 Patologia sanului

 EXAMINAREA CLINICĂ A SÂNILOR

 Din punct de vedere somatic, sânul este un organ receptor al steroizilor sexuali, asemănător
cu endometrul sau cu epiteliul vaginal, pe tot parcursul vieţii genitale a femeii suferind o
serie de modificări care trebuie luate în calcul pentru a diferenţia modificările fiziologice care
pot apărea, faţă de modificările patologice

 Autocontrolul (Autoexaminarea)

 Autocontrolul se face începând cu vârsta de 16-18 ani, lunar, de preferat în săptămâna ce

urmează sfârşitului ciclului menstrual (zilele 7-14), excluzându-se astfel eventualele
modificări ale sânilor induse de menstruaţie.

 Autocontrolul (Autoexaminarea)

Se începe cu inspecţia sânilor în faţa oglinzii, atât din faţă cât şi din profil, urmărindu-se:

Volumul:

- sânii prea mici ridică două probleme: problema alăptării viitoare şi cea a esteticii, care poate crea
adevărate complexe psihice,

- sânii mari (peste 1,5 Kg) predispun la apariţia mai frecventă a leziunilor inflamatorii şi a
formaţiunilor tumoraie maligne, putând creea şi aceştia complexe psihoafective,

Forma:

- în adolescenţă sânii au formă emisferică,

- după naştere sânii se alungesc şi se orientează distal, între ei şi peretele toracic formându-se şanţul
submamar.

Acest şant este cu atât mai pronunţat cu cât sânul este mai mare, necesitând o examinare aparte,
prin ridicarea sânului, întrucât poate masca leziuni tegumentare sau glandulare,

 Autocontrolul (Autoexaminarea)

Poziţia:

- sânii ar trebui să fie simetric poziţionaţi

- mameloanele trebuie să fie situate în centrul areolei mamare, pe aceeaşi linie orizontală. In
realitate se înregistrează variaţii de poziţionare a sânilor şi

mameloanelor, fără ca acestea să fie patologice.

De foarte multe ori sânul drept este ceva mai mare şi mai

jos situat. Important de constatat însă, este dacă un mamelon, până la un moment dat într-o poziţie
normală,
se ombilichează de la sine în mod treptat şi rămâne ca atare (dispariţia caracterului erectil) ceea ce
duce la

dificultăţi în alimentarea nou-născutului. De asemeni se observă dacă mamelonul este curat sau
prezintă

unele scurgeri, cruste sau modificări de formă (retractat)

 Autocontrolul (Autoexaminarea)

- Mobilitatea:

- examinarea sânilor cu braţele lăsate pe lângă corp, cu braţele la orizontal sau ridicate, în
mod normal în timpul acestor mişcări sânii urmează în mod egal mişcările de ascendenţă sau
de fate ralitate ale tegumentului, datorită glisării glandei mamare pe fascia pectorală.

După inspecţia sânilor, aceştia se vor palpa, iniţial în poziţie verticală şi apoi în poziţie culcată,

această manevră permiţând depistarea unor nodozităţi.

 Examinarea clinică propriu-zisă

 Cuprinde trei etape:

- Anamneza

- Inspecţia

- Palparea

 Anamneza

Urmăreşte două aspecte:

•aflarea istoricului “fiziologic” al pacientei:

 menarha,

 caracterul ciclurilor menstruale,

 numărul naşterilor,

 durata alăptării la sân,

 modificările sânilor din timpul sarcinilor.

 Anamneza

Aflarea istoricului “patologic” al pacientei:

 tratamente hormonale (inclusiv contraceptive),

 prezenţa scurgerilor mamelonare,

  traumatisme mamare,

 apariţia unor mastodinii,

 modificări de formă, consistenţă sau volum,

 autodepistarea unor formaţiuni tumorale, (momentul depistării şi evoluţia tumorii în timp şi

în raport cu ciclul menstrual; dacă tumora variază în dimensiuni cu ciclul menstrual).

