M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

9
MODULUL 9: BUGETUL UNIUNII
EUROPENE (I)

Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaţionale
- Cunoaşterea bugetului UE şi înţelegerea particularităţilor acestuia;
- Cunoaşterea şi înţelegerea principiilor după care se ghidează bugetul
UE;
- Cunoaşterea cheltuielilor UE şi înţelegerea modului în care au evoluat
în timp priorităţile de cheltuieli ale UE;
- Cunoaşterea veniturilor UE şi înţelegerea modului în care au evoluat
în timp sursele de venituri ale UE.

Cuvinte cheie:
Bugetul UE, principiile bugetare, cheltuielile UE, veniturile UE,
contribuţia Statelor Membre.

Cuprinsul Modulului:

Modulul 9: Bugetul Uniunii Europene (I) ................................................. 497

Introducere .................................................................................................. 499

9.1. Bugetul Uniunii Europene ................................................................. 499
9.2. Cheltuielile UE .................................................................................. 501
9.3. Veniturile la bugetul UE .................................................................... 507

497
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

Subiecte pentru autoevaluare ....................................................................514

Întrebări de autoevaluare ...........................................................................514
Teste grilă pentru autoevaluare .................................................................516

Subiecte pentru evaluare şi control ...........................................................518

Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor ..................................................518
Întrebări de evaluare..................................................................................519
Teste grilă ..................................................................................................519
Teme de verificare ....................................................................................521

Rezumatul acestui Modul ...........................................................................522

Bibliografie obligatorie ...............................................................................523

Bibliografie disponibilă on-line ..................................................................523

498
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI

INTRODUCERE

Perspectiva economică a luării deciziilor în UE nu poate fi înţeleasă

fără a înţelege bugetul UE, cheltuielile, respectiv veniturile UE, dar, mai ales,
contribuţia netă a Statelor Membre - sursă a unor aprinse, de multe ori
polemice, dezbateri între membrii UE. Bugetul UE a provocat crize politice
periodice, dar a funcţionat totodată şi ca vector de stabilitate pentru
dezvoltarea UE, fiind un instrument esenţial în realizarea obiectivelor politice
ale UE. Acest Modul încearcă să ofere răspunsuri la următoarele întrebări: Pe
ce sunt cheltuiţi banii UE? Cum au evoluat în timp priorităţile de cheltuieli
ale UE? De unde provin banii care alimentează bugetul UE? Cum au evoluat
în timp sursele de venituri ale UE?

9.1. BUGETUL UNIUNII EUROPENE

De la bun început trebuie să subliniem că bugetul UE nu

reprezintă suma bugetelor statelor membre, ci un instrument de
sine stătător. Bugetul UE este actul care autorizează, pe ani şi pe
perspective financiare, finanțarea ansamblului activităților și intervențiilor
comunitare în conformitate cu prioritățile și orientările politice comunitare.
Evoluția sa de-a lungul timpului reflectă transformările succesive ale
construcției europene. Bugetul UE trebuie, prin lege, să fie echilibrat în

499
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

fiecare an. Toate cheltuielile trebuie finanţate în fiecare an prin venituri

colectate de la membrii UE sau rămase din anul anterior.
Bugetul UE se alimentează, în principal, din contribuţia statelor membre –
1% din PNB – şi se ridică la aproximativ 100 de miliarde de euro. În timp ce
această sumă este foarte mare pentru majoritatea oamenilor, este totuşi destul
de mică – doar aproximativ 1 % din totalul PNB-ului statelor din UE25 –
doar 240 de euro pe cetăţean european (lucru valabil valabil pentru anul
2005), respectiv 255 de euro (estimat pentru 2007- 2013).

Principiile bugetare după care se ghidează bugetul UE sunt:

Principiul unităţii - prevăzut în art. 268 al Tratatului de la Roma,
care stipulează că toate veniturile şi cheltuielile Comunităţii
trebuie să fie inscrise intr-un singur document.
Principiul universalităţii - care se bazează pe două reguli:

regula nerepartizării (non-asignement), care prevede că
veniturile bugetare nu pot fi alocate dinainte numai unor
anumite categorii de cheltuieli

şi principiul bugetului în ansamblu (gross budget principle),
care stabileşte că toate veniturile şi cheltuielile trebuie să fie
prevăzute integral în buget fără nici o modificare.
Principiul anualităţii - care prevede că operaţiile bugetare sunt stabilite
pe un singur an.

500
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

Principiul echilibrului - care stabileşte că veniturile şi cheltuielile unui

an financiar trebuie sa fie egale, deficitul bugetar fiind exclus prin art.
199 al Tratatului de la Roma.
Specificarea cheltuielilor - care înseamnă că fiecarui fond trebuie sa i se
asigure un scop şi o destinaţie specifică, mai ales pentru a preveni orice
confuzie în alocarea fondurilor.
Finanţarea prin resursele proprii ale Comunităţii - care se face
începând cu anul 1975, potrivit unor proceduri definite în întregime la
nivel comunitar, fără nicio imixtiune directă a statelor membre.

Dacă aţi înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci vă

rugăm să răspundeţi la următoarea întrebare:
Ce este bugetul UE şi care sunt principiile după care
se ghidează bugetul UE?
Dacă consideraţi că aţi răspuns corect, verificaţi-vă în
paragrafele de mai sus. Dacă nu, atunci vă rugăm să reveniţi
asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le
aprofunda.

9.2. CHELTUIELILE UE

Cheltuielile totale ale UE se ridică astăzi la aproape 100 de miliarde de Euro.

