Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
La nivelul hilului hepatic iese din ficat canalul hepatic, care adună bila din căile biliare intrahepatice.
Canalul hepatic se continuă prin canalul coledoc, iar la unirea dintre ele se găseşte, ca o derivaţie,
vezicula biliară, legată prin intermediul canalului cistic.
Vezicula biliară este un organ cu rol de rezervor retractil, în formă de pară, cu o lungime de 7 -10 cm
şi o lăţime de 2 - 3 cm. Capacitatea ei este de 30 - 50 ml. Vezicula este aşezată cu fundul îndreptat
înainte şi depăşeşte uşor marginea anterioară a ficatului.
Canalul cistic are un calibru de 2 - 3 mm şi face un unghi ascuţit cu canalul coledoc. În partea sa
distală, canalul cistic este prevăzut cu valvule dispuse elicoidal, care permit intrarea bilei in veziculă,
dar îngreunează ieşirea ei.
Înainte de a se vărsa în duoden, canalul coledoc suferă o dilatare uşoară, numită ampula Vater.
Orificiul comun de vărsare in duoden al coledocului si al canalului pancreatic este inconjurat de o
formatiune musculara cu fibre circulare si longitudinale, numita sfincterul Oddi.
Elaborarea bilei de catre ficat decurge fara intrerupere; trecerea bilei in duoden este ritmata insa de
fazele digestiei. In intervalul dintre mese, sfincterul Oddi este inchis si bila se acumuleaza in vezicula
biliara. In colecist, bila este de 10 ori mai concentrata, prin resorbtie de apa si saruri. In perioadele
interdigestive, musculatura veziculei este relaxata si prezinta doar contractii slabe, care nu au ca
efect evacuarea ei. La patrunderea continutului gastric in duoden, sub influenta unor reflexe
nervoase si pe cale umorala, sfincterul Oddi se relaxeaza; contractiile colecistului devin puternice si
continutul biliar se elimina prin canalul cistic si canalul coledoc in intestin.
LITIAZA BILIARA
Litiaza biliara reprezintă prezenta de calculi (pietre) in interiorul veziculei biliare (colecistului) si a
cailor biliare.
1.fundul colecistului
2.corpul colecistului
3.infundibul
4.canalul cistic
5.canal hepatic comun
6.canal coledoc
FACTORI DE RISC
Simptomatologie
Greturi si varsaturi – de la gust amar matinal, la varsaturi alimentare, bilioase (verzui) care calmeaza
intr-o mare masura durerea.
Inapetenta
Icterul însoţit de urini hipercrome (inchise la culoare) şi scaune decolorate este cauzat de migrarea
unor calculi in calea biliara principala cu obstructie coledocului.
Colecistografia
se administreazã acid iopanoic pe cale oralã (tablete de Razebil) în seara precedând examinarea
radiologicã.
Acidul iopanoic se absoarbe din intestin, se eliminã pe cale biliarã şi se concentreazã în colecist, pe
care-l opacifiazã. Astfel se pot evidenţia calculii biliari din colecist,ca nişte imagini lacunare .
Pentru a explora contractilitatea colecistului,se administreazã prânz Boyden (ouã sau ciocolatã,cu
efect colecistokinetic) şi se repetã expunerea radiologicã dupã 20-30 min. In condiţii normale,
colecistul trebuie sã aparã contractat şi evacuat în proporţie de 2/3.
Colangiografia intravenoasã
se efectueazã cu substanţã de contrast pe bazã de iod (Pobilan)
Avantaje:
-vizualizarea atât a coledocului cât şi a ductului pancreatic
-permite extragerea endoscopicã a calculilor ;
-examen citologic dacã existã suspiciune de neoplasm de cãi biliare;
-drenarea sistemului biliar în caz de obstrucţii pe coledoc (se lasã un tub de dren).