 Patologii genitale sau endocrine, prezenţa unui fibrom uterin, fiind uneori asociată cu
neoplasmul mamar, ambele prin determinism hormonal (hiperestrogenie).

 scurgeri mamelonare, şi dacă acestea au prezentat firişoare de sânge.

 Inspecţia

 Examinarea sânilor se efectuează astfel încât să cuprindă nu numai sânii ci şi zonele de drenaj
limfatic.

 Pacienta se dezbracă până la brâu, fiind examinată atât în poziţie ortostatică sau şezândă cât
şi în poziţie culcată

Inspecţia urmăreşte:

 Simetria: o uşoară asimetrie nu este patologică. Asimetria poate să apară în afecţiuni

precum:

 formaţiuni chistice,

 tumori,

 inflamaţii,

 anomalii congenitale, fiind uşor sesizabilă în poziţie sezândă

 Aspectul superficial al sânului,

 eritemul sânului: inflamaţii sau neoplazii

 edemul sânului: inflamaţii sau neoplazii

 fisuri şi eczeme rebele ale areolei - boiii Paget a sânului

 semnul capitonajului - îngroşare a plicii cutanate cuprinse între index şi police

 semnul godeului (semnul Dupuytren) - mobilizarea laterală a tumorii determină pe suprafaţa

pielii o depresiune (atunci când semnul capitonajului este prezent).

 Examinarea şi exprimarea mamelonului

- prezenţa unei scurgeri, (scurgerea sanguinolentă - în mastita sclerochistică);

- prezenţa unei ulceraţii - tumoră malignă dacă este ulcerat un singur mamelon);
 - prezenţa unei sângerări

- ridicarea mamelonului ia nivelul unui sân, faţă de o linie transversală ce trece prin
mamelonul sănătos sugerează un cancer invadant în derm şi mamelon

- ombilicarea, înfundarea şi retracţia fixă a mamelonului reprezintă un semn precoce şi constant în

cancerele centrale ale sânului, care lipseşte însă în cancerele periferice

 Retracţia pielii - depesiune mai mult sau mai puţin marcată a pielii într-un loc sau altul al
sânului sau mamelonului, şi apare fie în necroza ţesutului grăsos, ca urmare a unui
traumatism , fie în cancerele avansate (aspectul de “coajă de portocală”).

 Retracţia tegumentară

 examinarea bolnavei în ortostatism şi cu braţele ridicate deasupra capului - retracţie sau o

deviere a mamelonului.

 pacienta se examinează în ortostatism, plasând palmele celor două mâini în contact şi la

comandă va împinge mâinile una împotriva celeilalte. Această manevră, prin contracţia
muşchilor pectorali tinde să accentueze orice retracţie tegumentară.

 pacienta este examinată în ortostatism, lasând palmele celor două mâini în şolduri şi apăsând
cu putere împotriva şoldului. Prin contracţia muşchilor pectorali se accentuează orice
retracţie tegumentară.

 pacienta este examinată în ortostatism cu corpul fixat în faţă prin înclinarea pacientei de la
mijloc, palmele fiind sprijinite pe un suport. Acestă manevră arată dacă sânii, când se
depărtează de torace, produc o tracţiune egală bilaterală pe ligamentele suspensoare.

 Când sânii atârnă departe de corp, refracţia şi neregularităţile invizibile anterior devin vizibile

 Examinarea regiunilor axilare şi supraclaviculare

- se vor descrie orice modificări de culoare a tegumentelor precum şi prezenţa eventuală a edemului
la aceste nivele sau a unor adenopatii vizibile.

 Examinarea braţelor, pentru a se observa dacă prezintă edeme, retracţii tegumentare sau
ulceraţii.

