summituri, cei doi şi succesorii lor au fost obligaţi să ofere un
rabat britanicilor: înainte de toate o serie de sume de bani, dar până în 1984
un mecanism permanent cunoscut sub numele de reducere, care a rambursat
66 la sută din diferenţa dintre contribuţia Marii Britanii la venitul bazat pe
TVA şi suma cheltuielilor europene în Marea Britanie.”

532
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

Grafic 2: Procedura bugetară a UE

Ziarele au descris evenimentul în termeni bombastici, considerând că rabatul

a fost câştigat datorită diplomaţiei de poşetă a lui Margaret Thatcher. „Fostul
Prim Ministru britanic, acum Lady Thatcher, este amintită cea care a trântit
poşeta pe masă şi a strigat la ceilalţi lideri, „Îmi vreau banii înapoi!”2.
Procedura exactă de calculare a rabatului este complexă şi rezultă într-o
fluctuaţie destul de mare a contribuţiei nete a Marii Britanii.
Potrivit tratatelor, Parlamentul nu se poate atinge de cheltuielile „obligatorii”
(practic cheltuielile din agricultură), care însumează aproape 40 la sută din
buget, dar poate amenda restul. După două citiri în Consiliu şi Parlament,
Parlamentul European a fost forul care a adoptat bugetul final iar Preşedintele
a semnat. Această procedură formală a fost argumentată de aranjamente
instituţionale între Parlament, Consiliu şi Comisie care sunt menite să
îmbunătăţească cooperarea.

2
Barry James, International Herald Tribune, 8 octombrie 1998

533
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

Dacă aţi înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci

vă rugăm să răspundeţi la următoarea întrebare:
Descrieţi procedura bugetară a UE.
Dacă consideraţi că aţi răspuns corect, verificaţi-vă în
paragrafele de mai sus. Dacă nu, atunci vă rugăm să
reveniţi asupra paragrafelor parcurse până acum,
pentru a le aprofunda.

10.3. BUGETUL UE PENTRU EXERCIŢIUL

FINANCIAR 2007-2013

Pentru prima dată, cheltuielile legate de politicile privind creşterea economică

şi ocuparea forţei de muncă vor reprezenta cea mai mare parte din buget,
depăşind valoarea cheltuielilor destinate agriculturii şi resurselor naturale.
Acesta este mesajul esenţial transmis de Comisie în propunerile sale bugetare
pentru 2008.
Bugetul înregistrează o creştere cu 2% faţă de 2007, valoarea creditelor de
angajament ridicându-se la 129,2 milioane EUR. Creditele de plată sunt fixate
la 121,6 milioane EUR, reprezentând o creştere de 5,3%.
În proiectul preliminar de buget, creditele de angajament se situează la un
nivel corespunzător a 1,03% din venitul naţional brut (VNB) al UE, iar
creditele de plată reprezintă 0,9% din VNB. Cheltuielile alocate politicilor
privind creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă sunt în creştere cu
4,2% faţă de 2007, pentru a atinge 44,2% din buget, comparativ cu 43,6%
pentru protejarea şi gestionarea resurselor naturale, inclusiv pentru politica
agricolă comună.
Strategia reînnoită de la Lisabona rămâne în centrul politicii UE. Se vor
cheltui 57,2 miliarde EUR pentru politicile legate de creştere economică şi
ocuparea forţei de muncă (rubrica 1), înregistrându-se astfel o creştere de 2,3
miliarde EUR (4,2%) faţă de 2007. În special, cheltuielile alocate cercetării
vor fi majorate cu aproximativ 11%, investiţiile în reţelele transeuropene de
energie şi transport vor creşte cu 14%, iar programele privind formarea pe tot
parcursul vieţii vor înregistra o creştere de 9% (cu o majorare de 63,5%
pentru Erasmus Mundus). În plus, se va adăuga contribuţia noilor programe

534
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

de sprijin pentru coeziune în toată Europa, determinând o creştere a

cheltuielilor din acest domeniu cu aproximativ 1,4 miliarde EUR, adică 3,1%,
din care cheltuielile Fondului de Coeziune alocate marilor proiecte de
infrastructură vor creşte cu peste 14% în 2008.
Cheltuielile propuse pentru conservarea şi gestionarea resurselor naturale
(rubrica 2) se ridică la 56,3 miliarde EUR, valoare stabilă în raport cu 2007.
Această stabilitate nu ar trebui să ascundă schimbările treptate care au loc în
cadrul acestui domeniu politic: cheltuielile de piaţă şi ajutoarele directe
destinate fermierilor au scăzut doar cu 0,5%, ajungând astfel la 42,5 miliarde
EUR, în timp ce cheltuielile alocate programelor de dezvoltare rurală
continuă să crească până la peste 12,5 miliarde EUR, adică o majorare de
1,6%. Cheltuielile pentru Life+, cel mai amplu program de protecţie a
mediului desfăşurat de UE, înregistrează o creştere de 11%, ajungând astfel la
267 milioane EUR. Mediul este sprijinit de multe alte politici ale UE, în
special de cheltuielile din domeniul cercetării.

