TEMA SI VIZIUNEA – LUCEAFARUL

“Luceafarul” de Mihai Eminescu este un poem romantic in care este

prezentata tema destinului si problematica omului de geniu in
societate completata de cea a iubirii. Titlul este compus din
substantivul comun articulat “luceafarul’’ reprezinta planeta Venus
sau alte stele de pe bolta cereasca. Opera este o alegorie pe tema
romantica a locului geniului in lume iar luceafarul, din punct de
vedere figurat, reprezinta imposibilul, sau un drum fara sfarsit.
Stelele sunt puncte de ghidare iar luceafarul conduce spre un drum
fara rost, nemuritor. Poemul apare ca o meditatie de tip romantic
asupra omului ca si fiinta duala prinsa intre viata si moarte, intre
fapta si constiinta, intre pasiune si renuntare, intre soartă si
nemurire si incapacitatea de a se adapta societatii si principiilor
acesteia. Neadaptarea geniului la principiile socitatii inseamna un
chin dar si o dezvoltare mai ampla a viziunilor si cunoasterilor
omului. Singuratatea duce intr-un punct fara cale de intoarcere,
fara speranta sau sentiment de vreun rost in lume, de unde vine si
inspiratia autorului carte simte ca a priedut totul. Tema operei se
bazeaza in mare parte pe aceste idei dar si pe imaginea dragostei
ideale care inseamna puritate, daruire si devotament. Dorinta
aceasta de a avea dragostea ideala este una irealizabila. Dragostea
si nemurirea sunt in legatura stransa in viziunea autorului.
Luceafarul reprezinta aceasta viziune a lui. El inseamna atat drumul
imposibil catre iubirea ideala cat si nemurirea acesteia pe care
autorul si-o doreste. Viata este descrisa ca si o etapa a sufletului
care se sfarseste din cauza destinului. Autorul vede deasemena
moartea ca si parte a destinului, pe care nimeni nu o poate evita.
Toata viata se bazeaza pe acest curs al lucrurilor neintamplatoare
de care nu putem fugi.

,,Cum e fecioara intre sfinti/Si lumea intre stele,, deschide o

viziune intregii structuri a poemului, depasind de la inceput cadrul
terestru si aruncand punți spre planul universal-cosmic al operei.
Aceasta viziune cosmica ii da o esenta divina Luceafarului care se
indreapta tot spre tema nemuririi. Povestea, personajele si
relatiile dintre ele nu sunt decat un grup de simboluri care
sugereaza idei si conceptii iesite dintr-o meditatie a geniului
vazut ca fiinta nefericita si singuratica opus prin structura omului
comun si reprezinta viziunea autorului asupra vietii.

Cu alte cuvinte, aceasta problematica a geniului este ceva ce nu

multi oameni pot intelege, iar adaptarea lui la standardele comune
este destul de grea din cauza vietii geniului care e solitara