 Palparea

 1. Palparea glandei mamare, care se face în ortostatism şi în decubit dorsal.

 Se începe cu palparea sânului stâng, efectuând iniţial o palpare superficială, blândă urmată
de explorarea mai profundă, care aplică lobulii glandulari pe planul toracic (manevra
Velpeau). Faţa palmară a mâinii drepte explorează cu blândeţe parenchimul glandular,
începând din regiunea subclaviculară până la baza toracelui, palpând iniţial cadranele laterale
apoi cele mediale şi la final cadranul 5, premamelonar, notând pierderea elasticităţii acestuia
sau prezenţa unei eventuale tumori sau induraţii. în timpul palpării se evită orice manevră
 care să comprime glanda între degete, în acest caz lobulii glandulari creând falsa impresie de
tumoră

 Aprecierea mobilităţii sânului se face cu ajutorul manevrei Tillaux: pacienta aflată în

ortostatism este rugată să contracte muşchiul pectoral prin executarea unei mişcări de
adducţie a braţului, mişcare căreia examinatorul îi opune rezistenţă. Simultan examinatorul
va palpa şi mobiliza sânul în plan vertical şi lateral. O adevărată mobilitate a glandei mamare
există atunci când contracţia muşchiului pectoral nu produce nici un fel de limitare a
mişcărilor imprimate sânului. în procesele tumorale (şi excepţional în cele inflamatorii
cronice) se produce aderenţa glandei ia planul muscular, în acest caz mobilizarea sânului fiind
limitată sau chiar imposibilă

2. in decubit dorsal.

 Pentru un examen complet al sânului, bolnava va fi examinată în poziţie şezândă (facilitează

palparea zonelor subclaviculare şi axilare) şi în decubit dorsal. în ambele situaţii sânii vor fi
examinaţi cu pacienta ţinând mâinile pe lângă corp şi apoi cu mâinile ridicate deasupra
capului şi aşezate pe cap

 În timpul palpării sânului se vor urmări:

 Consistenţa şi elasticitatea ţesutului mamar

 Sensibilitatea:

◦ dureri localizate → reacţie inflamatorie

◦ rar durerea →mastită sclero-chistică sau un neoplasm

 Exprimarea mamelonului.

◦ Constă în compresiunea mamelonuiui între degete. în afara perioadei de gestaţie sau

lactaţie la exprimarea mamelonului nu trebuie să apară secreţii ale canalelor
galactofore

 Prezenţa maselor tumorale

Examinatorul va urmări:

♦ Localizarea - se face considerând sânul ca faţa unui ceasornic cu mamelonul ca punct central.

♦ Mărimea - se măsoară tridimesional, în centimetri.

♦ Conturul - tumorile maligne şi leziunile inflamatorii au de regulă contur neregulat.

♦ Consistenţa - tumorile dure sugerează malignitatea.

♦ Sensibilitatea - leziunile maligne sunt nedureroase în timp ce leziunile inflamatorii sunt de obicei
dureroasae.
♦ Mobilitatea - tumorile benigne sunt mobile. Leziunile inflamatorii sunt imobile, iar tumorile
maligne sunt la început mobile pentru ca pe măsura invaziei ţesuturilor învecinate să devină imobile.

♦ Delimitarea - absenţa delimitării sugerează un proces malign.

 Explorarea grupelor de
ganglioni limfatici

 musculatura pectorală perfect relaxată, fie prin sprijinirea membrului toracic pe umărul
examinatorului (dacă examinarea se face în ortostatism), fie prin ridicarea cu o mână de
către examinator a braţului pacientei.

 Dacă examinarea se face în decubit dorsal, relaxarea musculaturii pectorale se va face prin
îndepărtarea pasivă a braţului de corp.

 EXPLORAREA PARACLINICĂ A
SÂNULUI

 Mamografia

 Mamografia simplă reprezintă explorarea radiologică a sânului cu un fascicul de raze X de

joasă tensiune şi cu intensitate crescută.

Caracteristicile mamografiece pentru un cancer de sân sunt:

- forma de "rac" a opacităţii intramamare cu alterarea structurilor normale

- microcalcificări ia nivelul formaţiunii

- îngroşarea tegumentelor supraiacente datorită edemului precoce,

- modificări mamelonare, adenopatii axilare.