In timp ce această sumă era foarte mare pentru majoritatea oamenilor, este
totuşi destul de mică – doar aproximativ 1 la sută din totalul PNB-ului
statelor din UE25 – doar 240 de Euro pe cetăţean european. Prioritatea
principală este de a studia cum sunt cheltuiţi aceşti bani. Vom analiza mai
întâi cheltuielile pe zonă iar după aceea cheltuielile pe membru UE.
La fel ca multe alte lucruri în Europa, înţelegerea cheltuielilor UE în detaliu
ar necesita o viaţă de om, dar înţelegerea chestiunilor primare necesită doar
câteva minute. Pornind de la o arie largă, UE cheltuie bani pe: agricultură;
regiuni sărace; diverse. Agricultura necesită până la jumătate din buget (47 la
sută în 2005) iar regiunile sărace o treime (31 la sută, dar aici s-ar adăuga
cifra de compensare plus mult din ajutorul de pre-aderare). Restul este
împărţit între multe alte lucruri.

501
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

La un nivel mai detaliat de analiză, împărţim „diverse” în patru domenii:

∗ Alte politici interne (7 la sută din buget). Aici „altele” înseamnă altceva
decât agricultură şi zone sărace. După cum sugerează numele, această
categorie este foarte diversă şi include cheltuieli pe cercetare şi dezvoltare
(R& D), pe transport trans-european, energie şi reţele de telecomunicaţii, pe
educaţie şi mobilitatea studenţilor, mediu, cultură, informaţie şi comunicare
etc.
∗Acţiuni externe (5 la sută din buget). Aceşti bani sunt cheltuiţi mai ales pe
ajutoare umanitare, ajutoare alimentare şi dezvoltare asistată în ţările
nemembre din lume. Sume mici sunt de asemenea cheltuite pe procesul de
pace din Orientul Mijlociu, reconstrucţia din Kosovo, iniţiativa europeană
pentru democraţie şi drepturile omului din întreaga lume, acorduri
internaţionale de pescuit şi Politica Comună Externă de Securitate.
∗ Administraţie (6 la sută din buget). Aceasta implică costul conducerii
Comisiei Europene, Curţii Europene de Justiţie şi al altor instituţii europene.
Luate împreună, ele au un număr surprinzător de mic de angajaţi (30 000).
∗ Ajutorul de pre-aderare (3 la sută din buget). Aceşti bani se cheltuie pe
modernizarea agriculturii, structurile de transport şi mediu şi îmbunătăţirea
administraţiilor guvernamentale din statele pe cale să devină membre UE.

Dacă aţi înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci vă

rugăm să răspundeţi la următoarea întrebare:
Pe ce sunt cheltuiţi banii UE? Exemplificaţi.
Dacă consideraţi că aţi răspuns corect, verificaţi-vă în
paragrafele de mai sus. Dacă nu, atunci vă rugăm să reveniţi
asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le
aprofunda.

Priorităţile de cheltuieli ale UE şi nivelul de cheltuieli s-a schimbat

dramatic de la începuturile sale în 1958. Bugetul a crescut rapid,
dar a început la un nivel foarte scăzut (doar 0,08 la sută din PIB-ul
CEE6). Cheltuielile UE au fost neglijabile până la sfârşitul anilor 60, crescând
la mai puţin de 10 euro pe cetăţean european. Acest lucru s-a schimbat
întrucât costul Politicii Agricole Comune (PAC) a început să crească rapid în
anii 60 iar cheltuielile de coeziune au început să crească în anii 80. De la

502
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

începutul anilor 70 şi până la începutul anilor 90, bugetul a crescut constant în

proporţie cu PIB-ul UE, pornind de la aproximativ 0,8 la sută şi crescând la
1,2 la sută până în 1993. De la extinderea din 1994, bugetul ca şi cotă a PIB a
rămas destul de stabil la aproximativ 1 la sută.
Până în 1965, bugetul, aşa mic cum era, era cheltuit mai mult în administraţie
(era perioada când toate instituţiile europene au fost înfiinţate iar uniunile
vamale implementate). Cheltuielile PAC au început în 1965 şi în curând au
dominat bugetul. Timp de aproape un deceniu, cheltuielile din sectorul
fermier reprezentau în mod regulat 80 la sută sau mai mult din cheltuielile
totale; In 1972, au ajuns la 92 la sută din buget!

Grafic nr. 1: Evoluţia cheltuielilor de la bugetul UE (1958-2006)

1.0

0.8
% of Budget

0.6

Administration
0.4
External
O ther Internal
0.2 Cohesion
CAP

0.0
1958

1961

1964

1967

1970

1973

1976

1979

1982

1985

1988

1991

1994

1997

2000

2003

2006

De la data primei extinderi, 1973, cheltuielile de coeziune au început să

crească în importanţă, împingând în jos partea pentru agricultură. Întradevăr,
suma părţilor acestor două mari subiecte a rămas remarcabil de constantă,
variind între 80 şi 85 la sută din buget. In adevăratul sens al cuvântului, ne
putem gândi la cheltuielile de coeziune ca fiind cele care nu au permis
intrarea cheltuielilor PAC de-a lungul ultimelor trei decenii.
Pe departe cel mai important beneficiu al statutului de membru la UE este
integrarea economică. Prin comparaţie, transferurile financiare implicate în
cheltuielile UE sunt minore. Amintiţi-vă că întregul buget este de doar 1 la

