Icoana Maicii Domnului Lidianca, unicat şi cea mai veche din România

Cea mai veche icoană din România a fost pictată în Israel, acum 1.354 de ani.Nu doar dintre
icoanele făcătoare de minuni din Moldova, ci din întreaga Românie, este considerată Maica
Domnului „Odighitria“ (Îndrumătoarea), sau „Lidianca“, de la Mănăstirea Neamţ. „Puterea“
duhovnicească a acesteia ar veni şi de la vechimea ei, fiind datată ca realizare în anul 665.
Tradiţia şi unele vechi însemnări arată că este o copie realizată după cea a icoanei Maicii
Domnului pictată prin minune pe un stîlp al bisericii din Lida (Lodd sau Lydda), oraş din Israel
unde a fost înmormântat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă. Se mai spune
că, în anul 665, înainte de a fi hirotonit patriarh al Constatinopolului, fericitul Gherman a ajuns la
Ierusalim şi, după ce a văzut pe peretele bisericii din Lida icoana Maicii Domnului, a pus meşteri
să-i picteze una exact ca cea originală, iar pe verso să fie chipul Sfântului Gheorghe. De aici şi
denumirea „Lidianca“. Conform unor documente, ea a fost donată voievodului Alexandru cel
Bun de către Împăratul bizantin Manuel Paleologu, în 1401, ajungând la Mănăstirea Neamţ pe
la 1415 sau câţiva ani mai târziu, spre sfârşitul domniei lui Alexandru cel Bun. „Numeroasele
mărturii pe care Mănăstirea Neamţ le-a păstrat ca pe un tezaur nepreţuit vorbesc despre icoana
făcătoare de minuni a Maicii Domnului Odighitria, care ocroteşte ctitoria Sfântului Voievod
Ştefan cel Mare, dăruită lui Alexandru cel Bun de către împăratul bizantin Manuel al II-lea
Paleologul, împreună cu o altă icoană, care se află astăzi în Mănăstirea Bistriţa Neamţului“,
scrie, în iulie 2018. Conform unor mărturii, preţioasa pictură ar fi fost trimisă Papei Grigorie al
III-lea (731 - 741), la Roma, unde a rămas mai bine de 100 de ani, fiind readusă apoi la
Constatinopol, la o mănăstire.

Minunea de la 1822, după ce turcii ajunseseră lângă Mănăstirea Neamţ

Episcopul Timotei Prahoveanu explică şi contextul în care a fost dăruită domnului

moldovean. Împăratul Manuel Paleologul dorea ca fiul, Andronic, să îi urmeze la
conducerea imperiului. În drum spre Constatinopol, de la cetatea Beciu, Andronic a
trecut prin Moldova şi a fost întâmpinat cu multă cinste de domn şi mitropolitul Iosif, iar
ca răsplată printre darurile importante au fost icoanele Maicii Domnului şi a Sfântului
Gheorghe, împreună cu o mitră şi un sacos (veşmânt arhieresc din mătase). Despre
Lidianca s-a mai spus că ar fi fost pictată prin secolele XIII sau XIV, la Constantinopol.
Că datează de la 665 sau de mai târziu nu se ştie cu exactitate, dar de certitudine este
că icoana a devenit o emblemă a secularei Mănăstiri Neamţ şi foarte căutată de
pelerini, încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, de Înălţarea Domnului şi voievodul
poposind aici.
„Venea de departe şi era aşteptat de cler şi popor, prin glas de clopot, atunci când
apărea din desişul pădurii călare pe calu-i alb. Venea şi se închina, după cum spun
cronicile şi scriitorii, îngenunchind în faţa icoanei Maicii Domnului adusă din Cetatea
Bizanţului şi rugându-se pentru el şi pentru Ţara Moldovei“, mai relatează episcopul
vicar Prahoveanu. În 1821, dat fiind contextul istoric al revoluţiei, când trupele otomane
ajunseră aproape de mănăstire, fiind în urmărirea celor ale Eteriei, icoana şi alte alte
lucruri de preţ au fost ascunse în munţii Stânişoarei. Şi este consemnată o minune.
„Eu, Neonil, arhimandrit şi stareţul de astăzi, împreună cu părintele Sebastian,
cămăraşul şi cu părintele Filip, duhovnicul, iar la anul 1822, octombrie 28, ne-a rânduit
iarăşi părintele stareţ Ilarie de am adus-o înapoi şi făcându-se acatist de obşte am pus
sfânta icoană iarăşi în biserica mare.Care, noi, mai sus însemnaţii, cu ochii noştri am
văzut, că în vremea când s-a început Dumnezeiasca Liturghie, îndată s-a înnegrit cu
totul faţa icoanei Maicii Domnului şi s-a întunecat încât ne-am înfricoşat socotind că
poate s-a stricat în pământ unde a fost ascunsă. Iar când a ieşit stareţul cu soborul spre
întâmpinare, atunci deodată a început a se lumina, mai întâi la obrazul drept, apoi toată
faţa s-a rumenit şi s-a făcut mai luminoasă de cum era mai înainte. Acestea s-au
însemnat spre mărirea lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului spre aducerea aminte a
urmaşilor. 6 septembrie 1839. Neonil, Arhimandrit şi Stareţul Sfintelor Mănăstiri Neamţu
şi Secu“.
Pictura este protejata cu o imbracaminte metalica, ornamentata cu pietre pretioase intre
anii 1844-1845, in timpul staretului Neonil (+1853).
De-a lungul timpului, artefactul creştin a suferit mai multe modificări, fiind restaurată şi
ferecată în metale preţioase şi împodobită cu pietre scumpe în cel puţin trei rânduri.