Tabel nr. 2: Bugetul UE pentru exerciţiul financiar 2007-2013

TITLURILE
BUGETARE
PENTRU
Rezolutia
2007-2013 Propunerea Luxembourg Modificare
Parlamentului
(in MILIOANE comisiei Negotiating Box LUX/ COMISIE
European
EURO, LA
PRETURILE DIN
2004 )
1a. Competitivitate
pentru crestere
economica şi 121.687 110.600 72.010 - 40,8%
ocuparea fortei de
munca
1b. Coeziune
pentru pentru
crestere economica 336.308 336.330 309.594 - 7,9%
şi ocuparea fortei
de munca
2.Prezervarea şi
managementul 400.294 392.306 377.800 - 5,6%
resurselor naturale
3. Cetatenie,
libertati, securitate 14.724 16.053 11.000 - 25,3%
şi justitie (excl.

535
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

TITLURILE
BUGETARE
PENTRU
Rezolutia
2007-2013 Propunerea Luxembourg Modificare
Parlamentului
(in MILIOANE comisiei Negotiating Box LUX/ COMISIE
European
EURO, LA
PRETURILE DIN
2004 )
EUSF)

3a. Libertati,
securitate şi 9.210 9.321 6.630 - 28,0%
justitie
3b. cetatenie 5.514 6.732 4.370 - 20,7%
4. UE actor global
62.770 63.983 50.010 - 20,3%
(excl. EDF)
5. Total cheltuieli
57.670 54.765 50.300 - 12,8%
administrative
6. Compensaţiii
800 800 800 0,0%
BG/RO
Total angajamente 994.253 974.837 871.514 - 12,3%
In % EU-27 din
1,21% 1,18% 1.06%
PNB

Cheltuielile din domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei (rubrica 3a)

înregistrează o creştere considerabilă de 10,8%, ridicându-se la 691 milioane
EUR. Cea mai semnificativă creştere - 24% - vizează gestionarea fluxurilor
de migraţie care se ridică astfel la peste 390 milioane EUR.
Bugetul UE pentru anul 2010:
• a fost ultimul adoptat conform Tratatului de la Lisabona
• reprezintă 1,04% din produsul intern brut al UE
• echivalează cu o contribuţie de aproximativ 246 de euro pe locuitor
(sau 65 de cenţi pe zi)
• costurile administrative reprezintă 6,4% din buget.
Cheltuielile pentru programele „Cetăţenie” (rubrica 3b) ajung la aproape
600 milioane EUR, reprezentând o creştere de 11% comparativ cu 2007 dacă
se exclud două sectoare finanţate în mod excepţional în 2007 (facilitatea de
tranziţie pentru România şi Bulgaria şi mobilizarea Fondului de Solidaritate
pentru a ajuta diverse state membre afectate de catastrofele naturale care nu
pot fi prevăzute). În special, cheltuielile pentru programul de protecţie a
sănătăţii publice şi a sănătăţii consumatorului sunt în creştere cu 15%,

536
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

programul „Europa pentru cetăţeni” înregistrează o majorare a cheltuielilor cu

18%, iar pentru programul Media cheltuielile cresc cu aproape 21%.

Tabel nr. 3: Bugetul UE în anul 2010 pe rubrici bugetare grupate pe rubricile

din cadrul financiar, reprezentând credite de angajament (total)

Acţiunile privind relaţiile externe (rubrica 4) vor contribui la susţinerea

influenţei UE la scară mondială prin intermediul unor programe pentru care
se alocă peste 6,9 miliarde EUR, cu 1,5% mai mult faţă de 2007. Finanţarea
politicii externe şi de securitate comună depăşeşte pragul de 200 milioane
EUR, fiind în creştere cu 26%, în timp ce cooperarea pentru dezvoltare
continuă să reprezinte cel mai mare post bugetar, ridicându-se la 2,2 miliarde
EUR, adică o majorare de 1,9%.
În cele din urmă, se alocă 7,3 miliarde EUR (5,6% din buget) pentru costurile
administrative (rubrica 5). Costurile administrative ale Comisiei sunt
stabilite astfel încât să înregistreze o majorare mai mică decât restul
bugetului, adică 4,1%, inclusiv noile posturi necesare pentru extinderile
recente.

