Revenirea la democratie. Romania postdecembrista.

Revolutia din decembrie 1989. Caderea regimului totalitar

Anul 1989 a marcat prabusirea regimurilor comuniste, socialist-totalitare din Europa. Rând
pe rând, vechii lideri politici din Polonia, Ungaria, RDG, Cehoslovacia si Bulgaria si-au
pierdut puterea politica în favoarea unor comunisti din „esalonul doi”, care au pornit pe
calea colaborarii pasnice cu fortele politice din opozitie.
În România, pe fondul starii de nemultumire a populatiei si într-un context european
favorabil, rasturnarea regimului totalitar s-a produs într-o ampla miscare populara, care s-a
transformat în revolutie.
Revolutia anticomunista a început la data de 16 decembrie 1989, prin demonstratiile de
protest de la Timisoara. Organele de ordine au actionat violent împotriva demonstrantilor,
pâna la 20 decembrie 1989, dar nu i-au putut înfrânge. La Bucuresti, pe data de 21
decembrie 1989, Nicolae Ceausescu a convocat un miting, sperând sa demonstreze
sustinerea pe care o avea regimul sau. Demonstratia s-a transformat în manifestatie
anticomunista, astfel ca, în noaptea de 21/22 decembrie 1989, în capitala, s-au desfasurat
lupte de strada între protestatari si fortele de ordine. A doua zi, Ceausescu a încercat sa
convoace un nou miting de sustinere a regimului sau, dar nu a reusit.
În aceste conditii, la data de 22 decembrie 1989, dictatorul, lipsit de sprijin intern, a fugit cu
sotia sa, Elena Ceausescu, cu un elicopter, spre Târgoviste. Puterea a fost preluata, din
acea zi, de Consiliul Frontului Salvarii Nationale. Conducerea acestuia a facut public un
comunicat, prin care se anunta orientarea democratica. Sotii Ceausescu au fost prinsi,
judecati si executati, într-o unitate militara de la Târgoviste, la data de 25 decembrie 1989.
Evenimentele violente au continuat în perioada 22-25 decembrie 1989, ceea ce a sporit
numarul victimelor revolutiei anticomuniste din România. Daca în alte state esteuropene
regimurile comuniste s-au prabusit fara varsare de sânge, în România acest proces s-a
realizat prin violenta, bilantul oficial al evenimentelor fiind de 1 104 morti si 3 321 de raniti,
civili si militari.
Revenirea la democratie
Democratia presupune confruntarea libera de idei, de programe, de optiuni politice, dar si
schimbari structurale la nivelul societatii, libertatea presei, demolarea mitului „Epocii de aur”
si a cultului personalitatii. Întâiul guvern democratic postcomunist a început sa functioneze
de la 26 decembrie 1989, fiind condus de Petre Roman. Prin Decretul din 31 decembrie
1989, s-a legiferat înfiintarea partidelor politice. În perioada urmatoare s-a înregistrat o
adevarata „inflatie” de partide politice. Alaturi de partidele istorice (PNTCD, PNL, Partidul
Social Democrat din România), au aparut pâna în mai 1990 peste 80 de partide. Un
moment controversat a fost transformarea FSN în partid politic, la 6 februarie 1990.
Alegerile parlamentare si prezidentiale din 20 mai 1990 s-au încheiat cu victoria FSN
(66% voturi) si a candidatului sau la presedintie, Ion Iliescu (85% din voturi). În zilele de 13-
15 iunie s-au înregistrat evenimente violente, ca urmare a atacarii unor institutii publice
(Televiziunea, Ministerul de Interne) de catre grupuri de manifestanti si a ripostei violente a
minerilor veniti din Valea Jiului în apararea puterii; ei au evacuat Piata Universitatii, au
devastat sediile PNTCD si PNL, precum si pe cele ale unor ziare, au molestat numerosi
cetateni. Evolutia politica. Guverne si guvernanti Partide politice. Dupa „explozia” de la

