ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Medicamentele = substante (de origine minerala, animala,

vegetala sau chimice de sinteza), transformate prin operatii farmaceutice
intr-o forma de administrare (comprimat, solutie etc), folosite pentru
prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor.
Destinate uzului intern sau extern, medicamentele se administreaza pe
cai diferite:
a) directe : suprafata cutanata si a mucoaselor, calea digestiva
(orala, sublinguala, gastrica, intestinala), respiratorie (nazala,
traheo-bronsica); urinara (uretrala)
b) indirecte (parenterala) : tesut celular-subcutanat, tesut celular
muscular, intravenos, intradermic

Calea intradermica este rezervata unor probe biologice (reactia la

tuberculina), vaccinarilor si efectuarii preanesteziei locale. Alte cai indirecte
(intraarteriala, seroase, intracardiaca, intrarahidiana, intracerebrala,
medulara, epidurala, oasoasa, sinusala etc) sunt folosite exclusiv de medici
Daca din punct de vedere chimic nu exista o deosebire esentiala intre
medicament, aliment si otrava (de exemplu, clorura de sodiu este
consumata zilnic ca aliment, dar poate fi folosita ca medicament in cazul
spolierii organismului prin transpiratii abundente; dar supradozajul are
efecte toxice), doza administrata detrmina diferentierea actiunii asupra
organismului ca aliment, medicament sau toxic. De aceea, in ingrijirea
bolnavului, de o importanta practica deosebita este sa cunoasca pentru
fiecare medicament:
- doza terapeutica = cantitatea utilizata pentru obtinerea efectului
terapeutic dorit;
- doza maxima = cantitatea cea mai mare suportata de organism fara
aparitia unor fenomene toxice;
- doza toxica = cantitatea care provoaca o reactie periculoasa pentru
organism
- doza letala = cantitatea care produce moartea.

Doza medicamentului introdus in organism actioneaza si in functie de

calea de administrare, deoarece absorbtia se face in mod diferit. De
exemplu:
- pe cale orala substantele medicamentoase sunt inactivate partial de
sucurile digestive si astfel, cantitatea absorbita in sange este mai
mica decat cea administrata;
- pe cale intramusculara absorbtia se produce lent;

1
 - pe cale intravenoasa, doza medicamentului actioneaza integral si
rapid, avand un efect puternic, violent.
Astfel, datorita caii de administrare,aceeasi substanta
medicamentoasa poate actiona diferit, transformandu-se, in unele cazuri,
intr-un toxic.

Reguli de administrare a medicamentelor.

Deoarece administrarea medicamentelor este o munca de mare
raspundere (pe care asistenta medicala o efectueaza sub indrumarea
medicului) si pentru evitarea erorilor care pot fi fatale, se vor respecta cu
strictete urmatoarele reguli:

1. respectarea medicamentului prescris, nu se inlocuieste cu un alt

medicament cu efect asemanator fara aprobarea medicului;
2. identificarea medicamentului de administrat prin verificarea
etichetei inainte de administrare sau a medicamentului insusi
(asistenta trebuie sa le recunoasca dupa ambalaj, forma de
prezentare, consistenta, culoare, miros etc);
3. verificarea calitatii medicamentelor: sa nu fie alterate, degradate.
Medicamentele isi schimba aspectul sau culoarea (decolorare,
tulburare, precipitare, sedimentare sau flocoane in cele lichide,
lichefiere sau modificarea consistentei la cele solide);
4. respectarea caii de administrare este obligatorie. Nerespectarea
caii de administrare poate duce la accidente grave (de exemplu,
solutiile uleioase introduse intravenos produc embolia uleioasa si
moartea; solutiile hipertonice sunt incompatibile cu tesutul muscular
subcutanat producand necroza – distrugerea tesuturilor etc);
5. respectarea caii de administrare si a ritmului prescris de medic
este obligatorie, deoarece unele substante se descompun sau se
elimina din organism intr-un anumit timp. Medicamentele la care doza
terapeutica este apropiata de cea toxica, daca nu se respecta orarul,
se pot transforma in otravuri prin cumularea dozelor. De asemenea,
nerespectarea orarului, prin distantarea dozelor, la medicamentele
care se elimina rapid din organism, duce la anularea efectului
terapeutic, iar in cazul antibioticelor, chimioterapicelor, se produce
rezistenta organismului fata de germeni.
Orarul de administrare a medicamentelor este in functie si de
alimentarea bolnavilor deoarece unele, pentru a avea efect terapeutic, se
administreaza inainte de mese (de exemplu, pansamentele gastrice), altele
in timpul alimentarii (de exemplu, fermentii digestivi), iar altele numai dupa
mese (de exemplu, cele antiemetizante).

2
 Nu se respecta orarul de administrare cand apar schimbari in starea
generala a bolnavului sau manifestari de intoleranta; acestea se aduc de
urgenta la cunostinta medicului;

6. respectarea dozei descrise;

7. respectarea somnului fiziologic al bolnavului: orarul de
administrare va fi stabilit astfel incat sa nu fie necesara trezirea
bolnavului, cu exceptia antibioticelor, chimioterapicelor al caror ritm
impune trezirea (se face cu multa blandete);
8. evitarea incompatibilitatii dintre medicamente deoarece unele,
prin asociere devin ineficace sau daunatoare. Asistenta medicala va
cere sfatul medicului inainte de asocierea medicamentelor ce urmeaza
sa le administreze;
9. servirea bolnavului cu doza unica de medicament care va fi
administrat personal de asistenta medicala sau luat in prezenta sa;
10. respectarea succesiunii in administrarea medicamentelor
consta in a pastra urmatoarea ordine: tablete, capsule, solutii,
picaturi, injectii, ovule vaginale, supozitoare;
11. lamurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise, in
cazul in care efectul medicamentului ar putea nelinisti bolnavului;
asistenta trebuie sa cunoasca astfel, pe langa indicatii si
contraindicatii, incompatibilitatile precum si efectele secundare ale
medicamentelor;
12. anuntarea imediata a greselilor de administrare a
medicamentelor : orice greseala comisa privind schimbarea
medicamentului, nerespectarea dozei, a caii de administrare sau a
orarului va fi adusa la cunostinta medicului, pentru a se putea
interveni si preintampina complicatiile care ar putea fi fatale
bolnavului.