TEORII CU PRIVIRE LA

COMERŢUL INTERNAŢIONAL
A. Teorii clasice

 Mercantilismul;
 Teoria avantajelor absolute( A. Smith);
 Teoria avantajului relativ;
 Teoria dotării națiunilor cu factori de
producție( Modelul Hecksher-Ohlin);
 Teoria valorilor internaționale.
Mercantilismul

 A fost filozofia economică a secolului al

XVI-lea;
 Exprima convingerea că avuţia unei
naţiuni se exprimă prin cantitatea de
metale preţioase de care dispune o
ţară;
 Principalul deziderat al autorităţilor era
sporirea rezervelor de aur şi argint;
 Calea de atingere a acestui deziderat
era creşterea excedentului balanţei
comerciale prin impulsionarea
exporturilor şi restricţionarea importurilor;
Mercantilismul

 Din punct de vedere politic Mercantilismul a

fost agreat de cercurile guvernamentale, de
grupurile industriale şi chiar de lucrători;
 Numeroase grupuri de interese au înregistrat
efecte negative sub formă de impozite mai
mari, preţuri ridicate, menţinerea ineficienţei
în economie, întârzierea restructurării pe
baze sănătoase.
Teoria avantajului absolut

 A fost fondată de Adam Smith în

lucrarea “An Inquiry into the Nature and
Causes of Wealth of Nations” publicată
în 1776;
 Smith a contestat bazele teoretice ale
mercantilismului demonstrând că
această filosofie slăbeşte bazele
dezvoltării de succes pentru că
împiedică actorii economici să
elaboreze şi să practice strategii pe
termen lung centrate pe concurenţa
liberă ceea ce va duce la alocarea
ineficientă a factorilor de producţie.
 Teoria avantajelor absolute
 Smith a susţinut că liberul schimb
sporeşte bunăstarea naţiunilor;
 Întrebarea a fost- ce bunuri şi servicii
trebuie să producă şi să exporte eficient
o ţară;
 Răspunsul- acele bunuri şi servicii la care
deţine un avantaj absolut-adică le
produce cu costuri mai mici decât
celelalte ţări;
Teoria avantajelor absolute

c=M/Q
c – coeficient input/output
M – număr de ore de muncă
Q – unitate de produs
W = Q/M
W – productivitatea muncii
 Teoria avantajului absolut
(ore necesare pentru o unitate de produs,
raportul c =M/Q)

Nord Sud

Autoturisme 3 12

Textile 6 4
 Teoria avantajelor absolute

A. Smith dezvoltă următoarele:

Elaborează teoria despre comerțul internațional în
strânsă legătură cu diviziunea socială a muncii;
Teoria lui se bazează pe libertatea de acțiune și
inițiativă a agenților economici (excluzând intervenția
statului);
În comerțul internațional (ca și în cel național)
concurența este liberă și perfectă (fără monopol sau
restricții decurgând din politici protecționiste).
Teoria costurilor comparative de
producţie( avantajului relativ)

 A fost elaborată de David Ricardo;

 Pleacă de la premisa că teoria
avantajului absolut are mai degrabă o
dimensiune intuitivă decât practică;
 Ia în considerare conceptul de cost de
oportunitate;
 Spre deosebire de teoria avantajului
absolut care se concentrează pe
diferențele absolute între productivităţile
naționale aceasta se centrează pe
valorificarea diferențelor relative;
 Teoria costurilor comparative de
producţie( avantajului relativ)

Raționamentul lui David Ricardo a pornit de la următoarele

ipoteze:
1.Ipoteza imobilității relative a factorilor
2.Ipoteza pieței pure și perfecte
3.Ipoteza echilibrului static
Exemplul dat de Ricardo:
Ipoteză: Schimburile se realizează între două țări, Anglia și Portugalia, cu două
produse, țesături și vin.
Cheltuiala de muncă necesară pentru a produce câte o unitate din fiecare bun

Portugalia Anglia
Țesături 90 100
Vin 80 120

Analiza avantajelor absolute:

Țesături: 90 < 100 avantaj absolut Portugalia
Vin: 80 < 120 avantaj absolut Portugalia
Analiza avantajelor relative :
Țesături (costul unei unități de țesătură exprimat în unități vin):
Portugalia: 90/80 = 1,125
Anglia: 100/120 = 0,833
Avantaj relativ Anglia
Vin (costul unei unități vin în unități țesături):
Portugalia: 80/90 = 0,888
Anglia: 120/100 = 1,2
Legea avantajului comparativ poate fi
enunțat:
Este întotdeauna mai avantajos pentru
două țări să dezvolte relații comerciale
bilaterale, cu condiția că ele să se
specializeze în producerea acelui bun în
care înregistrează cel mai mare avantaj
relativ sau cel mai mic dezavantaj relativ.
 Nord Sud
Autoturisme 3 12
Textile 6 8
Costul de oportunitate
Autoturisme/Textile 0,5 1,5
Textile/Autoturisme 2 0,66
 Teoria dotării naţiunilor cu
factori de producţie
 Teoria avantajelor comparative nu dă
răspunsul la o întrebare fundamentală-ce
factori determină care produse se califică
pentru a avea avantaje comparative în
cazul fiecărei ţări;
 Această teorie este elaborată de Eli
Hecksher şi Bertin Ohlin;
 Analiza se bazează pe următoarele
observaţii:
-dotarea cu factori de producţie diferă de
la o ţară la alta;
-bunurile sunt diferite în funcţie de tipurile
de factori de producţie utilizaţi pentru
realizarea lor;
Modelul H-O-S

 Factorii de producţie sunt abundenţi(ieftini)

şi rari( scumpi);
 O ţară va avea un avantaj comparativ la
produsele pentru a căror realizare se
folosesc factori de producţie abundenţi,
 Teoria a fost testată empiric de W. Leontieff
folosind analiza input-output pornind de la
ideea prevalentă atunci în SUA că această
ţară este intensiv dotată în capital şi
deficitară în muncă;
 A prezumat că SUA exportă prioritar produse
intensive în capital şi importă produse
intensive în forţă de muncă;
Modelul H-O-S

 Concluzia la care a ajuns a fost că

SUA exportă prioritar produse
intensive în muncă şi importă produse
intensive în capital-paradoxul lui
Leontieff;
 Criticii săi au considerat că:
- a folosit un număr redus de
sectoare economice;
-a luat în considerare doar 2 factori
de producţie.
 Abundența factorilor și avantajul
comparativ

Munca Capitalul K/M M/K

Nord Sud Nord Sud Nord Sud Nord Sud

Textile 4 6 3 2 0,75 0,33 1,33 3

Autoturisme 2 3 8 6 4 2 0,25 0,5

 Teoria valorilor internaționale
(John Stuart Mill)
Pe măsura creșterii prețului unui produs, fiecare țară va oferi mai mult din
produsul respectiv și va cere mai puțin. Dacă producția va fi mai mare decât
cererea internă pentru bunul respectiv, țara va fi exportatoare; dacă este
inferioară țara va deveni importatoare.
J.S. Mill a afirmat că „valoarea produselor
importate se măsoară prin valoarea
produselor exportate, care trebuie date în
schimb“ (raportul de schimb):

Rs = Vx/Vm

unde: Rs – raportul de schimb

Vx – valoarea exporturilor

Vm – valoarea importurilor
 J.S. Mill ia în considerare și „elasticitatea cererii în funcție de
preț” și „evoluția volumului tranzacțiilor”.
Dacă:
a) E=1

b) E>1

c) E<1