2. Necesitatea utilizării noţiunii de calitate pentru caracterizarea produselor alimentare 3. Componentele calităţii produselor alimentare 4.Metode şi mijloace pentru evaluarea şi controlul calităţii alinemtului. 5. Sisteme moderne pentru asigurarea şi protecţia calităţii alimentului 1.DEFINIREA CONCEPTULUI DE CALITATE Calitatea constituie o noţiune complexă, care cuprinde atât proprietăţiile produsului de a satisface o trebuinţă oarecare, cât şi aspectele economice legate de realizarea şi utilizarea produsului. Calitatea produselor se realizeaza în procesul de producţie şi se manifestă în procesul de consum, ceea ce face să se pună în evidenţă două noţiuni: calitatea producţiei, calitatea produselor. Calitatea reprezintă ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs care îi conferă acestuia proprietatea de a satisface nevoile exprimate sau implicite. Pentru succesul deplin al unei firme, aceasta trebuie sa ofere produse care: Să satisfacă o necesitate, o utilitate sau un scop bine definit; Să satisfacă aşteptarile clientului; Să se conformeze standardelor şi specificaţiilor; Să se conformeze măsurilor legale şi altor cerinţe ale societaţii; Să fie disponibile la un pret competitiv; Să fie furnizate la un cost care aduce profit. Pentru a obţine maximul de eficacitate şi pentru a satisface aşteptarile cumpărătorului, este esenţial ca sistemul de conducere a calitaţii să fie adecvat tipului activitaţii şi produsului oferit 2. NECESITATEA UTILIZĂRII NOŢIUNII DE CALITATE PENTRU CARACTERIZAREA PRODUSELOR ALIMENTARE Cateva dintre principalele sensuri ale noţiunii de calitate sunt urmatoarele: Ø satisfacera unei necesitati; Ø gradul de satisfacere a consumatorului; Ø un cost mai mic pentru o utilizare data; Ø conformitatea produsului sau a serviciului cu exigentele clientilor interni sau externi. Componentele calităţii produsului Caracteristicile produselor Pot fi de mai multe tipuri, dupa cum urmeaza: Ø caracteristici constructive, care se refera la principalii parametri ai produsului respectiv (cote de gabarit, greutaţi etc); Ø caracteristici functionale care fac referire la performantele unui produs (randament, productivitate, fiabilitate etc); Ø caracteristici economice – au în vedere costurile legate de realizarea unui anumit produs; Ø caracteristici tehnologice – vizeaza modalitatile de realizare practica a produselor analizate; Ø caracteristici estetice –se refera la design, gradul de finisare, încadrare în moda etc; Ø caracteristici ecologice –au în vedere aptitudinile produselor de a nu polua mediul înconjurator; Ø caracteristici ergonomice –răspund preocuparilor ca un produs să îndeplinească cerintele operatorului uman. Preţul produsului reprezinta o categorie economica cu o importanta deosebită în penetrarea pe piata a produselor. Orice întreprindere trebuie sa fie în permanenta preocupata de realizarea unui preţ cât mai scazut (nu în defavoarea calitaţii ), astfel încât, prin acesta, sa cucerească un segment cât mai mare de piaţa. Termenele de livrare Respectarea cu strictete a termenelor de livrare face dovada seriozitaţii unei întreprinderi, aceasta castigând încrederea clientilor ei. Serviciile oferite se refera la activitaţile întreprinderii după vânzarea unui anumit produs. Astfel, garanţiile oferite, promptitudinea intervenţiilor în perioada de garanţie, posibilitatile de vânzare în rate, service-ul post-garanţie reprezinta doar câteva modalitaţi prin care o întreprindere poate spori calitatea produselor realizate. Bucla calităţii
3. COMPONENTELE CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE
