Sunteți pe pagina 1din 27

BIOCHIMIA CLINICĂ ÎN AFECȚIUNILE

CARDIOVASCULARE
Metabolismul chilomicronilor
Metabolismul VLDL și LDL
Metabolismul HDL

PC – fosfatidilcolina, CETP – proteina transportoare de esteri de colesterol


Ateroscleroza - etape

Acumularea de colesterol în peretele vascular şi formarea celulelor spumoase (secundar


migrării monocitelor din sânge în peretele vascular);
Iniţierea unui proces inflamator responsabil de proliferarea CMN (celulelor musculare
netede) din peretele arterial;
Acumularea de ţesut conjunctiv şi formarea unei capsule fibroase;
Formarea de microtrombi în spaţiul subendotelial;
Prezenţa unei disfuncţii endoteliale cu/fără zonă de deendotelizare;
Posibilitatea fisurării capsulei fibroase a ateromului şi declanşarea unor complicaţii
trombotice prin contactul sângelui cu materialul ieşit prin placa fibroasă;
Rolul LDLox în formarea placii de aterom
Fisura placii de aterom- formarea trombilor
Dezvoltarea placii de aterom
Factori de risc pentru bolile cardiovasculare

Modificabili:
- Hipercolesterolemia
- Hipertensiunea arterială
- Fumatul
- Diabetul zaharat
- Hiperfibrinogenemia
- Hiperhomocisteinemia
- Scăderea HDL-C
- Creşterea TG serice
- Obezitatea
Nemodificabili:
-Antecedente personale de boală cardiovasculară
- Antecedente heredocolaterale de boli cardiovasculare
- Sexul masculin
- Vârsta
Metabolismul miocardului
IMA – markeri de diagnostic

Caracteristicile markerului ideal:


- să fie specific pentru tesutul miocardic;
- valorile sale sa crească în sânge precoce după aparitia leziunii miocardice și
sa rămână crescute o perioada lunga de timp;
- sa permita urmarirea succesului reperfuziei după terapia trombolitica;
- sa detecteze reinfarctizarea;
- valorile sale sa poată fi corelate cu dimensiunile tesutului afectat;
- determinarea valorilor sale sa poată fi făcută prin metode rapide, puțin
costisitoare.
Nu exista nici un marker care sa îndeplinească toate criteriile – se folosesc
paneluri de teste.
IMA - diagnostic
Criterii de diagnostic:
- markeri biochimici (troponine);
- simptomatologie;
- modificari ECG;
- ecocardiografie.
De regulă modificările ECG preced creşterea enzimelor.
Markerii cardiaci sunt utili:
- IMA fără semne clinice („IMA silenţios”);
- ECG neconcludent:
microinfarcte disemnate;
hipertrofie miocardică preexistentă;
sechele de IM anterior.
Modificări nespecifice în IMA

Leucocitoză – o valoare maximă la 24 ore cu normalizare în 7 zile;

VSH crescut.

Creşterea glicemiei în primele zile de boală secundar hipersecreţiei


hormonilor de stres care sunt şi hiperglicemici (adrenalina, cortizolul)
Markeri biochimici în patologia miocardului

Enzymes:
CK, isoenzyme CK-MB, isoforms CK-MB2 and CK-MM3
CK-MB mass
ASAT, ALAT
LDH, isoenzyme LDH1
Non-enzymatic markers:
Troponins cTnT, cTnI
Myoglobin
H-FABP
NT-proANP, NT-proBNP
Galectin
Inflammatory markers:
hsCRP
IL6
VCAM1 (vascular cell adhesion molecule 1)
Fibrinogen
IL18
Creatin fosfokinaza
Pentru CKMB – s-au descris 2 izoforme: MB1 şi MB2.
Pentru CKMM – s-au descris 3 izoforme: MM1, MM2, MM3.
Dintre aceste izoforme, s-a demonstrat că MB2 şi MM3 sunt specifice
miocardului.

2. CKMB – masă:
- prezinta o crestere la 4 ore de la debutul IM;
- e mai sensibila decât dozarea activitatii enzimatice a CKMB,
deoarece se coreleaza mai bine cu gradul de intindere a leziunii
necrotice.
Lactat dehidrogenaza (LDH)
TGO (ASAT)

- enzima cu localizare citosolica și mitocondriala;

- în IMA valorile incep să crească la 6-10 ore, cu un maxim la 18-48 ore şi


normalizare la 3-6 zile;

- valorile cresc şi în infarctul pulmonar şi în bolile hepatice.