503
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

sută din PIB-ul UE şi contribuţiile nete (plăţi către UE minus plăţi dinspre
UE) sunt niciodată mai mari de 0,1 la sută. Este interesant de văzut care
membrii primesc cele mai mari părţi din cheltuielile UE. După cum arată
eşecul public al UE de a ajunge la un acord cu privire la următorul buget pe
termen lung în iunie 2005, banii contează.
Suma cheltuielilor UE variază destul de mult între membrii, atât în ceea ce
priveşte suma totală cât şi natura sa. In 2003, Spania era recipientul numărul
unu, cu Franţa imediat după. Majoritatea facturilor franceze provenea de la
PAC, în timp ce cheltuielile de coeziune erau cea mai importantă sursă pentru
Spania.
Anul 2006, ultimul an din perioada financiară precedentă, a cunoscut o
creştere cu 70% a cheltuielilor destinate competitivităţii pentru creştere
economică şi ocuparea forţei de muncă.

Grafic nr. 2: Structura cheltuielilor de la bugetul UE (1988-2013)

În 2006, în special, finanţarea destinată direct competitivităţii a crescut cu

19% faţă de anul 2005. Din suma de 106,6 miliarde EUR, executată în 2006,
s-au cheltuit peste 37% pentru promovarea coeziunii şi competitivităţii pentru
creştere economică şi ocuparea forţei de muncă în toate statele membre ale
UE. Un procent de 35% a fost destinat ajutoarelor directe şi cheltuielilor de
piaţă, 12% dezvoltării rurale, pescuitului şi mediului, iar 5% consolidării

504
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

statutului de actor global al UE. O sumă reprezentând 91% din cheltuielile

UE, adică peste 97,4 miliarde EUR, a fost cheltuită în statele membre UE-25.
Cele mai mari cinci state membre au beneficiat de 57,8 miliarde EUR, ceea ce
reprezintă aproape 60% din cheltuielile totale în UE-25. Beneficiarii cei mai
importanţi au fost statele membre cu cel mai mare număr de locuitori: Franţa
(13,5 miliarde EUR), înaintea Spaniei (12,9 miliarde EUR), Germaniei (12,2
miliarde EUR), Italiei (10,9 miliarde EUR) şi Regatului Unit (8,3 miliarde
EUR, în afara corecţiei în favoarea Regatului Unit în valoare de 5,2 miliarde
EUR în 2006).
Pe departe cel mai mare destinatar pe cap de locuitor este Luxemburg (2359
euro pe persoană) ceea ce este mult, dar deoarece veniturile sunt mari în
Grand Duchy – aproape de două ori media UE de aproape 50 000 de euro pe
an în 2003 – aceste cheltuieli UE nu au un impact deosebit după cum ar putea
crede unii. Irlandezii sunt de asemenea recipienţi importanţi pe cap de
locuitor – aproape 700 de euro pe persoană – dar chiar şi această cifră
reprezintă doar o treime din norocul celor din Luxemburg. Media UE este de
216 euro pe persoană, ceea ce înseamnă că Finlanda, Franţa, Spania,
Danemarca, Portugalia, Belgia, Grecia, Irlanda şi Luxemburg sunt recipienţi
deasupra mediei.
Deoarece cifrele pe cap de locuitor pentru Luxemburg sunt atât de mari (iar
Luxemburg este cel mai bogat membru de departe), un acord politic al
Consiliului European a cerut Comisiei Europene să calculeze facturile
excluzând cheltuielile administrative, cifre numite „cheltuieli operaţionale
alocate”.
De ce state bogate ca Luxemburg, Belgia, Danemarca, Finlanda şi Franţa sunt
recipienţi peste medie a cheltuielilor UE? Răspunsul stă în natura procesului
UE de luare a deciziilor.
Partea acordată noilor state membre - UE-10 - s-a dublat practic în raport cu
anul aderării (2004) şi a crescut cu 2,4 miliarde EUR, ajungând la o valoare
de 11,5 miliarde EUR sau aproape 12% din totalul cheltuielilor în UE-25.
Principalii beneficiari au fost: Polonia (5,3 miliarde EUR, cu 1,3 miliarde
EUR mai mult faţă de anul precedent), Ungaria (1,8 miliarde EUR, cu 0,5

505
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

miliarde mai mult) şi Republica Cehă (1,3 miliarde EUR, cu 0,3 miliarde mai
mult). În plus, o sumă de aproape 1,1 miliarde EUR a fost acordată României
şi Bulgariei cu titlu de plăţi pentru preaderare.
Spania beneficiază în continuare de cea mai mare parte din fondurile destinate
acţiunilor structurale (5,8 miliarde EUR, adică 17,8% din totalul UE), urmată
de Italia (14,0%), Germania (13,6%), Grecia (11,1%) şi Regatul Unit (9,3%).
Ca şi în anii precedenţi, Franţa a fost cel mai mare beneficiar în domeniul
agriculturii (10,1 miliarde EUR, adică 20,3% din totalul UE), înaintea Spaniei
şi Germaniei (13,4% şi respectiv 13,2%), Italiei (11,0%) şi Regatului Unit
(8,7%).

