PSIHIATRIE = SPECIALITATEA MEDICALĂ CARE STUDIAZĂ TULBURĂRILE MENTALE, ETIOLOGIA ŞI

PATOGENEZA LOR, ORGANIZEAZĂ ASISTENŢA ŞI STABILEŞTE MĂSURILE PROFILACTICE, TERAPEUTICE ŞI

DE RECUPERARE A BOLNAVILOR CU AFECŢIUNI PSIHICE

SEMIOLOGIE

Functia cognitiva

1. Senzaţiile
2. Percepţiile
3. Atenţia
4. Memoria
5. Gândirea
6. Imaginaţia

Functia afectiva(afectivitatea)

Functia efectorie

1. Procese voliţionale
2. activitate

Conştiinţa

SENZATIILE

Act psihic elementar “monomodal” de realizare a imaginii singulare a unor însuşiri ale obiectelor şi
fenomenelor lumii materiale asupra organelor de simţ

Excitaţie  Analizatori: intero-, extero-proprioceptivi  Scoarţa cerebrală = senzaţie

Este instrument de reflectare nemijlocită a lumii materiale

Reprezintă reflectarea pe plan ideal a proprietăţilor separate ale obiectelor şi fenomenelor concrete

PERCEPTIILE

Procese senzoriale elementare, care se disting prin sintetism, unitate şi integritate, ele redând realitatea
obiectuală în imagini de ansamblu

Multimodală – însuşiri multiple ale obiectelor lumii externe.

Modificări:

Cantitative: hipo-, hiperestezia.

Calitative: iluzii, halucinaţii, agnozii

HIPERESTEZIE: creşterea intensităţii senzaţiilor şi percepţiilor

Surmenaj, debutul unor boli infecto-contagioase, afecţiuni psihice, b. Basedow.

Cenestopatiile: senzaţii penibile difuze, cu sediu variabil, care apar fără o modificare organică
evidenţiabilă.

HIPOESTEZIA:

Stări reactive acute, isterie, oligofrenii, sch, tulburări de conştiinţă

ILUZIILE

Orice eroare cognitivă sau perceptivă.

Mecanism:

1. Proiectarea imaginarului şi a inconştientului în actul perceptiv

2. Prelucrarea eronată a imaginilor percepute
 Iluzii fiziologice -opticogeometrice, greutate, volum
 Iluzii patologice:
Veridice

Interpretare delirantă

Generate de un excitant real

VIZUALE:

1. Metamorfopsii: deforamarea obiectelor şi a spaţiului perceput

2. Macropsie, micropsie, dismegalopsie (largi, alungite)
3. Porropsia (mai apropiate sau mai îndepărtate)
4. Pareidolie (interpretare imaginativă)
5. Falsele recunoaşteri (identificarea greşită a diverselor persoane): déjà vu, deja connu, deja vecu,
jamais vu.
6. Iluzia sosiilor: sdr. discordante

AUDITIVE

GUSTATIVE ŞI OLFACTIVE (parosmie)

Viscerale(interoceptive)

De modificare a schemei corporale: formă, mărime, greutate, poziţie.

Normal

Tulb. funcţionale sau leziuni ale receptorilor, căilor de conducere, zonelor integrative

Stări febrile, b. infecto-contagioase, toxice

Stări confuzionale

Nevrotici (isterici, TOC)

