2.

PLANE Şi LINII PRINCIPALE ALE OBSERVATORULUI

PE SFERA TERESTRĂ. DRUMURI ŞI RELEVMENTE.
SISTEME DE CONTARE A DRUMURILOR ŞI
RELEVMENTELOR. ORIZONTUL GEOMETRIC ŞI
ORIZONTUL VIZIBIL. DISTANŢA LA CARE APARE UN
REPER LA LINIA ORIZONTULUI

2.1. GENERALITĂŢI

Pentru a se putea orienta pe sfera terestră, un

observator are nevoie de un sistem de referinţă simplu,
uşor de imaginat şi de reprezentat.
Acest sistem de referinţă se compune dintr-un număr
de plane şi linii, numite planele şi liniile principale ale
observatorului pe sfera terestră.
Liniile şi planele principale ale observatorului pe sfera
terestră sunt următoarele (v. fig. 2.1):
- planul meridianului adevărat al
locului PMAL;
- planul orizontului adevărat al
observatorului POAO;
- planul primului vertical Pv;
- planul orizontului astronomic HH’;
- verticala locului Vl;
- linia cardinală Lc.

2.2 LINII ŞI PLANE PRINCIPALE ALE OBSERVATO -

RULUI PE SFERA TERESTRĂ

DEFINIŢIA 2.1 Verticala locului Vl se defineşte ca fiind

direcţia firului cu plumb în poziţia observatorului PO;
direcţia astfel definită poartă numele de zenit-nadir, zenit,
ceea ce se află deasupra capului observatorului şi nadir,
ceea ce se află în celălalt sens al verticalei locului.
DEFINIŢIA 2.2 Planul meridianului adevărat al locului
PMAL se defineşte ca fiind planul vertical ce taie sfera
terestră şi conţine axa polilor tereştri (geografici).
Intersecţia acestui plan cu sfera terestră determină un
cerc mare numit meridianul adevărat al locului sau
meridianul locului P N Q P S .
DEFINIŢIA 2.3 Planul primului vertical Pv este planul
vertical perpendicular pe planul meridianului adevărat ai
locului PMAL.
DEFINIŢIA 2.4 Planul orizontului adevărat al
observatorului POAO se defineşte ca fiind planul orizontal
23
perpendicular pe planul meridianului adevărat al locului şi
care trece prin ochiul observatorului.
DEFINIŢIA 2.5 Orizontul astronomic HH’ este planul
orizontal care trece prin centrul sferei terestre.
DEFINIŢIA 2.6 Linia cardinală Lc este direcţia determinată
de intersecţia dintre un plan meridian vertical şi un plan
orizontal.
Linia cardinală poate fi linia cardinală N-S sau linia
cardinală E-W.
DEFINIŢIA 2.7 Linia cardinală N-S este direcţia
determinată de intersecţia planului meridianului locului cu
planul orizontului observatorului, purtând numele şi de linia
N-S sau direcţia Na.
DEFINIŢIA 2.8 Linia cardinală E-W este direcţia
determinată de intersecţia planului primului vertical cu
planul orizontului adevărat al observatorului, purtând
numele şi de linia E-W.

Fig.2.1

Concluzia 2.1 Liniile cardinale sunt determinate pentru

orice punct de pe sfera terestră.
Concluzia 2.2 La poli, verticala locului se confundă cu axa
polilor tereştri, astfel că direcţiile N-S şi E-W nu mai pot fi
stabilite în planul orizontului adevărat al observatorului.

24
Concluzia 2.3 Liniile cardinale împart planul orizontului
adevărat al observatorului în cele patru cadrane de orizont
astfel NE, NW, SE, SW.
Concluzia 2.4 Planele şi liniile principale sunt proprii
oricărei poziţii a observatorului pe sfera terestră.