537
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

Tabel nr. 4: Propunerea de Pachet financiar pentru România. Angajamente

ale Uniunii Europene pentru perioada 2007-2013
Agricultură 4037 milioane euro

- Măsuri de piaţă 732 milioane euro

- Plăţi directe 881 milioane euro

- Politica de dezvoltare rurală 2424 milioane euro

Fonduri structurale şi de 5973 milioane euro

coeziune
Politici interne 1304 milioane euro, sumă care nu este defalcată
pentru România şi Bulgaria

Cheltuieli administrative 346 milioane euro, sumă nedefalcată pentru

România şi Bulgaria

Sursa: Commission of the European Communities, A financial package for the accession
negotiations with Bulgaria and Romania, Communication from the Commission, Brussels,
19.2.2004, SEC(2004) 160 final

Contribuţia României la bugetul Uniunii Europene a fost de 1,1 miliarde de

euro în anul 2007. România a încasat in 2007 din fonduri preaderare
(PHARE, ISPA şi SAPARD) 1,6 miliarde de euro, iar anticipările
specialiştilor sunt ca soldul net va ramane pozitiv şi în 2008 şi va fi mai mare
de 500 de milioane de euro. România va contribui şi in 2008 cu 1,1 miliarde
de euro la bugetul uniunii, din care în primul trimestru au fost plătite deja 400
de milioane de euro.
România susţine ca Politica de coeziune trebuie sa aibă o pondere importanta
in cadrul bugetului comunitar şi ca, pentru reducerea disparităţilor de
dezvoltare, regiunile şi tarile mai puţin dezvoltate ar trebui sa primească
alocări crescute in ceea ce priveşte sprijinul acordat pe cap de locuitor.
In privinţa Politicii Agricole Comune, România agreează propunerea
Comisiei de prelungire a aplicării plaţilor pe suprafaţa pana in 2013 si, in
general, susţine menţinerea bugetului agricol şi al PAC intr-o forma cat mai
apropiata de cea actuala şi după 2013, astfel incat structurile agricole,
administrative şi economice româneşti sa se poată adapta cerinţelor actuale.
In acest moment, cea mai mare parte din bugetul de 974,7 miliarde de euro al
UE, pentru perioada 2007-2013, este alocat agriculturii, adică 43%.

538
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

Cum ar trebui sa-si argumenteze România punctele de vedere?

Potrivit unor specialişti de la Bruxelles, in discuţiile privind bugetul şi
alocările pentru PAC şi Politica de Coeziune, România ar trebui sa sublinieze
necesitatea menţinerii Politicii de Coeziune, pusa tot mai mult sub semnul
întrebării de episoade precum cazul Nokia, de relocare a unei fabrici din
Germania in România.
Exista la Bruxelles gândirea conform căreia decât sa le fie daţi foarte mulţi
bani tarilor mai puţin dezvoltate ale Uniunii europene, mai degrabă sa fie
incluse in obiective de competitivitate. România insa ar trebui sa argumenteze
prin faptul ca o Uniune Europeana cu diferenţe majore de dezvoltare intre
state nu poate funcţiona optim, iar disparităţile nu duc doar la probleme
economice, ci şi politice. in plus, pericolul delocalizarii industriilor din tarile
vestice in cele estice ale Europei este mult mai mic decât delocalizarea din
UE in favoarea unor tari terţe, India sau China. In ceea ce priveşte PAC, in
condiţiile in care dezbaterea europeana caută răspuns la intebarea daca se mai
justifica sau nu platile directe, România ar trebui sa insiste pe fonduri pentru
dezvoltarea rurala, mai degrabă decât pe plati directe. Contribuţia anuala a
tarilor membre la bugetul UE (circa 1% din Produsul Naţional Brut), nu se va
modifica semnificativ in următorii 15 ani, dar destinaţia banilor europeni va fi
regândita ca o consecinţa a noului val de aderare din 2004, a unei eventuale
noi extinderi sau a schimbărilor climatice.
Discuţiile pe marginea contribuţiei statelor membre la bugetul Uniunii şi mai
ales modul in care sunt impartiti banii au generat întotdeauna scandal la
Bruxelles, motiv pentru care Comisia Europeana tatonează cu multa vreme
înainte poziţiile ce vor fi exprimate. De exemplu, inca de prin 2000, Comisia
făcea calcule in privinţa banilor pe care ii va primi România după aderare, o
aderare al cărei orizont era inca neclar.
Comisia şi Parlamentul European au aprobat de principiu in 2005 ca România
sa primească intre 2007 şi 2013 aproximativ 30 mld. euro, din totalul de
864,4 mld. euro cat reprezintă întregul buget pentru acelaşi exerciţiu
financiar. Insa in primul an dupa aderare, România a contribuit la bugetul
european cu aproximativ un miliard de euro.