Psihotici

AGNOZII
Defect de integrare gnozică (de transformare a excitaţiei în senzaţie şi a acesteia în imagine perceptivă),
datorită unor leziuni ale centrilor de integrare.
A. vizuală (cecitatea psihică):nu recunoaşte semnificaţiei obiectelor, imaginilor sau persoanelor familiare.
Leziuni LO
A. obiectelor animate (a. fizionomiei) /prosopagnozia:
nu recunoaşte persoane foarte cunoscute sau nu se recunoaşte în oglindă (leziuni emisfera dreapta).
A. culorilor- leziuni emisfera stinga
A. simbolurilor grafice (cecitatea verbală): imposibilitatea înţelegerii limbajului scris (alexie),
imposibilitatea scrierii cuvintelor (agrafie), dislexie.
A. spaţială
A. auditivă(surditate psihica)-leziuni lob T
A. tactilă: amorfognozie (forma, volum), astereognozie (obiectelor )
A. schemei corporale
Asomatognozia (unul/mai multe segmente ale corpului), hemisomatognozia (negarea unei jumătăţi a
corpului)
Anosodiaforia (indiferenţa faţă de boală), anosognozia (nerecunoaşterea bolii proprii).
HALUCINATIILE
Percepţie fără obiect.
Halucinaţii funcţionale: percepţia unor excitanţi obiectivi determină apariţia unor percepţii false.
 zgomotele roţilor de tren  voci care îl ameninţă
 percepute atât timp cât există excitantul real
Halucinoidele: fenomene psihopatologice cu aspect halucinator situate între reprezentări vii şi halucinaţii
vagi, care nu izbutesc să convingă pe deplin bolnavul asupra existenţei lor reale.
Imaginile eidetice: reproiectări în exterior ale imaginilor unor obiecte, fiinţe care au o forţă receptivă
deosebit de vie, legate de trăiri afective intense şi apropiate de prezent ca desfăşurare în timp.
Halucinozele: h. a căror semnificaţie psihopatologică este recunoscută de bolnav; caută să le verifice
autenticitatea.
Pseudohalucinaţiile: apar spontan, incoercibil, fără proiecţie spaţială, cu un caracter de străin şi de impus
din afară.
Halucinaţii propriu-zise (psihosenzoriale):
 Proiecţia spaţială: în spaţiul perceptiv sau dincolo de limitele acestuia
 Convingerea bolnavului asupra “realităţii” lor
 “Perceperea” lor prin modalităţile senzoriale obişnuite (căi extero-, intero-, proprio-) şi pe căi
senzoriale normale (h. auditive, etc.)
  Grad variabil de intensitate
 Claritate diferită
 Complexitate variabilă
 Durată (intermitente/comtinue)
 Rezonanţă afectivă
H. exteroceptive:
Auditive: (afecţiuni ORL, b. neurologice, st. confuzionale, deliruri toxice şi infecţioase, depresie, sch,
parafrenie, aură epileptică)
 Elementare(foneme)
 Comune
 Verbale
Vizuale: (surmenaj, neurastenie, af. Oftalmologice, neurologice)
 Elementare(fosfene)
 Complexe
 Scenice: statice (panoramice), în mişcare (cinematografice)
Autoscopice: subiectul îşi percepe vizual propriul corp, părţi din corp, organe. “imaginea dublă”
Olfactive şi gustative:epilepsie
Tactile-stari toxice
H. interoceptive:Senzaţia existenţei unei fiinţe în corp sau a schimbării poziţiei unor organe, a obstruării
sau perforării lor, transformării organismului.
H. proprioceptive:H. motorii sau kinestezice: impresii de mişcare sau de deplasare a unor segmente sau
ale corpului în întregime.
PSEUDOHALUCINATIILE
Nu se confundă de obicei în totalitate cu reprezentarea imaginilor unor obiecte şi fenomene reale
Nu se proiectează în afară, se petrec în minte, în cap, în interiorul corpului.
Sunt convinşi de realitatea existenţei lor, acţiuni impuse din afară
Pseudohalucinaţiile auditive: Aude ceea ce citeşte fără voce şi crede că o persoană străină pronunţă
cuvintele în “capul lui”
P. vizuale:
 apar în spaţiul perceptiv
 Imagini izolate/ scene panoramice
P. gustative şi olfactive
P. interoceptive: “lipsă de libertate interioară”, “stăpânire interioară”
P. motorii sau kinestezice
ATENTIA
Orientează şi concentrează activitatea psihică spre un anumit grup limitat de obiecte şi fenomene, cu
scopul de a asigura condiţiile de claritate a grupului de imagini percepute, cât şi delimitarea lor netă de
câmpul perceptiv.
 Involuntara
 Voluntara
 Postvoluntara
HIPERPROSEXII: st. maniacale, depresii, cenestopaţi, hipocondriaci, fobici, obsesionali.
HIPOPROSEXII, APROSEXII:St. confuzionale, anxietate, surmenaj, oligofrenii, demenţe, sch.

