Universitatea de stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul

Facultatea de Drept şi Administraţie Publică

Referat
Tema: Modurile de constituire a
dreptului de uzufruct.

Student: Donea Adriana

Grupa: D - 1802
Coordonator: Dandeş Veceslav
Cahul 2019
Inca din dreptul roman, uzufructul sau servitutea personala putea fi constituita direct,
fatis (translatio) sau pe cale accesorie (deductio). Ca si servitutile insesi, modurile lor de
constituire datau din perioade diferite. Astfel, intr-o prima perioada, servitutile puteau fi
constituite cu ocazia instrainarii unui lucru mancipatiune, deci se infiintau prin modurile de
dobandire a proprietatii. Spre exemplu, cand se facea o mancipatiune, se prevedea in formula
pronuntata ca mancipio dans isi pastreaza uzufructul asupra bunului. Dar servitutea putea fi
creata si fara a avea loc instrainarea lucrului, si anume printr-o in iure cessio, cand cel din a carui
favoare se nastea servitutea afirma ca are dreptul respectiv de servitute, proprietarul nu contesta,
iar pretorul rostea formula addico, constatand existenta servitutii. In epoca clasica, pornindu-se
de la ideea ca posesiunea ar fi exercitarea prerogativelor pe care le cuprindea dreptul de
proprietate, romanii au admis posesiunea prelungita si au ajuns la cvasiposesiunea servitutilor,
adica la exercitiul puterilor continute in dreptul de servitute. Astfel, pretorul a admis si alte
moduri de constituire a servitutilor, cum ar fi : quasi-traditiunea bazata pe cvasiposesiune (usus
si patentia), care era un fel de uzucapiune (longa possessio) pe un termen variabil. Aceste idei au
fost insa posibile numai in dreptul pretorian, nu si in dreptul civil unde era in vigoare.

In epoca post-clasica a dreptului privat roman, s-a admis, pe tot cuprinsul statului roman, ca
servitutile sa poata fi constituite prin conventii care imbracau forma stipulatiunii (pacta
et stipulationes).

Potrivit legislatiei romane (art. 518 Codul civ.) uzufructul se stabileste prin lege sau prin vointa
omului, cercetatorii romani evidentiind doua cai principale de constituire a uzufructului: pe cale
de instrainare si pe cale de retentie.

Doctrinarii sistemului civil francez la care adera si dreptul civil roman recunosc constituirea
uzufructului si prin uzucapiune , argumentand prin faptul ca uzufructul este susceptibil de
posesie, in aceleasi conditii ca si dreptul de proprietate. Suntem de parerea ca C.civ., pe buna
dreptate, n-a prevazut aceasta modalitate de constituire a dreptului de uzufruct, din considerentul
ca un posesor de rea-credinta, care stie ca poseda de fapt bunul, are tot interesul sa uzucapeze
intreaga proprietate, nu numai dreptul de uzufruct, astfel el se va comporta ca proprietar si nu ca
uzufructuar.

O alta parere statuata in literatura de specialitate este ca uzufructul se poate constitui si institui.
Instituirea poate fi:

1. directa, cand proprietarul transmite uzufructuarului posesia si folosinta lucrului, pastrandu-si

numai dreptul de dispozitie, adica nuda proprietate;

2. indirect, cand proprietarul instraineaza numai nuda proprietate, pastrandu-si dreptul de posesie
si de folosinta asupra lucrului, adica devenind el insusi uzufructuar.

Pentru a constitui un uzufruct, fie pe cale de instrainare, fie de retentie, este nevoie de un act
translativ, cu singura deosebire ca aici se stramuta nu proprietatea deplina, ci numai uzufructul
sau numai o parte din el. Principalele acte translative sunt contractul constitutiv ale uzufructului
si testamentul. Uzufructul mai poate fi constituit prin includerea unei clauze constitutive de
uzufruct in cadrul unui contract de donatie, contractul de schimb sau contractul de partaj.

Modalitatile de constituire a uzufructului prin testament, contract constitutiv de uzufruct si

contract de donatie cu includerea unei clauze de uzufruct sunt mai utilizabile, reiesind din faptul
ca constituirea fiind cu titlu gratuit, nu este necesar sa se determine dinainte valoarea
uzufructului.
Deoarece greutatea determinarii acestei valori poate fi un obstacol moral, donatia de uzufruct nu
se intalneste, de obicei, decat sub forma de donatie mutuala intre soti.