1
începutul anilor 1990, numarul partidelor s-a redus treptat. Pe scena politica s-au impus
partidele reactive (PNL,PNTCD,PSDR), si altele noi: Frontul Democratiei si Salvarii
Nationale – FDSN („nascut” din FSN, gruparea Iliescu), transformat în Partidul Democratiei
Sociale în România si ulterior în Partidul Social Democrat (în urma fuziunii cu PSDR),
Partidul Democrat (PD), Uniunea Democrata a Maghiarilor din România (UDMR), Partidul
România Mare (PRM), Partidul Umanist Român (PUR), transformat ulterior în Partidul
Conservator (PC) s.a. Unele partide politice s-au grupat în diverse aliante sau uniuni
electorale.
1991-1992. Dupa mineriada din septembrie 1991, guvernul Roman si-a depus mandatul,
fiind înlocuit de guvernul Theodor Stolojan. Principalul obiectiv al noului executiv l-a
reprezentat organizarea alegerilor parlamentare din 1992. Legea electorala din iunie 1992
stabilea un sistem de tip proportional. Pragul electoral era de 3% pentru partidele politice
participante, marit în anul 2000 la 5%. Pentru alegerea Presedintelui se prevedea un
sistem majoritar cu 2 tururi de scrutin.
1992-1996. Guvernul Vacaroiu rezultat în urma alegerilor parlamentare din septembrie
1992 (pe primul loc s-a situat FDSN cu 28%) a declansat restructurarea economiei si
programul de privatizare în masa. Presedinte al României a ramas Ion Iliescu, în urma
victoriei cu 61,4%, obtinuta în al doilea tur de scrutin. Pe plan extern, România a semnat
Acordul de asociere la Uniunea Europeana (1995), a aderat la Parteneriatul pentru pace în
perspectiva integrarii în NATO si a încheiat Tratatul cu Ungaria (1996).
1996-2000. În urma alegerilor parlamentare din noiembrie 1996, a rezultat guvernarea
Conventiei Democrata Româna (CDR). În aceste alegeri, CDR s-a situat pe primul loc, cu
30% din voturi, iar candidatul sau la presedintie, Emil Constantinescu, sprijinit si de
Uniunea Social Democrata (Petre Roman), a obtinut victoria cu 54,4% din voturi. Astfel s-a
realizat alternanta pasnica la putere, ceea ce demonstra maturizarea regimului democratic
din România. Venita pe un val de sperante, guvernarea CDR a demarat programe de
privatizari si a initiat reforme în învatamânt si în administratia publica.
Restructurarea economiei a produs tensiuni sociale care au culminat cu mineriada din
ianuarie 1999. Lipsa de coeziune a partenerilor de coalitie a condus la mai multe schimbari
de prim-ministri (Ciorbea – 1996-1998, Radu Vasile – 1998-1999, Isarescu 1999-2000). Pe
plan extern, România a încheiat Tratatul cu Ucraina (1997) si a început tratativele de
aderare la Uniunea Europeana (februarie 2000).
2000-2004. În acesti ani, a revenit la guvernare PDSR, în urma victoriei electorale din
noiembrie 2000 cu 36,6% din voturi, iar Ion Iliescu a obtinut un nou mandat de presedinte
(66,82% din voturi în al doilea tur de scrutin). În timpul guvernului condus de Adrian
Nastase, economia a cunoscut o anumita redresare, s-a realizat integrarea în NATO si s-
au încheiat negocierile cu UE.
2004-2008. 2004 a fost anul cu cea mai echilibrata competitie electorala. Alegerile
parlamentare si prezidentiale din noiembrie 2004 au dat rezultate strânse: Uniunea
PSD+PUR a obtinut 34,4%, iar Alianta Dreptate si Adevar (PNL-PD), 31,33%. Candidatul
Aliantei, Traian Basescu a câstigat alegerile prezidentiale dupa al doilea tur de scrutin
(51,23%). S-a constituit un guvern de coalitie (Alianta DA+UDMR+PC), condus de liberalul
Calin Popescu Tariceanu. Alianta D.A. s-a destramat la 1 aprilie 2007 si s-a format un
govern minoritar PNL-UDMR, sub conducerea aceluiasi Calin Popescu Tariceanu, care s-a
mentinut pâna la finalul legislaturii.