Ecografia abdominalã
metodã neinvazivã care permite vizualizarea cãilor biliare intrahepatice, a colecistului şi coledocului
-calculii biliari se pot vizualiza foarte bine în colecist (imagini hiperecogene cu con de umbrã
posterioarã);
-litiaza coledocianã : mai greu de evidenţiat, dar se vizualizeazã coledocul dilatat deasupra
obstacolului;
-hidrops vezicular: colecist dilatat,cu calcul inclavat în canalul cistic;
-colecistita cronicã: pereţi îngroşaţi, cu dublu contur;
-vezicula de “porţelan”:pereţi îngroşaţi,hiperecogeni;
-malformaţii ale colecistului: cudat, septat.
Complicatii
1.Hidropsul vezicular:
Complicatii
2.Litiaza coledocianã:
Complicatii
3.Fistula biliarã:
-se produce prin erodarea pereţilor vezicii biliare şi poate apare o comunicare anormalã cu un organ
cavitar vecin:
-fistula bilio-digestivã: între colecist şi stomac, sau duoden sau colon (aerobilie = prezenţa de aer în
căile biliare);
-fistula bilio-biliarã este o comunicare anormală între colecist şi un alt segment al căilor biliare (de ex.
coledoc)
Complicatii
Complicatii
COLECISTITE ACUTE
Definitie: colecistitele acute sunt inflamatii cu caracter acut ale peretelui colecistic, de diferite grade
(congestie, supuratie, gangrena). De cele mai multe ori apar pe fondul unei litiaze subiacente, al unei
colecistite cronice preexistente sau sunt secundare unor septicemii sau bacteriemii.
Etiopatogenie: in majoritatea cazurilor sunt infectii supraadaugate unei colecistite cronice litiazice
(circa 90%). Aceste infectii se propaga la colecist pe cale biliara, limfatica sau hematogena. In
infectiile ascendente se asociaza, de obicei, si o colangita.
Agentii etiologici sunt de cele mai multe ori germeni din caile biliare: colibacilul, Streptococcus fecali
s (enterococul), stafilococul, streptococul, pneumococul, salmonelele; mai rar intervin germeni
anaerobi.
Colecistita acuta este intalnita in cursul infectiilor puerperale, in bolile infectioase (febra tifoida,
paratifoida), in stari septicemice, cand germenii ajung pe cale hematogena la nivelul veziculei biliare
si o infecteaza.
Anatomie patologica: colecistita acuta catarala se caracterizeaza printr-o vezicula marita de volum,
cu mucoasa congestionata, edematiata, uneori cu leziuni hemoragice superficiale. Bila din ea este
mai tulbure, contine detritusuri celulare, bacterii polinucleare alterate, celule epiteliale si, eventual,
calculi.
In caz de colecistita acuta supurata, bila este amestecata cu puroi si exsudat. Colecistita acuta
gangrenoasa si colecistita acuta hemoragica (hemocolecist) sunt din ce in ce mai rare.
Simptomatologie:
Febra - este ridicata, deseori insotita de frisoane. Poate sa imbrace un caracter remitent sau sa
ramana in platou.
alterarea starii generale: Bolnavul este palid, adinamic, tras la fata, prezinta transpiratii, stare
subicterica sau icter.
Durerea este intensa, colicativa, cu sediul in hipocondrul drept sau in epigastru si iradiaza in umarul
drept sau la baza hemitoracelui drept. Se insoteste de inapetenţă, greturi, varsaturi si constipatie. La
examenul obiectiv, deseori, nu se poate palpa vezicula, din cauza contracturii musculare a peretelui
abdominal si a hiperesteziei locale.
Tubajul duodenal va putea fi facut numai dupa atenuarea fenomenelor clinice. Bila veziculara apare
tulbure, floconoasa, uneori cu puroi; la examenul direct pe lama se vad celule epiteliale, polinucleare
alterate, resturi celulare, bacterii, globule de puroi. Se va face si bilicultura.