539
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

Se va schimba ceva după actualul exerciţiu bugetar? România este una dintre
tarile care pledează pentru menţinerea actualei cote de contribuţie la bugetul
european şi pentru menţinerea fondurilor pentru agricultura şi a fondurilor de
coeziune.
Discuţia privind reformarea bugetului UE nu este noua, insa ea s-a acutizat
odată cu valul de aderare din 2004 şi cu noile provocări climatice. Valul de
lărgire din 2004 şi din 2007 este doar unul dintre elementele care au dus la
nevoia de reformare a bugetului european. Acum avem 12 noi state membre
care structural sunt sărace şi au nevoie de multe din fondurile europene. In
condiţiile in care cheltuim mult mai mulţi bani pe noile state membre, iar
mărimea bugetului rămâne mai mult sau mai puţin aceeaşi trebuie sa evaluam
ce sa facem cu aceşti bani pe care pana acum ii cheltuiam in vechile state
membre. Pe de alta parte, in interiorul statelor membre discuţiile despre
reformarea Planului Agricol Comun sau despre reformarea Planului de
Coeziune sunt mai vechi. La aceste discuţii se adaugă şi faptul ca lumea se
schimba foarte repede şi ca sunt noi provocări. Acum 5 ani, nimeni nu ar fi
vorbit despre schimbările climatice şi acum aceste discuţii sunt pe prima
pagina a tuturor ziarelor. Întrebarea pe care ne-o punem este daca răspundem
la aceste provocări prin intermediul bugetului european.
Tensiunile in Uniunea Europeana legate de proiecţia bugetara 2013-2020 sunt
la cote ridicate şi asta o arata precedentele negocieri pentru bugetul 2007-
2013, când Franţa şi Marea Britanie, beneficiarele unor importante finanţări
din partea UE, s-au duelat in argumente, pentru ca niciuna nu doreşte sa
renunţe la propriile facilitaţi.
Franţa este cel mai mare beneficiar al Politicii Agricole Comune - care se
ridica la aproximativ 44 de miliarde de euro anual, adică 40% din tot
procentul european. Franţa este unicul mare producător de cereale din Europa
şi un mare exportator de carne. Marea Britanie, pe de alta parte,
beneficiază de un asa-numit "rabat" - returnare a doua treimi din
diferenţa intre sumele provenite din TVA pe care le varsă la
bugetul comunitar şi fondurile europene absorbite în Regatul Unit. Rabatul a
ajuns sa valoreze anual aproximativ 5 miliarde de euro, nemulţumindu-i pe

540
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

mulţi dintre liderii europeni care apreciază ca situaţia Marii Britanii s-a
îmbunătăţit in ultimii 20 de ani şi ca nu mai are nevoie de aceste fonduri.
Avem pe de o parte Marea Britanie, Olanda, Suedia, care îşi doresc o
reformare importanta a bugetului şi redirecţionarea cheltuielilor către proiecte
structurale, şi grupul Franţa, Irlanda, Olanda care au o traditie in a sprijini
proiectele din agricultura. Aceleaşi tendinţe se menţin şi la nivelul noilor state
membre, unde pe de o parte Slovenia şi Cipru doresc mai multe investiţii in
infrastructura, dar Polonia şi România pledează pentru susţinerea agriculturii.
Va fi o discuţie interesanta la nivelul Comisiei Europene in ceea ce priveşte
reformarea Politicilor Agricole Comune (PAC). In ultimii 30 de ani PAC a
sprijinit micii fermieri oferindu-le un preţ minim garantat pentru produsele
lor. Acum preturile cu care agricultorii comercializează aceste produse sunt
destul de mari, iar mulţi observatori susţin ca aceste preturi ridicate vor
rămâne.
Dincolo de interesele fiecărui stat membru, reforma bugetului nu poate fi
amânată dincolo de actualul exerciţiu bugetar - trebuie mai multa flexibilitate
şi transparenta fără a atinge "suveranitatea fiscală" a statelor.

Dacă aţi înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci

vă rugăm să răspundeţi la următoarea întrebare:
Care sunt particularităţile bugetului UE pentru
exerciţiul financiar 2007-2013?
Dacă consideraţi că aţi răspuns corect, verificaţi-vă în
paragrafele de mai sus. Dacă nu, atunci vă rugăm să
reveniţi asupra paragrafelor parcurse până acum,
pentru a le aprofunda.

541
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

Subiecte pentru autoevaluare:

Întrebări de autoevaluare:
1. Explicaţi procesul bugetului UE.
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
2. Prezentaţi Bugetul UE pentru exerciţiul financiar 2007-2013.
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................

542
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................

Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă

răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în
acest Modul.
Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi,
căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu
siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi
de asemenea, să vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le
clarifica în cadrul Activităţii tutoriale (AT).
Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!!
Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti
corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru
acest Modul.