 Termografia - are la bază principiul că tumorile de sân sunt termogenetice. Ca metode se

utilizează termocuplul, termografia cu infraroşii, termoviziunea sau termografia dinamică
(transformă căldura emisă de sân către suprafaţa pielii în imagine termografică a sânului
care poate fi vizualizată pe un monitor.)

 Metoda poate înregistra diferenţe de temperatură de 0,2°C la distanţa de un metru. Testul

hipertermiei provocate prin perfuzia a 500 ml glucoză 10% determină creşteri aie
temperaturii locale cu peste 4°C în cazul tumorilor maligne.

 Radiofosfocaptarea - are la bază capacitatea fosforului radioactiv de a se fixa rapid în

concentraţie mai mare în ţesuturile cu multiplicare intensă.

 Galactografia reprezintă vizualizarea radiologică a canalelor galatofore cu ajutorul unor

substanţe de contrast, fiind indicată în afecţiunile secretante ale sânului.

 Ecografía - alături de rezonanţa magnetică nucleară, rămân cele mai fidele mijloace de
diagnostic paraclinic, oferind informaţii atât despre tumoră cât şi asupra gradului de invazie.
  Ecografía de sân poate diferenţia o tumoră de sân solidă de una chistică. Este folositoare mai
ales la tinere, la care ţesutul dens mamar face ca examenul mamografic să fie mai puţin
fiabil. În cazul tumorilor nepalpabile, ajută la ghidarea puncţiei-biopsie.

 Biopsia. Este singura metodă de certificare a diagnosticului în cazul cancerului mamar,

indicând şi tipul histologic al acesteia.

 Explorări pentru identificarea eventualelor metastaze

VSH-ul peste 40/oră

♦ Determinarea unor factori genetici şi a markeriior tumorali:

- Factorul mamar de creştere derivat (MDGF1)- indică modificări autocrine şi paracrine ce apar în
celulele maligne

- Unele protoncogene ce pot deveni oncogene şi pot transforma celulele epiteliale mamare normale
în celulele canceroase: c- sis, c-HER, c-myc;

- Genele supresoare RB, NM23, p53 (inhibă procesul de proliferare neoplazică)

- Mutaţii aie genei BRCA1 care se produc la nivelul cromozomului 17 (locus 17q21) indică moştenirea
directă a unor defecte genetice

- Nivelul antigenelor CA 15.3, MCA, TAG 72

- Nivelul catepsineior

♦ Radiografia pulmonară - poate indica metastaze pulmonare sub forma unor microopacităţi
diseminate

♦ Testele hepatice: fosfataza aicalină, transaminazele

♦ Scintigrafia osoasă

 Mastitele

 Definitie. Inflamatii ale glandei mamare determinate de germeni patogeni nespecifici

(stafilococ, streptococ), sau specifici (TBC).

 Majoritatea mastitelor apar in perioada de lactatie.

 Exista si situatii determinate endocrin (de ex. Mastitele fetitelor).

Clasificare.

1. Mastite acute

2. Mastite cronice

 Mastitele acute

 Se caracterizează printr-un debut acut; pot interesa un san sau ambii sani
  Mastitele acute

 Diagnostic clinic:

Semne de inflamatie locala acuta:

- congestie,

- tumefiere,

- durere locala pulsatila,

- scurgeri mamare purulente,

- asimetria sanilor,

- febra.

Sanul este extrem de sensibil la palpare.

Poate evolua spre un abces cald mamar (dg. clinic şi ecografic)

 Mastitele acute

Tratament.

1. Pansamente umede si reci aplicate local

2. Antibiotice functie de antibiograma

3. Drenajul laptelui (daca mastita apare in timpul lactatiei)

4. Incizie chirurgicala si drenajul puroiului in abcesele calde ale sanului

 Mastitele cronice

Etiologic pe primul loc se află mastita TBC.

Semnele inflamatorii sunt minime;

Se pot complica cu evoluţia unui abces rece al sanului.