Ecografia evidentiaza eventual prezenta calculilor la nivelul vezicului biliare şi pereţii veziculari
îngroşaţi datorită edemului inflamator
contribuie la precizarea diagnosticului, mai ales daca se tine seama ca, in peste 99 % dintre cazuri,
colecistitele acute sunt secundare unei litiaze veziculare.
Diagnosticul pozitiv este sustinut de anamneza (litiaza biliara, septicemii, boli infectioase, vechi
colecistopat,) de tabloul clinic cu dureri, febra si semne de infectie generala, cu hiperleucocitoza si
neutrofilie; examenul ecografic confirmă diagnosticul.
Diagnosticul diferential trebuie facut cu angiocolita acuta, colica biliara, apendicita acuta (la un
apendice situat sus), ulcerul perforat, pielonefrita acuta si pancreatita acuta.
Evolutie si complicatii:
Complicatiile pot fi:
perforatia colecistului este grava, fiind urmata de o peritonita generalizata sau inchistata.
Fistulele colecisto-duodenale sau colecisto-colice prezinta gravitate prin modul lor de evolutie.
Alte complicatii mai sunt angiocolita acuta, abcesele hepatice si pancreatita acuta hemoragica.
Prognosticul va depinde de forma anatomo-clinica, de promptitudinea interventiei terapeutice si de
existenta complicatiilor.
Tratamentul este chirurgical in toate cazurile care apar pe fondul unei litiaze biliare si in acelea care
nu au tendinta sa cedeze in 24 de ore de Tratament medical.
Regimul alimentar va fi strict hidric. Dupa 3 - 4 zile, in functie de evolutia bolii, se poate trece la un
regim hidric-zaharat (ceai dulce, sucuri de fructe, zeama.de compot), ulterior supe de zarzavat, orez,
gris, biscuiti, piscoturi, iaurt.
Infectia se combate din primele momente, administrand antibiotice in doze mari. Durerea va fi
tratata cu nitriti, petidina, papaverina, preparate pe baza de beladona. Nu se dau opiacee pentru a
nu provoca un spasm al sfincterului Oddi. Se va proceda la hidratare parenterala (eventual cu adaos
de procaina) si, la nevoie, aspiratie gastrica.
Colecistita cronica insoteste aproape orice proces de litiaza a colecistului si se prezinta sub diverse
grade de intensitate. In general, cu cat litiaza este mai veche, cu atat vor fi mai avansate modificarile
peretelui colecistului.
Litiaza biliara reprezinta un factor iritativ pentru mucoasa vezicii biliare. Are loc un proces de
hiperplazie a mucoasei - colecistita hiperplazica.
In etapele urmatoare apare un proces inflamator cronic care este situat la mucoasa si submucoasa.
Mucoasa incepe sa se atrofieze progresiv, iar in submucoasa apar modificari progresive de fibroza.
Intregul perete poate fi invadat de tesutul scleros inflamator care va inlocuri structurile musculare.
Grosimea peretelui colecistului creste treptat, peretele nu mai este suplu. Pot aparea depuneri
calcare in perete, cu aparitia veziculei calcare.
Modificari similare apar si la nivelul canalului cistic, prin care bila ajunge in vezica biliara. Consecinta
este excluderea colecistului din circuitul biliar, fapt accentuat si de reducerea volumului colecistului.
Colecistul are tendinta de a se mula pe calculi. In aceasta faza se poate vorbi de colecistita cronica
scleroatrofica.
Semne si simptome
In general, cu cat leziunile sunt mai avansate, cu atat semnele si simptomele sunt mai putin evidente.
In colecistita scleroatrofica nu exista colica biliara. Aceasta se intampla din cauza faptului ca colecistul
nu are capacitatea de a se contracta. In general colecistitele scleroatrofice sunt asimptomatice.
