SCENETA ”TRIBUNALUL MINORILOR-ȘCOALA FĂRĂ VIOLENȚĂ”

POLITISTUL: Toată lumea în picioare, intră judecătorul.

JUDECĂTORUL: (bătând cu ciocanul în masă) Declar deschisă ședința tribunalului minorilor ”Școala
fără violență!” .Pe ordinea de zi se vor discuta următoarele cazuri de delicvență juvenilă:

1. Mircea Tăutu, 12 ani, furt.

2. Pop Cornel, 13 ani, agresiune fizică.
3. Suiugan Aurelia, 12 ani, reclamație.
4. Prof. Damian Ioana – acuzație.
Să intre primul caz. ( bate cu ciocanul în masă)

CAZUL I.

AVOCAT: Prezentăm în instanță cazul elevului Mircea Tăutu, în vârstă de 12 ani, acuzat de furt.
Împreună cu un prieten de-al său, mai mare cu doi ani, au furat din magazinul alimentar Perla,
alimente și dulciuri cauzând un prejudiciu de 20 de lei.

Judecător : Recunoști că ai furat?

Copil : Da, sunt vinovat.

J: Ce te-a împins să faci asta?

C: Mi-a fost foame, eu nu am niciodată pachet cu mâncare ca și ceilalți colegi ai mei și prietenul meu
dintr-a VIII-a mi-a spus că mă ajută el și am mers împreună la magazin. Eu am crezut că el are bani să
plătească însă el mi-a spus să fugim cu mâncarea din magazin fără să plătim. Am fost prinși repede și
astfel am ajuns aici.

J: De ce nu ai spus situația în care te afli colegilor sau dirigintei tale?

C: Mi-a fost teama că vor râde de mine. Eu mai am acasă trei surori, tata ne-a părăsit și de multe ori vin
flămând la școală.

J: Uite cum stă treaba. Ceea ce ai făcut nu este nici frumos, nici corect. Vei primi o mustrare dar
trebuie să plătești și produsele furate .

C: Cum să fac asta? Mama nu are bani.

J: Din fericire pentru tine, ai colegi care te înțeleg și te susțin. Am aici o petiție semnată de colegii tăi
de clasă și de d-na dirigintă, care au aflat de situația ta și m-au rugat să-ți transmit că te iubesc și vor să
te ajute să ieși cu bine din această situație. Sper să-ți fie învățătură de minte și să vezi care îți sunt
adevărații prieteni.

C: Îmi pare sincer rău și mulțumesc!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
CAZUL II.

J: (bate cu ciocanul) Cazul este închis. Următorul caz.

A: Prezentăm în instanță cazul elevului Pop Cornel, în vârstă de 13 ani, acuzat de agresiune fizică
asupra altor colegi. Acesta a fost violent în repetate rânduri față de colegii săi de clasă și de elevii mai
mici din școală. Deoarece situația a devenit frecventă, chiar ieri agresându-l pe colegul său, Mihai
Șerban, am ajuns în fața dumneavoastră.

J: Ce ai de spus în apărarea ta?

C: ( agitat și nervos) Ce aveți cu mine? De ce doar eu sunt vinovat ? Nici măcar nu l-am lovit, doar l-am
împins un pic.

J: De ce ai făcut asta?

C: Fiindcă s-a uitat urât la mine și cred cp m-a vorbit pe la spate….și oricum nu a pățit nimic.

J: Tu cum te-ai simți dacă alți colegi te-ar agresa în fiecare zi la școală ? Dacă vei continua să te
comporți așa, într-o bună zi nimeni nu va mai vrea să fie prietenul tău.

C: Păi, nici acum nu am prea mulți. Aș vrea, dar nu știu cum să fac să schimb asta.

J: Ai putea să începi prin a-ți schimba comportamentul, fii inteligent, nu gândi cu pumnul!

C: Aș putea….

J: Pentru fapta ta, vei primi un avertisment din partea școlii, iar la următoarea abatere ți se va scădea
nota la purtare. Iar pedeapsa morală pentru fapta ta este să mergi la colegul tău și să-i ceri iertare.

C: Așa am să fac. Mulțumesc.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

J: (bate cu ciocanul) Cazul este închis. Următorul caz.

CAZUL III.

A: Prezentăm în instanță cazul Aureliei Suiugan, care a venit însoțită de părinții ei.

J: (uitându-se către părinți) Cu ce reclamație ați venit?

Părinții nu spun nimic și stau cu capul plecat.

C: (cu voce tare, încercând să atragă atenția) Eu sunt reclamantul!

J: (uimit) Tu ești reclamantul? Și mă rog, care este reclamația?

C: Am venit să-mi reclam părinții. Mama mea și tată meu se ceartă în fiecare zi, își vorbesc urât, sunt
agresivi unul cu celălalt. Îmi este teamă în fiecare zi când ajung acasă pentru că nu știu niciodată la ce
să mă aștept din partea lor. Multă vreme am crezut că se ceartă din cauza mea și am încercat să fiu cât
mai cuminte și ascultătoare. Dar nu s-au oprit. Nu înțeleg de ce nu putem fi o familie fericită. Eu îi
iubesc foarte mult pe amândoi, dar nu știu dacă și ei mă iubesc pe mine.

( în acest timp, mama începe să plângă, cu fața în mâini iar tatăl stă îngândurat)

J: Ce aveți de răspuns la aceste acuzații?

Mama: Recunosc că deseori ne certăm, vorbim urât, înjurăm și țipăm, dar nu mi-am dat seama că
Aurelia este atât de nefericită din cauza asta. Indiferent ce conflicte avem noi doi, niciodată nu am pus
la îndoială iubirea pentru ea.

J: Cum credeți că vă puteți repara greșeala?

Tata: (adresându-se Aureliei) Te rog mult să ne ierți, ne dăm seama acum cât de mult am greșit, dar
vrem să-ți spunem că te iubim și promitem, și eu și mama ta că vom fi mai înțelegători unul cu celălalt.

J: Considerăm cazul încheiat. ( bate cu ciocanul în masă). Să se prezinte ultimul caz. Să intre profesoara
Damian Ioana.

P:( intră profesoara) Bună ziua onorată instanță.

J: Ați venit singură?....De ce ați venit?

P: Domnule judecător, am venit să acuz violența, agresivitatea, bătaia, răutatea, conflictul și

amenințările din școala mea.

J: Curios, n-am mai avut un asemenea caz. Cum ați ajuns la această acuzație?

P: Am aplicat în școală la elevii de gimnaziu un chestionar legat de agresivitatea școlară, iar rezultatele
obținute m-au îngrijorat. Vă rog să-mi dați voie să prezint dovezile:

( muzică, cartoane)

P: Ce spuneți? Care este verdictul d-voastră?

J: Pentru pedepsirea acestor acuzații nu am decât o singură soluție. Rog jurații să dea verdictul. ( apar
copiii cu mesajul ”Iubirea nu naște violență!”

J: Declar ședința de azi a tribunalului închisă! ( bătaie cu ciocanul)