Tratament: - administrarea de tuberculostatice;

- incizia si drenajul abcesului rece

 Tumorile benigne ale sanului

 Tumorile benigne ale sanului

 Tumorile benigne ale sanului au o serie de caracteristici comune care fac diferenta clinica
intre acestea si tumorile maligne. Dintre aceste caracteristici putem aminti:

◦ delimitarea neta a tumorii fata de tesuturile din jur,

 ◦ mobilitate pe planurile profunde si superficiale,

◦ prezenta de adenopatie regionala,

◦ prezinta crestere relativ lenta si

◦ nu recidiveaza dupa extirpare.

 Tumorile benigne ale sanului

 Explorarile paraclinice care au importanta pentru diagnosticarea tumorilor benigne sunt

mamografia, ecografia si punctia-biopsie. Acestea prezinta caracterele de benignitate.
Examenul cel mai sigur care stabileste diagnosticul pentru tumorile benigne ale glandei
mamare este examenul histopatologic realizat prin punctie si biopsie.

 Diagnosticul diferential se face in primul rand cu cancerul mamar si cu toate celelalte tumori
si afectiuni tumorale.

 Tumorile benigne ale sanului

 Tumorile benigne ale glandei mamare descriu o serie de afectiuni care pot fi impartite in:

◦ leziuni distrofice,

◦ leziuni proliferative,

◦ stari precanceroase.

 Dupa natura tesutului din care provin:

◦ Conjunctive: lipoame si fibroame

◦ Epiteliale: adenoame, papiloame, tumori vegetante intracaniculare

◦ Epitelioconjunctive: adenofibroame

◦ Cu tesuturi heterotopice: condroame si osteoame

◦ Vasculare: angioame si endotelioame.

 Tumorile benigne ale sanului

 Lipoamele se dezvolta din tesutul gras perimamar. La palpare se prezinta ca tumori pastoase,
mobile, bine incapsulate.

 Fibroadenoamele sunt cele mai frecvente tumori mamare benigne si au atat structura
epiteliala, cat si conjunctiva.

 Tumorile benigne ale sanului

 Tumora phyllodes este o varietate de fibroadenom cu evolutie intracanaliculara. Aceasta

tumora apare mai frecvent la femeile tinere, uneori sub 18 ani. Dimensiunile tumorii sunt
 mari cu consistenta neomogena, apar atat zone dure cat si zone fluctuente, tumora nu adera
la tesuturile inconjuratoare, nu prezinta adenopatie si starea generala nu este modificata.
Tegumentul sanului este destins, lucios, se poate ulcera si apoi se poate infecta. Cea mai
importanta problema este diferentierea /tumorilor phyllodes benigne/ de /tumorile
phyllodes maligne/.

 Tumorile benigne ale sanului

 Adenomul mamar pur este o proliferare epiteliala care se intalneste foarte rar si diagnosticul
se poate stabili numai prin examen histopatologic.

 Angioamele sunt tumori moi, confluente, rau delimitate cu evolutie lenta si continua,
acestea dezvoltandu-se din stroma conjunctivo-vasculara.

 Leziunile distrofice

 Leziunile distrofice

 Se caracterizeaza printr-o proliferare fibrochistica a glandei mamare.

 Din acest grup fac parte chistul solitar al sanului si mastoza fibrochistica

 Mastoza fibrochistica

 Este o leziune neproliferativa, cel mai frecvent apare la femeia adulta in jurul varstei
de 30 de ani. De cele mai multe ori aceasta afectiune este asociata cu tulburari endocrine
cum ar fi hipofunctia genitala sau hipertiroidie. Pacientele prezinta jena sau dureri locale, in
special in perioada menstruatiei.

 Mastoza fibrochistica

 La inspectie se observa chisturi multiple pline cu lichid clar sau tulbure, de culoare galben-
brun, inconjurate de tesut scleros. La palpare se constata tumori de dimensiuni diferite, de
consistenta ferma.