Stadiile mai putin avansate pot determina simptome, pentru ca inca mai exista structuri musculare
capabile de contractie: durere sau jena la nivelul hipocondrului drept sau epigastru, greata, varsaturi,
inapetenta.
Diagnostic
Ecografia abdominala este investigatia obligatorie, de electie. Aceasta ofera informatii precise asupra
prezentei sau absentei litiazei, asupra grosimii peretilor veziculari sau procesului de fibroza. De
obicei, o litiaza confirmata prin ecografie nu necesita explorari imagistice suplimentare.
Tratament
Tratamentul de electie este indepartarea colecistului prin colecistectomie laparoscopica sau clasica.
Colecistita cronica nelitiazica grupeaza afectiuni ale veziculei biliare sau cisticului care histopatologic
prezinta inflamatie cronica, fara prezenta de calculi sau de incrustatii calcare.
Cauze
Semne si simptome
Diagnostic
Tratament
Colecistitele cronice litiazice pot evolua cu acutizari repetate si dureroase ce pot obliga la interventie
chirurgicala.
Tratamentul initial este medical, pentru o perioada obligatorie pentru cel putin 3 - 6 luni.
Tratament igienodietetic:
• evitarea alimentelor ce produc contractii veziculare - grasimi, sosuri, afumaturi, vanat, mirodenii,
mezeluri
• servirea de mese in cantitate mica - 4 - 5 mese / zi pentru a asigura o buna golire a veziculei
Tratament
Tratament simptomatic:
• analgezice
• antispastice
• administra de colecistokinetice pentru a combate staza veziculara
• antiemetice pentru varsaturi
Tratament
LITIAZA COLEDOCIANA
Dintre pacientii cu litiaza biliara ̴15% au calculi si in CBP. Marea majoritate sunt migrati din colecist
dar exista si litiaza coledociana autohtona.
Calculii coledocieni pot trece spontan in duoden daca sunt de dimensiuni mici.
LITIAZA COLEDOCIANA
LITIAZA COLEDOCIANA
Litiaza CBP poate fi asimptomatica luni sau ani de zile. Riscul major al litiazei CBP il constituie cele trei
modalitati evolutive prin care se poate complica:
- ciroza biliara cu insuficienta hepatica
- abcese hepatice, soc toxico-septic
- hipertensiune portala cu varice esofagiene
LITIAZA COLEDOCIANA
LITIAZA COLEDOCIANA
LITIAZA COLEDOCIANA
Simplificand se poate spune ca in general, icterul litiazic este un icter dureros si febril, icterul
neoplazic este un icter indolor si apiretic.
Tablou clinic
In litiaza coledociana a fost descrisa triada Charcot : durere, febra, icter. In realitate durerea este
inconstanta, uneori poate lipsi, alteori lipseste aspectul de colica biliara. In aceste situatii este
importanta cronologia aparitiei simptomelor care incepe cu durerea, apoi icterul si apoi febra.
Tablou clinic
Febra si frisoanele pot inregistra variatii ceea ce a condus la delimitarea a trei etape evolutive ale
colangitei :
- colangita non-supurativa reprezinta forma clinica cea mai frecventa, apare la 24-48 de ore de la
instalarea icterului, evolueaza in paralel cu bilirubinemia si leucocitoza. Simptomatologia este
influentata prompt si favorabil de tratamentul cu antibiotice, spasmolitice si analgetice si permite
explorarea detaliata a pacientului.
Tablou clinic
- colangita supurativa - evolutia este rapid progresiva cu alterarea starii generale si alterarea testelor
functionale hepato-renale. La semnele clinice de colangita se adauga cele ale socului septic -;
confuzia mintala, letargia, instabilitatea hemodinamica. Este o urgenta chirurgicala iar
decompresiunea cailor biliare sub protectia antibioticelor cu spectru larg pot salva pacientul.
