Motivația este un factor noncognitiv.

Aceasta
reprezintă ansamblul factorilor care declanșează
activitatea individului, o orientează către anumite
scopuri și o susține energetic. Atunci când copilul învață
din pasiune, din plăcere, spunem că este orientat de o
motivație intrinsecă. Când își însușește cunoștințe doar
pentru că i se oferă o recompensă( I SE VA CUMPĂRA O
BICICLETĂ ), atunci vorbim de o motivație extrinsecă.

Creativitatea, ca factor noncognitiv, a fost abordată

ca proces, ca produs potenţial şi ca dimensiune
structurală a personalităţii. Problema este descoperirea
timpurie a acestui potenţial şi a specificului său, pentru
a fi transformat în trăsătura de personalitate.
Creativitatea preşcolarului este expresivă care se
manifestă în pantomimica, desen joc,şi una procesuală
manifestată în repovestire, poveste creată. Centrarea
procesului de învăţământ pe învăţarea creativă
dezvoltă potenţialul creativ şi-l poate transforma în
timp în creativitate inventivă. Verbalizarea
permanentă a acţiunilor, antrenarea copilului în dialog
şi încurajarea copilului de a formula întrebări este un
factor important. Cadrul propice de manifestare şi de
stimulare a potenţialului creativ este jocul. Copilul
activ depune eforturi de reflecţie personală,
efectuează acţiuni mintale şi practice de căutare,
redescoperă noi adevăruri, cunoştinţe. Metoda
„Explozia stelară stimulează copiii să formuleze
întrebări. Se stabileşte tema şi se pun întrebări: Ce?,
Cine?, Unde?, De ce?, Când?
Alte metode care stimulează creativitatea: „Predarea
învăţarea reciprocă”, „Tehnica Lotus”, „Schimbă
perechea”, „Brainstormingul”, „Pălăriile gânditoare” .