Sunteți pe pagina 1din 25

Proiect

Examinarea cu pulberi magnetici

Comanescu Eduard Ionut

ECMP
 Cuprins
 Introducere
 Terminologie si notiuni generale
 Materiale utilizate la examinarea cu pulberi magnetice
 Tehnologia examinarii cu pulberi magnetice
 Modul de lucru
 Echipamente
 Concluzii
 Avantajele şi limitările metodei de examinare cu pulberi magnetice
Introducere

Este o metodă relativ simplă, aplicabilă numai pieselor feromagnetice, punând în evidenţă defectele de
suprafaţă sau de interior ale pieselor aflate în imediată apropiere a suprafeţei. Metoda permite
localizarea defectelor superficiale, prin punerea în evidenţă a câmpului magnetic de scăpări la suprafaţa
şi exteriorul suprafeţei piesei de controlat

Terminologie si notiuni generale

Controlul nedistructiv magnetic, MT (Magnetic Testing) –metoda de control nedistructiv care


consta in detectarea discontinuitatilor unui material pe baza efectelor produse de acestea asupra
unor caracteristici ale campului magnetic produs in obiectul controlat.

Examinarea cu pulberi magnetice – metoda de control magnetic, constand in detectarea


discontinuitatilor materialelor feromagnetice cu ajutorul pulberilor magnetice ce se acumuleaza in
dreptul acestora, ca urmare a atragerii lor de catre campurile de scapari.

Pulbere magnetica – pulbere cu o anumita granulatie, din materiale cu permeabilitate magnetica


mare si remanenta mica. In mod obisnuit sunt folositi oxizi de fier feromagnetici.

Materiale feromagnetice – materiale metalice cu permeabilitatea magnetica relativa r (mult mai


mare decat 1). Aceste materiale sunt atrase foarte puternic de un camp magnetic. Exemple: fier,
nichel, cobalt, magnetita – Fe3O4.

Rezulta de aici ca, prin aceasta metoda, pot fi controlate doar piese si semifabricate
confectionate din materiale care se magnetizeaza, cum ar fi: otel carbon si slab aliat,
fonta, unele oteluri aliate, cobalt, nichel si unele aliaje ale lor.

               

Camp magnetic de dispersie – camp magnetic produs in mediul inconjurator in dreptul unei
discontinuitati ca urmare a magnetizarii marginilor sale. Sinonim: camp sau flux de scapari (fig.
1).
Fig.1 Magnetizarea unei piese fara discontinuitate (a)

si a uneia cu discontinuitate (b)

Campul magnetic de dispersie  este neomogen si are energie mare.

Tendinta campului de a-si micsora energia pana la o valoare minima posibila este
satisfacuta prin atragerea unor particule feromagnetice depuse sub forma de pulbere pe suprafata
piesei controlate; se formeaza astfel aglomerari de pulbere pe suprafata piesei, marcand prezenta
defectelor.

Marimea campului magnetic de scapari depinde in mod direct de orientarea discontinuitatii in


raport cu liniile de forta ale campului magnetizant si de adancimea la care se gaseste
discontinutatea.

                       

                        camp magnetic de scapari

                
  1                     2                        3                       4

1 – discontinuitate de suprafata, orientata perpendicular pe liniile de camp;

2 - discontinuitate in apropierea suprafetei, orientata perpendicular pe liniile de camp;

3 - discontinuitate de profunzime, orientata inclinat fata de liniile de camp;

4 - discontinuitate in apropierea suprafetei , orientata paralel cu liniile de camp.

Fig. 2. Perturbarea liniilor de camp de catre discontinutati

            Dupa cum se vede in figura 2 numai discontinuitatile 1 si 2 pot fi detectate prin


examinarea cu pulberi magnetice.

2. Materiale utilizate la examinarea cu pulberi magnetice

Pulbere magnetica – vezi pct. 1


Pulbere magnetica fluorescenta – pulbere magnetica ale carei granule sunt acoperite cu o
pelicula fluorescenta. Contrastul fata de fond se obtine prin diferenta de stralucire la iluminarea
cu radiatii ultraviolete (UV).

