Leoaică tânără, iubirea

N.Stănescu

Neomodernismul este orientarea culturală din anii 1960-1970, ce aduce redescoperirea

sensibilităţii creatoare, a emoţiei estetice şi înnoirea limbajului poetic în special în operele lui Nichita
Stănescu, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Ion Alexandru.

Poezia „Leoaică...” face parte din vol.”O viziune a sentimentelor”(1964), în care viziunea asupra
lumii este o viziune a sentimentelor, iar tema volumului este dragostea ca stare de certitudine.

„Leoiacă...” este o poezie modernistă deoarece:

-valorifică subiectivitatea, senzorialu şi afectivitatea;
-concretizarea abstracţiunilor,
-ambiguizarea sensurilor;
-subtilitatea metaforelor;
-insolitul imaginilor artistice.

Lirismul poetic e cel de tip subiectiv..(.ca la Plumb), poezia situând eul liric în centrul unui univers
reconstruit din temelii.

Arta poetică-deschide volumul „O viziune a sentimentelor” deoarece exprimă crezul artistic al

autorului vizavi de lume, artă, creaţie în general.

Viziunea despre lume-sensul lumii e sensul iubirii iar viziunea asupra lumii e o viziune a
sentimentelor.
Tema-iubirea/poezia năvăleşte brusc în spaţiul sensibilităţii fiinţei, modificând dimensiunile
universului şi ale fiinţei.
Motive: iubirea, leoaica=refrene, laitmotive, simboluri, elemente de recurenţă care sugerează
iubirea/poezia.
Titlul- defineşte metaforic iubirea/poezia. Atitudinea poetului faţă de iubire/poezie-e
sentimentul care aduce o reconstrucţie a realului. Întâlnirea cu leoaica ni e decât întâlnirea cu poezia,
metafora-titlu e metafora poeticităţii.
Incipitul. Titlul e reluat în incipit şi sugerează forţa, agresivitatea, eleganţa, nobleţea. Titlul e o
apoziţie care constă în explicaţia că iubirea e asemănată unei leoaice tinere care năvălind în spaţiul
sensibilităţii poetice are efecte devastatoare. Eul liric se află în ipostaza de vânat ( el nu mai cunoscuse
sentimentul iubirii care acum, la apariţia sa simte că-l devorează).
Relaţii de simetrie: reluarea titlului în incipit, cele două imagini ale iubirii: cea tânără
asemănătoare unei leoaice tinere la început de text ; cea matură din final.
Relaţii de opoziţie: prezentă în cea de+a doua secvenţă: durerea muşcăturii are afecte în planul
corpului poetului dar şi în planul Universului.
Structură: 3 secvenţe lirice inegale: I-întâlnirea cu iubirea/poezia; II-metamorfoza universului; III-
constatarea metamorfozei ireversibile a fiinţei.
Prima secvenţă: surprinde momentul întâlnirii bruşte şi dureroase a Fiinţei cu iubirea/poezia,
sub forma unei impresii provenite din universul cinegetic(vânătoresc=poetul e la început în ipostaza de
vânat iar în final un vânător). Raportul dintre vânător(leoaica) şi pradă(eul liric) urmează un camuflaj-eul
liric fusese urmărit îndeaproape mai mult timp, după care la momentul oportun a fost atacat, fără şansa
de a se apăra. Primul vers conţine metafora din titlu şi anume definiţia-portret a iubirii” aceasta e o
leoaică tânără”. Cel de-al doilea vers sugerează agresivitatea, surpriza năucitoare a eului liric la apariţia
sentimentului iubirii. Coliziunea dintre cei doi e violentă, precum ar fi întâlnirea dintre trecutul inocent şi
prezentul revelaţiei că va şti de acum ce înseamnă să fii îndrăgostit.
Cea de-a doua secvenţă constă într-o descriere cosmogonică, de recreare a universului sub
influenţa iubirii. Momentul e marcat de o dublă metamorfoză: a fiinţei invadate de iubire şi a lumii-
receptată prin prisma noii identităţi a fiinţei. Se reiterează parcă momentul genezei (cosmogonic).”Şi
deodată-n jurul meu natura/se făcu un cerc de-a dura,/ când mai larg, când mai aproape,/ca o strângere
de ape”. Cercul simbolizează perfecţiunea, are în centrul său eul liric” în jurul meu”-fiinţa care devine un
univers pulsatoriu traversat de simţuri precum: privirea, auzul.
A treia secvenţă concretizează efectele întâlnirii cu iubirea/poezia. Lumea e recreată după legile
iubirii. Finalul poeziei ilustrează faptul că întâlnirea cu iubirea scoate fiinţa de sub legile lumii fizice şi o
proiectează în eternitate.

Caracteristicile limbajului:
a) Expresivitatea dată de titlu, temă, lirism, figuri de stil, imagini artistice, ingambament,
structurarea textului pe secvenţe inegale etc.
b) Ambiguitatea referitoare la iubire resimţită în forma unui animal de pradă ce produce efecte
devastatoare asupra fiinţei şi întregului univers.

Prozodia: 24 versuri libere, inegale, rimă aleatărie, ritm combinat.

Exprimarea unei opinii argumentate_ În opinia mea, iubirea e starea de graţie supremă ce devine o
modalitate de cunoaştere a lumii/poeziei.
Un prim argument ar fi acela că sensul lumii e dat de sensul iubirii.
Al doilea argument ar consta în faptul că iubirea recrează lumea după dimensiunile şi valorile sale.
În al treilea rând, dacă senzaţia de surprindere, de şoc a eului liric în preajma iubirii are la început
efecte devastatoare, în final aceasta e condusă după legile propuse însăşi de fiinţa autorului.
În concluzie, iubirea redimensionează realitatea.