SUBIECTE DREPT PENAL APROFUNDAT

1. Inculpatul C.I., în toamna anului 2014, folosind violenţa, a constrâns-o pe sora sa,
partea vătămată C.E., la data faptei în vârstă de 12 ani, să întreţină cu el un raport sexual.
Din declaraţiile martorei D.A., vecină cu locuinţa părinţilor inculpatului, s-a reţinut că l-a
surprins pe acesta când, într-una din camere, întreţinea raport sexual cu sora sa, C.E., iar, la
întrebarea martorei, aceasta din urmă a răspuns că a fost bătută şi obligată să întreţină raport
sexual normal. Activitatea infracţională a inculpatului a continuat şi în perioada următoare,
minora C.E. fiind constrânsă la raporturi sexuale în mod regulat, aspecte confirmate prin
declaraţiile martorului C.G. (fratele acestora, minor), care i-a surprins, însă nu a dezvăluit ceea
ce observase altor persoane. Urmare a traumelor suferite şi datorită intervenţiei din ce în ce mai
energice a unor persoane din comunitatea locală, minora C.E. a fost dusă, în cursul anului 2015,
la locuinţa unei bătrâne din alt sat, tocmai pentru a se evita pe viitor săvârşirea unor infracţiuni
de acest gen. În cursul anului 2016, inculpatul, folosind aceleaşi metode, respectiv ameninţări şi
violenţă, a întreţinut în repetate rânduri mai multe raporturi sexuale cu sora sa mai mică, C.A.,
în vârstă de 9 ani, fiind surprins la un moment dat de către martorul B.C.
Inculpatul va fi trimis în judecată pentru:
A.două infracţiuni de viol în formă continuată, fiecare dintre ele prevăzută de art. 218 alin. (1)
și (3) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., aflate în concurs;
B. două infracţiuni de viol în formă continuată, fiecare dintre ele prevăzută de art. 218 alin. (1)
și (3) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., și două infracțiuni de incest în
formă continuată, fiecare dintre ele prevăzută de art. 377 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1)
C.pen., toate aflate în concurs;
C. două infracţiuni de incest în formă continuată, fiecare dintre ele prevăzută de art. 377 C.pen.,
cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., aflate în concurs.

2. M.A., născută la data de 01.05.1999, s-a angajat ca ospătăriță pe perioada vacanței de

vară, în luna iulie 2015, la societatea comercială administrată de S.G. În această perioadă, S.G.
i-a pretins de mai multe ori lui M.A. să întrețină cu el relații sexuale, dacă vrea să mai lucreze
încă o lună la societatea comercială pe care o administra, spunându-i că „el este şeful și că nu i-
a scăpat nicio femeie care a lucrat acolo, iar ea nu va face excepție”. S.G. nu s-a ferit nici de
celelalte angajate când i-a adresat aceste afirmații lui M.A. M.A. i-a spus mamei sale despre
aceste cereri ale lui S.G., mama sfătuind-o să accepte propunerea de a întreține relații sexuale
cu el, deoarece are nevoie de bani.
M.A. nu a acceptat și a preferat să își schimbe locul de muncă, plecând, începând cu data de 1
august 2015, la o altă societate comercială. După ce a lucrat și aici în luna august, M.A. și-a
reluat activitatea școlară, spunându-i doar prietenului ei Z.I. despre cele întâmplate, fără să
sesizeze organele de urmărire penală despre cele întâmplate.
La data de 01.06.2016, M.A. a aflat că suferă de o boală gravă, incurabilă, că nu mai are mult
de trăit și a dorit să se răzbune pe S.G. pentru ceea ce i-a făcut în perioada când a lucrat la
societatea administrată de el. În consecință, l-a rugat pe prietenul ei Z.I. să formuleze împotriva
lui S.G. o plângere penală, în care să arate cele petrecute în luna iulie 2015. Întrucât boala lui
M.A. s-a agravat, iar aceasta a decedat la data de 02.10.2016, Z.I. nu a apucat să formuleze
plângere penală împotriva lui S.G. decât la data de 01.06.2017.
În speță:
A.nu se mai poate desfășura urmărirea penală față de S.G. pentru infracțiunea săvârșită,
deoarece nu s-a formulat plângere prealabilă în termenul prevăzut de lege;