Dupa cum s-a remarcat anterior, nudul proprietar dupa constituirea uzufructului isi pastreaza
doar prerogativa de abusus, ramasa de la deplinul drept de proprietate. Astfel, se poate deduce ca
pentru a transmite un drept este necesar de a fi titularul acelui drept. In cazul nostru,
constituitorul uzufructului va fi proprietarul bunului, doar numai el este in drept de a hotari
soarta bunului, desigur daca intruneste conditia legala – capacitatea juridica, adica capacitatea de
exercitiu.

Un moment important de care trebuie sa se tina cont la constituirea uzufructului este termenul de
constituire. Art. 559 C.civ. prevede ca uzufructul se instituie cel mult pana la decesul persoanei
fizice sau la lichidarea persoanei juridice, daca un termen mai scurt nu este stabilit prin lege sau
prin act juridic: termenul stabilit pentru constituirea uzufructului de persoane fizice fiind un
termen viager, iar uzufurctul constituit in favoarea unei persoane juridice nu poate depasi 30 de
ani (art.557 C.civ.), acesta fiind un termen strict determinat. Orice act juridic prin care se
constituie un uzufruct perpetuu si transmisibil pentru cauza de moarte sau lichidare este lovit de
nulitate absoluta.

Constituirea prin lege a uzufructului

In legislatia noastra nu mai exista cazuri de uzufruct legal, fiind abrogate art. 285, 338, 684 si
1242 C. civ., care prevdeau dreptul de uzufruct legal al parintilor asupra averii copiilor minori, al
sotului asupra bunurilor dotale si al vaduvei fara avere in mostenirea sotului sau precedat.

Constituirea uzufructului prin acte juridice

Art. 519 C.civ. prevede ca mod de constituire a dreptului de uzufruct vointa omului - actele
juridice. C.civ. defineste notiunea de act juridic ca manifestarea de catre persoane fizice si
juridice a vointei indreptate spre nasterea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor
civile. La constituirea uzufructului prin act juridic, vointa omului[6] poate fi exprimata in
urmatorul mod:

- unilateral, se expune vointa unei singure persoane, in doctrina mai este numita ca vointa
testamentara si

- bilateral sau conventionala, unde se intalnesc vointe reciproce a doua sau mai multe

persoane indreptate asupra unui si aceluiasi obiect.

In literatura de specialitate romana sunt evidentiate doua cai principale de constituire a

uzufructului prin acte juridice: pe cale de instrainare si pe cale de retentie.
Constituirea de uzufruct prin acte juridice se egaleaza in doctrina cu dobandirea uzufructului prin
vointa omului. Constituirea de uzufruct prin vointa omului se poate realiza prin acte juridice
(conventii) si testament. Dobandirea uzufructului prin acte juridice se poate realiza in mai multe
moduri:

a) in mod direct (per translationem), prin transmiterea celor doua atribute, posesia si folosinta de
catre proprietarul bunului catre uzufructuar, proprietarul pastrandu-si numai nuda proprietate;
b) in mod indirect (per deductionem), cand proprietarul instraineaza proprietatea sa asupra
bunului unei alte persoane, el pastrandu-si numai uzufructul, transformandu-se, astfel, din
proprietar in uzufructuar;

c) cand proprietarul bunului transmite unei persoane cele doua atribute ale dreptului de
proprietate care formeaza uzufructul, iar nuda proprietate catre o alta persoana, fiecare din
beneficiari dobandind calitatile pe care le-au stabilit prin conventia pe care au incheiat-o,
proprietarul bunului prevazand, astfel, aceasta calitate.

Oricare ar fi metoda de constituire a uzufructului, de fiecare data vointa omului se va exprima

printr-un act constitutiv si translativ. Actul translativ va fi elaborat sub forma acelor contracte ce
au ca efect transferarea proprietatii, cu o singura deosebire: la dreptul de uzufruct se stramuta
doar dreptul de uzufruct sau nuda proprietate. Deci, uzufructul se poate constitui prin orice act de
vointa translativ de drepturi, fie acte intre vii inter vivos, fie pentru cauza de moarte propter
mortem, in mod oneros sau gratuit, transmitatorul obligatoriu fiind proprietarul bunului si avand
capacitatea de a instraina bunul.

Si intr-un caz, si in altul actele juridice, care stau la baza constituirii uzufructului, trebuie sa
corespunda prevederilor legislatiei civile in vigoare de unde rezulta ca la constituirea
uzufructului se aplica aceleasi reguli ca si la instrainarea bunurilor care fac obiectul uzufructului.
Potrivit art. 520 C. civ., „uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile si imobile”.
Cand obiect al uzufructului este un bun imobil, se aplica dispozitiile Legii nr. 7/1996 a
cadastrului si a publicitatii imobiliare care dispune ca toate operatiunile juridice prin care se
constituie, se transmite, se modifica sau se stinge un drept real imobiliar sunt inscrise in cartea
funciara, dar numai pentru ca actul juridic sa devina opozabil tertilor. Intre parti, actul juridic isi
va produce efectele fara a fi inscris.