Teste grilă pentru autoevaluare:

1. În perioada 1971- 2013, se pot observa următoarele tendinţe cu privire la
veniturile UE:
a. o tendinţă de scădere a veniturilor provenite din tarifele
aplicate produselor agricole care sunt importate din statele

543
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

nemembre de la peste 30% în anii ’70 la între 20%- 10% în

anii ’80, sub 5% în anii ’90; veniturile tarifare provenind de la
Tariful Extern Comun au înregistrat o tendinţă spectaculoasă
de creştere în anii ’70 de la aproximativ 20% la aproximativ
50% în 1977, urmată de o scădere continuă. În 2013, cele două
categorii de taxe - vamale şi agricole - vor cumula
aproximativ 15%, faţă de 30% cât cumulau în 1988;
b. importanţa resursei TVA s-a micşorat, dar se prevede să
crească în importanţă. În 2013 va reprezenta peste 60% faţă
de aproximativ 10% în 1988;
c. creşte tot mai mult ca importanţă în alimentarea bugetului UE,
contribuţia bazată pe PNB-ul statelor membre, care va
reprezenta în 2013 peste 70% faţă de 10% în 1988.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

2. Rata precisă a contribuţiei statelor membre, ca şi cotă din PNB:

a. se situează în jurul a 1%, cu rambursări ulterioare, de la
intrarea în vigoare a rabatului Marii Britanii;
b. este fix 1% în fiecare an;
c. variază de la an la an în fiecare Stat Membru datorită
complexităţilor sistemului; cea mai mare cifră în 1999 a fost
de 0,99 %, pentru Grecia şi Irlanda, cea mai mică cifră a fost
cea a Marii Britanii de 0,61 % datorită rabatului Marii
Britanii.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

3. Un stat membru este contribuabil net dacă:

a. plăteşte mai mult la bugetul UE decât primeşte de la acesta;
b. plăteşte mai puţin la bugetul UE decât primeşte de la acesta;
c. UE decide astfel, în funcţie de situaţia economică a acestuia.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

4. Un stat membru este recipient net dacă:

a. plăteşte mai mult la bugetul UE decât primeşte de la acesta;
b. plăteşte mai puţin la bugetul UE decât primeşte de la acesta;
c. UE decide astfel, în funcţie de situaţia economică a acestuia.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

5. Cele mai mari capitole în bugetul UE sunt:

a. administraţia şi cercetarea;
b. politica agricolă comună (PAC) şi fondurile de coeziune;
c. política externă şi asistenţa pentru dezvoltare.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

6. Fondurile structurale şi de coeziune reprezintă aproximativ ______ din

bugetul actual al UE.
a. 30%;

544
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

b. 25%;
c. 10%.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

7. „Rabatul” Marii Britanii:

a. reprezintă reducerea cheltuielilor necesare constituirii
bugetului UE, pe care Marea Britanie o acordă noilor state
membre UE, şi echivalează cu returnarea către aceste state a
două treimi din diferenţa între sumele provenite din TVA pe
care noile state membre le varsă la bugetul comunitar şi
fondurile europene absorbite de acestea;
b. reprezintă premiul acordat de Marea Britanie, de 5% din
cuantumul sumelor necesare a fi virate la bugetul UE de către
oricare stat membru care reuşeşte să vireze toţi banii aferenţi
unui an, în primul trimestru al acelui an;
c. reprezintă returnarea către Marea Britanie a două treimi din
diferenţa între sumele provenite din TVA, pe care Marea
Britanie le varsă la bugetul comunitar, şi fondurile europene
absorbite în Regatul Unit.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

Dacă aţi terminat de răspuns la testele grilă de mai sus, verificaţi-vă

răspunsurile date confruntându-le cu cele din tabelul următor:

Nr. întrebării Răspunsul corect: Nr. întrebării Răspunsul corect:

1. C 6. a
2. c 7. c
3. a 8.
4. b 9.
5. b 10.

Subiecte pentru evaluare şi control

Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor

Realizaţi o lucrare de 5-7 pagini format A4 (marginile de 1,5 cm.),
tehnoredactat la computer în Word (MS Office), cu caractere TNR 12, la 1

545
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

rând, cu privire la unul dintre subiectele enumerate mai jos, ţinând cont de
noţiunile teoretice introduse în acest Modul. Lucrarea astfel realizată se va
posta pe pagina web a disciplinei, la butonul creat în acest scop în secţiunea
specifică, aferentă Săptămânii 10.
1. Pornind de la noţiunile teoretice introduse în acest Modul,
vizualizaţi şi comentaţi proiectul bugetului general al UE –
vizitând pagina de internet: http://eur-
lex.europa.eu/budget/www/index-ro.htm.

Termen: sfârşitul săptămânii 10.