1
B. termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită de S.G. începe să
curgă de la data decesului lui M.A.;
C. fapta lui S.G. nu întrunește elementele constitutive ale vreunei infracțiuni.
3. În noaptea de 4/5 octombrie 2017, AB, FR și PG s-au deplasat pe un câmp unde
cunoșteau că există o conductă magistrală de motorină. Folosind lopeți și târnăcoape, inculpații
au început să sape în locul unde știau că este îngropată conducta, cu scopul de a sustrage
combustibil petrolier. La un moment dat, după ce au ajuns la nivelul conductei, iar AB se ocupa
cu montarea unui dispozitiv pe aceasta, au observat în apropiere un autoturism, motiv pentru
care au abandonat activitatea și au fugit, lăsând la locul faptei uneltele utilizate. Fapta comisă
de AB, FR, PG constituie:
A. tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 32 din Codul penal, raportat
la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și alin. (3) lit. a) din Codul penal;
B. tentativă la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 32 din Codul penal, raportat
la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), alin. (3) lit. a) cu aplicarea art. 77 lit. a) din
Codul penal;
C. nu constituie infracțiune, fiind vorba despre acte preparatorii care nu sunt incriminate.

7. În ziua de 15 august 2017, inculpatul se deplasa pe drumul european E22 cu bicicleta.

Văzând la marginea drumului o tonetă cu legume, inculpatul a oprit bicicleta și, profitând de
faptul că vânzătorul nu se afla la tonetă, a sustras o lădiță cu struguri pe care a așezat-o pe
portbagajul bicicletei. În timp ce lega lădița cu struguri pe portbagaj pentru a o putea transporta,
a fost surprins de un agent de poliție îmbrăcat în uniforma corespunzătoare, care efectua
patrulare în zonă. Agentul de poliție s-a prezentat și l-a întrebat pe inculpat dacă a cumpărat
strugurii. Inculpatul i-a aplicat acestuia două lovituri cu pumnul în zona feței și a fugit cu
bicicleta și cu lădița de struguri. Agentul de poliție a suferit leziuni evaluate la 1-2 zile de
îngrijiri medicale, care nu i-au pus viața în primejdie.
Încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat este:
A. infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal în concurs cu infracțiunea
de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1), (4) din Codul penal raportat la art. 193 alin. (2) din
Codul penal;
B. infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 din Codul penal;
C. infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 din Codul penal, în concurs cu infracțiunea de
ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1), (4) din Codul penal raportat la art. 193 alin. (2) din Codul
penal.

4. La data de 11 ianuarie 2016 inculpatul MI i-a adus la cunoștință inculpatului TE că o

casă de vacanță nu este locuită, proprietarii venind la aceasta doar în weekend. De asemenea,
inculpatul MI i-a spus inculpatului TE că în respectiva casă de vacanță sunt mai multe bunuri
de valoare și că are în posesie o cheie de acces pe care o folosea soția sa care presta servicii de
menaj. Inculpatul MI i-a dat cheia inculpatului TE, acesta stabilind ca, într-o noapte viitoare să
pătrundă în casă și să sustragă bunuri, pe care să le împartă, ulterior cu celălalt inculpat.
În noaptea de 20/21 ianuarie 2016, inculpatul TE, folosind cheia primită de la inculpatul MI, a
pătruns singur în casa de vacanță aparținând persoanelor vătămate AB și AD și a sustras un
televizor color, un set de tacâmuri de argint și mai multe bijuterii din aur; toate bunurile au fost
duse de inculpat în autoturismul său. În timp ce se deplasa spre locuința sa cu bunurile sustrase,
inculpatul TE a fost oprit de un echipaj de poliție care a constatat că bunurile din autoturism
sunt sustrase. În aceste condiții a fost înregistrat un dosar penal având ca obiect săvârșirea
infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2)
lit. b) din Codul penal pentru inculpatul TE și complicitate la furt calificat, prev. de art. 48 din

2
Codul penal raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) din Codul
penal pentru inculpatul MI. La data de 13 ianuarie 2016 a intrat în vigoare un act de amnistie
generală.
Raportat la situația de fapt prezentată:
A. actul de amnistie are efect asupra ambilor inculpați, întrucât hotărârea de sustragere a
bunurilor a fost luată anterior datei de 13 ianuarie 2016;
B. actul de amnistie are efect numai asupra inculpatului MI, deoarece activitatea infracțională
desfășurată de inculpatul TE este ulterioară datei de 13 ianuarie 2019;
C. actul de amnistie nu are efect asupra niciunui inculpat.

5. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, din data de 20 decembrie

2016, au fost trimişi în judecată inculpaţii A, B şi C, majori, toţi fraţi, după cum urmează:
inculpatul A, pentru infracţiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. 1 literele a),
d) şi f) raportat la art. 233 C.pen. cu aplicarea art.77 litera a) C.pen. şi art. 41 alin. 1 C.pen.;
inculpatul B, pentru infracţiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. 1 literele a), d)
şi f) raportat la art. 233 C.pen., cu aplicarea art. 77 litera a) C.pen.; inculpatul C, pentru
complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 48 alin. 2 raportat la art. 234 alin. 1
literele a), d) şi f) raportat la art. 233 C.pen., cu aplicarea art. 77 litera a) C.pen. În rechizitoriu
s-a reţinut că în noaptea de 3/4 decembrie 2016, în jurul orelor 22: 00, inculpaţii A şi B, au sărit
gardul şi apoi, prin spargerea geamului, au pătruns în locuinţa numitului R, despre care ştiau că
este plecat în vacanţă, pentru a sustrage un computer. Inculpaţii au părăsit curtea în aceeaşi
modalitate în care au intrat şi anume prin escaladarea gardului, moment în care o bucată de
lemn din gard s-a rupt, iar inculpatul B, a luat-o cu sine, pentru a nu fi găsită şi a nu atrage
atenţia. În timp ce se îndepărtau de locuinţa mai sus menţionată, în urma lor a venit fugind
numitul V, vecin cu R, căruia R îi lăsase casa în grijă, deoarece a auzit zgomote, cerându-le
inculpaţilor explicaţii în legătură cu computerul pe care inculpatul A îl ţinea în braţe. Inculpatul
A l-a lovit cu piciorul pe numitul V, astfel încât acesta s-a dezechilibrat şi a căzut, inculpaţii
reuşind să fugă cu computerul. Numitul V nu a necesitat îngrijiri medicale. Peste două zile,
inculpaţii A şi B l-au rugat pe inculpatul C, să le găsească un cumpărător pentru computer, ceea
ce inculpatul C a şi făcut, vânzând rapid computerul la un sfert de preţ, pentru ca fapta
inculpaţilor să nu fie descoperită. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A, s-a reţinut că acesta a
fost condamnat anterior la 10 luni închisoare, pedeapsă din care a fost liberat condiţionat, cu un
rest neexecutat de 50 de zile, fapta fiind comisă în acest interval.
În privinţa inculpaţilor A şi B a fost aplicată procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii,
iar în privinţa inculpatului C, în urma probelor administrate, instanţa a reţinut că acesta a
vândut
computerul fără să aibă o înţelegere anterioară sau în timpul săvârşirii faptei cu inculpaţii A şi
B. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A, din fişa de cazier solicitată de instanţă, antecedentele
penale ale acestuia s-au confirmat.
Faţă de situaţia de fapt expusă:
A. toţi inculpaţii vor răspunde pentru toate infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată,
cu încadrarea stabilită prin rechizitoriu;
B.inculpaţii A şi B, vor răspunde, după schimbarea, în prealabil, a încadrării juridice a faptei,
pentru infracţiunea prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d) şi f) raportat la art. 233 C.pen.; faţă de
inculpatul C se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de tăinuire
prevăzută de art. 270 C.pen. şi încetarea procesului penal pentru această infracţiune;
C.inculpatul A va răspunde, după schimbarea încadrării juridice a faptei, pentru infracţiunea
prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d) şi f) raportat la art. 233 C.pen.; inculpatul B va răspunde,
după schimbarea încadrării juridice a faptei, pentru infracţiunea prevăzută de art. 234 alin. 1 lit.

3
a), d) şi f) C.pen. raportat la art. 233 C.pen.; inculpatul C va răspunde, după schimbarea
încadrării juridice a faptei, pentru infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 C.pen.