 Acestea pot fi localizate intr-un sector de glanda, uni- sau bilateral.

 Aceste tumori sunt mobile, usor dureroase la presiune si in perioada menstruatiei prezinta
cresteri de volum. In axila se pot palpa ganglioni mici, mobili, dar de cele mai multe ori
adenopatia

 Mastoza fibrochistica

 Diagnosticul pozitiv se pune in principal pe variatiile de volum si sensibilitatea dureroasa ale

tumorilor in timpul menstrelor.

 Xerografia este o metoda importanta pentru urmarire. In evolutie s-au constatat si

transformari maligne si de aceea poate fi considerata o boala precanceroasa.

 Mastoza fibrochistica
 Tratamentul, in formele incipiente la femeile sub 35 de ani, consta in hormonoterapie de
corectare. Sunt cazuri cand dupa sarcina si alaptare boala regreseaza.

 Tratamentul chirurgical se impune in cazurile in care apare cresterea rapida de volum a

chisturilor, cand exista suspiciunea de malignizare sau cand nu apar rezultate ale
tratamentului medical timp de 3-4 luni. Interventia consta in sectorectomie, iar in cazurile
difuze care cuprind toata glanda mamara in mamectomie subcutanata.

 Chistul solitar al sanului

 Este o forma localizata de mastoza chistica si apare mai ales in perioada de preclimacterium.
Acesta se prezinta ca un chist mare, bine delimitat care contine un lichid galben-verzui. La
palpare apare ca o tumora rotunda, mobila, bine delimitata, sensibila la palpare. Mamelonul
este normal, iar adenopatiile axilare lipsesc.

 Tratamentul este chirurgical si consta in sectorectomie.

 Leziunile proliferative

 Leziunile proliferative

 Leziunile proliferative ale sanului sunt reprezentate de hiperplazia epiteliala, aceasta

reprezentand cresterea numarului de celule epiteliale. Din aceasta categorie fac parte:
hiperplazia atipica ductala, hiperplazia atipica, adenoza scleroasa, cicatricea radiala, ectazia
ductala si necroza grasoasa.

 Leziunile proliferative

 Adenoza scleroasa mimeaza adenomul invaziv si prezinta o crestere a riscului de cancer de 1,

5-2 ori in populatie.

 Ectazia ductala este greu de diferentiat de cancerul mamar deoarece examenul clinic arata
mase tumorale palpabile periareolar si secretie mamelonara si apare la femei in jurul varstei
menopauzei.

 Leziunile proliferative

 Necroza grasoasa este relativ rar intalnita, dar poate fi confundata clinic si mamografic cu
carcinomul schiros sau inflamator. In antecedentele pacientei se constata de obicei un
traumatism al sanului sau al peretelui toracic. Ischemia tesutului adipos duce la eliberarea de
substante lipolitice, care vor determina necroza si saponificarea grasimii.

 Starile precanceroase

 Starile precanceroase

 Afectiuni care prezinta posibilitatea evolutiva spre o neoplazie.

 Tumori vegetante intracanaliculare (papilomul intracanalicular)

 Acest tip de tumori sunt rezultatul proliferarii epiteliale intracanaliculare. Aceste leziuni apar
mai frecvent la femei intre 30-50 de ani si au urmatoarele caracteristici:

 tumora mica, rotunda situata perimamelonar care nu adera la piele scurgeri sanghinolente
prin mamelon pentru perioade lungi de timp tractiunea de mamelon se transmite tumorii,
acest lucru indica dependenta de un canal galactofor la presiunea digitala a tumorii apare
sangerare la nivelul mamelonului, absenta adenopatiilor

 Tumori vegetante intracanaliculare (papilomul intracanalicular)

 Cea mai importanta explorare este examenul citologic al secretiei sanghinolente

mamelonare, iar galactografia evidentiaza prezenta tumorii intracanaliculare.

