1 Conceptul de comunicare este definit ca proces de

transmitere a informațiilor, ideilor, emoțiilor sau priceperilor

prin utilizarea simbolurilor( cuvinte, figuri, diagrame,
imagini). Acesteia îi putem atribui accepțiunea de
interacțiune semiotică.
2. Competența reunește dimensiunile de personalitate
obținute după un proces de formare.
3. Competența profesională presupune un nivel înalt de
cunoștințe profesionale de specialitate, perfecțiune în diverse
sfere ale activității profesionale, înțelegere profundă a
problemelor stringente ale profesiei, capacitatea de a rezolva
probleme și sarcini profesionale.
4. Dezvoltare profesională- stagiile de formare continuă
asigură dezvoltarea profesională a personalului didactic
( PROMOVAREA EXAMENELOR DE OBȚINERE
A GRADELOR DIDACTICE, PARTICIPAREA LA
CURSURI, ACTIVITĂȚI ÎN CADRUL CERCURILOR
PEDAGOGICE ,ETC. ).
5. Competența lingvistică- capacitatea de a comunica în scris
și verbal, de a înțelege și de a-i determina pe alții să înțeleagă
diferite mesaje în situații variate, capacitatea de a iniția și
susține conversații pe subiecte diverse, familiare, capacitatea
de a citi și înțelege texte scrise, literare, nonliterare,etc.
6 Școala semiotică abordează comunicarea ca producere și
schimb de înțelesuri , semnificații. Ea este preocupată de
modul în care mesajele interacționează cu oamenii pentru a
produce înțelesuri. Folosește termeni cum este cel de
semnificație și nu consideră neînțelegerea ca semn evident al
eșecului în comunicare, această neînțelegere poate să apară ca
rezultat al diferențelor culturale dintre emițător și receptor.
7. Competențe generale – se definesc pe obiect de
studiu și se formează pe durata învățământului
preuniversitar . Ele au un grad ridicat de generalitate și
complexitate și au rolul de a orienta demersul didactic către
achizițiile finale ale elevului.