Tablou clinic
- colangita cu abcese hepatice - reprezinta etapa finala de evolutie. Parenchimul hepatic este sediul a
numeroase colectii purulente diseminate. Starea generala este profund alterata, tabloul clinico-
biologic al socului toxico-septic este complet iar evolutia se face in general spre insuficienta hepato-
renala si deces.
Examenul obiectiv
La examenul obiectiv al pacientului icteric se pot detecta leziunile de grataj tegumentar care reflecta
intensitatea pruritului, durere abdominala moderata, uneori mai intensa in hipocondrul drept prin
distensia hepatica consecutiva colestazei.
Explorari paraclinice
Explorari paraclinice
Colangiografia intravenoasa - se poate executa la o bilirubinemie < 3 mg%, este putin sensibila si a
fost practic inlocuita de ecografie.
Explorari paraclinice
Colangiografia transhepatica percutana - ofera relatii diagnostice in 95% din cazuri. Este
contraindicata in colangita evolutiva, tulburari de coagulare, suspiciune de hemangiom sau chist
hidatic hepatic
Explorari paraclinice
Colangiografia retrograda endoscopica (ERCP) - este metoda cea mai performanta si are avantajul
de a explora stomacul, duodenul, ductul pancreatic şi arborele biliar.
Explorari paraclinice
Ecografia - este metoda cea mai utilizata in practica. Evidentiaza caile biliare intrahepatice si CBP,
starea colecistului, prezenta litiazei şi alte cauze de obstructie.
Explorari paraclinice
CT abdominală - este importanta in orice suspiciune tumorala evidentiind leziunile focale hepatice,
pancreatice.
Colangiografia izotopica - ofera relatii despre functia hepatica si dinamica evacuarii biliare, poate
evidentia orientativ sediul obstructiei biliare
Colangio RMN – este o investigatie imagistica mai sensibila decât CT-ul abdominal
Explorari paraclinice
Biopsia hepatica percutana - este necesara uneori pentru excluderea unei hepatite cronice
colestatice.
Diagnostic diferential
- colica reno-ureterala sau intestinala - se pot exclude pe baza antecedentelor, locului de debut al
durerii, evolutiei icterului
- porfiria acuta intermitenta - poate fi exclusa prin examenul urinei, manifestarile neurologice
centrale si periferice
- abcesul hepatic, piogen sau ameobian - se pot exclude pe baza starii septice, hepatomegaliei
dureroase, pleureziei drepte asociate, aspectului ecografic si CT
Diagnostic diferential
- hemobilia - se manifesta prin triada durere - icter - hemoragie digestiva superioara, care apar
mai ales posttraumatic
Diagnostic diferential
- colestaza intrahepatica produsa de hepatita virala sau toxica - uneori sunt greu de
diferentiat. Evolueaza cu leucocite normale si mononucleoza importanta
- hepatomegalia de staza - poate prezenta durere si icter dar predomina semnele afectiunii
cardiace
Tratament
Tratament
Dacă nu se poate realiza drenajul bilei în duoden (calcul inclavat care nu poate fi extras, pacient tarat
care nu suportă intervenţii laborioase sau calea biliara prezintă o stenoza tumorala) se pot face
urmatoarele interventii:
Tratamentul endoscopic
In obstructiile litiazice tratamentul endoscopic constituie de obicei o etapa provizorie care rezolva
urgent obstructia biliara si colangita la pacienti care nu pot fi supusi imediat interventiei chirurgicale.
Fiind o metoda terapeutica cu risc redus si rezultate imediate foarte bune, indicatiile ei se extind la o
categorie tot mai larga de pacienti incluzand mai ales obstructiile biliare recidivate. Se executa o
sfinctero- papilotomie dupa care se extrag cu ajutorul unor sonde calculii din CBP. Ca mijloc de
securitate suplimentara se poate insera o proteza coledociana care va fi extrasa ulterior. Dupa
refacerea biologica a pacientului se poate interveni chirurgical -; se executa colecistectomia si daca
este nevoie, derivatia bilio-digestiva.