Grafic nr. 3: Structura cheltuielilor de la Bugetul UE în 2009

Rezumând perioada 2000-2006, este de precizat că cea mai mare creştere a

cheltuielilor UE a fost înregistrată în domeniul libertăţii, securităţii, justiţiei şi
cetăţeniei (+78%) şi al competitivităţii pentru creştere economică şi ocuparea
forţei de muncă (+68%). Această tendinţă va fi accentuată şi mai mult în
perioada 2007-2013.
În ultimii şapte ani, Spania a fost cel mai important beneficiar al finanţării UE
(99,5 miliarde EUR pentru întreaga perioadă), urmată de Franţa (89,6

506
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

miliarde EUR), Germania (79,1 miliarde EUR), Italia (70,2 miliarde EUR) şi
Regatul Unit (50,2 miliarde EUR, în afara corecţiei în favoarea Regatului
Unit, a cărei valoare totală a fost de 36,6 miliarde EUR pentru întreaga
perioadă).
Dintre statele UE-10, în perioada 2004-2006 care corespunde apartenenţei lor
la UE, Polonia a fost cel mai important beneficiar (12,1 miliarde EUR),
înaintea Ungariei (3,9 miliarde EUR), Republicii Cehe (3,2 miliarde EUR),
Lituaniei (2,0 miliarde EUR) şi Slovaciei (1,7 miliarde EUR).

Dacă aţi înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci vă

rugăm să răspundeţi la următoarea întrebare:
Cum au evoluat în timp priorităţile de cheltuieli ale
UE? Exemplificaţi.
Dacă consideraţi că aţi răspuns corect, verificaţi-vă în
paragrafele de mai sus. Dacă nu, atunci vă rugăm să reveniţi
asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le
aprofunda.

9.3. VENITURILE LA BUGETUL UE

Bugetul UE trebuie, prin lege, să fie echilibrat în fiecare an. Toate cheltuielile
discutate mai sus trebuie finanţate în fiecare an prin venituri colectate de la
membrii UE sau rămase din anul anterior. Până în 1970, bugetul EEC a fost
finanţat prin contribuţii anuale ale membrilor. O pereche de tratate în anii 70
şi o mână de decizii hotărâtoare ale Consiliului European au stabilit sistemul
pe care îl avem astăzi în care există patru surse principale de venit. Potrivit
tratatelor europene, Uniunea este îndreptăţită legal la aceste venituri,
cunoscute sub numele de „resurse proprii” în jargonul UE.
Există patru tipuri principale de resurse proprii. Două din cele
patru au fost folosite timp îndelungat şi, într-adevăr, în anii de
început ai Uniunii erau suficiente pentru a finanţa toate plăţile.
Aceste „resurse tradiţionale proprii” sunt:

507
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

∗ Venituri tarifare provenind de la Tariful Extern Comun. Deşi schimbul în

cadrul UE este scutit de tarife, tarifele sunt impuse pe importurile din statele
nemembre. Aceşti bani ajung în UE mai degrabă decât la oricare alt membru.
∗ Perceperea de impozite în agricultură. Acestea sunt tarife aplicate
produselor agricole care sunt importate din statele nemembre. Conceptual
vorbind, acestea sunt la fel ca şi categoriile precedente (sunt ambele taxe pe
import de la ţările din lumea a treia). Dar sunt privite ca fiind diferite
deoarece impozitele nu sunt parte din Tariful Extern Comun. Din punct de
vedere istoric, nivelul acestor tarife a fluctuat mult în concordanţă cu
condiţiile de pe piaţă (erau parte a mecanismului de menţinere a preţurilor
PAC).

Grafic nr. 4: Sursele principale de venituri la bugetul UE (2000-2007)

Importanţa acestor două tipuri de venituri a scăzut de-a lungul anilor până în
punctul în care nu au mai fost atât de importante (împreună ele reprezintă
doar o şeptime din nevoile de venit). Această importanţă redusă se datorează
felului în care nivelul Tarifului Extern Comun a fost micşorat în mod constant
în timpul întrunirilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) (ex.
Uruguay 1986-94). Mai mult, extinderea UE şi semnarea acordurilor de
schimb liber cu statele nemembre înseamnă că o fracţiune importantă din

508
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

importurile UE din statele nemembre sunt scutite de taxă. Nivelul impozitelor

din agricultură a fost redus în contextul reformei PAC.
Cel de-al treilea şi cel de-al patrulea tip de „resurse proprii” furnizează
majoritatea banilor. Acestea sunt:
∗ Resursa TVA. Cum se întâmplă deseori când vine vorba de probleme legate
de taxe, realitatea este destul de complexă, dar este cel mai bine reprezentată
ca 1 la sută taxa pe valoare adăugată. Importanţa acestei resurse s-a micşorat
şi se prevede să continue să scadă în importanţă.
∗ Bazată pe PIB. Acest venit este o taxă bazată pe PIB-ul membrilor UE. Este
folosită pentru a contracara orice scădere în venit a UE şi astfel se asigură că
UE nu este în deficit.
Alte surse de venit au fost relativ neimportante din 1977. Aici sunt incluse
elemente ca taxele plătite de angajaţii instituţiilor europene (ei nu plătesc taxe
naţionale), amenzi şi surplusuri din anii anteriori. Până când tratatele legate
de buget din anii 70 au intrat în vigoare, venitul din „diverse” includea
contribuţii directe ale membrilor care erau surse cruciale de finanţare în anii
precedenţi.
Pietre de hotar în procedura de buget al UE au fost următoarele:1
1958-70. Bugetul UE a fost finanţat prin contribuţii de la membri.
Aprilie 1970. Consiliul European de la Luxemburg. Este introdus sistemul
„propriilor resurse”. Acestea includeau taxele vamale, impozitele
percepute pe agricultură (i.e. tarifele variabile) şi o parte din veniturile
TVA colectate de membrii UE. Tratatul din iulie 1975 a revizuit şi
reaplicat sistemul, stabilind Curtea Europeană a Auditorilor cu scopul de a
supraveghea bugetul oferind Parlamentului European dreptul formal de a
respinge bugetele anuale.
1975-87. Această perioadă a fost marcată de discuţii aprinse privind
contribuţiile la buget şi cheltuielile PAC mereu crescânde. Margaret
Thatcher în special s-a plâns în mod repetat de poziţia Marii Britanii ca
fiind cel mai mare contribuabil net.