Pulbere magnetica colorata – pulbere magnetica ale carei granule sunt colorate prin depunere de
pelicule sau prin atacare chimica. Contrastul fata de fond se obtine prin diferenta de culoare.

Suspensie magnetica – suspensie de pulbere magnetica intr-un mediu de dispersie (aer, apa,
petrol, ulei). Sinonim: lichid magnetic, daca mediul este lichid.

Observatie: In functie de modul de utilizare a pulberii magnetice, metodele de control pot fi:

- metode uscate, cand pulberea este folosita in suspensie cu aer;

- metode umede, cand pulberea este folosita sub forma de lichid magnetic.

Clasificarea standardizata a componentelor suspensiei magnetice este prezentata in tabelul 1.

Tabelul 1

Pulbere Fluid purtator


Denumire Simbol Denumire Simbol
Fluorescenta A Aer 1
Hidrocarburi lichide 2
Colorata B Apa 3
Alte fluide 4

Tehnologia controlului cu pulberi magnetice

  Pentru controlul cu pulberi magnetice a unui obiect (piesa, semifabricat) sunt necesare
urmatoarele operatii:
                

10   Curatirea suprafetelor controlate

       Zonele care se vor examina se curata mecanic indepartandu-se murdaria, spanul, rugina,
arsura, produsele de coroziune.Substantele grase se indeparteaza prin degresare, mai ales
arunci cand se vor utiliza suspensii magnetice pe baz apa.

       Curatirea se aplica zonei de examinat si unei zone adiacente pe o distanta de minimum 25


mm.

       Prelucrarea mecanica este admisa cu conditia ca ea sa nu genereze o rugozitate a


suprafetei, Ra 12,5 m

20   Magnetizarea

            Modul in care se realizeaza magnetizarea piesei este esential pentru reusita controlului cu
pulberi magnetice.
Regula de aur, in cazul de fata, este urmatoarea: magnetizarea trebuie astfel realizata
incat liniile de forta ale campului magnetic sa cada perpendicular pe discontinuitatile
cautate.

Sensibilitatea de detectie scade apreciabil daca orientarea discontinuitatilor este deviata


cu mai mult de 450 fata de directia optima.

Luand in considerare directia liniilor de camp, in raport cu axa de simetrie a piesei


magnetizate, campul magnetic poate fi longitudinal sau transversal.

Vor exista deci:

-        magnetizare longitudinala, cand directia campului magnetic este paralela cu


axa longitudinala a piesei (fig.3,a);

-        magnetizare transversala, cand directia campului magnetic este


perpendiculara pe axa longitudinala a piesei;

-        magnetizare circulara (fig.3,b), cand liniile de camp urmaresc conturul


periferic al obiectului controlat; ea poate fi considerata o varianta
a  magnetizarii transversale.

Fig. 3. Tipuri de magnetizare

Pentru a fi siguri ca toate discontinuitatile piesei vor fi detectate se poate proceda astfel:

-        se combina metodele de magnetizare, obtinandu-se magnetizarea mixta;

-        se schimba directia liniilor de camp magnetic prin schimbarea pozitiei


dispozitivului de magnetizare;
-        se magnetizeaza suplimentar portiunile deficitare, prin una din metodele
posibile.

Exista o mare varietate de metode de magnetizare, care folosesc aproape in exclusivitate


curentul electric pentru producerea campului magnetic (v.anexa 1). Luand in consideratie modul
de producere a campului magnetic in piesa controlata, magnetizarea se poate realiza:

-        prin introducerea piesei intr-un camp magnetic;

-        prin trecerea curentului electric prin piesa.

Intrucat, aproape in exclusivitate, curentul electric este folosit la producerea campului


magnetic, felul si marimea curentului devin deosebit de importante pentru controlul magnetic.

Cateva considerente:

       Intensitatea curentului electric trebuie sa fie suficient de mare pentru ca


inductia  magnetica (B) din piesa magnetizata (in vecinatatea suprafetei), indiferent de
metoda de magnetizare utilizata, sa fie de minimum 0,72 T.