2
Guvernarea 2004-2008 a fost una care s-a remarcat în primul rând din perspectiva
economica. Principalele obiective sub acest aspect au fost stimularea cresterii economice
si crearea de locuri de munca. Astfel, datorita politicilor economice promovate, România a
avut în 2008 cel mai mare PIB din 1989, de 138 miliarde de euro, de 2 ori mai mult decât în
anul 2004 (61 mld. euro). Perioada 2005-2008 a fost perioada cu cele mai mari investitii,
situând România pe primul loc în clasamentul UE al cresterii si dinamicii economice.
Cuantumul investitiilor straine din guvernarea Tariceanu a fost de peste doua ori mai mare
comparativ cu întreaga perioada 1989-2004 (37 mld. euro între 2004-2008, fata de 15 mld.
euro între 1989-2004). Datoria externa privata a crescut însa de la 19% (2004) la 43%
(2008), la fel si deficitul de cont curent. Cresterea salariilor si pensiilor au fost expresia
cresterii economice. Astfel, desi programul de guvernare îsi propunea o crestere a pensiilor
de 38%, datorita performantelor economice s-a realizat o crestere de 110% fata de 2004
(697,5 lei în 2008 fata de 286,9 lei în 2004). Câstigul salarial mediu net a crescut cu 118%
fata de anul 2004 (de la 599 lei la 1.308 lei). În ceea ce priveste locurile de munca,
guvernarea liberala a reusit crearea de 600.000 de noi locuri de munca, realitate stimulata
si de introducerea cotei unice de impozitare de 16%.
În politica externa, cele mai importante realizari au fost aderarea României la Uniunea
Europeana la 1 ianuarie 2007 si organizarea summitului NATO la Bucuresti (aprilie 2008).
Daca sub aspect economic guvernarea Tariceanu este perceputa ca fiind una buna, sub
aspect politic perioada 2007-2008 nu este perceputa ca generatoare de stabilitate, în
primul rând datorita sprijinului parlamentar de numai 20% pe care l-a avut cel deal doilea
cabinet Tariceanu. Acest lucru a reprezentat si cauza stoparii procesului de reforma
început de primul cabinet Tariceanu si lipsa de politici si strategii majore, necesare pentru
România europeana. Desi a fost guvernul cel mai atacat prin motiuni de cenzura
(comparativ cu celelalte guverne postdecembriste), el a reusit sa se mentina la putere pâna
la expirarea mandatului primit din partea legislativului. În ceea ce priveste Presedintia,
Traian Basescu a avut un rol activ pe scena politica româneasca, lucru care a atras
îngrijorarea majoritatii Parlamentului care l-a suspendat în aprilie 2007, sub argumentul ca
implicarea sa exceed prerogativelor constitutionale ale presedintelui. Traian Basescu este
primul presedinte al României postdecembriste care a fost suspendat de Parlament.
Referendumul pentru demiterea presedintelui (19 mai 2007) a dat însa câstig de cauza
acestuia, obtinând aproximativ 75% din voturi în favoarea sa, ceea ce i-a permis sa-si
continue mandatul. Presedintele a avut initiativa condamnarii regimului comunist din
România (realizata în decembrie 2006 în Parlamentul României), precum si initiativa
promovarii unor pacturi nationale, precum „Pactul National pentru Educatie”, urmat de
Strategia „Educatie si Cercetare pentru Societatea Cunoasterii”.
Alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008 aduc mai multe premiere la nivelul politicii
românesti postdecembriste. Sunt primele alegeri care au loc pe baza de vot uninominal
(mixt). Totodata sunt alegerile la care s-a înregistrat cea mai mica prezenta la vot: 39,2%.
Datorita modificarilor constitutionale din 2003, alegerile parlamentare din 30 noiembrie sunt
decuplate de cele prezidentiale, care urmeaza sa aiba loc la finele anului 2009 (mandatul
presedintelui României a fost marit de la 4 la 5 ani). Rezultatele alegerilor contureaza pe
scena politica 3 mari partide – PD-L, PSD si PNL, la care se adauga si traditionalul partid
etnic maghiar, UDMR. În ceea ce priveste repartitia mandatelor în legislativ, dupa
redistribuirile corespunzatoare, situatia se prezinta în felul urmator: la Senat – Partidul
Democrat-Liberal obtine 51 de mandate (37,23%), Alianta Politica Partidul Social-Democrat

3
+ Partidul Conservator primeste 49 de mandate (35,77%), Partidul National Liberal – 28
mandate (20,44%) iar UDMR – 9 mandate (6,56%); la Camera Deputatilor – Partidul
Democrat-Liberal obtine 115 mandate (34,43%), Alianta Politica PSD+PC obtine 114
mandate (34,13%), Partidul National Liberal primeste 65 de mandate (19,46%) iar UDMR
obtine 22 mandate (6,58%). În aceasta situatie, în care niciun partid nu a reusit sa obtina
necesarul de 50%+1 voturi ca sa formeze singur guvernul, dupa mai multe negocieri între
partidele parlamentare si presedinte se formeaza o coalitie guvernamentala alcatuita din
PD-L si PSD, denumita „Parteneriatul pentru România”, aflata sub conducerea democrat-
liberalului Emil Boc. Guvernul Boc, învestit la 22 decembrie 2008 de Parlamentul României,
îsi începe mandatul într-un context dificil: criza economica si financiara mondiala.