 Diagnosticul pozitiv se pune pe baza semnelor clinice specifice si cu ajutorul examenelor

paraclinice care confirma suspiciunea clinica.

 Diagnosticul diferential se face cu toate tumorile de san care prezinta secretie mamelonara.

 Adenomul ductal

 Aceasta leziune este asemanatoare clinic cu un papilom si histopatologic se prezinta ca o

leziune epiteliala de scleroza si adenoza.

 Mastita cu plasmocite

 Este o afectiune rara de cauze necunoscute, dar se presupune ca ar fi vorba de o reactive de

corp strain la un element chimic din secretia mamara. Aceasta afectiune apare mai frecvent
la femei intre 30-40 de ani, la cativa ani dupa alaptare. Debutul este ca un proces inflamator
care cuprinde glanda mamara in totalitate sau doar localizat, apoi apare o tumora
nedureroasa, rau delimitate, neregulata, ce poate retracta memelonul, iar tegumentele
supraiacente sunt infiltrate. La presiune se exprima secretie sero-purulenta. Se palpeaza
ganglionii axilari care au caracter inflamator.

 Tratamentul tumorilor benigne ale sanului

 Tratamentul tumorilor benigne ale sanului

 Tratamentul pentru tumorile benigne ale glandei mamare este chirurgical si se realizeaza prin
sectorectomie (rezectia unuia sau mai multor lobi sau sectoare) cu examen histopatologic
extemporaneu pentru a diferentia tumorile maligne de cele benigne.

 In cazul tumorilor phyllodes tratamentul este controversat tinand cont de aspectele clinice si
posibilitatile evolutive. Tumorile phyllodes mici pot fi excizate cu o margine de minim 1 cm
din tesutul inconjurator normal. Daca examenul anatomopatologic precizeaza tumora
phyllodes cu elemente maligne este necesara o reexcizie cu biopsia marginilor de sectiune. In
tumorile phyllodes mari se indica mamectomia simpla totala.

 Tehnica chirurgicala
 Mamectomia sectoriala reprezinta interventia prin care se realizeaza extirparea unei portiuni
din glanda mamara. In practica sunt folositi si termeni ca /rezectie segmentara, rezectie larga
sau biopsie excizionala/. Cei mai utilizati sunt termenii de /tumorectomie, rezectie sectoriala
dirijata/ (rezectia unuia sau mai multor lobi folosind ca reper canalele galactofore
corespunzatoare lobilor) si /rezectie sectoriala nedirijata/ (rezectia unui sector din glanda
mamara fara a respecta topografia lobara si fara a folosi ca reper canalul galactofor).

 Tehnica chirurgicala

 In tumorile benigne cea mai utilizata tehnica este tumorectomia.

 Aceasta consta in incizie periareolara sau circumferentiala pentru tumorile centrale, iar
pentru cele periferice sau ale prelungirii axilare se foloseste o incizie radiara sau submamara;
dupa incizie se identifica tumora si se repereaza cu un fir, apoi este decolat tesutul mamar
adiacent sau se excizeaza cu o lama de tesut normal daca tumora este nedecolabila; urmeaza
hemostaza, drenaj aspirativ si la final sutura planurilor superficiale si ale pielii.

 Tehnica chirurgicala

 Rezectia sectoriala dirijata urmareste rezectia unuia sau mai multor lobi folosind ca reper
canalele galactofore dilatate modificate identificate prin galactografie. Se repereaza orificiul
secretant si se introduce albastru de metilen, in functie de topografia acestuia se practica o
incizie periareolara.

 Tehnica chirurgicala

 Rezectia sectoriala nedirijata consta in rezectia unui sector de glanda mamara, fara a
respecta topografia lobara si fara a folosi ca reper un canal galactofor. Incizia se alege in
raport cu localizarea tumorii si cu volumul glandei mamare. Daca glanda mamara are volumul
mic se practica incizie periareolara, iar daca glanda are un volum mai mare incizia este
centrata pe axul tumorii. Pentru tumorile localizate in jumatatea inferioara a glandei se poate
practica si o incizie submamara.