Mioglobina

- proteină citoplasmatică ce are rol in stocarea O2 la nivel muscular;


- nu este specifică miocardului, se găseşte și în muşchiul scheletic;
- creşte în IMA la 2- 4 ore de la debut, atinge un maxim la 6-12 ore, revine la normal în
urmatoarele 24 ore;
- ca marker al IMA, are valoare predictiv negativă – folosită pentru excluderea
diagnosticului;
Troponinele

- complex de proteine reglatorii, localizat pe filamentele de actina ale aparatului contractil


miocardic:
- Troponina C – leagă ionii de calciu;
-Troponina T – ancoreaza complexul de troponine la tropomiozina;
- Troponina I – inhiba interacțiunea dintre actina și miozina.
- muschiul cardiac prezinta izoforme specifice ale troponinelor – cTnI, cTnT;
- încep sa creasca în sânge la 4-6 ore după IMA, ating valori maxime la 12-24 de ore,
valorile rămân crescute pana la 14 zile
- determinarile seriate utile pentru urmarirea reperfuziei miocardice după initierea
tratamentului trombolitic;
- cresteri moderate pot apărea și în afectiuni de natura non-ischemica.
Diagnostic IMA

- Precoce (primele 6 ore):


Mioglobina
Izoformele CK-MB: CK-MB2

- Intre 6-24 ore:


Troponinele cardiace
CK-MB

- După 24 de ore:
Troponinele cardiace
LDH1, LDH2
H-FABP („heart – fatty acid binding protein”, proteina de legare a acizilor grași, fracția
cardiacă):
- proteinele de legare a acizilor reprezintă o familie de proteine care intervin în transportul
intracelular al acizilor graşi și sunt localizate în special în țesuturile ce metabolizează intens
acizii grași (intestin, ficat, cord)
- H-FABP se găsește în special în cardiomiocite și în cantități mici în alte țesuturi (creier,
rinichi, mușchi scheletic)
- marker de diagnostic precoce în IMA.

Glicogen fosforilaza BB (GP-BB)


- este o enzima din calea glicogenolitică;
- are trei izoenzime: MM (mușchi scheletic), LL (ficat), BB (creier și cord);
- Se activează rapid în situaţii de hipoxie, lizează glicogenul şi apoi este exportată rapid în
spaţiul extracelular, prin permeabilizarea membranei celulei miocardice secundar ischemiei
- Este considerată un bun marker de diagnostic precoce al IMA: valorile încep să crească la 2-4
ore după apariția leziunii miocardice si revin la normal în 36-72 de ore
Proteina C reactivă

Proteina de faza acuta, produsa de catre ficat sub actiunea IL6, dar si de CMN si macrofagele
din placa ateromatoasa. La subiectii nomali valoarea sa este aproape nedetectabila, dar in conditii
de IMA creste in primele 6-8 ore de la debut cu o valoare maxima la 48 de ore.
Rol în predicţia bolilor cardiovasculare: Valori crescute ale CRP-ului identifică pacienţi clinic
asimptomatici, cu risc cardiovascular crescut, cu valori ale CT şi LDL-C normale.
Exista două tipuri de teste CRP: unul cu domeniu măsurabil care include valorile obținute la
pacienții cu procese infecțioase sau inflamatorii (3-200 mg/L), iar celălalt care poate detecta
niveluri CRP mai mici - fractiunea hs-CRP („high sensitivity CRP”). Pentru cardiologie se
recomanda dozarea hs-CRP, utilă pentru evaluarea riscului global la subiecţii asimptomatici
clinic, dar mai ales la cei care prezintă şi alţi factori de risc clasici. Valorile hsCRP< 1mg/L
indică un risc scazut, iar valorile > 3mg/L indică un risc crescut de evenimente cardiovasculare.
Factorii peptidici natriuretici

ANP (factorul natriuretic atrial) si BNP (factorul natriuretic cerebral)

-sunt secretaţi de miocardul atrial respectiv ventricular în toate situaţiile în care


se produce dilatarea atrială respectiv ventriculară.
-acţionează la nivel renal inhibând reabsorbţia de Na şi în consecinţă este
stimulată eliminarea renală de Na, care se însoţeşte şi de o eliminare
suplimentară de apă ceea ce determină scăderea volemiei.
-sunt secretaţi sub forma unor precursori care ulterior se scindează într-un
fragment N-terminal (fără funcţie biologică) şi hormonul activ
- În plasmă sunt eliberate atât fragmentele N-terminale cât şi hormonii activi în
concentraţii echimoleculare. Fragmentele N-terminale au timp de înjumătăţire
mai mare decât hormonii activi şi de aceea pentru evaluarea funcţiei cardiace
se preferă dozarea fragmentelor N-terminale.
- nu sunt strict specifici pt insuficienţa cardiacă.
NT-proBNP – factor predictiv al insuficientei cardiace la pacienți cu IMA
Bibliografie

Harvey RA, Ferrier DR. Lippincott’s Illustrated Reviews –Biochemistry. 5th edition, Lippincot
Williams & Wilkins, 2011.
Dobreanu M Biochimie clinică. Implicații practice. Ediția a III-a, Editura University Press,
Târgu-Mureș, 2015.
Kaplan LA, Pesce AJ. Clinical chemistry; theory, analysis, correlation, 5th ed. Elsevier Mosby,
2010

Rae P, Crane M, Pattenden R. Clinical Biochemistry – Lecture Notes, 10th ed., Wiley
Blackwell, John Wiley & Sons Ltd. 2018.

Crook MA. Clinical Biochemistry and Metabolic Medicine. 8th edition. Hodder Arnold, Hodder
& Stoughton Ltd, 2012.