Anunţuri

După cum am menţionat, alocarea resurselor financiare şi umane de către firmele mici,
specializate în servicii de comunicare publică, este dificilă. În cele mai dese cazuri, acestea, în afară de
scrisorile publicitare, folosesc cea mai simplă formă de relaţii cu publicul – anunţul. Acesta poate avea
un impact eficient asupra publicului, dacă este întocmit adecvat, lucru care nu este chiar atât de uşor.
Însuşi Hemingway spunea că „a scrie de reclame creatoare este mai dificil decât a scrie
romane”. Dacă anunţul este exagerat, agramat, ilizibil, publicul nu-i va da nici o atenţie.
Scopul anunţului este de a stimula vânzările. Pentru a ajunge la aceasta, el trebuie să trezească
involuntar atenţia, interesul clientului potenţial, adică să fie luat în seamă. Doar dacă anunţul va fi
interesant şi credibil va putea convinge clientul. Există câteva reguli simple, dar utile pentru redactarea
anunţurilor:
Un anunţ trebuie să fie atractiv, excitant, plăcut, afectiv. Pentru evidenţiere imediată, trebuie să aibă
un imbold vizual, o imagine originală, ieşită din comun, care să contrasteze cu alt conţinut.
Titlul poate fi şocant, alcătuit dintr-un slogan sau o replică originală. Cele mai multe anunţuri încep
cu un ton autocratic, sec, uzat, ceea ce nu mai atrage ochiul publicului. De exemplu: „S.R.L. …
vinde şi livrează din stoc…”, „Uniunea Economiştilor vă invită la…”. În schimb, un titlu în care
se întreabă ceva direct sau promite ceva şocant nu va fi ignorat, mai ales când este vorba de bani,
hrană, sănătate, tinereţe, frumuseţe, confort, realizări în afaceri etc. De exemplu: „Adio, durere!”,
„Adio, sărăcie”, „Un bănuţ, un pic de noroc şi te faci bogat pe loc!”, „Câştigă tu milionul!”,
„Vrei să câştigi 500000?”, „Tinereţe fără bătrâneţe!”, „Tabla secolului” etc. Se zice că, dacă ai
de făcut un text în trei zile, lucrează două la titlu şi una la conţinut.
E bine ca textul să aibă un stil familiar, şi simplu, pe înţelesul tuturor. Aceasta înseamnă că va
prevala adresarea „Tu” şi nu „Dvs.”, iar sloganele vor fi simple şi apropiate publicului, evitându-
se cuvintele academice, tehnice şi termenii necunoscuţi.
E necesar să se ofere dovezi şi probe, ceea ce înseamnă cifre şi nume reale şi nu inexistente, căci ele
pot fi verificate.
Limbajul trebuie să fie adecvat, precis, adică lipsit de echivocuri şi de calificative vagi ce sunt în
detrimentul credibilităţii cititorului. Nu trebuie să fie prezente cuvinte şi sintagme de genul:
„mult”, „puţin”, „rar”, „des”, „preţuri mai mici”, „calitate maximă”, „reducere mare”, căci ele nu
exprimă precis şi clar ceea ce doreşte clientul, ci numai îl irită.
Ironiile şi sarcasmele vor fi evitate. Sintagmele de genul: „mănuşi din piele de damă”, „vindem
gazometre”, „Pentru montări în masă se fac reduceri”, „Brânză de vacă proaspătă”, „Lapte de
vacă grasă, 25%” sunt comice şi alogice. (Există oare şi vreun redactor?!)
Textul se scrie concis, căci clientul nu este interesat de tehnologia produsului, ci de avantajele
obţinute de la produs, de eficacitatea lui şi de un preţ convenabil.