Povestea pantalonilor de pijama

Erau odata niste mici pantaloni de pijama, care plangeau in fiecare dimineata. O sa ma intrebati
probabil de ce plangeau. Ei bine, pentru ca in fiecare noapte erau udati. Erau udati de pipi.

Intr-o dimineata l-am vazut si mi-a spus: “Nu mai vreau sa fiu udat, nu am facut nimic rau,
sunt foarte dragut…nu inteleg de ce se face pipi pe mine!” Poate credeti ca sunt eu nebun, o
sa-mi spuneti ca pantalonii de pijama nu pot vorbi! Si aveti dreptate. Nu vorbesc la fel ca noi,
dar pot vorbi intr-un alt fel, diferit de al nostru. Daca ne uitam atent la ei, daca ii tinem in brate,
va asigur ca o sa auziti cateva lucruri. Binenteles nu este vorba despre cuvinte, ci despre niste
senzatii, ca o muzica trista.

Atunci cand suntem atenti si ne uitam la ceva, putem sa auzim o multime de lucruri care altfel
ar ramane in tacere. Si as vrea sa va vorbesc despre baietelul cae facea pipi in pat in fiecare
noapte, in acea pereche de pantaloni de pijama.  Era un copil care nu prease simtea in largul
lui, deoarece il iubea pe tatal lui si in acelasi timp era foarte furios pe el. O sa ma intrebati cum
este posibil sa iubesti pe cineva si sa fii foarte furios pe el. O sa va explic.

Baietelul despre care vorbeam ii iubea pe mama lui si pe tatal lui, insa, intr-o zi, cand el era
mic, i-a vazut pe parintii lui certandu-se, foarte tare, tipau si tatal lui a facut un gest ingrozitor,
a lovit-o pe mama. Da, i-a dat o palma si mama lui a cazut pe jos. Acest lucru l-a speriat foarte
tare si de atunci nu i-a mai placut sa doarma in aceeasi casa cu tatal lui.

De atunci, baietelul le spunea tuturor:” Tatal meu a facut o prostie, a lovit-o pe mama…” dar in
sinea lui simtea mai mult durere. Isi dorea din toata inima ca acest lucru sa nu se mai intample.
Voia ca niciodata tatal lui sa nu o mai loveasca pe mama lui, chiar daca se certau. Baietelul nu
stia ca atunci cand nu esti de acord, poti totusi sa vorbesti normal, fara sa fie nevoie de lovituri.
E la fel ca si in cazul pantalonilor de pijama care voiau sa li se vorbeasca, in loc sa fie udati cu
pipi.

Mai cunosc un copil care facea pipi pe el, dar el facea acest lucru in timpul zilei.
“Nu pot sa ma abtin” spunea el suparat. Era chiar nefericit, deoarece simtea ca il dezamageste
pe tatal lui si o supara pe mama lui. Ar fi vrut atat de mult sa le spuna ca ii este frica sa nu se
desparta. Ii era frica atunci cand se certau ca o sa-si faca rau daca tipa prea mult unul la altul. Ii
iubea foarte mult, era un copil fidel care si-ar fi dorit atat de mult ca parintii lui sa se inteleaga
mult. Ii auzea seara cum se certau in pat , tatal lui care ridica vocea si mama lui care plangea.

Poate intr-o zi va reusi sa vorbeasca despre toate acestea cu unul dintre ei, le va putea spune
despre toata furia pe care o simte deoarece nu se simte inteles in lucruri care pot parea simple
sau banale pentru parinti, dar care sunt foarte importante pentru el.

Nu stiu daca le-a vorbit, insa stiu ca, asteptand spune foarte multe lucruri prin faptul ca face
pipi pe el.

Aceasta poveste face parte din volumul “Povesti pentru a iubi. Povesti pentru a ne iubi”
Jacques Salome, publicat de editura Ascendent , iar pentru publicarea acestui material exista
acordul prealabil scris al editurii Ascendent. www.edituraascendent.ro