       Curentul electric folosit la alimentarea dispozitivelor de magnetizare poate fi:


continuu, alternativ sau pulsant.

Curentul continuu – asigura o mai buna sensibilitate de detectare a discontinutatilor


in profunzime (de circa 7- 8 ori mai buna decat la curentul alternativ), dar prezinta
inconveniente legate de obtinerea lui.

Curentul alternativ  – asigura o buna sensibilitate de detectare a discontinuitatilor


fine de suprafata (din cauza vibrarii granulelor pulberii), se obtine usor, dar are o
mica sensibilitate de detectare in profunzime (din cauza efectului pelicular).

Curentul pulsant – intruneste avantajele metodelor precedente dar se obtine destul de


dificil.

       Dispozitivele de magnetizare moderne permit masurarea intensitatii curentului electric


folosit la crearea campului magnetic. Valorile intensitatii minime a curentului pentru
fiecare metoda de magnetizare sunt indicate in standardul STAS 8539-85 pct.3.1.

30   Aplicarea pulberii magnetice

La metodele uscate (v. pct. 2) pulberea se poate aplica pe suprafata piesei examinate sub
forma de suspensie A1 sau B1 (tabelul 1), prin pulverizare sau prin sitare. Pentru suprafetele
rugoase se poate folosi un recipient din plastic cu pereti subtiri (doza magnetica).

La metodele umede, suspensiile de tip A2, A3, A4, B2, B3 si B4, se aplica prin turnare,
pulverizare, pensulare, stropire sau imersie.
Pentru amplificarea contrastului se admite indepartarea excesului de penetrant prin
agitarea pesei, suflarea cu un jet de aer (max. 2 bar) sau asezarea ei intr-o pozitie favorabila
scurgerii excesului de suspensie.

Derularea si aplicarea pulberii – conduce la doua tipuri de metode de control.

- Metoda in camp aplicat, la care aplicarea suspensiei magnetice si observarea indicatiilor


se fac in timpul magnetizarii (fig. 4,a).

- Metoda in camp remanent, la care aplicarea suspensiei magnetice si observarea


indicatiilor se fac ulterior magnetizarii (fig.4,b).

Fig. 4. Derularea in timp a etapelor de magnetizare si depunere a pulberii

40   Examinarea suprafetei

Definitii

           

Indicatie – orice aglomerare evidenta de pulbere magnetica

Indicatie relevanta – indicatie care poate fi asociata cu existenta unei discontinuitati.

Marimea indicatiei nu reprezinta marimea reala a discontinuitatii.

Indicatia nu ofera nici o informatie asupra adancimii discontinuitatii.

Indicatie nerelevanta – indicatie provocata de o alta cauza decat existenta unei discontinuitati.
De obicei se datoreaza unei tehnici de magnetizare incorecte sau configuratiei geometrice a
piesei.

Indicatie neconcludenta – indicatie pe baza careia nu se poate stabili existenta unei


discontinuitati sau nu se poate determina natura acesteia.
Indicatie difuza – indicatie fara contururi clare. Se datoreaza in general unei
discontinuitati  aflate in vecinatatea suprafetei materialului controlat.

Depozit de pulbere – acumulare excesiva de pulbere magnetica pe o portiune a suprafetei


controlate, datorita unei magnetizari excesive a materialului.

Examinarea

            Examinarea suprafetei se executa dupa fiecare magnetizare.

-        Suprafetele controlate cu suspensie de tipul A1….A4 se examineaza in


incinte intunecate sau slab iluminate, folosind lumina ultravioleta.

-        Suprafetele controlate cu suspensie de tipul B1….B3 se examineaza in


lumina naturala sau atificiala, iluminarea minima pe suprafata fiind de 500 lx
(bec cu incandescenta de 100 W situat la o distanta de 0,2 m sau tub
fluorescent de 80 W la distanta de 1 m de suprafata examinata).