Întrebări de evaluare
1. Când afirmăm că un Stat Membru este contribuabil net şi când afirmăm
că un Stat Membru este recipient net la bugetul UE?
2. Care este semnificaţia expresiei “rabatul Marii Britanii”?
3. La cât se ridică la ora actuală cheltuielile totale ale UE, care este
structura acestor cheltuieli şi cât revine fiecărui Stat Membru? Ilustraţi
cu cifre şi cu exemple.
4. Care sunt principalele surse de venit ale bugetului UE? Contribuţia la
buget pe Stat Membru este egală? Dar contribuţia netă? Ilustraţi cu cifre
şi cu exemple.
5. Analizaţi comparativ cum s-au dezvoltat de-a lungul timpului
principalele priorităţi legate de cheltuieli şi de venituri la nivelul
bugetului UE.

Teme de verificare
Aveţi de realizat şi de postat ca şi document format A4 (marginile de 1,5 cm
tehnoredactat la computer în Word (MS Office), cu caractere TNR 12, la 1
rând, pe pagina web a disciplinei, la butonul specific aferent Săptămânii 10,
o temă din cele de mai jos, la alegere.
1. Pornind de la informaţiile disponibile pe internet, la link-urile:
http://www.mfinante.ro/buget2011.html,
http://www.mfinante.ro/execbug.html?pagina=domenii şi respectiv,
http://www.mfinante.ro/reformabugue.html?pagina=domenii, realizaţi

546
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

o analiză comparativă a bugetului României cu cel al UE, subliniind

principalele asemănări şi deosebiri, precum şi propunerile pe care le-
aţi avea dacă aţi fi Ministrul Finnţelor din România. Comentaţi şi
justificaţi. (5 pagini).
2. Pornind de la datele prezentate în Tabelul nr. 1 din cadrul acestui
Modul, coroborate cu informaţiile disponibile la link-ul internet:
http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=6788&t=Stiri şi
respectiv, http://www.fonduri-
structurale.ro/Document_Files//Stiri/00006788/9sj0l_Comunicarea%2
0CE%20martie%202010%20-%20ro.doc, realizaţi o analiză
comparativă pe statele membre UE privind gradul de absorbţie al
fondurilor comunitare alocate de la bugetul UE şi contribuţia fiecărui
stat membru la bugetul UE. Comentaţi rezultatele evidenţiate prentu
România. (5 pagini)

Termen pentru postare: sfârşitul săptămânii 10.

Lucrări de reacţie / texte de comentat

Pornind de la materialul de mai jos, realizaţi şi postaţi pe pagina web a
disciplinei la butonul specific aferent Săptămânii 10, o lucrare de reacţie
documentată şi fundamentată (minim 5 pagini) cu aceeaşi temă, utlizând
cunoştinţele acumulate până în prezent. Lucrarea astfel realizată se va posta
ca şi document format A4 (marginile de 1,5 cm tehnoredactat la computer în
Word (MS Office), cu caractere TNR 12, la 1 rând.

1. Reforma Bugetului UE dintr-o privire.

Utilizarea banilor dvs. în scopuri bune, convenite

Banii contribuabililor sunt folosiţi de către Uniune pentru finanţarea
activităţilor pe care toate statele membre şi parlamentele le-au convenit în
tratate. O sumă mică – aproximativ 1% din bogăţia naţională a Uniunii,
echivalentă cu aproximativ 235 de euro pe cap de locuitor – ajunge la bugetul
anual al UE şi este apoi cheltuită în principal pentru cetăţenii şi comunităţile
Uniunii.
Un număr mare de activităţi sunt finanţate în statele membre, de exemplu în
agricultură, pescuit, infrastructură (construcţia de drumuri, poduri şi căi
ferate), educaţie şi formare, cultură, ocuparea forţei de muncă şi politică
socială, politică de mediu, sănătate şi protecţia consumatorului, cercetare,
pentru a menţiona numai câteva domenii. De asemenea, sunt în curs de
derulare iniţiative pentru a oferi cetăţenilor UE un spaţiu de libertate,

