Sunteți pe pagina 1din 1

Cele opt etape care conduc la învăţarea practicării Interviului Motivaţional (IM)

1. Înţelegerea spiritului IM

A avea deschidere faţă de un mod de a gândi şi a lucra care este mai mult colaborativ decât
prescriptiv, care ţine cont de autonomia şi de individualitatea beneficiarului şi care apelează la
capacitatea evocatorie şi nu de impunere. Aceasta implică cel putin dorinţa de a renunţa la un rol
autoritar şi de a explora mai degrabă capacitatea decât incapacitatea beneficiarului, având un interes
deschis faţă de experienta şi percepţible sale.

2. Existenţa de calităţi de consiliere focalizată pe beneficiar

A avea calităţi în oferirea unei consilieri focalizate pe beneficiar prin care să se poată oferi o
atmosferă de lucru suportivă şi facilitantă în cadrul căreia beneficiarul să-şi poată explora în siguranţă
experienţa şi ambivalenţa. Aceasta implică practicarea cu uşurinţa a tehnicii întrebărilor deschise, a
sumarizării şi a formulării de afirmaţii precum şi, în mod special, caliatea de a fi empatic în sensul
descries de către Carl Rogers.

3. Recunoaşterea schimbării prin verbalizare şi a rezistenţelor

A avea capacitatea de a identifica la un beneficiar schimbarea prin verbalizare şi limbajul de angajare


care semnalează deplasarea către o schimbare comportamentală precum şi recunoaşterea
rezistenţelor. Schimbarea prin verbalizare include dorinţă, capacitate, motive şi nevoi de schimbare
care favorizează creşterea implicării.

4. Determinarea şi întărirea verbalizării pentru schimbare

A avea competenţa de a provoca şi de a întări verbalizarea pentru schimbare precum şi a determinării


beneficiarului de a se angaja în process. Este implicată abilitatea consilierului de a folosi într-o
abordare focalizată pe beneficiar tehnici focalizate strategic pe modificarea verbalizării şi auto-
determinare.

5. Rularea rezistenţei

A demonstra abilitatea de a răspunde rezistenţei beneficiarului reflectând-o şi respectând-o fără însă


a o întări. Esenţa este de o parcurge (rula) şi de a nu opune rezistenţă.

6. Dezvoltarea unui plan de schimbare

Reprezintă abilitatea de a recunoaşte momentul în care beneficiarul este pregătit şi de a negocia un


plan de schimbare specific care îi este acceptabil şi potrivit. Aceasta implică atât planificare cât şi
capacitate de negociere.

7. Consolidarea auto-motivaţiei

A avea abilitatea de a determina o crestere a auto-motivării beneficiarului pentru schimbare şi faţă de


diferite intenţii de implementare.

8. Tranziţia şi integrarea

A avea capacitatea de a integra IM cu alte tehnici de intervenţie şi a putea efectua o tranziţie flexibilă
între IM ţi alte tehnici.
William R. Miller & Theresa B. Moyers

S-ar putea să vă placă și