1
The Community Budget: The Facts in Figures, Comisia Europeană, 2000. De asemenea,
vezi Financing the EU: Commission Report on the Operation of the Own Resources System,
1998, mai laes Anexa 1, ambele de pe http://europa.eu.int/budget/

509
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

1984. Consiliul European de la Fonatainebleau. Sursa de venit bazat pe

TVA a fost mărită iar Marii Britanii i-a fost acordat faimosul „rabat”.
1988. Pachetul Delors I. Această reformă a stabilit baza venitului curent şi
sistemul de cheltuieli. A introdus a patra „resursă proprie” bazată pe
PNB-ul statelor membre, a stabilit un plafon total pe venitul UE ca un
procentaj al PNB-ului UE şi a început să reducă rolul venitului bazat pe
TVA. Pachetul, hotărât la Consiliul European de la Bruxelles din iunie, a
stabilit, de asemenea, procesul de bugetare multianuală a UE prin care o
Perspectivă Financiară stabileşte evoluţia cheltuielilor UE pe categorii
mari. Perspectiva financiară adoptată a determinat o reorientare majoră a
cheltuielilor UE de la cheltuielile PAC la cheltuielile de coeziune;
creşterea cheltuielilor de coeziune şi a cheltuielilor PAC a fost acoperită.

Grafic nr. 5: Evoluţia veniturilor la bugetul UE (1971-2001)

100%

GNP
80% VAT
Miscellaneous
Share of total revenue

Customs Duties
60% Agricultural Duties

40%

20%

0%
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001

Source: “The Community Budget: The facts in figures” European Commission, 2000. Downloadable from
http://eurpoa.eu.int/budget/

1992. Pachetul Delors II. Acordul de la Edinburgh din decembrie 1992 a

mărit uşor plafonul de venit la 1,27 la sută şi a redus şi mai mult rolul
venitului bazat pe TVA. A adoptat, de asemenea, o nouă Perspectivă

510
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

Financiară pentru 1993-99 care a amplificat schimbarea priorităţilor de

cheltuieli ale UE de la PAC la coeziune.
1999. Pachetul din Agenda pe 2000. Consiliul European de la Berlin a
adoptat Perspectiva Financiară pe 2000-06. Nu au existat schimbări
majore cu privire la partea de venit iar singura schimbare majoră privind
partea de venit a fost crearea unei noi categorii, „cheltuieli de pre-
aderare”, menită să finanţeze programe în statele din centrul şi estul
Europei şi să furnizeze o rezervă pentru a acoperi costurile implicate de
orice extindere din această perioadă.

Grafic nr. 6: Structura veniturilor la bugetul UE (1988-2013)

Grafic 7: Sursele pentru formarea bugetului UE în anul 2009

511
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

În perioada 1971- 2001, se poate observa o tendinţă de scădere a veniturilor

provenite din tarifele aplicate produselor agricole care sunt importate din
statele nemembre de la peste 30% în anii ’70 la între 20%- 10% în anii ’80,
sub 5% în anii ’90. Venituri tarifare provenind de la Tariful Extern Comun au
înregistrat o tendinţă spectaculoasă de creştere în anii ’70 de la aproximativ
20% la aproximativ 50% în 1977, urmată de o scădere continuă. În 2013, cele
două categorii de taxe - vamale şi agricole - vor cumula aproximativ 15%,
faţă de 30% cât cumulau în 1988.
De asemenea, importanţa resursei TVA s-a micşorat şi se prevede să
continue să scadă în importanţă. În 2013 va reprezenta puţin peste 10% faţă
de aproximativ 60% în 1988.

Tabel nr. 1: Bugetul UE funcţie de sursele care contribuie la formarea lui în

anul 2009 şi 2010

512
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

În schimb, creşte tot mai mult ca importanţă în alimentarea

bugetului UE, contribuţia bazată pe PNB-ul statelor membre,
care va reprezenta în 2013 peste 70% faţă de 10% în 1988.
Cu privire la partea de contribuţie, finanţările UE se ridică la practic 1 % din
PNB-ul fiecărui membru. Unii observatori consideră acest lucru o anomalie
pentru că în majoritatea statelor, mai ales în Europa, impozitarea este
progresivă, rata impozitului pe care un individ o plăteşte creşte odată cu
nivelul lui de venit.
Rata precisă a contribuţiei variază de la an la an în fiecare Stat Membru
datorită complexităţilor sistemului. Cea mai mare cifră în 1999 a fost de
0,99% (pentru Grecia şi Irlanda). Cea mai mică cifră a fost cea a Marii
Britanii de 0,61 %, datorită rabatului Marii Britanii.

Dacă aţi înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci vă

rugăm să răspundeţi la următoarea întrebare:
De unde provin veniturile UE şi cum au evoluat în
timp sursele pentru formarea bugetului UE?
Exemplificaţi.
Dacă consideraţi că aţi răspuns corect, verificaţi-vă în
paragrafele de mai sus. Dacă nu, atunci vă rugăm să reveniţi
asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le
aprofunda.