Investigare
1. Tahistoscop
2. Metoda Kraepelin
3. Metoda Bourdon(baraj)
MEMORIA
Proces psihic al orientării retrospective, realizat prin întipărire (fixare), păstrare (conservare) şi evocare
(reactualizare).
1. Imediata
2. Recenta
3. Evenimente indepartate
4. Legea regresiunii memoriei Ribot
5. Legea disolutiei memoriei Delay
TUHIPERMNEZIA: normal, paranoia, oligofrenie
HIPOMNEZIA: Surmenaj, stări nevrotice, oligofrenii, st. de involuţie
AMNEZIILE:
1. Anterograde: evenimentele trăite după debutul bolii
2. Retrograde: se întind progresiv spre trecut
3. Lacunare LBURARI CANTITATIVE
PARAMNEZIILE
Amintiri deformate, false, neconcordante cu realitatea fie sub aspect cronologic, fie sub aspectul lisei de
legătură cu realitatea obiectivă trăită în prezent sau în trecut de bolnav.
CRIPTOMNEZIA: nerecunoaşterea, ca fiind străin, a unui material literar, muzical, ştiinţific, pe care
bolnavul l-a citit sau l-a auzit în realitate, dar pe care în mod iluzoriu îl consideră al lui propriu
(schizofrenie, tulburare deliranta, dementa)
Instrainarea amintirilor

FALSA IDENTIFICARE/ RECUNOAŞTERE: a recunoaşte ceea ce de fapt bolnavul nu cunoaşte.

Surmenaj, st. maniacale, schizofrenii.
ILUZIE DE NERECUNOAŞTERE: recunoaşte persoane pe care nu le-a cunoscut şi nu este sigur că
recunoaşte persoane pe care le-a cunoscut.
ALLOMNEZIILE
-PSEUDOREMINISCENŢE: reproducerea unor evenimente reale din trecut pe care acesta le trăieşte ca
evenimente prezente.
-CONFABULAŢIILE / H. DE MEMORIE: reproducerea unor evenimente imaginare, bolnavul fabulând
asupra trecutului cu convingerea că îl evocă. Nu spune adevărul, nu minte, nu ştie că minte.
-ECMNEZIA: întoarcerea întregii personalităţi la perioade demult trăite de bolnav.
-ANECFORIA: posibilitatea reproducerii de amintiri pe care le credea uitate.
Reproducerea este posibilă dacă i se sugerează pacientului unul sau mai multe elemente ale acelor
evenimente
metode de investigare
1. Metoda Viereegge
2. Proba oraselor
3. Metoda Bernstein-vizuala
4. Scala Wechsler