Dupa cum am mentionat, actele juridice de constituire pot fi cu titlu gratuit si cu titlu oneros.In
practica, cel mai des sunt folosite testamentele si contractele cu titlu gratuit (contractul gratuit de
uzufruct, contractele de donatie sau partaj cu o clauza de uzufruct), dar pot fi utilizate si
contractele cu titlu oneros – contracte de vanzare-cumparare (cu rezerva dreptului de uzufruct)
sau de schimb etc. Uzufructul mai poate fi constituit, pur si simplu, pe termen sau cu conditia de
a respecta anumite cerinte (art. 519 C.civ.). Evidentiem ca uzufructul la constituire poate fi
limitat prin excluderea anumitor folosinte, adica grevat.
Constituirea uzufructului prin testament

Constituirea uzufructului prin testament este modul cel mai frecvent de stabilire a uzufructului.
Legatul de uzufruct are avantajul de a asigura un venit beneficiarului, fara a-i lipsi pe
mostenitorii legitimi in mod definitiv de bunurile date in uzufruct, deoarece mostenitorii sunt
nuzi proprietari, care vor deveni proprietari deplini la moartea uzufructuarului.

Uzufructul constituit prin testament se poate realiza prin urmatoarele forme:

- directa, atunci cand testatorul instituie un legat al uzufructului, nuda proprietate ramanand in

mainile mostenitorilor;

- indirecta – testatorul instituie prin testament nuda proprietate legatarului, mostenitorilor

legali se transmite uzufructul;

- proprietarul dispune de uzufruct, prin legat, in favoarea unei persoane si nuda proprietate, tot
prin legat, in favoarea altei persoane.

Datorita faptului ca testamentul poate cuprinde, in afara de legate (dispozitii referitoare la

bunurile din patrimoniul testatorului), si alte dispozitii de ultima vointa ale testatorului (sarcini
impuse legatarilor, desemnarea unui executor testamentar, revocarea totala sau partiala a unui
testament anterior, dispozitii referitoare la inmormantarea sa, o imparteala de ascendent,
recunoasterea unui copil din afara casatoriei) cu un continut variat, el nu mai poate fi considerat
un act juridic omogen, ci o forma juridica, un tipar cu caracter general, in care se imbraca o
pluritate de acte juridice de sine statatoare, producatoare de efecte deosebite, la date diferite.
Adica dispozitia testamentara este modul cel mai folosit pentru constituirea dreptului de uzufruct
(universal, cu titlu universal si cu titlu particular), deoarece testatorul va putea, in acest mod, sa
gratifice si o persoana straina, fara a prejudicia interesele mostenitorilor legali, care, la moartea
uzufructuarului, vor dobandi proprietatea deplina asupra bunului sau bunurilor care au constituit
obiectul uzufructului lasat de defunct.

Am mentionat mai sus ca uzufructul poate fi constituit fie asupra unuia sau mai multor bunuri
individual determinate, asupra unui intreg patrimoniu privit in universalitatea lui sau asupra unei
fractiuni din universalitatea patrimoniului. Atat uzufructul universal, cat si, dupa caz, cel cu titlu
universal este stabilit prin legat testamentar. Legatul uzufructului, indiferent daca are ca obiect
intreaga mostenire, o fractiune din ea, unul sau mai multe bunuri determinate, este intotdeauna
un legat cu titlu particular. In schimb, legatul nudei proprietati care are ca obiect intreaga
succesiune 60 este legat universal, iar cel al nudei proprietati care are ca obiect o fractiune de
mostenire este ”legat cu titlu universal”.