-        Indiferent de felul radiatiilor utilizate (lumina alba sau ultravioleta) sursa de


lumina se indreapta spre suprafata examinata si se ecraneaza spre
observator. Unghiul dintre normala la suprafata si directia de examinare nu va
depasi 300.

50   Interpretarea

            Prezenta unei aglomerari de pulbere intr-o zona a piesei (indicatie) indica posibilitatea
existentei unei discontinuitati.

       Interpretarea indicatiilor se va face dupa configuratia lor, amplasarea pe piesa,


tehnologia folosita la obtinerea piesei si conditiile in care a fost exploatata (daca e
cazul).

       Discontinuitatile plane (fisuri, suprapuneri, stratificari, nepatrunderi etc) dau


indicatii cu aspect de linii continue, intrerupte sau punctate.

       Discontinuitatile spatiale (incluziuni, sufluri etc) dau indicatii circulare sau ovale.

       Modificarile de sectiune, suprafetele de separatie intre materiale cu proprietati


magnetice diferite, magnetizarile prea intens, precum si cantitatile prea mari de
pulbere pot provoca indicatii nerelevante.
       Indicatiile neconcludente, datorate in mod obisnuit modului de lucru
necorespunzator si pregatirii incorecte a suprafetei, impun repetarea controlului.

       Luarea deciziei A/R presupune referirea la prevederile unui standard sau ale unei
norme.

De exemplu, daca se aplica prevederile prescriptiilor ISCIR – CR 6 – se procedeaza


astfel:

Se impart indicatiile in:

-            liniare, la care lungimea este mai mare decat triplul latimii maxime;

-            rotunjite – circulare sau eliptice – la care lungimea este mai mica decat triplul latimii
maxime.

Nu sunt admise:

-            discontinuitatile ale caror indicatii sunt liniare;

-            discontinuitatile ale caror indicatii sunt rotunjite, daca dimensiunea maxima a indicatiei
este mai mare de 4 mm.

Se admit cel mult trei discontinutati cu indicatii rotunjite cu dimensiunea maxima de 4 mm,


situate in linie, cu conditia ca distanta dintre marginile indicatiilor sa fie de cel putin 1,5 mm

           

Observatie: pentru sporirea cantitatii de informatii privind discontinuitatile si natura lor,


controlul se completeaza cu o examinare optico-vizuala a portiunii defecte!

60   Demagnetizarea

Exista numeroase situatii in care magnetismul remanent aparut in urma controlului magnetic
dauneaza bunei functionari a pieselor in exploatare sau la prelucrarea ei in continuare (sudare cu
arc electric, vopsire in camp electrostatic, montaj etc.).

Din acest motiv, la sfarsitul controlului magnetic, trebuie inclusa o operatie de demagnetizare
a pieselor controlate.

Scopul demagnetizarii consta in readucerea starii magnetice a materialului la punctul zero al


buclei de histerezis, adica aducerea la valoarea zero a inductiei B si a intensitatii campului
magnetic H (fig. 5).
Fig.  Demagnetizarea prin schimbarea polilor

si reducerea concomitenta a campului magnetic

Practic, acest deziderat se poate realiza aplicand una din urmatoarele scheme de
demagnetizare:

a. trecerea piesei printr-o bobina de curent alternativ si indepartarea ei axiala, lent,


pana la circa 1,5 m.

b. introducerea piesei intr-o bobina de curent alternativ si reducerea treptata a


curentului la valoarea zero.

c. trecerea prin piesa a unui curent alternativ a carui intensitate se reduce treptat la
zero.

d. amplasarea pe suprafata a unui jug magnetic alimentat cu curent alternativ si


indepartarea sa – fara a intrerupe curentul – perpendicular pe suprafata, pana la o
distanta de circa 0,45 m.

Verificarea demagnetizarii, in lipsa unui aparat special de masurare a campului magnetic


tangential, se poate face cu un ac magnetic suspendat deasupra piesei urmarind rotirea acestuia
(testul busolei) sau, calitativ, folosind agrafe din otel feritic nemagnetizat, suspendate de un fir
(testul lantisorului).