513
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

Subiecte pentru autoevaluare:

Întrebări de autoevaluare:

1. Definiţi bugetul UE.

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
2. La ce sumă se ridică la ora actuală cheltuielile totale ale UE şi care
este structura acestor cheltuieli? Ilustraţi cu cifre şi cu exemple.
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................

514
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
3. Care sunt principalele surse de venit ale bugetului UE? Cum au
evoluat acestea în timp?
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
4. Contribuţia la buget pe Stat Membru este egală? Dar contribuţia netă?
Ilustraţi cu cifre şi exemple.
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................

515
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................

Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă

răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în
acest Modul.
Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi,
căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu
siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi
de asemenea, să vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le
clarifica în cadrul Activităţii tutoriale (AT).
Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!!
Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti
corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru
acest Modul.

Teste grilă pentru autoevaluare:

1. Care din afirmaţiile de mai jos despre bugetul UE sunt corecte:
a. reprezintă suma bugetelor statelor membre;
b. trebuie să fie echilibrat în fiecare an;
c. toate cheltuielile trebuie finanţate în fiecare an prin venituri
colectate de la membrii UE sau rămase din anul anterior.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

2. Care din afirmaţiile de mai jos despre bugetul UE sunt corecte:

a. se alimentează, în principal, din contribuţia statelor membre – 1%
din PNB
b. ca valoare totală se situează în jurul a 100 de miliarde de euro;
c. reprezintă 240 de euro pe cetăţean european (lucru valabil valabil
pentru anul 2005), respectiv 255 de euro (estimat pentru 2007-
2013).
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

3. UE cheltuie aproximativ 80% din bugetul său pe:

a. Politici interne: agricultură şi politică regională, concurenţa,
afacerile economice şi financiare, educaţia şi cultura, ocuparea
forţei de muncă şi afacerile sociale, energia şi transportul,

516
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

întreprinderile, mediul, pescuitul, sănătatea şi protecţia

consumatorilor, societatea informaţională, piaţa internă, justiţia şi
afacerile interne, cercetarea, impozitarea şi uniunea vamală,
asistenţa pentru dezvoltare, politica comercială externă;
b. agricultură şi politică regională;
c. politici interne, „altele” decât agricultură şi politica regională,
acţiuni externe, administraţie, ajutor de pre-aderare.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

4. În anul 2009, cheltuielile cu agricultura au reprezintă:

a. 7% din bugetul UE,
b. 31% din bugetul UE,
c. 45% din bugetul UE.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

5. În anul 2009, cheltuielile de coeziune, pentru sprijinirea zonelor sărace

reprezintă:
a. 7% din bugetul UE,
b. 31% din bugetul UE,
c. 45% din bugetul UE.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

6. În anul 2009, ajutorul de pre-aderare a reprezintă:

a. 3% din bugetul UE,
b. 31% din bugetul UE,
c. 45% din bugetul UE.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

7. În anul 2009, cheltuielile cu celelalte politici interne, altele decât

agricultura şi politica de coeziune, reprezintă:
a. 1% din bugetul UE,
b. 31% din bugetul UE,
c. 45% din bugetul UE.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

8. În anul 2009, ponderea cheltuielilor cu administraţia UE reprezintă:

a. 6% din bugetul UE,
b. 31% din bugetul UE,
c. 45% din bugetul UE.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

9. Nivelul cheltuielilor UE şi ponderea acestora ca şi cotă în PIB-ul statelor

membre s-au modificat de-a lungul timpului după cum urmează:
a. Cheltuiele UE au fost neglijabile până la sfârşitul anilor ‘60,
crescând la mai puţin de 1 euro pe cetăţean european;
b. De la începutul anilor 70 şi până la începutul anilor 90, bugetul a
crescut constant, pornind de la aproximativ 0,8 % şi crescând la
1,2 % până în 1993;

517
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

c. De la extinderea din 1994, bugetul ca şi cotă a PIB a rămas destul

de stabil la aproximativ 2 %.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

10. Priorităţile de cheltuieli ale UE şi nivelul acestora s-au modificat de-a

lungul timpului după cum urmează:
a. până în 1965, bugetul era cheltuit mai mult în administraţie;
b. Cheltuielile pentru politica agricolă comună au început în 1965 şi
în curând au dominat bugetul, reprezentând în mod regulat 80 %
sau mai mult din cheltuielile totale; în 1972, au ajuns la 92 % din
buget;
c. de la data primei extinderi, 1973, cheltuielile de coeziune au
început să crească în importanţă, împingând în jos partea pentru
agricultură. Suma părţilor acestor două mari subiecte a rămas
remarcabil de constantă, variind între 80 şi 85 % din buget.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

Dacă aţi terminat de răspuns la testele grilă de mai sus, verificaţi-vă

răspunsurile date confruntându-le cu cele din tabelul următor:

Nr. întrebării Răspunsul corect: Nr. întrebării Răspunsul corect:

1. C 6. a
2. D 7. a
3. a 8. a
4. b 9. b
5. c 10. D

Subiecte pentru evaluare şi control

Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor

Realizaţi o lucrare de 5-7 pagini format A4 (marginile de 1,5 cm.),
tehnoredactat la computer în Word (MS Office), cu caractere TNR 12, la 1
rând, cu privire la unul dintre subiectele enumerate mai jos, ţinând cont de
noţiunile teoretice introduse în acest Modul. Lucrarea astfel realizată se va

518
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

posta pe pagina web a disciplinei, la butonul creat în acest scop în secţiunea

specifică, aferentă Săptămânii 9.
1. Familiarizaţi-vă cu Bugetul UE vizitând paginile web:
http://www.europarl.europa.eu/news/public/focus_page/034-
31028-161-06-24-905-20080605FCS31027-09-06-2008-
2008/default_ro.htm şi
http://ec.europa.eu/budget/reform/issues/article_5957_ro.htm.
Coroborând aceste informaţii cu cele prezentate în acest Modul,
analizaţi comparativ cum au evoluat de-a lungul timpului
principalele priorităţi legate de cheltuieli şi de venituri la nivelul
bugetului UE..