GANDIREA
Proces central al vieţii psihice
Activitate cognitivă complexă, mijlocită şi generalizată prin care se distinge esenţialul de fenomenal, în
ordinea lucrurilor şi ideilor, pe baza experienţei şi a prelucrării informaţiilor
Operaţiile g. : analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea, generalizarea.
Tulb. de ritm şi coerenţă:
Accelerarea ritmului ideativ:
 Fugă de idei (asociaţii întâmplătoare, asonanţă, rimă, localizare în timp şi spaţiu, contraste facile)
 Mentismul (depănare rapidă, incoercibilă a reprezentărilor şi a ideilor; au atitudine critică): st. de
mare tensiune nervoasă, oboseală, intoxicaţie uşoară cu cofeină, alcool, sch.,
 Tahipsihie
 Incoerenţa gândirii
 Salată de cuvinte
 Verbigeraţie
Încetinirea ritmului ideativ: bradipsihie, vâscozitatea psihică, fading mental, baraj ideativ
Anideaţie: idioţie, demenţă sau epilepsie
Tulb. de conţinut:
Ideea dominantă (reversibilă, sfera normalului)
Ideea obsedantă (străină, contradictorie personalităţii individului, îi recunoaşte caracterul parazitar, luptă
pt. a o înlătura)
OBSESIA:
 Obsesii ideative
 Amintiri şi reprezentările obsesive
 Obsesii fobice – teama nejustificată, pe care nu o poate alunga, în ciuda faptului că evită situaţia
respectivă.
 Obsesii impulsive – compulsiune, ritualuri
Frica de:
1. a intra în piaţă – agorafobia,
2. locuri înalte – hipsofobia,
3. locuri înguste – claustrofobia.
4. obiecte: ascuţite – aihmofobia, de tren, vapor, apă – hidrofobia
5. mulţime – antropofobie
6. singurătate – monofobia
7. boală – nosofobia
8. societate – petofobia. ereutofobia
9. a nu se murdări – misofobia
10. moarte – tanatofobia
11. animale – zoofobia
12. a mânca – sitiofobia
Ideea prevalentă:
 Poziţie dominantă în câmpul conştiinţei
 Neconcordantă cu realitatea şi cu semnificaţie aberantă
 Orientează şi diferenţiază cursul gândirii
 Celelalte ideii o sprijină, nu se opun ei.
 Concordantă cu personalitatea individului
 Tendinţa la dezvoltare şi înglobare a evenimentelor şi persoanelor din jur, potenţialitate delirantă.
 St. postonirice, epilepsie, alcoolism, PMD, st. predelirante.
Ideii delirante:

 judecată eronată care stăpâneşte, domină conştiinţa bolnavului şi-i modifică comportamentul în
sens patologic.
 Este impenetrabilă la contraargumente şi inabordabilă prin confruntare, în ciuda contradicţiilor cu
realitatea.
 Este incompatibilă cu existenţa unei atitudini critice, este lipsit de capaciatea de a-i sesiza în mod
conştient esenţa patologică.
 Delir sistematizat: caută să impună ideiile sale realităţii, le trăieşte cu o nestrămutată convingere.
 Nesistematizat: coerenţa şi stringenţa aparent logice nu sunt aşa de puternice: slab structurat,
instabil, polimorf, variabil ca tematică, fără tendinţa a se impune realităţii.
 TULBURARI ALE COMUNICRII ORALE SI GRAFICE
TULB. LIMBAJ ORAL:
DISLOGII:
De formă: hiperactivitatea verbală, tahifemie, logoree, verbigeraţie, hipoactivitatea verbală, mutism
(akinetic, absolut, relativ, discontinuu, electiv), mutitatea, musitaţia, mutacism, afemia (anartria): lez.
neurologică. Blocaj verbal, palilalie
De conţinut:
1. Cuvinte: neologisme active/pasive, jargonofazie
2. Frazei: agrammatism
DISFAZII: tulb. legate de leziuni cerebrale:
1. Surditatea verbală
2. Intoxicaţia prin cuvânt
3. Amnezia verbal
DISLALII
 De sunet: R, S, Z, J.
 Silabe
 Cuvinte
 Balbism clonic: vorbirea repetată, sacadată:
 Balbism tonic: rezistenţă puternică la pronunţarea unei silabe.
 B. tonico-clonic.
TULBURARI ALE LIMBAJULUI SCRIS
Tulburările limbajului scris:
 Activităţii grafice
 Morfologiei
 Semanticii grafice
IMAGINATIA
Proces psihic de prelucrare, transformare şi sintetizare a reprezentărilor şi ideilor, în scopul făuririi unor
noi imagini şi idei.
Scăzută: ologofrenii, demenţe, st. de inhibiţie, nevroze, depresii, psihastenii.
Exaltarea imag. Intoxicaţii uşoare, st. de excitaţie, delir cronic, sch.
Mitomania:
o Organizarea romanească a trăirii
o Alibiul existenţial-supraestimare
o Supraestimarea
o Conduita de teamă
 o Simulatie
o Metasimulatie
o Suprasimulatia
o Disimularea