70   Curatirea finala

            Urmele de suspensie magnetica se indeparteaza prin stergere cu ajutorul unei panze


curate. Se poate folosi si un tampon textil imbibat intr-un solvent adecvat pentru
indepartarea  lichidului purtator.

Modul de lucru

           
            Dupa documentarea prealabila, studentii vor parcurge urmatoarele etape:

            10  Trecerea in revista a standardelor utile in domeniu:

                        STAS 10 042 – 90  Controlul nedistructiv magnetic. Terminologie

                        STAS 8539 – 85  Defectoscopie cu pulberi magnetice

20  Efectuarea controlului cu pulberi magnetice a unei piese stabilita de cadrul didactic.

Se vor erfectua urmatorii pasi:

 Se verifica daca materialul se preteaza controlului cu pulberi magnetice.


 Se prepara suspensia magnetica folosind reteta indicata de producatorul pulberii sau
concentratiile:

-            100 g pulbere fluorescenta la 100 l lichid purtator;

-            100 g pulbere colotrata la 20 l lichid purtator;

 Se alege metoda de control.


 Se verifica viabilitatea sistemului de control (suspensie magnetica + camp magnetic +
procedura de lucru). Se lucreaza conform experimentului nr.1
 Se parcurg etapele 10 – 70 ale tehnologiei de control.
 Se intocmeste „raportul de examinare” completand formularul anexat (Anexa 3). In
anexele raportului de examinare se pot include: schite, fotografii, replici si amprente
referitoare la defecte si indicatii, liste de defecte etc.
 Se intocmeste un referat de laborator.

Experimentul 1: Verificarea sistemului de control

Scop: stabilirea viabilitatii sistemului de control folosit la examinarea cu pulberi magnetice.

Notiuni teoretice: control cu pulberi magnetice, pulberi magnetice (v. pct. 1).

Sistem de control: totalitatea elementelor care concura la efectuarea corecta a controlului.


In cazul de fata: pulberea si suspensia magnetica, campul magnetic (valoarea inductiei si
orientarea liniilor de camp) operatorul (procedura de control).

Indicator de flux magnetic – dispozitiv pentru verificarea magnetizarii unei piese (fig. 6).
Fig. 6. Indicator de flux magnetic, tip 2 (STAS 8539-85)

1- segmente din otel carbon, brazate (8 buc.); 2 – maner din material nemagnetic;

3 – articulatii;  4 – suprafata de observare (0,200,25 mm) din cupru sau alama

Desfasurare:

 Indicatorul de flux magnetic se aseaza pe suprafata piesei cu suprafata de observare spre


operator.

 Se magnetizeaza piesa si se aplica concomitent suspensia magnetica pe indicator.

 Se observa formarea indicatiei (indicatia caracteristica are aspectul literei X taiata de o


linie transversala, fig. 7).

Directia liniilor de camp


 

Fig. 7. Indicatie caracteristica

 Se roteste indicatorul pana cand se obtine o indicatie foarte bine conturata.

Existenta indicatiei arata ca:

-        exista camp magnetic si se cunoaste si directia liniilor  de camp;

-        sistemul de control este viabil, adica este apt sa detecteze prezenta


discontinuitatilor;

-        cunoasterea pozitiei discontinuitatilor care pot scapa controlului (cele


orientate in lungul liniilor de camp, astfel, rezulta ca este necesara
completarea magnetizarii in vederea detectarii si acestui tip de discontinuitati).

Folosirea etaloanelor

Scop: determinarea sensibilitatii metodei si a conditiilor de magnetizare in vederea efectuarii


controlului.
Notiuni teoretice:

Etalon: piesa din material feromagnetic (eventual identic cu cel al pieselor controlate) continand
discontinuitati artificiale (sinonim: bloc de referinta).

Desfasurare:

Se testeaza capacitatea metodei de control cu pulberi magnetice de a pune in evidenta


principalul defect al unei imbinari sudate cap la cap prin frecare sau topire intermediara: lipsa de
legatura sau nepatrunderea (fig. 8).