547
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

securitate şi justiţie fără frontiere interne. O parte din bugetul UE se

cheltuieşte pentru finanţarea dezvoltării economice în lume şi pentru ajutorul
umanitar oferit ţărilor din afara UE, care sunt afectate de dezastre naturale şi
de alte situaţii de criză.
Bugetul UE este hotărât în mod democratic
Planurile pentru cheltuielile anuale sunt negociate între Parlamentul European
şi Consiliul de Miniştri pe baza unei propuneri a Comisiei.
Bugetul acoperă cheltuielile tuturor instituţiilor Uniunii. Fixează venitul şi
cheltuielile pentru anul respectiv, enumeră toate activităţile care urmează a fi
finanţate şi stabileşte sumele totale de bani, precum şi personalul disponibil
pentru fiecare. De asemenea, citează actele de autorizare pentru fiecare
acţiune. Înainte de a putea fi puse în aplicare, aproape toate activităţile
necesită şi un act legislativ comunitar – un act de autorizare sau o bază
juridică – propus de către Comisie şi aprobat de autoritatea legislativă –
Parlamentul European împreună cu Consiliul de Miniştri, în multe cazuri.
Cheltuielile din bugetul UE şi încasările la acesta sunt limitate prin acord
Cheltuielile UE sunt limitate prin tratate. Bugetul Uniunii nu trebuie să fie în
deficit, ceea ce înseamnă că încasările trebuie să acopere întregul cost al
diferitelor activităţi. Aceste încasări, sau venituri, provin din trei surse
principale: taxele vamale, o parte din baza taxei pe valoarea adăugată (TVA)
armonizate a fiecărui stat membru şi încă o contribuţie de la statele membre,
pe baza mărimii venitului lor naţional brut (VNB).
Suma de bani ce poate fi pusă la dispoziţia Uniunii este limitată printr-un
acord al statelor membre şi al parlamentelor. În momentul de faţă, plafonul
este fixat la 1,24% din venitul naţional brut al Uniunii pentru plăţile efectuate
de la bugetul UE. În termeni comparativi, aproximativ 45% din venitul
naţional brut al Uniunii este alocat cheltuielilor publice naţionale, regionale şi
locale în statele membre.
Cheltuielile UE sunt limitate şi printr-un acord multianual încheiat între
membrii Parlamentului European, ai Consiliului de Miniştri şi ai Comisiei
Europene. Acest acord conţine un „cadru financiar multianual”. Cele mai
recente acoperă planuri ale cheltuielilor pentru perioade de şapte ani, din
2000 până în 2006 şi din 2007 până în 2013.
O gestiune şi un control adecvate
Comisia este responsabilă de implementarea bugetului, dar împarte cea mai
mare parte a sarcinilor de gestiune cu statele membre. Un act legislativ
comunitar – regulamentul financiar – convenit de către statele membre
defineşte regulile aplicabile pentru cererea, bugetarea şi utilizarea fondurilor
UE. Toate veniturile şi cheltuielile trebuie justificate. Se întocmesc rapoarte
financiare care arată activele şi pasivele Uniunii, precum şi situaţii contabile
generale şi bugetare.
Personalul Comisiei este în mare parte organizat pe departamente numite
Direcţii Generale – abreviat DG – fiecare fiind condus de un director general.
Personalul din DG-uri gestionează programele şi activităţile UE din
sectoarele lor de specialitate, în permanentă legătură cu omologii lor din
statele membre, după cum este necesar.
Auditurile sunt efectuate atât de auditori interni, cât şi externi (Curtea de
Conturi Europeană). Direcţiile Generale trebuie să întocmească un raport în

548
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

fiecare an, în care se evaluează munca departamentelor lor şi modul în care au

fost utilizate resursele care le-au fost puse la dispoziţie. Rapoartele de
activitate anuale sunt prezentate membrilor Comisiei şi un raport al acestora
este transmis la autoritatea bugetară, adică la Parlamentul European şi la
Consiliul de Miniştri, înainte de data de 15 iunie ce urmează fiecărui an
bugetar.
Comisia răspunde în faţa Parlamentului pentru utilizarea bugetului UE
Rapoartele anuale ale auditorilor interni şi externi cu privire la gestionarea
fondurilor Uniunii sunt trimise la Parlamentul European şi la Consiliul de
Miniştri. În fiecare an, în cadrul procedurii de „descărcare”, Comisia
Europeană şi alte instituţii ale UE răspund în faţa Parlamentului European în
legătură cu modul în care au fost utilizate resursele ce le-au fost puse la
dispoziţie. Comisia este obligată să întreprindă o acţiune de urmărire a
concluziilor şi a recomandărilor făcute în cadrul procedurii de descărcare de
către Parlamentul European şi Consiliul de Miniştri. Parlamentul, Consiliul şi
Curtea verifică acţiunile de urmărire

Termen pentru postare: sfârşitul săptămânii 10.

Rezumatul acestui Modul:

În 2013, cele două categorii de taxe - vamale şi agricole - vor cumula

aproximativ 15%, faţă de 30% cât cumulau în 1988.
De asemenea, importanţa resursei TVA s-a micşorat şi se prevede să
continue să scadă în importanţă. În 2013 va reprezenta puţin peste 10% faţă
de aproximativ 60% în 1988.
În schimb, creşte tot mai mult ca importanţă în alimentarea bugetului UE,
contribuţia bazată pe PNB-ul statelor membre, care va reprezenta în 2013
peste 70% faţă de 10% în 1988.

Contribuţia statelor membre la bugetul UE.