Elementele componente ale calitaţii produselor alimentare sunt: • calitatea nutritivă, • calitatea senzorială, • calitatea igienică, • calitatea estetică. CALITATEA NUTRITIVĂ Se apreciază în funcţie de capacitatea produselor alimentare de a răspunde cerintelor energetice şi plastice ale organismului. Consumul de alimente trebuie sa acopere nevoile nutritionale ale organismului. Necesitaţile alimentare ale omului variaza în funcţie de: vârstă, ocupaţie, stare de sănătate, condiţiile mediului înconjurator. Calitatea nutritivă a produselor alimetare este formată: - valoarea proteică, - valoarea lipidică, - valoarea glucudică, - valoarea în săruri minerale, - valoarea în vitamine. VALOAREA PROTEICĂ Substantele proteice sunt constituienţi esentiali ai ţesuturilor, au un rol important în procesele metabolice, participă la formarea de anticorpi în organism.Aminoacizi din compoziţia proteinelor determină valoarea alimentara a acestora.Aminoacizi esentiali pot fi sintetizaţi în organism din produsele intermediare ale metabolismului lipidelor şi glucidelor. VALOAREA LIPIDICĂ Lipidele indeplinesc în organism rol energetic, furnizând o cantitate mare de calorii, participă la formarea ţesuturilor, solubilizează, şi vehiculează vitaminele liposolubile şi acizi grasi, necesari organismului. VALOAREA GLUCIDICĂ Glucidele sunt necesare nu numai ca sursă energetică ci şi pentru metabolizarea lipidelor şi proteinelor. De aceea se afirma ca “grasimile ard la focul glucidelor “ şi “ glucidele cruţă proteinele “. Fiecare gram de glucoza oxidat elibearează patru calorii. O parte din glucoza este folosita imediat pentru nevoile energetice ale organismului, iar o mica parte este stocata sub forma de glicogen în ficat şi muschi sau ca grasime în tesutul adipos. VALOAREA ÎN SĂRURI MINERALE Substanţele minerale se găsesc în produsele alimentare ca săruri minerale sau în combinaţie cu proteinele. Elementele cele mai întâlnite sunt: K, Na, Ca, Mg,P, Cl, S, care participă la formarea ţesuturilor osoase, a dinţilor şi altor ţesuturi. În cantităţi mai mici sunt necesare microelementele ca: Fe,Cu, Zn, I,Mn. VALOAREA ÎN VITAMINE Vitaminele sunt necesare în alimentaţie pentru a asigura desfaşurarea normală a metabolismului. Produsele alimentare conţin: - vitamine liposolubile (A,D,E,K,F) - vitamine hidrosolubile (complexul B,vitamina C,H) CALITATEA SENZORIALĂ În aprecierea calitaţilor senzoriale ale produselor alimentare intervin toate cele 5 simturi: o vazul,
o auzul, o pipaitul,
o gustul, o mirosul.
SIMŢUL GUSTULUI ŞI CARACTERISTICI GUSTATIVE
In ceea ce priveste senzaţiile gustative, se disting 4 gusturi fundamentale: - gustul dulce - conferit de zaharoza, glucoza, fructoza etc - gustul acru - datorat ionilor de hidrogen (acid tartric, acid citric) - gustul sarat - întâlnit în forma pura în clorura de sodiu - gustul amar - provocat de substanţe ca: morfina, chinina, cofeina etc. SIMŢUL MIROSULUI ŞI CARACTERISTICI OLFACTIVE Prin olfacţie se controleaza calitatea alimentelor sau se produce secreţia gladelor salivare. Substanţele odorante care imprimă mirosul unui produs au fost clasificate în mai multe moduri. La determinarea mirosului este important să se poată stabili concentraţia minimă a substanţei odorante, care poate provoca senzaţia olfactivă. SIMŢUL TACTIL ŞI CARACTERISTICILE TACTILE Cu ajutorul simţului tactil se constată consistenţa produselor alimentare şi starea texturală a acestora. Consistenţa sau vâscozitatea este un indice calitativ deosebit de important pentru produsele alimentare şi prin măsurarea lui se poate aprecia compoziţia produsului, dozarea corecta a ingredientelor în amestec, durata şi cantitate de caldura aplicata în proces. SIMŢUL AUZULUI Senzaţiile sonore ajutş la estimarea calitaţii produselor, cum ar fi: -sunetul crocant care apare la masticare; -sunetul produs la ruperea unor produse; -sunetul băuturilor carbogazoase. CALITATEA IGIENICĂ Calitatea igienică a produselor alimentare este influenţată de urmatoarele cauze: toxicitatea naturală contaminarea şi poluarea chimica contaminarea microbiologica sau cu alte organisme TOXICITATEA NATURALĂ Toxicitatea naturală poate fi cauzata de plante şi de animale. Plantele pot determina o toxicitate secundara atunci când absorb din sol substante toxice, care apoi sunt consumate de animale sau de om. CONTAMINAREA ŞI POLUAREA CHIMICĂ Sursele de contaminare şi poluare chimică a produselor alimentare pot fi : • pesticidele, • metalele grele, • aditivii