Etalonul folosit are forma cilindrica  cu doua tesituri la capat pentru a usura amplasarea
polilor unui jug magnetic PM sau EM) ce asigura o magnetiza longitudinala (fig. 8).

Fig.8. Defecte
artificiale

Discontinuitatea (defect plan orientat perpendicular pe axa piesei si pe liniile campului


magnetic) produce o indicvatie de defect liniara, pe intreaga circumferinta a piesei.

Prezenta indicatiei demonstreaza capacitatea sistemului de control de a detecta acest tip de


defect si ne obisnuieste cu aspectul indicatiei de defect (linie continua sau intrerupta pe
circomfernita piesei, in zona de imbinare).

Experimentul 3:  Magnetizarea cu jug magnetic

Scop: insusirea modului de utilizare a jugului magnetic pentru magnetizarea unei piese in
vederea examinarii cu pulberi magnetice.

Notiuni teoretice: metode de magnetizare (v. pct. 3 si anexa 1).

Jug magnetic – piesa in forma de U, care conduce liniile de camp ale unui electromagnet sau
magnet permanent si care serveste la magnetizarea obiectului de controlat, (fig. 9).
 

Fig. 9. Jug magnetic (EM)

Desfasurare:

 Se verifica daca jugul magnetic indeplineste conditia impusa de standard: ridicarea numai
cu ajutorul fortei magnetice a unei piese din material feritic avand o masa de 18 kg,
pentru alimentarea in curent continuu, respectiv 4,5 kg pentru alimentarea in curent
alternativ.

 Jugul magnetic se amplaseaza pe suprafata controlata astfel incat liniile de forta ale
campului magnetic, intre cei doi poli, sa traverseze perpendicular discontinuitatile
presupuse a exista in pesa controlata. Orientarea liniilor de camp se poate evidentia cu
ajutorul indicatorul de flux, magnetic.

 Pentru acoperirea unei suprafete mari este necesar ca electromagnetul sa fie amplasat
succesiv pe portiuni alaturate (1,2,3.7 in figura 10), astfel incat intreaga suprafata sa fie
controlata. Suprafata activa a electromagnetului se apreciaza pe baza distantei d dintre
polii jugului.
Fig. 10. Amplasarea succesiva a jugului electromagnetic

Experimentul 4:  Magnetizarea cu electrozi de contact

Scop: insusirea modului de utilizare a electrozilor de contact magnetizarea unei piese in vederea
controlului cu pulberi magnetice.

Notiuni teoretice:

Metode de magnetizare (v. pct. 3).

Electrozi mobili de contact – electrozi usor manevrabili, din cupru sau aluminiu, legati prin
cabluri la sursa de curent, folositi pentru introducerea curentului electric in piesa  examinata, in
vederea magnetizarii acesteia (fig. 11).

Desfasurare:

 Se calculeaza distanta dintre electrozi d folosind relatia:  I  = 4,7 x d  [A]

in care I este intensitatea curentului debitat de sursa (in laborator se foloseste o sursa
de curent alternativ ZS 500 care furnizeaza un curent de 500 A).

 Se  apreciaza zona de examinare ca are forma unei elipse cu semiaxa mare egala cu
distanta dintre electrozi si cu semiaxa mica egala cu jumatatea acestei distante (v. fig. 9
din exp. 3).

 Pentru examinarea unei suprafete intinse se va respecta asezarea electrozilor conform


aceleiasi figuri, iar directia de asezare a electrozilor se va roti cu 900 la a doua examinare.

 Pentru detectarea discontinuitatilor longitudinale ale cusaturilor sudate, electrozii se vor


amplasa de o parte de alta a cusaturii, astfel incat directia curentului de magnetizare sa
formeze un unghi de 20-300 cu axa sudurii. Examinarea in lungul imbinarii se face pe
zone suprapuse pe o distanta de     40 - 50 mm, cu scopul punerii in evidenta a defectelor
din preajma electrozilor (fig.  12, a si b).
 Pentru detectarea defectelor transversale, curentul de magnetizare trebuie sa faca un
unghi de 90 - 1200 in raport cu axa cusaturii sudate, iar distanta dintre electrozi, pentru
doua zone vecine, sa nu depaseasca 100 mm (fig. 12,c).

