Maimuța este un animal mamifer din ordinul primatelor, grupă care se subîmparte în

subordinele Anthropoidea, Simiae, Haplorhini și Strepsirhini. Din punct de vedere biologic omul este

considerat un primat înrudit cu maimuța, cu care, după teoria lui Darwin, are un strămoș comun.
Maimuțele trăiesc în Asia, Africa și America de Sud, fiind cunoscute peste 150 de specii.

Maimuța a jucat în mitologia unor popoare un rol important, de exemplu în India, Egiptul

antic, Polinezia, unde era zeificată. În religia budistă, simbolul celor trei maimuțe care nu aud nu văd
și nu spun nimic, este cunoscut și în Europa. În mitologia romană sau mitologia greacă maimuța
este însoțitorul zeului focului Hephaistos/Vulcanus.
„Mizaru Iwazaru kikazaru” (care înseamnă „nu văd, nu vorbesc, nu aud”") sau „cele trei maimuțe
înțelepte” sunt venerate în folclorul japonez.
Homo sapiens este denumirea științifică pentru singura specie umană existentă. Specii dispărute
din genul Homo includ Homo erectus, existent în urmă cu aproximativ 1,8 până la 0,1 milioane de
ani în urmă, și o serie de alte specii (considerate de unii subspecii de H. sapiens sau de H.
erectus). H. sapiens idaltu (2003) a fost propusă să fie definită ca o subspecie dispărută al lui H.
sapiens.
Vârsta speciației H. sapiens din strămoșul H. erectus (sau o specie intermediară precum Homo
antecessor) se estimează că a avut loc cu aproximativ 300.000 de ani în urmă. Este cunoscut faptul
că încrucișarea arhaică a avut loc atât în Africa cât și în Eurasia, între aproximativ 100.000 și 30.000
de ani în urmă.
În anumite contexte, termenul oameni moderni din punct de vedere anatomic[1] este folosit pentru
a distinge H. sapiens ca având o anatomie compatibilă cu gama de fenotipuri văzute la omul
contemporan din varietatea de oameni arhaici dispăruți. Acest lucru este util în special pentru
perioadele și regiunile în care au coexistat oameni anatomici moderni și arhaici, de ex. în Europa
paleolitică.
este denumirea științifică pentru singura specie umană existentă. Specii dispărute din
genul Homo includ Homo erectus, existent în urmă cu aproximativ 1,8 până la 0,1 milioane de ani în
urmă, și o serie de alte specii (considerate de unii subspecii de H. sapiens sau de H. erectus). H.
sapiens idaltu (2003) a fost propusă să fie definită ca o subspecie dispărută al lui H. sapiens.
Vârsta speciației H. sapiens din strămoșul H. erectus (sau o specie intermediară precum Homo
antecessor) se estimează că a avut loc cu aproximativ 300.000 de ani în urmă. Este cunoscut faptul
că încrucișarea arhaică a avut loc atât în Africa cât și în Eurasia, între aproximativ 100.000 și 30.000
de ani în urmă.
În anumite contexte, termenul oameni moderni din punct de vedere anatomic[1] este folosit pentru
a distinge H. sapiens ca având o anatomie compatibilă cu gama de fenotipuri văzute la omul
contemporan din varietatea de oameni arhaici dispăruți. Acest lucru este util în special pentru
perioadele și regiunile în care au coexistat oameni anatomici moderni și arhaici, de ex. în Europa
paleolitică.