Subiectele 1-10 examen Delincventa Juvenila

1. Formulați legăturile disciplinei Delincvență Juvenilă cu alte ramuri de

drept și științe sociale.

Disciplina delincvența juvenilă are legături cu următoarele ramuri de drept și

științe sociale:

 Drept penal- fiind ansamblu normelor juridice care stabilește faptele care
reprezintă infracțiuni și sancțiunile aplicabile persoanelor care comit
asemenea fapte, determină inclusiv vârsta generală a răspunderii penale
de 16 ani, iar pentru anumite infracțiuni, vârsta răspunderii penale este de
14 ani. Acest fapt demonstrează legătura dintre drept penal și delincvența
juvenilă, dreptul penal avînd drept scop curmarea fenomenului infracțional
inclusiv în rândul persoanelor minore.
 Drept contravențional- similar dreptului penal, stabilește cadrul normative
de prevenire și curmare a faptelor ilicite inclusive în rândul minorilor care
au atins vârsta de 16 ani.
 Criminologia- știința socială care studiază fenomenul criminalității sub mai
multe aspecte- structură, dynamică, evoluție, persoanlitatea infractorului,
condițiile care determină și favorizează fenomenul infracțional inclusiv între
minori
 Penologia- știința care studiază pedepsele și sancțiunile aplicabile în funcție
de fiecare infracțiune în parte, tipul de penitenciare, etc.
 Psihologia judiciară- care studiază persoana umană implicate în raporturile
de conflict cu legea, ca urmare a săvârșirii unor fapte ilicite.
2. Examinați activitatea ONU direcționată spre
combaterea delincvenței juvenile.
Organizația Națiunilor Unite prin multitudinea actelor adoptate de către
Adunarea Generală a ONU, a stabilit un cadru normativ internțional în materia
drepturilor delincventului minor, punând în față persoana ca valoare supremă
a umanității. Astfel, prin Declarația drepturilor Copilului, Convenția cu privire la
Drepturile Copilului și altele, s-au stabilit principii și norme de forță juridică
supremă cu privire la comportamentul și condițiile de executare a pedepselor
aplicate minorilor, cuantumul pedepsei, obligativitatea fiecărui stat de a-și
consolida un cadru normativ prin care urmează să fie garantate drepturile
 minorilor delincvenți ca de exemplu- interzicerea sancționării cu pedeapsa
capital, tinerii să fie dețunuți în penitenciare specializate, să se țină cont de
drepturile procesuale, interzicerea torturii și a oricărei forme de tratament
inuman și degradant.

3. Descrieți particularitățile probațiunii pentru minori

potrivit legislației în vigoare a RM.
Probațiunea reprezintă o activitate de evaluare psihosocială a persoanei aflate în
conflict cu legea, desfășurată cu scopul resocializării, adaptarea persoanelor aflate
în locuri de detențiune și prevenirea de comitere a noi fapte ilicite.

Probațiunea este utilizată deseori ca metodă de resocializare pentru minorii care

au fost eliberați de răspundere penală în scopul prevenirii de săvârșire a noi fapte
ilicte, dar se utilizează și pe perioada detenției, cât și în perioada de după
executarea acesteia.

Probaţiunile sînt de următoarele tipuri:

a) probaţiune presentinţială;

b) probaţiune sentinţială în comunitate;

c) probaţiune penitenciară;

d) probaţiune postpenitenciară;

e) probaţiune juvenilă.

În procesul probațiunii, subiecții probațiunii nu vor fi descriminați, ei vor fi

încurajați în vederea reintegrării în societate bucurându-se de o individualizare în
dependență de persoana infractorului și infracțiunea pe care a comis-o.

4. Determinați criteriile de clasificare a victimelor minore

Victimele minore se clasifică in dependență de următoarele criterii:

1. În dependență de raportul dintre victimă și delincvent

Victima completamente ideală, inocentă
Victima cu vinovăție redusă
Vistima egală în vinovăție cu infractorul
Victima mai vinovată decât infractorul
 Victima cu grad sporit de vinovăție sau victima integral vinovată,
2. În dependență de gradul de implicare a victimelor

Infractor activ-victimă pasivă

Infractor activ-victimă semiactivă

Infractor activ-victimă activă

Infractor semipasiv-victimă activă

Infractor pasiv-visctimă activă

5. Definiți caracterul ca coordonată psihologică a

personalității delincventului minor.
Caracterul reprezintă ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei
persoane care se manifestă în modul de comportare, gândire, acțiune.

6. Analizați sfera comportamentului deviant

Comportamentul deviant reprezintă o abatere de la normele sociale existente, iar
prin sintagma respectivă se înțeleg normele de orice natură- normele religioase,
culturale, morale, juridice care vizează moralitatea, religia, legislația, starea
psihică etc. Prin urmare, comportamentul deviant se extinde asupra tuturor
normelor care în ansamblul lor formează cadrul social. Comportamentul deviant
poate fi și pozitiv, manifestându-se printr-o atitudine pozitivă. Printr-un
comportament deviant pozitiv se poate înțelege acele acțiuni, fapte care au ca
finalitate o dezvoltare sporită a personalității persoanei în sens bun iar ca
exemplu poate servi soluționarea mai multor exerciții decît cele date de profesor
la școală. În acest caz, elevul nu prejudiciază vreo valoare, din contra
demonstrând un respect și promovare a propriilor valori spre atingerea anumitor
scopuri cu carater licit.

7. Evaluați constatările CEDO în cauza Boumar contra

Belgiei.
 8. Definiți noțiunea de delincvență juvenilă și
criminalitatea minorilor.
Prin delincvență juvenilă se înțelege totalitatea faptelor orin care se încalcă
normele juridice comise la un moment dat într-un mediu anumit de către minori.

Criminalitatea minorilor reprezintă totalitatea crimelor comise de către minori pe

un anumit teritoriu, într-o anumită perioadaă de timp.

9. Estimați influența factorilor exogeni asupra asupra

delincvenței juvenile.
Factorii exogeni, numiți și factori externi au un impact deosebit de
semnficant asupra formarea unui comportament delincvențial al minorului.
Cu siguranță factorii exogeni au un impact cumulativ cu cei endogeni, care
țin de personalitatea minorului și trăsăturile sale psihice. Astfel, atât mediul,
anturajul, familia și șscoala joacă un rol crucial în dezvoltarea personalității
minorului care poate fi într-o direcție negativă sau pozitivă. Potrivit anumitor
teorii, comportamentul delincvențial nu se moștenește ci se învață, iar
această frază demostrează și mai mult importanța factorilor externi. Astfel,
dacă minorul va crește într-o familie armonioază, va aparține unui mediu
sănătos și va frecventa școala în mod regulat există marea probabilitatea că
el va dezvolta un spirit civic și respect pentru valorile sociale. În mod contrar,
există șanse sporite ca minorul să deprindă obiceiuri proaste, care încalcă
normele din cadrul societății, indiferent de natura lor iar încălcarea acestora i
se ca părea un lucru firesc datorită incapacității de a distinge binele de rau,
indiferența sau chiar dorința de a manifesta un comportament antisocial.

10. Argumentati importanța prevederilor Principiilor

directoare referitoare la justiția penală în contextul
dezvoltării și al unei noi ordini economice
internaționale.