Este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XlX-lea, ca reactie impotriva
romantismului si parnasianismului. Precursor al simbolismului in Franta este considerat
Charles Baudelaire, prin volumele de versuri "Les Corespondences" ("Corespondente") si "Les fleurs du mal" ("Florile raului"). Precursor al simbolismului romanesc a fost Mihai Eminescu, prin poeziile "Dintre sute de catarge" si "Melancolie".
Trăsături:
muzicalitatea este de două feluri: interioară, stridentă (imagini auditive, aliterații,
asonanțe) și exterioară, armonioasă (elemente de versificație) spațiul este unul limitat, iar eul liric aflat în ipostaza însinguratului; trăiește sentimente de teamă, angosă (spaimă), suferință, etc… folosirea simbolului ca imagine concretă care este asociată cu o idee, un sentiment, o stare; simbolul este o expresie a unor corespondențe profunde cromatica poeziilor este dată de culorile reci (argumentează prin exemplificarea de imagini vizuale) prezintă teme și motive specifice (teme ca și singurătate, melancolie, moarte anxietate, boală, nevroză; motive precum cel al ploii, toamnei, călătoriei, amurgului, famfarei, etc…) iubirea în poeziile simboliste nu mai este salvatoare pentru imagiea eului liric; ea apare înconjurată de semnele bolii sau ale morții