2.3 DRUMURI ŞI RELEVMENTE

Realizarea unei bune orientări pe mare cât şi

materializarea unei direcţii, impun existenţa unor sisteme
de referinţă faţă de care să se poată executa calculele de
navigaţie. Se definesc astfel două sisteme de referinţă,
unul ''real'' faţă de direcţia Na şi celălalt ''relativ'' faţă de
axa longitudinală a navei (sau linia prova).
Pentru orientarea faţă de direcţia nord adevărat se
definesc următoarele noţiuni fundamentale:
- drumul adevărat al navei;
- relevmentul adevărat.
DEFINIŢIA 2.9 Drumul adevărat al navei se defineşte ca
fiind unghiul sferic cu vârful în poziţia navei N 0 , măsurat
între PMAL şi arcul de cerc mare N 0 N 1 determinat prin
intersecţia planului longitudinal al navei cu sfera terestră,
iar în plan ca unghiul dintre direcţia Na şi axa
longitudinală a navei (v.fig.2.2).

PN PMAL
Na
DN
N1 N0
Da N1

Q’ Q
O
Da N0

PS

Fig.2.2

DEFINIŢIA 2.10 Relevmentul adevărat Ra se defineşte ca

fiind unghiul sferic cu vârful în N 0 , format între PMAL şi
arcul de cerc mare NRe ce trece prin poziţia navei N 0 şi
poziţia Re a reperului faţă de care se măsoară
relevmentul, iar în plan se defineşte ca fiind unghiul dintre
direcţia Na şi direcţia la reperul costier, relevat, observat
sau vizat (v.fig.2.3).

25
 Pentru orientarea faţă de linia prova se defineşte
următoarea noţiune fundamentală (v.fig.2.4):
- relevmentul prova.

Na
DN

Da

N0 Ra
Reper
costier

Fig.2.3

DEFINIŢIA 2.11 Relevmentul prova se defineşte ca fiind

unghiul sferic cu vârful în poziţia navei N 0 , format între
arcul de cerc mare N 0 N 1 şi arcul de cerc mare N 0 Re, iar în
plan, ca unghiul dintre axa longitudinală a navei şi direcţia
la reperul Re.

Na
DN

Da

N0 Rp
Reper
costier

Fig.2.4

2.4 SISTEME DE ÎMPĂRŢIRE A ORIZONTULUI

OBSERVATORULUI PE MARE

Pentru realizarea uşurinţei în orientarea pe mare,

planul orizontului adevărat al observatorului a fost împărţit

26
funcţie de direcţiile de referinţă, direcţia Na şi linia prova,
în următoarele sisteme:
- sistemul circular;
- sistemul semicircular;
- sistemul cuadrantal;
- sistemul "în carturi".

2.4.1. Sistemul circular

În sistemul circular drumurile şi relevmentele

adevărate se exprimă în grade sexagesimale, retrograd, de
la 0 o la 360 o , direcţia Na fiind direcţie de referinţă
(v.fig.2.5).

0 o ≤ Da ≤ 360 o (2.1)

0 o ≤ Ra ≤ 360 o (2.2)

Ex: Da = 035 0 ; Ra = 100 0

Na DN
3600 0000

Da

Ra

Fig.2.5

Observaţia 2.1 În sistemul circular direcţia de referinţă

poate fi şi linia prova; relevmentele prova pot lua valori de
la 0 o la 360 o (v.fig.2.6).

Ex: Rp=115 0 ; Rp=235 0

Relaţiile de convertire ale drumurilor şi relevmentelor

sunt:

27
 Ra = Da + Rp (2.3)

Da = Ra – Rp (2.4)

Rp = Ra – Da (2.5)

2.4.2. Sistemul semicircular

În sistemul semicircular relevmentele adevărate se

exprimă în grade sexagesimale, spre est sau spre vest, de
la 0 o la 180 o , direcţia Na fiind direcţie de referinţă.
0 o ≤ Da ≤ 180 o
0 o ≤ Ra ≤ 180 o

DN
Pv
0
360 0000

Rp2 Rp1
Re1

Re2

Pp

Fig.2.6

Relaţiile de convertire ale drumurilor şi relevmentelor

sunt:

Ra = Da + Rp T d (2.6)