6. Inculpatul este judecat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută

de art. 233, 234 alin. 1 lit. a) din Codul penal. În fapt s-a constatat că, la 15 ianuarie 2017, în
jurul orei 14, inculpatul sa întâlnit cu victima, a pulverizat asupra acesteia o substanță dintr-un
spray paralizant, producându-i astfel o imobilizare temporară și parțială. Folosindu-se de starea
victimei, inculpatul a luat geanta acesteia în care se aflau suma de 15.000 de lei și alte bunuri
de folosință personală. Fiind surprins de o patrulă de poliție, inculpatul a fugit și, ajungând pe
malul unui râu, a aruncat sprayul paralizant și geanta în apă. Organele de poliție au reușit să
recupereze geanta persoanei vătămate, care i-a fost ulterior restituită, astfel încât prejudiciul
material a fost recuperat în totalitate. Sprayul paralizant nu a putut fi recuperat din apele râului.
Prin sentința penală din 20 noiembrie 2017, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4
ani închisoare și interzicerea unor drepturi, a constatat că persoana vătămată nu s-a constituit
parte civilă și a dispus confiscarea sumei de 25 de lei reprezentând contravaloarea sprayului
paralizant care nu a putut fi recuperat.
În raport de datele speței:
A. executarea pedepsei principale putea fi suspendată sub supraveghere;
B. dispoziția de confiscare a sumei de 25 de lei este legală;
C. instanța trebuia să aplice dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. d) din Codul penal, întrucât
prejudiciul a fost integral acoperit.

7. Inculpatul X, în calitate de funcționar public la Consiliul Județean A, având ca

atribuție de serviciu, printre altele, organizarea licitațiilor și achizițiilor directe pentru
achiziționarea de consumabile și rechizite pentru personal, la data de 21.07.2018, a pretins de la
numitul Y o sumă de bani pentru a favoriza firma acestuia la câștigarea licitației pentru aceste
bunuri, ce urma a fi ținută la data de 01.09.2018. Y, în calitate de reprezentant legal al firmei ce
urma să participe la licitație, a fost de acord, spunând că îi va remite suma solicitată ulterior. Cu
câteva zile înainte de licitație, inculpatul a fost transferat la un alt departament în cadrul
aceleiași instituții, unde nu mai avea nicio atribuție în domeniul achizițiilor și organizării
licitațiilor, procedurile aflate în curs de derulare fiind preluate de o altă persoană care a fost
transferată pe postul deținut de inculpat.
Cu o zi înainte de licitație, inculpatul a primit de la numitul Y suma pretinsă, fără a-i spune
acestuia că a fost transferat la un alt departament și că nu mai are nicio atribuție în acest sens.
Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea
infracțiunilor de luare de mită și înșelăciune, prevăzute de art. 289 alin. 1 C. pen. și respectiv
art. 244 alin. 2 C. pen., în concurs ideal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a arătat că a fost greșit condamnat
pentru cele două infracțiuni și a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de
înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 C. pen.
Instanța de apel va dispune:
A. respingerea apelului, întrucât activitatea materială a inculpatului întrunește trăsăturile
esențiale ale infracțiunilor de luare de mită și înșelăciune, prevăzute de art. 289 alin. 1 C. pen.
și respectiv art. 244 alin. 2 C. pen., în concurs ideal;
B. admiterea apelului și schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni în infracțiunea
de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. 1 C. pen.;
C.admiterea apelului şi schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni în infracțiunea
de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 C. pen.

4
 8. În urma efectuării cercetării judecătoreşti, instanța a stabilit că inculpatul, avocat, în
perioada 10 februarie 2010 - 2 decembrie 2010, a atestat în mod nereal, în vederea producerii
unor consecinţe juridice, pe un număr de cinci chitanţe (din 10 februarie 2010, din 6 martie
2010, din 15 aprilie 2010,
din 27 mai 2010 şi din 2 decembrie 2010), faptul că ar fi încasat suma totală de 53.000 euro, cu
titlu de onorariu, depunând aceste chitanţe la Tribunalul X. şi Curtea de Apel Y., în scopul
obligării persoanei vătămate (S.C. Z. S.R.L.) de către instanţele judecătoreşti, într-un dosar
civil, la plata cheltuielilor de judecată, respectivul proces fiind însă pierdut (partea asistată de
inculpat în calitate de avocat a căzut în pretenţii, pronunţându-se o soluţie nefavorabilă
acesteia). Cauza a fost soluţionată la data de 8.12.2015. Faptele inculpatului, confirmate de
probatoriul administrat, constituie, prin aplicarea art.5 C.pen.:
A.tentativă la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 32 raportat la
art. 244 alin. 1, 2, cu aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 5 C. pen. (5 acte materiale);
B.infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art.
322 alin. 1, cu aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 5 C. pen. (5 acte materiale);
C.tentativă la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 32 raportat la
art. 244 alin. 1, 2, cu aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 5 C. pen. (5 acte materiale), în concurs ideal
cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art.
322 alin. 1, cu aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 5 C. pen. (5 acte materiale), cu aplicarea art. 38
alin. 2 C. pen.