alimentari, • contaminarea radioactiva, • masele plastice, • antibioticele CONTAMINAREA MICROBIANĂ Prevenirea toxiinfecţiilor alimentare se realizeaza prin controlul bacteriologic al produselor alimentare, pentru a stabili numarul stafilococilor sau a constata prezenta bacteriilor care provoaca toxiinfecţii deosebit de grave. Din aceste motive, controlul microbiologic se efectueaza începând cu materiile prime şi materialele, continuând cu procesul tehnologic, depozitarea şi realizare. CALITATEA ESTETICĂ Calităţiile estetice ale produsului se refera la forma plăcută ale acestuia, coloritul atrăgător, ornamentarea, felul de prezentare etc. Pentru ambalaje, elementele care conferă calitatea estetică sunt: forma ambalajului, culoarea, grafica, materialele folosite pentru confecţionare. 4.METODE ŞI MIJLOACE PENTRU EVALUAREA ŞI CONTROLUL CALITĂŢII ALINEMTULUI Metodele de analiza utilizate pentru produsele alimentare sunt: - metode senzoriale; - metode fizice ; - metode chimice ; - metode microbiologice. ANALIZA SENZORIALĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE Analiza senzorială se face cu ajutorul organelor de simţ şi se determină indici de calitate cum sunt: aspectul produsului, culoarea, gustul, mirosul, consistenta. ANALIZA FIZICĂ A PRODUSELOR A PRODUSELOR ALIMENTARE Analiza fizica a produselor alimentare stabileste indicii calitativii cum sunt : - forma şi dimensiunile produsului; - masa produsului ; - densitatea ; - vâscozitatea ; - punctul de fierbere ; - punctul de topire. ANALIZA CHIMICĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE Analiza chimică urmareşte stabilirea compoziţiei chimice a produselor alimentare , bazată pe proprietaţile chimice ale componenţilor determinanţi (conţinutul de apă, conţinutul de substanţă uscată totală, conţinutul de grăsime, conţinutul de proteine, conţinutul de săruri minerale etc.). ANALIZA MICROBIOLOGICĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE La produsele alimentare ambulate ermetic se face analiza mirobiologică şi a recipientelor. Recipientele pentru examenul microbiologic sunt supuse urmatoarelor analize : - controlul aspectului exterior :deformarea , bombarea , fixarea capacelor , prezenta ruginei; - controlul ermeticitatii recipientelor ; - controlul rezistentei termostatice ; - examenul microscopic si determinarea numarului total de microorganisme ; - determinarea prezentei unor grupe de bacterii care produc alterari. 5. SISTEME MODERNE PENTRU ASIGURAREA ŞI PROTECŢIA CALITĂŢII ALIMENTULUI Prescrierea calitaţii este operaţia de stabilire a documentelor tehnice cu caracter normativ sau în contractele economice, a condiţiilor de baza pe care trebuie să le indeplineasca produsul din punct de vedere al calitaţii, al tehncilor şi metodelor de verificare a calitaţii, al transportului, depozitarii şi termenului de garanţie. La încheierea unui contract definirea calitaţii este operaţia cea mai importantă, deoarece existenta unor neclaritaţi poate genera litigii între partenerii unei tranzacţii comerciale. Prescrierea calitaţii se face cu ajutorul indicilor de calitate cifrici sau noţionali, eventual al unor schite sau grafice. Documentele în care este prescrisă calitatea se numesc specificaţii. Specificaţiile sunt deci documente cu care produsele trebuie sa fie conforme (standarde, regulamente etc.) Un instrument cheie în acest sens îl constituie aplicarea sistemului HACCP (Hazard Analysis Critical Control Point) în producţia şi comercializarea alimentelor Sistemul HACCP Sistemul HACCP a fost prezentata în public la Conferinta Nationala pentru Protectia Alimentelor din 1971, fiind ulterior adoptat pentru inspecţia întreprinderilor din industria alimentara. Specialistii au elaborat de asemenea, pe plan national si international, o serie de ghiduri de bune practici de siguranta alimentara bazate pe aplicarea metodelor HACCP. Punctele critice de control, ca parte integranta a sistemului de control al producatorului de alimente pot fi utilizate împreuna cu HACCP la asigurarea securitatii produselor.