Ra = Da - Rp B d (2.7)

Da = Ra - Rp T d (2.8)

Da = Ra + Rp B d (2.9)

Ex: Ra = +120 0 ;
Ra = N120 0 E;
Ra = N080 0 W.
28
 Na
180 0 000 0

Re 2

W Ra 2 E
Ra 1

Re 1

Fig.2.7

Observaţia 2.2 În sistemul semicircular linia prova poate fi

direcţie de referinţă; relevmentele prova se măsoară de la
prova spre babord sau spre tribord de la 0 0 la 180 0
(v.fig.2.8).
Ex: Rp = +110 0 ; Rp = Td 060 0 ; Rp = Bd 125 0 .

Pv

Re2

RpTd
Re1
RpBd

Fig.2.8

2.4.3. Sistemul cuadrantal

În sistem cuadrantal relevmentele adevărate se

exprimă în grade sexagesimale, spre est sau spre vest, de
la 0 o la 90 o , direcţia Na şi Sa fiind direcţii de referinţă
(v.fig.2.9).

0 o ≤ Ra ≤ 90 o (2.10)
29
Ex: Ra = NE40 0 ; Ra = SW70 0 .
Na Re1

RaNE...

RaSW...

Re2

Sa

Fig.2.9

Observaţia 2.3 În sistemul cuadrantal linia prova poate fi

direcţie de referinţă; relevmentele prova se măsoară de la
prova spre babord sau spre tribord de la 0 0 la 90 0
(v.fig.2.10).
Ex:RpvBd = 40 0 ; RppTd = 060 0 .

Pv Re1

RpvTd...
Bd Td
RppBd...

Re2

Pp

Fig.2.10

2.4.4. Sistemul ‘’în carturi’’

În acest sistem orizontul este împărţit în 32 de carturi

de valoare 11 0 1/4, fiecare cadran de orizont este împărţit
în carturi începând de la direcţia nord şi sud spre est şi
spre vest, fiecare cart având denumirea sa proprie;

30
carturile principale sunt carturileN, S, E, W, celelalte fiind
carturi intercardinale, inter-intercardinale etc. (fig.2.11).
Ex: vânt din direcţia NNE; vânt din trei carturi vest.

NlaW N NlaE
NNW 1 0 1 2 NNE
NWlaW 3 2 3 NElaN
NW 4 4 NE
NWlaW 5 5 NElaE
WNW 6 6 ENE
WlaN 7 7 ElaN
W 8 8 E
WlaS 7 7 ElaS
WSW 6 6 ESE
SWlaW 5
5 SElaS
SW 4 4 SE
3 3
SWlaS 2 1 0 1 2 SElaS
SSW SSE
SlaW S SlaE

Fig.2.11

2.5. TRANSFORMAREA VALORILOR DRUMURILOR ŞI A

RELEVMENTELOR DIN SISTEM CIRCULAR ÎN SISTEM
CUADRANTAL

Transformarea valorilor drumurilor şi relevmentelor

din sistemul circular în sistemul cuadrantal se face astfel:

Sistemul circular Sistemul cuadrantal

Cadranul I Da (Ra) = n 0 Da (Ra) = NE n 0

Cadranul II Da (Ra) =180 0 - n 0 Da (Ra) = SE n 0

Cadranul III Da (Ra) =180 0 + n 0 Da (Ra) = SW n 0

Cadranul IV Da (Ra) = 360 0 -n 0 Da (Ra) = NW n 0

2.6 DISTANŢA DE VIZIBILITATE PE MARE

Pentru a putea determina care este distanţa de

vizibilitate pe mare la un moment dat se definesc pentru un
observator de înãlţime i, în punctul A de pe sfera terestră
urmãtoarele planuri (v.fig.2.12):
- planul orizontului aparent;

