DIABETUL ZAHARAT

Biosinteza insulinei

Hormon peptidic compus din doua lanturi polipeptidice (A și B) unite prin doua legături disulfidice.

Sintetizat de celulele β pancreatice sub forma de precursor, preproinsulina. Secvența „pre‟ e înlăturată
în RE , rezultand proinsulina.

În aparatul Golgi proinsulina e clivata de peptidaze: rezulta insulina și peptidul C.

Dozarea peptidului C este un indicator al sintezei endogene de insulina.

 Secreția de insulină

Secreția de insulină e stimulată de

creșterea glicemiei.
Glucoza intracelulară este convertită rapid
la glucoza-6-fosfat (G6P) de către
glucokinază
G6P → glicoliză→ciclul Krebs→ ATP.
ATP↑→ inchiderea canalelelor de K+
ATP dependente → depolarizare
membranara → deschiderea canalelor de
calciu voltaj dependente şi creșterea
influxului Ca2+ .
Concentratia crescută intracelulară de
Ca2+ → migrarea granulelor de stocaj a
insulinei din citoplasmă către membrana →
eliberarea conținutului in spațiul
extracelular
 Incretinele

GLP 1 - Glucagon-like peptide-1

GIP – gastic inhibitory polypeptide
Hormoni eliberați de mucoasa
intestinală, ca răspuns la ingestia de
glucoză
- acționează asupra pancreasului,
stimulând secreția de insulină
- timp de înjumătațire scurt, fiind
degradate de dipeptidil peptidaza
IV (DPP IV).
Terapie: exenatida (agonist receptori
GLP1), sitagliptin (inhibitor DPP IV).
Insulina: calea de semnalizare
 Diabetul zaharat

DZ tip 1
- 5-10% cazuri;
-cauzat de distrugerea celulelor β pancreatice
- deficiență absolută de secreție a insulinei

DZ tip 2
-insulinorezistență
- apare la persoane cu varsta >40 ani

DZ gestațional – diagnosticat în timpul sarcinii

Alte forme de diabet

- cauze: afectiuni pancreatice, defecte genetice ale funcției celulelor
ß pancreatice, endocrinopatii, medicamente
 DZ – criterii de diagnostic


HbA1c ≥ 6.5%


Glicemia à jeun ≥126mg/dl, la mai mult de o determinare


Glicemia la 2h în timpul TTGO ≥ 200 mg/dl


Prezenta simptomelor clasice (poliurie, polidipsie, polifagie),
glicemie≥ 200 mg/dl
 Categorii de risc crescut pentru diabet – prediabet


Glicemia 111 -125 mg/dL


TTGO: la 2h glicemia 140-199 mg/dl


HbA1c 5.7-6.4%
 Diabetul zaharat – aspecte metabolice

Metabolismul glucidic

- scăderea preluării glucozei de către ţesuturi datorită deficitului de funcție a insulinei

- creşterea producţiei de glucoză prin activarea gluconeogenezei și glicogenolizei

Metabolismul lipidic
- ↑ lipoliza → ↑eliberarea de glicerol (material pt. GNG), ↑eliberarea de AGL în sânge
- ↑ AG →ficat →sinteza TG→VLDL↑

- LPL are activitate scazută →↓hidroliza TG din chilomicroni și VLDL →TG↑

- CEPT are activitate crescuta →↑transport TG din VLDL în HDL și al Col E din HDL în VLDL →HDL Col ↓

Metabolismul proteic
- ↓transportul AA în celulă și sinteza proteinelor

- AA sunt utilizati pentru gluconeogeneza

 Monitorizarea pacientilor cu DZ

Glicemia:
VN: 70 -110 mg/dl

TTGO (testul de toleranța la glucoza orală)
Corpii cetonici
Hemoglobina glicată:
HbA1c este proportionala cu nivelul mediu al glucozei sangvine (glicemia medie) in cursul
ultimelor 2-3 luni anterioare testarii
Albumina glicată (fructozamina)
- Controlul glicemiei timp de10-15 zile
Glicozuria
Microalbuminuria:
albumină/creatinină (urinară) ≥ 30mg/g
Insulina
Peptidul C
Autoanticorpi:
- Ac anti Insulină – în prezenţa lor este contraindicată dozarea insulinei
- Ac anti insule Langerhans: apar la 90% dintre subiecţii cu DZID, frecvent cu câţiva ani
înaintea instalării DZ.

- Ac anti Glutamat decarboxilaza (GAD):prezenţi la 70-80% dintre subiecţii cu DZID, fiind

detectaţi cu câteva luni/ani anterior declanşării DZ.
Colesterol total, LDL-Col, HDL-Col, TG
 Complicatiile acute ale Diabetului zaharat

Cetoacidoza diabetică:
- în DZ tip 1, în situații ce duc la cresterea necesarului de insulină;
-hiperglicemia→ creşterea osmolaritătii plasmei → deshidratare celulară şi diureză
osmotică → scade volumul plasmatic
-sinteză crescută corpi cetonici
-apare acidoza metabolică cu falsă hiperkaliemie;
-↓ pH, ↓ [HCO3-]
-ureea – crescută secundar deshidratării sau hipercatabolismului proteic
Coma hiperglicemică noncetoacidozică hiperosmolară (CHNH)
-pacienţi vârstnici cu DZ tip 2, cu funcţia renală compromisă → pierderile de apă şi
electroliţi sunt importante;
- hiperglicemie cu deshidratare şi creşterea osmolarităţii plasmei dar cu cetonemie
şi cetonurie absentă.
Hipoglicemia

- cauzată de administrarea de
supradoze de insulină sau de
antidiabetice orale, de efortul fizic
excesiv sau de lipsa alimentației
după administrarea medicației;
- reprezintă probabil cea mai
frecventă cauză de comă la pacienții
diabetici;
- diagnosticul diferențial: Insulinom:
determinări ale glicemiei, insulinei,
peptidului C.
 Bibliografie

Harvey RA, Ferrier DR. Lippincott’s Illustrated Reviews –Biochemistry. 5th edition, Lippincot
Williams & Wilkins, 2011.
Dobreanu M Biochimie clinică. Implicații practice. Ediția a III-a, Editura University Press,
Târgu-Mureș, 2015.
Kaplan LA, Pesce AJ. Clinical chemistry; theory, analysis, correlation, 5th ed. Elsevier Mosby,
2010

Crook MA. Clinical Biochemistry and Metabolic Medicine. 8th edition. Hodder Arnold, Hodder
& Stoughton Ltd, 2012.