 Ingrijiri postoperatorii si complicatii

 Dupa 2-3 zile de la operatie se va suprima drenajul aspirativ, iar la 4-5 zile se scot firele in
functie de cicatrizare.

 Complicatiile postoperatorii constau in:

◦ hematoame,

◦ necroze cutanate,

◦ supuratii ale plagii,

◦ cicatrici retractile sau cheloide.

 Rezultatele sunt bune si prognosticul este favorabil.


  Cancerul de san

 Reprezintă unul din cele mai frecvente cancere la femeie, dar poate fi întâlnit si la barbat.

Factorii de risc în cancerul sânului sunt:

 Nuliparitate

 Tumori benigne: hiperplaziile ductale; fibroadenoamele, adenomatoza sclerochistica,

papilomatoza

 Factori genetici

 Tulburari hormonale

 Hipovitaminoza D

 Traumatisme locale

 Lipsa alaptarii la san

 Expunerea sanului la radiatii (solare)

 Unii factori cancerigeni din cosmetice cu aplicaţie locala

 CLINICA

 1. Semne clinice de alarma:

 Retractie mamelonara

 Scurgeri patologice la nivelul mamelonului (seroase sau sanghinolente)

 Asimetrie mamelonara

 Perceperea unei « tumori » prin autopalpare !

2. Semne clinice sugestive :

Inspectie :

 Asimetria sanilor

 Marire de volum a unui san

 Pielea sanului cu aspect de ”coaja de portocala “

 Edem al membrului superior homolateral

 Ulceratii la nivelul sanului

2. Semne clinice sugestive :

Palpare:
  Tumora palpabila mobilă sau fixă. (Aprecierea mobilitatii prin manevra Tilleaux);

 Capitonaj tegumentar corespunzător topografiei cutanate a tumorii (atunci când tumora

aderă la faţa prof a pielii)

 Adenopatie axilara palpabila (de aceeaşi parte sau în ambele axile)

Examene paraclinice

1. Teste de screening:

- ecografia, CEA, alfa-feto-proieina serică

- mamografia (o micro-calcificare la nivelul glandei mamare este un semn de alarma!!!!);

mamografia trebuie facuta anual dupa varsta de 45 de ani!!!

2. Teste de diagnostic:

 Mamografia

 Ecografia

 CT/RMN

 CEA; Alfa-feto-proteina serica

 Punctie cu ac subtire

 Punctie cu ac gros (drill biopsia)

 Biopsia chirurgicala

 Imunhistocimie cu indentificarea receptorilor hormonali BRCA1 si BRCA2

 Evolutia cancerului de san

1. Invazia locala: muschii pectorali, piele, perete toracic

2. Invazie limfatica:

 Primul releu: ganglioni axilari homolaterali

 Al II-lea releu: hanglioni mamari interni, axilari controlaterali, supraclaviculari

 Al III-lea releu : adenopatie la distanta : ggl. spinali, mediastinali, preaortici, cavi superiori

 Evolutia cancerului de san

3. Metastaze organice la distanta; in ordinea frecventei:

 Coaste

 Vertebre
  Craniu

 Creier

 Plamani

 Ficat

 Invazie generalizata

 PROGNOSTICUL CANCERULUI DE SAN.

 In cancerele preinvazive, un tratament corect duce la vindecare 100%

 In stadiul I supravietuirea la 5 ani este de aproximativ 85%

 In celelalte stadii, supravietuirea la 5 ani are valori modeste.

Este utilă aprecierea factorului de gravitate “S” în aprecierea prognosticului:

- vârsta sub 35 de ani

- sarcina şi alăptarea

- evoluţia rapidă în ultimele 2-6 luni

- localizarea în 1/2 medială a gld.

 TRATAMENTUL CANCERULUI DE SAN

Tratamentul cancerului de san este complex:

Tratament chirurgical

+ Chimioterapie

+ Radioterapie

+ Tratament hormonal