Termen: sfârşitul săptămânii 9.

Întrebări de evaluare
1. Care sunt principiile bugetare după care se ghidează bugetul UE?
2. Cât la sută din cheltuielile de la bugetul UE revine fiecărui stat
membru? Ilustraţi cu cifre şi cu exemple.
3. Prezentaţi cum au evoluat în timp priorităţile de cheltuieli ale UE.
Ilustraţi cu cifre şi cu exemple.

Teste grilă
1. Procedura de stabilire a bugetului anual (după cum este stabilită în tratate),
constă în:
a. Consiliul pregăteşte un proiect preliminar al bugetului;
proiectul Consiliului este prezentat Comisiei pentru
amendamente şi adoptare; odată ce este votat deComisie,
bugetul este înaintat Parlamentului European care deţine o
anumită putere de a-l amenda; după două citiri în Parlament,
Parlamentul European este forul care adoptă bugetul final, iar
Preşedintele semnează;
b. Comisia pregăteşte un proiect preliminar al bugetului;
proiectul Comisiei este prezentat Parlamentului pentru
amendamente şi adoptare; odată ce este votat de Parlament,
bugetul este înaintat Consiliului European care deţine o
anumită putere de a-l amenda; după două citiri în Consiliu şi

519
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

Parlament, Consiliul European este forul care adoptă bugetul

final, iar Preşedintele semnează;
c. Comisia pregăteşte un proiect preliminar al bugetului;
proiectul Comisiei este prezentat Consiliului pentru
amendamente şi adoptare; odată ce este votat de Consiliu,
bugetul este înaintat Parlamentului European care deţine o
anumită putere de a-l amenda; după două citiri în Consiliu şi
Parlament, Parlamentul European este forul care adoptă
bugetul final, iar Preşedintele semnează.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

2. Care din afirmaţiile de mai jos în legătură cu „Perspectivele Financiare”

sunt corecte:
a. Începând cu anul 1958, bugetul UE este planificat multianual,
iar componenta de cheltuieli se regăseşte detaliată în cadrul
“perspectivelor financiare”;
b. Începând cu anul 1988, bugetul anual al UE este ghidat, în
principal, de un acord pe termen mediu privind priorităţile de
cheltuieli, numit Perspective Financiare;
c. Deoarece Perspectivele Financiare sunt adoptate de toate
instituţiile implicate în bugetare (Comisia, Parlamentul
European şi Consiliul), existenţa acestora reduce disputele
privind bugetul anual.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este: ............

3. Analizând comparativ estimarea din 2013 cu anul 1988 se pot observa, în

legătură cu cheltuielile UE, următoarele tendinţe:
a. menţinerea tendinţei de scădere a cheltuielilor pentru politica
agricolă comună şi de creştere a cheltuielilor pentru coeziune;
b.tendinţa de scădere atât a cheltuielilor pentru politica agricolă
comună, cât şi a cheltuielilor pentru coeziune;
c. scăderea la aproximativ 70% a ponderii însumate a cheltuielilor
pentru politica agricolă comună şi de coeziune, în favoarea
altor politici comune.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

4. Care din afirmaţiile de mai jos despre bugetul UE sunt corecte:

a. reprezintă suma bugetelor statelor membre;
b. trebuie să fie echilibrat în fiecare an;
c. toate cheltuielile trebuie finanţate în fiecare an prin venituri
colectate de la membrii UE sau rămase din anul anterior.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

5. Care din afirmaţiile de mai jos despre bugetul UE sunt corecte:

a. se alimentează, în principal, din contribuţia statelor membre –
1% din PNB
b. ca valoare totală se situează în jurul a 100 de miliarde de euro;

520
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

c. reprezintă 240 de euro pe cetăţean european (lucru valabil

valabil pentru anul 2005), respectiv 255 de euro (estimat
pentru 2007- 2013).
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

6. Veniturile UE provin din:

a. taxe vamale şi prelevările variabile aplicate importurilor de
produse agricole dinspre non-membri;
b. TVA;
c. un procent din suma PNB-ului statelor membre (ulterior
transformat în Venit National Brut- GNI) calculat la preţul
pieţei.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

7. Care sunt cele patru surse principale de venit, cunoscute sub numele de
„resurse proprii” în jargonul UE:
a. Venituri tarifare provenind de la Tariful Extern Comun,
perceperea de impozite în agricultură, resursa TVA, diverse;
b. Venituri tarifare provenind de la Tariful Extern Comun,
resursa TVA, contribuţia bazată pe PNB, diverse;
c. Venituri tarifare provenind de la Tariful Extern Comun,
perceperea de impozite în agricultură, resursa TVA,
contribuţia bazată pe PNB.

8. În categoria de surse de venit ale UE etichetate ca diverse intră:

a. Taxele plătite de angajaţii instituţiilor europene;
b. Taxele plătite de angajaţii instituţiilor europene, amenzi şi
surplusuri din anii anteriori;
c. Amenzi şi surplusuri din anii anteriori.