CLASIFICARE
1.Imaginaţia reproductivă – procesele imaginaţiei se desfăşoară în direcţia reconstituirii unor evenimente
sau fenomene
2.Imaginaţia anticipativă – în direcţia producerii unor imagini şi combinaţii noi
Activitatea de creaţie – când imaginaţia anticipativă se desfăşoară conştient în direcţia realizării unui scop,
este susţinută de o puternică motivaţie, iar produsele realizate sunt caracterizate de un mare grad de
originalitate şi valoare socială.

Existenţa unei imaginaţii creative şi corelarea ei cu diferiţi factori definesc o caracteristică globală de
personalitate- creativitatea

Factorii creativităţii:
- factori personali
- factori sociali de microgrup:
- sistemul cognitiv: gândire, experienţă cognitivă, informaţii
- motivaţia
- factori volitivi: perseverenţa, curajul confruntării, tenacitatea
- aptitudinile
- atitudinile
AFECTIVITATEA
Procesele afective reflectă relaţia dintre subiect şi obiect, dintre subiect şi situaţiile/împrejurările de viaţă
ale acestuia, prezente, evocate sau proiectate.
Formele afectivităţii sunt stări, relaţii, comportamente ce reflectă raportul dintre motive şi condiţiile
obiective sau imaginare.
Afectele sunt procese afective primare, simple, impulsive – mânia, groaza, frica, spaima. Sunt de scurtă
durată, puternice, foarte intense, violente cu apariţie bruscă şi desfăşurare impetuoasă, cu manifestări
deosebit de vii în comportament.
Emoţiile – se caracterizează prin durată scurtă, intensitate, cu desfăşurare tumultoasă sau calmă, cu
orientare bine determinată; au caracter situativ şi sunt active.
Dispoziţia – stare afectivă difuză, de intensitate medie, durată variabilă. Dacă se prelungeşte se poate
transforma în trăsături de caracter, creează un fond general: optimist sau pesimist.
Sentimentele: sunt trăiri afective intense, de lungă durată, au mare grad de stabilitate şi generalitate ->
atitudini afective

 Intelectuale: curiozitatea, mirarea, dragostea faţă de cunoaştere

 Estetice: reflectarea frumosului în viaţă, natură, societate
 Morale: reflectă atitudinea pozitivă sau negativă faţă de propriile acţiuni sau ale altora,
responsabilitatea, datoria.
PASIUNILE
se deosebesc de sentimente prin intesitatea trăirii afective, gradul de stabilitate şi forţa de angajare a
personalităţilor.
mobilizează întregul comportament către acţiune
INSTICTE
- reflexe înnăscute complexe
Alimentar – bulimie, polifagie, anorexia, sitiofobia
De apărare
Sexual – nimfomanie/satiriazis
- anomalii de alegere partener
masturbare, pedofilie, gerontofilie, incest, homosexualitate, zoofilie, fetisism, pigmalionism,
transsexualism
- anomalii de desfasurare act – sadomasochism, scaptofilia, exhibitionism
TULBURARI CANTITATIVE
Hipotimia-oligofrenie, dementa
Hipertimia –pozitiva
- negativa
Atimia
Anxietate
Labilitate afectiva
Incontinenta afectiva – ATS tardive

Paratimii
  Inversiunea afectiva
 Ambivalenta afectiva
VOINTA Procesul care orientează activitatea psihică spre realizarea unui scop, în mod deliberat ales şi
pentru obţinerea căruia elaborează operaţiuni şi activităţi de depăşire a unor rezistenţe ce aparţin condiţiei
subiective şi de mediu relational Stare subiectivă de trecere conştientă de la o idee sau raţionament la o
activitate sau la inhibiţia unei activităţi.