Fig. 11. Magnetizarea cu electrozi de contact (CE)

Metode de magnetizare

Metoda Dispozitiv Principiu Simbol


Magnetizare cu flux Magnet permanent MP

magnetic prin piesa


(magnetizare polara) Electromagnet EM

Magnetizare cu conductori Bobina rigida BR


parcursi

de curent Conductor rigid CR

Cablu flexibil central FC


Cablu flexibil multiplu FB
(bobina)

Cablu flexibil adiacent FA

Magnetizare cu flux Dispozitive de contact DC

de curent prin piesa


Electrozi CE

Montaj inductiv MI

Anexa 2

Exemple de aplicare practica a metodelor de magnetizare


Tipul piesei Discontinuitatile Simbolul
depistate Schema magnetizarii metodei
Arbore Fisuri longitudinale pe DC
portiunile cilindrica si
conica

Arbore Fisuri transversale BR

sau oblice

Arbore Fisuri transversale EM

sau oblice
Arbore Fisuri orientate oricum BR

Arbore Fisuri orientate oricum EM+DC

Arbore Fisuri transversale BR


pornind de la gaurile de
ungere

Paleta de Fisuri transversale EM


turbina

Cilindrica Fisuri radiale pe CE


(arbore,disc, suprafetele frontale

gros)
Disc Fisuri radiale DC

Tubulara Fisuri transversale pe BR


suprafata interioara

Cu gauri Fisuri longitudinale pe CR


suprafata interioara a
gaurilor
Inel Fisuri orientate oricum, EM+DC
pe toate fetele inelului

Arcuri Fisuri longitudinale CR


elicoidale
si transversale pe
suprafata spirelor

Biela inchisa Fisuri longitudinale pe DC


suprafetele exterioare

Biela cu capac Fisuri longitudinale pe DC


suprafetele exterioare

Notatii: P – piesa; I – curentul electric de magnetizare; C – placi de curent

Echipamente

Instalaţii de tip mese de control


In topul acestor instalaţii se situează mesele de control cu deschideri de prindere de 300 mm sau
600 mm, care reprezintă cele mai economice soluţii pentru acest tip de control.
 Instalaţii de tip bancuri de control

Sunt destinate în mod special controlului fisurilor longitudinale (fără jug de magnetizare)
pieselor mici, trase sau laminate (sîrme, bare, profile, etc.).
 

Surse de curent portabile sau transportabile

Echipamentele de magnetizare prin trecerea directă a curentului, introduc curenţi de intensitate


foarte mare, în piesă, curenţi ce produc un cîmp magnetic perpendicular pe direcţia lor, lucru ce
permite punerea în evidenţa a fisurilor orientate paralel cu direcţia contactelor de curent.

Sursele de curent conţin un transformator de mare putere, un comutator de tensiune, eventual şi


un redresor. Se potîntîlni şi surse care produc impulsuri de curent.

Toate elementele sunt introduse într-o carcasă; în exterior sunt bornele de curent şi comutatorul
în trepte. Pentru introducerea curentului de magnetizare se utilizează diferite tipuri de electrozi.

Surse Portabile:
WP 1000/1500 Procedee:
-    LKW, SSW, SIW(W)
-    LKW, SSW, SIW, LKP, SSP (WP);

• Permite măsurarea intensităţii cîmpului magnetic tangenţial;

• La magnetizare operatorul are ambele mîini libere;

• Zonă mare de controlat, la o Singură magnetizare;

• Din cabluri poate fi formată şi o bobină;

• Posibil şi curent pulsatoriu (WP)

• Curent de scurtcircuit:

- funcţionare continuă: 5000 A;

- curent pulsatoriu: 7700 A.