31
 - planul orizontului geometric;
- planul prizontului vizibil.
DEFINIŢIA 2.12 Orizontul aparent aa' este planul orizontal
paralel cu Ecuatorul terestru ce trece prin ochiul
observatorului.
DEFINIŢIA 2.13 Orizontul geometric (geografic) este cercul
mic GG' generat de un plan paralel cu Ecuatorul terestru în
punctul de tangenţã G al razei vizuale AG cu sfera
terestrã.
DEFINIŢIA 2.14 Orizontul vizibil (al mãrii) este cercul mic
DD' generat de un plan orizontal paralel cu Ecuatorul
terestru, în punctul de incidenţã a razei vizuale cu sfera
terestrã.
Observaţia 2.3 În practicã, înãlţimea ochiului
observatorului se consideră neînsemnatã.
Determinarea distanţei la orizontul geometric se face
astfel: înãlţimea ochiului observatorului este: (AA" =i)
deci: AG=AG'
şi: AG =AO 2 -GO 2
2

sau: d' 2 = (R+i) 2 - R 2

i 2 este neglijabil

deci: d'= 2 ⋅ R ⋅ i (2.10)

unde: R este raza Pământului.

Zenit
A
a’ a
i

G’ A’
G
B’ B
R
D’ D

Q’ Q
O

Nadir

Fig.2.12

32
Concluzia 2.5 Distanţa la orizontul geometric (geografic)
d' este direct proporţionalã cu înãltimea ochiului
observatorului i deşi, în calculul de mai sus, pentru
simplificarea lui, s-a considerat i neglijabil în raport cu
valoarea razei sferei terestre.

Observaţia 2.4 În realitate, datoritã fenomenului de

refracţie, înãlţimea aparentã a obiectelor observate se
modificã fãrã a afecta relevmentelor mãsurate, astfel cã
un observator va putea vedea la o distanţã mai mare,
definitã mai sus, ca fiind orizontul vizibil al mãrii.
Concluzia 2.6 Luând în considerare legile refracţiei
terestre (curba de refracţie AV se asimileazã cu un arc de
cerc şi unghiul refracţiei terestre ρ =k β =2 γ β , unde γ
este coeficientul refracţiei terestre) distanţa la orizontul
vizibil este:

d[M]=2,081 ⋅ i [m] (2.11)

unde: i este înălţimea ochiului observatorului în m.

Demonstraţie (v.fig.2.13):
ρ
∆ AVE – isoscel şi AV - arc de cerc ⇒ α=
2

dar: ρ = k β sau ρ = 2 γ β şi γ m e d i u =0.08

rezultã: α = β γ, (2.12)

d= d' + γ β = d' + γ d' = d'(1- γ ) = 1.08 d' (2.13)

şi: d=1.08 2Ri (2.14)

i[ m]
unde R=3437,75 M; i [M] =
1852

⇒ d [M] = 2.081 i (2.15)

Concluzia 2.7 Pentru înãlţimi ale ochiului observatorului

de pânã la 25…30 m şi distanţe de pânã la 10 mile
marine, formula distanţei la orizontul vizibil (2.14) este
satisfãcãtoare.
Concluzia 2.8 Pentru obiectele de înãlţime mai mare de
zero metri relaţia de calcul a distanţei la orizontul vizibil
este:

33
 d[M]=2,081 ⋅ i + H [M] (2.16)

unde i si H sunt date în metri.

Zenit
A
a’ a
depr. i d'
E
α A’
d B
ρ
β
D’ R
D
O

Fig.2.13

Distanţa de vizibilitate la un obiect de înãlţime

cunoscutã a cãrui bazã se aflã în interiorul orizontului
vizibil se determinã cu:

d[M]=Hctg α [M] (2.17)

sau cu relaţia aproximativă:

13 H
d= ⋅ [M] (2.18)
7 α

Distanţa de vizibilitate la un obiect de înãlţime

cunoscutã a cãrui bazã se aflã în afara orizontului vizibil
se determinã cu:

⎡ d i ⋅ (1 − 2 ⋅ γ ) ⎤
d[M]=(H+i) ctg⎢α − Depr.+ ⎥ (2.19)
⎣ 2 R ⋅ arc 1i ⎦

34