Pentru anul 2010, 19,5% din veniturile Uniunii provin din Germania, 18% din
Franţa, 13,9% din Italia, 10,4% din Marea Britanie şi 9,6% din Spania.
În dezbaterile publice, sunt menţionaţi frecvent „contribuabilii neţi” ai UE,
care reprezintă adesea un subiect de discordie. Calculul acestor contribuţii
nete ia în considerare, pe de o parte, ceea ce fiecare stat membru a transferă
şi, pe de altă parte, ceea ce primeşte de la UE, prin intermediul diferitelor
fonduri europene. Pornind de la acest calcul, se afirmă adesea că anumite
state membre contribuie mai mult decât altele la bugetul european, ca valoare
netă şi pe persoană. De unde concluzia că aceşti „contribuabili neţi” profită
mai puţin de UE şi politicile sale decât alte state membre. Statele menţionate,
în general, sunt Germania, Franţa, Ţările de Jos, Italia, Marea Britanie şi
Suedia.
Compararea „contribuţiilor” statelor membre cu fondurile pe care acestea le

549
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

primesc în schimb şi prezentarea diferenţei dintre aceste două valori sub

formă de „contribuţie netă” este totuşi un exerciţiu dificil şi controversat din
mai multe motive.
• mare parte din bugetul Uniunii Europene nu revine statelor membre.
Aceasta poate, în realitate, să fie dedicată politicilor de sprijinire a
unor ţări terţe (de exemplu ţările în curs de dezvoltare sau ţările
învecinate), sau finanţării funcţionării instituţiilor europene (5,9% din
buget)
• numeroase proiecte europene sunt internaţionale prin natura lor: ar fi
însă ipocrită acordarea beneficiului doar ţării în care este încheiat
contractul principal
• chiar dacă UE cofinanţează, de exemplu, lucrări de infrastructură în
regiuni europene mai puţin dezvoltate, se face adesea apel, pentru
punerea în practică a proiectului, la întreprinderi din alte ţări
europene. Prin urmare, le este acordată o parte din fondurile
disponibile pentru proiect, ceea ce contribuie la activitatea economică
şi la bogăţia statului membru în care întreprinderea îşi are sediul
• prin natura sa, UE este o comunitate bazată pe solidaritatea între
membrii săi. Tratatul său fondator le angajează astfel să „consolideze
unitatea economiilor lor şi să asigure dezvoltarea armonioasă a
acestora prin reducerea decalajelor între anumite regiuni şi a întârzierii
în cazul regiunilor defavorizate”. Redistribuirea este astfel un obiectiv
foarte clar definit
• în fine, drepturile vamale sunt încasate în ţara în care bunul a intrat pe
teritoriul european, beneficiul fiind atribuit, prin urmare, acestei ţări.
Or, în realitate, drepturile sunt plătite de consumatorul final, care se
află adesea în alt stat membru. De exemplu, dacă o maşină coreeană
este importată în Europa prin portul Rotterdam sau Anvers, drepturile
sunt plătite Ţărilor de Jos sau Belgiei. Însă aceasta este apoi
transportată în alt stat membru pentru a fi vândută.

Bugetul UE pentru exerciţiul financiar 2007-2013

Pentru prima dată, cheltuielile legate de politicile privind creşterea economică
şi ocuparea forţei de muncă vor reprezenta cea mai mare parte din buget,
depăşind valoarea cheltuielilor destinate agriculturii şi resurselor naturale.
Acesta este mesajul esenţial transmis de Comisie în propunerile sale bugetare
pentru 2008.
Contribuţia României la bugetul Uniunii Europene a fost de 1,1 miliarde de
euro în anul 2007. România a încasat în 2007 din fonduri preaderare
(PHARE, ISPA şi SAPARD) 1,6 miliarde de euro, iar anticipările
specialiştilor sunt ca soldul net va rămâne pozitiv şi în 2008 şi va fi mai
mare de 500 de milioane de euro.
Contribuţia anuală a ţărilor membre la bugetul UE (circa 1% din Produsul
Naţional Brut), nu se va modifica semnificativ în următorii 15 ani, dar
destinaţia banilor europeni va fi regândita ca o consecinţă a noului val de
aderare din 2004, 2007 sau a schimbărilor climatice.

550
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

Bibliografie obligatorie
1. Dodescu, Anca; Giurgiu, Adriana, Economia integrării europene, Editura
Universităţii din Oradea, Oradea, 2008 – a se citi Capitolul 4 (carte
disponibilă pe pagina web a disciplinei).

Bibliografie disponibilă on-line

1. Dodescu, Anca; Giurgiu, Adriana, Economie europeană, suport de curs
postat pe platforma virtuală http://distance.iduoradea.ro – Modulul 10
2. Pagina web a UE –
http://ec.europa.eu/budget/budget_detail/index_en.htm

551
M o d u lu l 1 0 – E co no m ie E u ro p ea nă

552