Surse transportabile:
W 2000; WP 2000/3000 WR 2000; WPG 2000/3000 Procedee:

LKW, SSW, SIW, LKP, SSP.

• Permite măsurarea intensitătii cîmpului magnetic tangenţial;


• La magnetizare operatorul are ambele mîini libere;

• Zonă mare de controlat, la o Singură magnetizare;

• Din cabluri poate fi formată şi o bobină;

• Posibil şi curent pulsatoriu;

• Curent de scurtcircuit:

- funcţionare continuă: 10.000 A;

- curent pulsatoriu: 16.000 A.

Magnetizarea prin parcurgerea piesei cu câmp magnetic

Magnetizarea cu jug (simbol conform DIN 54130: JE, JD) nu se deosebeşte fizic de
magnetizarea cu bobină; cu acestă metodă se obţine acelaşi efect, ea oferind însă anumite
avantaje la manipulare. Miezul de fier transmite în afara bobinei cîmpul magnetic folosit pentru
control, format în interiorul bobinei. Forma de bază a jugului magnetic este de potcoavă, în cazul
jugului închis, circuitul magnetic închizîndu-se prin piesa de controlat. Bobina jugului poate fi
amplasată pe traversă sau divizată în două, pe cele două braţe ale jugului.

Magnetizare combinată, prin parcurgerea piesei concomitent cu curent şi cu câmp magnetic

Sunt destinate în mod special controlului pieselor mici. în topul acestor instalatii se situează
mesele de control cu deschideri de prindere de 300 mm sau 600 mm, care reprezintă cele mai
economice soluţii pentru acest tip de control.

Concluzii

Concluzii privind examinarea cu pulberi magnetice

 Sensibilitatea de detectare a defectelor plane prin metoda cu pulberi magnetice este de


ordinal 0.1…0.5 mm, fiind influenţata si de natura pulberii;
 Sensibilitatea maxima se obţine in cazul fisurilor si nepatrunderilor foarte înguste, unde
seasigura chiar contactul suprafeţelor(latime zero); la latimi de peste 4mm câmpul de
dispersie dispare;
 Adâncimea maxima detectabila a defectelor este de 4-8mm;
 In general nu se poare face o legătura intre curentul de magnetizare si mobilitatea
pulberii;
 Cea mai mobila este pulberea fluorescenta si suspensia
 Cea mai lenta este pulberea de magnetita;
 Capacitatea maxima de detectare in profunzime(penetrabilitatea) este limita la nivele
aleintensitatii curentului de magnetizare de cca.1000-2000A; unele pulberi sunt
improscate la curenţi de magnetizare de peste 1700A.
 Performantele maxime, in domeniul decelabilitatii discontinuitatilor se situează in cazul
unuicontrol condus cu un câmp de magnetizare optim, folosind pulberi magnetice de
granulaţie fina, fluorescente, si mijloace optice de examinare adecvate, la nivelul unor
discontinuitati cu odeschidere ( latime) de pana la 0.001mm, pana la adâncimea de
0.010mm.

Avantajele şi limitările metodei de examinare cu pulberi magnetice


 
Avantaje:
 sensibilitate atat la defecte de suprafata cat si la cele din vecinatatea acesteia
 este aplicabila si pe suprafete cu straturi de acoperire, nefiind necesara
curatirea produselor supuse controlului
 prezinta o accesibilitate buna, fiind utilizata mult in industria
petrochimica,automobilistica si aeronautica- aparatura necesara controlului este
portabila, iar indicatiile se dau la fata locului
Dezavantaje:
 posibilitatea aplicarii doar pe materiale feromagnetice si pentru a evidentia defectele
desuprafata si din imediata apropiere a acesteia
 geometria si dimensiunile obiectului pot impune limite in utilizarea unor tehnici
deexaminare
 orientarea campului magnetic fata de directia discontinuitatilor este un factor critic
 demagnetizarea, in cazul in care este necesara, poate fi dificila, fiind cerute valori
demagnetism rezidu foarte scazute