Secventele unui act de vointa

1. Formularea scopului
2. Disputa motivelor
3. Adoptarea hotărârii
4. Îndeplinirea acţiunii
5. Angajarea în acţiune
Voinţa pe tot parcursul dezvoltării personalităţii se manifestă prin: activitate şi conduite motorii
TULBURARI CANTITATIVE
Hiperbulia-toxicomanie, TOC, paranoia(selectiv, unidirectional)
Hipobulia
Abulia – catatonie, depresii severe
DISABULIA: dificultatea de a trece la o actiune, insotita de o nota afectiv-negativa(schizofrenie)
PARABULIA: insuficienta volitionala insotita sau chiar determinata de dorinte sau pulsiuni
paralele(nevroze motorii, schizofrenie)
IMPULSIVITATEA: insuficienta vointei pasive (pihopatie)
RAPTUSURILE ANXIOASE-depresie, schizofrenie, epilepsie
ACTIVITATEA
Hiperkinezia
Agitatie psihomotorie-akatisie, tahikinezie
1. Stari confuzive
2. demente, oligofrenie
3. Manie, depresie
4. Schizofrenie
5. Epilepsie
6. Psihopatie
7. Stari reactive
 Hipokinezia
 Akinezia
 baraj./fadding motor
 Ticuri –miscari cu caracter intempestiv, repetitiv, rapid
  Onicofagia, tricotilomania
 Stupoarea-imobilitate completa
 Nevrotica
 Depresie severa
 Schizofrenie
 Sdr. Catatonic-
lucida/oneroida
- sugestibilitate
- negativism
- Flexibilitatea ceroasa, hipertonie musculara, rigiditate

 Aspectul exterior - dezordine vestimentara

- rafinament exagerat, bizarerii, excentricitati
- travestitism - cisvestitism
 Privirea
 Mimica fetei
 Hipermimie, hipomimie, amimie
 Paramimii -experii mimice neconcordante cu starile afective-parakinezii
 Ecomimia
 Manierisme -pervertire actiuni comportamentale si gesturi simple
 Bizarerii –pierderea trasaturilor logice si inteligibile ale gesturilor
 Stereotipii –repetarea uneia si aceleiasi manifestari
 De atitudine
 De miscare
SEMIOLOGIA CONSTIINTEI
Constiinta: reprezinta cea mai inalta forma de reflectare a realitatii obiective.
Plan fiziologic: functia acelor reg. corticale in stare de functionare optima
Plan psihologic: procesul de reflectare a propriului eu si a lumii inconjuratoare
STAREA DE CONSTIIENTA: exprima atat capacitatea si claritatea reflectarii, cat si intelegerea realitatii
obiective in momentul respectiv.
TULBURARI CANTITATIVE
St. obtuzie: ridicarea pragurilor senzoriale, dificultati asociative, pierderea supletei si mobilitatii ideative,
dificultatea de a-si preciza si formula ideile.
St. hebetudine: dezinsertia bolnavului din realitate, atitudine de perplexitate
St. torpoare: usoara dezorientare, hipokinezie, scaderea tonusului afectivo-volitional
St. obnubilare: coborarea tonusului functional al intregului psihism
St. stupor: confuzie si activitatea psihomotorie pare suspendata
st. sopor: somnolenta accentuata
St. coma: pierdere completa a constiintei
Tip delirant
St. oneiroida: visul in gandirea vigila
St. amentiva: dezorientare totalaa, incoerenta gandirii e maxima, st de agitatie
St. crepusculara: profunda alterare a reflectarii senzoriale cu pastrarea automatismelor motorii care da un
aspect ordonat actelor comportamentaale