In practica judiciara, s-a decis ca uzufructuarul nu poate formula o actiune de partaj impotriva
nudului proprietar, cand are constituit un astfel de drept asupra unei parti din mostenire, intrucat
intre ei nu exista o stare de indiviziune. In aceasta situatie, instanta de judecata, in cadrul actiunii
de stabilire a drepturilor succesorale, are obligatia de a constata intinderea valorica a dreptului
uzufructuarului dupa criteriile stipulate de prevederile legislatiei, dupa care se vor determina
concret bunurile asupra carora urmeaza sa se exercite dreptul de uzufruct.
Constituirea dreptului de uzufruct prin contract

Constituirea uzufructului prin contract poate avea loc pe doua cai:

a) directa (pe cale de instrainare), cand proprietarul instraineaza usus si fructus in favoarea

cocontractantului sau (uzufructuarului), el ramanand cu nuda proprietate. Acesta este un mod
direct de constituire a uzufructului;

b) indirecta (pe calea retinerii), cand proprietarul pastreaza uzufructul bunului sau si

cedeaza nuda proprietate, spre exemplu, o vanzare sau o donatie, cu rezervarea uzufructului.
Acesta este un mod de stabilire indirecta a uzufructului, deoarece scopul direct si principal al
contractului este instrainarea nudei proprietati, iar stabilirea uzufructului este o consecinta
indirecta a acestei instrainari partiale.

In practica, constituirea uzufructului pe cale de instrainare este mai frecventa decat constituirea
pe cale de retentie. Contractul constitutiv de uzufruct reprezinta un act juridic intre vii inter
vivos special consacrat constituirii dreptului de uzufruct. Acesta poate constitui dreptul de
uzufruct in mod direct, atunci cand proprietarul transmite usus si fructus in favoarea
uzufructuarului, rezervandu-si doar nuda proprietate. Dar poate fi si indirect, atunci cand
proprietarul prin acest contract pastreaza uzufructul bunului sau si cedeaza nuda proprietate
uzufructuarului. Fiind act juridic, contractul constitutiv de uzufruct urmeaza sa respecte
prevederile legislatiei civile in vigoare.

Vorbind despre persoana care instituie uzufructul, aceasta poate fi atat persoana fizica, cat si
juridica. Cat priveste calitatea de uzufructuar - persoana fizica urmeaza sa aiba capacitatea
juridica deplina, iar persoana juridica, prin insusi statutul sau juridic, poate fi uzufructuar doar
fiind inregistrata legal. Contractul constitutiv de uzufruct este cu titlu oneros, daca acesta nu
contine clauza privind caracterul lui oneros. Contractul constitutiv de uzufruct si contractul de
donatie ca niste contracte intre vii si cu titlu gratuit se intrebuinteaza frecvent la transferul
posesiei si folosintei unei terte persoane concomitent cu transferul dreptului de abusus unei alte
persoane, insa proprietarul poate alege calea de retentie, donand nuda proprietate altei persoane,
iar uzufructul pastrandu-l pentru sine. In practica judiciara romana se aplica pe larg acest tip de
contract – tatal doneaza fiului sau un imobil cu rezervarea dreptului de uzufruct asupra acelui
imobil si cu sarcina de intretinere. El nu are dreptul de a cere ulterior evacuarea fiului donatar, pe
motiv ca prin actul de donatie nu i s-a dat dreptul de folosinta a imobilului, daca din cuprinsul
acestuia rezulta ca partile s-au inteles sa conlocuiasca, in vederea prestarii obligatiei de
intretinere. Rezerva dreptului de uzufruct se intinde asupra contravalorii folosintei locuintei de
catre donatar. Totusi, exista cateodata un obstacol moral la determinarea valorii bunului
comparativ cu actele oneroase unde acest obstacol este valoarea materiala. Dand bunul,
donatorul ia in seama marimea sacrificiului facut, de aceea se practica de a instraina unei rude
sau sub forma de donatie mutuala intre soti.

Multe alte contracte incheiate de diverse persoane pot avea ca obiect uzufructul, de cele mai
multe ori acesta fiind prezent in cadrul contractelor de vanzare-cumparare (cu rezerva dreptului
de uzufruct). Contractul de vanzare-cumparare poate contine, pe langa clauze general acceptate
(de predare a lucrului, de plata a pretului, de luare in primire a lucrului vandut, de suportare a
cheltuielilor vanzarii, de garantie pentru evictiune si viciile lucrului), unele clauze care au
caracterul de a asigura vanzatorului pretul obtinut in urma vanzarii si alte beneficii in
contraprestatie. In acest sens, contractul de vanzare-cumparare poate contine si clauza
uzufructului viager, drept reglementat. Aceasta prevedere o gasim expres reglementata de Codul
civil prin dispozitiile art.517-568.
In calitate de contract constitutiv de uzufruct poate fi interpretat si contractul de instrainare a
bunului cu conditia intretinerii pe viata, in cazul in care beneficiarul isi rezerva dreptul viager de
a locui in imobilul sau, incluzand prevederea privind imobilul in care va locui in contract.