Teme de verificare
Aveţi de realizat şi de postat ca şi document format A4 (marginile de 1,5 cm
tehnoredactat la computer în Word (MS Office), cu caractere TNR 12, la 1
rând, pe pagina web a disciplinei, la butonul specific aferent Săptămânii 9, o
temă din cele de mai jos, la alegere.
1. Pornind de la informaţiile disponibile în Anexa 1 – Investind in
viitorul nostru. Cadrul financiar al Uniunii Europene 2007-2013,
disponibilă pe pagina web a disciplinei, la Modulul 9, realizaţi o
lucrare de reacţie de maxim 5 pagini cu privire la acest material, în
care să vă exprimaţi propriile voastre opinii legate de planificarea
bugetară a UE, ţinând cont şi utilizând şi noţiunile teoretice şi termenii

521
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

de specialitate asimilaţi până în prezent la această disciplină.

Răspundeţi în materialul astfel realizat şi la următoarea întrebare:
consideraţi că se justifică motto-ul din titlul Anexei 1 pentru acest
cadru financiar, relativ la situaţia economică actuală din UE?
Comentaţi şi motivaţi răspunsul.
2. Răspundeţi la întrebarea "Ce este bugetul comunitar?", pornind de la
Anexa 4 - Ce este bugetul comunitar?, disponibilă pe pagina web a
disciplinei, la Modulul 9, ţinând cont şi utilizând şi noţiunile teoretice
şi termenii de specialitate asimilaţi până în prezent la această
disciplină. (5 pagini)
3. Prezentaţi principalele direcţii de cheltuire a bugetului UE pentru anul
2010, pornind de la Anexa 2a - Bugetul UE pentru anul 2010, Anexa
2b - Bugetul general al UE pentru exerciţiul financiar 2010 şi
respectiv, Anexa 3 - Cheltuielile UE-demontarea unui mit,
disponibile pe pagina web a disciplinei, la Modulul 9, ţinând cont şi
utilizând şi noţiunile teoretice şi termenii de specialitate asimilaţi până
în prezent la această disciplină. (5 pagini)

Termen pentru postare: sfârşitul săptămânii 9.

Rezumatul acestui Modul:

Bugetul UE nu reprezintă suma bugetelor statelor membre, ci un

instrument de sine stătător.
Principiile bugetare:
Principiul unităţii
Principiul universalităţii - care se bazează pe două reguli:

regula nerepartizării (non-asignement),

şi principiul bugetului în ansamblu (gross budget principle), Principiul
anualităţii - care prevede că operaţiile bugetare sunt stabilite pe un singur
an.
Principiul echilibrului
Specificarea cheltuielilor
Finanţarea prin resursele proprii ale Comunităţii
Cheltuielile UE
UE cheltuie bani pe:
∗ agricultură - necesită până la jumătate din buget (47 la sută în 2005)
∗ regiuni sărace- o treime (31 la sută, dar aici s-ar adăuga cifra de compensare
plus mult din ajutorul de pre-aderare). Restul este împărţit între multe alte
lucruri.
∗ diverse-în patru domenii:

522
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

- alte politici interne (7 la sută din buget) - cheltuieli pe cercetare şi

dezvoltare (R& D), pe transport trans-european, energie şi reţele de
telecomunicaţii, pe educaţie şi mobilitatea studenţilor, mediu, cultură,
informaţie şi comunicare etc.
- acţiuni externe (5 la sută din buget) - ajutoare umanitare, ajutoare
alimentare şi dezvoltare asistată în ţările nemembre din lume.
- administraţie (6 la sută din buget) - costul conducerii Comisiei
Europene, Curţii Europene de Justiţie şi al altor instituţii europene.
- ajutorul de pre-aderare (3 la sută din buget) - modernizarea
agriculturii, structurile de transport şi mediu şi îmbunătăţirea
administraţiilor guvernamentale din statele pe cale să devină membre
UE.
Veniturile la bugetul UE
Uniunea este îndreptăţită legal la aceste venituri, cunoscute sub numele de
„resurse proprii” în jargonul UE. Există patru tipuri principale de resurse
proprii.
- Resurse proprii tradiţionale;
- Resursa TVA;
- Bazată pe PIB.
În 2013, cele două categorii de taxe - vamale şi agricole - vor cumula
aproximativ 15%, faţă de 30% cât cumulau în 1988.
De asemenea, importanţa resursei TVA s-a micşorat şi se prevede să
continue să scadă în importanţă. În 2013 va reprezenta puţin peste 10% faţă
de aproximativ 60% în 1988.
În schimb, creşte tot mai mult ca importanţă în alimentarea bugetului UE,
contribuţia bazată pe PNB-ul statelor membre, care va reprezenta în 2013
peste 70% faţă de 10% în 1988.

Bibliografie obligatorie
1. Dodescu, Anca; Giurgiu, Adriana, Economia integrării europene, Editura
Universităţii din Oradea, Oradea, 2008 – a se citi Capitolul 4 (carte
disponibilă pe pagina web a disciplinei).

Bibliografie disponibilă on-line

1. Dodescu, Anca; Giurgiu, Adriana, Economie europeană, suport de curs
postat pe platforma virtuală http://distance.iduoradea.ro – Modulul 9
2. Pagina web a UE –
http://ec.europa.eu/budget/budget_detail/index_en.htm

523
M o d u lu l 9 – E co no m ie E uro p ea nă

524