Un alt act juridic analizat in doctrina ca mod de formare a uzufructului este partajul. In practica
judiciara romana, s-a decis ca dreptul de uzufruct poate aparea numai in cazul unui partaj
voluntar, aceasta nu poate rezulta dintr-un partaj judiciar. Pe aceasta cale partile (coproprietarii)
ajung la un consens prin care o parte devine nud proprietar, iar cealalta, cu plata unei eventuale
sulte, se alege cu calitatea de uzufructuar. Mai cu seama sotii care au inaintat actiunea de divort
vor putea rezolva partajul, in mod voluntar, in folosul acelui sot care va avea la ingrijire copilul
minor, acordandu-i posibilitatea de a se folosi de un patrimoniu mai larg. Adica, un sot va deveni
uzufructuar sau, din contra, va fi nud proprietar, iar celalalt parinte va beneficia de uzufruct.
Oricum, in ambele cazuri se vor lua hotarari in functie de doleantele partilor si nicidecum
judecatorul nu va putea sa denatureze cuprinsul clar al actului, ci doar sa dea apreciere fondului
cauzei, in scopul evitarii erorilor de natura dreptului. Prin suveranitatea de care dispune,
judecatorul va putea interpreta vointa partilor privind intinderea data uzufructului. Instanta
judecatoreasca nu poate dispune, in afara vointei partilor, decat de drepturile reale existente, fara
a putea dezmembra insusi dreptul de proprietate. Constituirea uzufructului prin hotarare
judecatoreasca.Dreptul de uzufruct mai poate fi constituit si prin hotarare judecatoreaca. Procesul
civil este calea specifica dreptului civil prin care se inlatura orice fel de incalcare adrepturilor
subiective ocrotite prin normele juridice civile. Hotararea judecatoreasca reprezinta scopul
urmaririi prin declansarea procesului, ratiunea lui de a fi, deoarece transeaza conflictul dintre
parti.  De regula, hotararea judecatoreasca are un caracter declarativ de drepturi si produce efecte
retroactive, constatand drepturi preexistente. Daca insa a fost pronuntata intr-o actiune in
constituire sau transformare de drepturi, ea creeaza, constituie drepturi care vor produce efecte
dupa ramanerea definitiva si revocabila a acesteia. Hotararile judecatoresti pot fi din punctul de
vedere al efectelor pe care le produc cu privire la dreptul care a format obiectul cererii de
chemare in judecata, hotarari declarative de drepturi si hotarari constitutive de drepturi. Cand
vorbim de dobandirea drepturilor reale prin hotarare judecatoreasca, nu avem in vedere hotararile
cu caracter declarativ, ci hotararile judecatoresti constitutive de drepturi. Hotararile pronuntate in
actiunile in constituire de drepturi creeaza situatii juridice noi si produc, in principiu, efecte
numai pentru viitor (exista si hotarari prin care se creeaza situatii juridice noi, dar efectele se
produc retroactiv, ca in cazul desfiintarii casatoriei ori constatarii paternitatii). Teoretic, s-ar
putea admite constituirea dreptului de uzufruct in baza hotararii judecatoresti ca rezultat al
uzucapiunii. Insa aceasta modalitate de constituire a uzufructului e putin posibila, deoarece
posesorul de rea-credinta, adica un uzurpator care stie ca poseda fara drept are tot interesul sa
uzucapeze deplina proprietate, dar nu numai uzufructul unui imobil. El se va comporta deci ca
proprietar, dar nu ca un uzufructuar si va uzucapa deplina proprietate, cu atat mai mult ca actele
aparente de posesie sunt, in genere, aceleasi pentru un proprietar si pentru un uzufructuar. Numai
intentia poate diferentia posesiunea proprietatii de posesia uzufructului unui lucru si, cum am
mentionat deja, este greu de inchipuit un posesor de rea-credinta care, putand sa uzucapeze
proprietatea, sa se margineasca sa uzucapeze numai uzufructul.Un alt caz de constituire a
dreptului de uzufruct prin hotarare judecatoreasca reprezinta aplicarea garantiilor pentru
beneficiarul intretinerii din cadrul contractului de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe
viata. Astfel, daca in contractul de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe viata
beneficiarul a prevazut expres imobilul in care va locui, dobanditorul nu va avea dreptul nici sa-i
instraineze imobilul, nici sa schimbe imobilul in care doreste sa locuiasca beneficiarul. In caz
contrar, beneficiarul ar avea posibilitatea sa se adreseze in instanta de judecata pentru ca aceasta
prin hotarare sa-l restabileasca in dreptul sau incalcat. Hotararea judecatoreasca in astfel de cauze
civile ar reprezenta hotarari judiciare constitutive de uzufruct.