CEDO vs.

Noul Cod Civil - încălcarea dreptului la viaţa privată

Din majoritatea lucrărilor despre hărțuirea morală la locul de muncă rezultă fără dubii că salariatul
este cel care este hărțuit fie de superiorul ierarhic, fie de alți colegi de la locul de muncă, și puțini ne
putem imagina care ar fi situația în care presupusul hărțuitor devine cel cu adevărat hărțuit, tocmai
prin încălcarea dreptului la viața privată al angajatorului.

Astfel potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din CEDO, dreptul la viaţă privată garantează dreptul la
intimitate, noţiunea folosită în doctrină şi jurisprudenţă americană, ori dreptul de a fi lăsat în pace,
pentru a utiliza o noţiune mai puţin juridică, dar care descrie cel mai bine situaţia dorită de persoana
în cauză. În concepţia Curţii, viaţa privată înglobează două aspecte: dreptul unei persoane de a trăi
după cum doreşte, la adăpost de priviri indiscrete, şi dreptul unei persoane de a-şi dezvolta relaţiile
cu semenii săi, motiv pentru care se poate afirma că noţiunea de viaţă privată înglobează două
elemente principale: viaţa privată personală şi viaţa privată socială.

La rândul său viaţa privată personală include două aspecte: comportamentul persoanei şi

anonimatul acesteia. Astfel dreptul la viaţă privată personală include mai multe aspecte ale
personalităţii umane şi anume: dreptul unei persoane la integritate fizică, dar şi ceea ce ne
interesează pe noi în mod direct dreptul de a trăi la adăpost de priviri indiscrete. Astfel prin acest
drept Curtea arată că se aduce o atingere a vieţii private a persoanei publicarea, relatarea unor
informaţii privind trecutul acesteia, indiferent dacă aceste informaţii sunt corecte sau nu ori dacă
sunt accesibile cuiva sau nu.

Tot în concepţia Curţii se reţine că reputaţia unei persoanei nu este direct protejată prin art. 8 alin.
(1), ci acest articol trebuie coroborat cu art. 10 alin. (2) – libertatea de exprimare a unei persoane
poate fi limitată atunci când aduce atingere reputaţiei altuia. Ţinând cont de mediul de afaceri, de
funcţia ocupată de astfel de persoane, considerăm că imaginea publică a unei persoane, în societatea
occidentală actuală, este unul dintre aspectele definitorii ale fiinţei umane, astfel este firesc ca orice
persoană să aibă dreptul de a solicita protejarea şi stoparea oricăror acţiuni care duc la afectarea
imaginii şi încrederii profesionale.

O noutate adusă de Noul Cod Civil care nu se regăsea în vechiul Cod civil este introducereea
Capitolul II - Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente, în care găsim reglementări
exprese, la fel ca şi în Convenţia Europeană a drepturilor omului, cu privire la drepturi ale
personalităţii şi anume: dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la demnitate, la
propria imagine, la respectarea vieţii private, precum şi alte asemenea drepturi recunoscute de lege.

Astfel, în Secțiunea 1 - Dispoziţii comune din Noul Cod civil la Art. 58 - Drepturi ale personalităţii se
prevede că orice persoană are dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la
demnitate, la propria imagine, la respectarea vieţii private, precum şi alte asemenea drepturi
recunoscute de lege. Totodată, la alineatul 2 tot din art. 58 este precizat clar că aceste drepturi nu
sunt transmisibile.

De asemenea, Noul Cod civil merge şi mai departe, la fel ca şi CEDO, iar la Secțiunea 3 - Respectul
vieţii private şi al demnităţii persoanei umane, la art. 70 – 75 sunt reglementate şi definite, fiecare în
parte, următoarele drepturi: Art. 70 - Dreptul la libera exprimare, Art. 71 - Dreptul la viaţa privată,
Art. 72 - Dreptul la demnitate, Art. 73 - Dreptul la propria imagine şi Art. 74 - Atingeri aduse vieţii
private.
Astfel, art. 70 din Noul cod civil ne dezvăluie că orice persoană are dreptul la libera exprimare şi că
exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile şi limitele prevăzute la art. 75.

La art. 71 tot din Noul cod civil se reglementează că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii
sale private şi că nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie,
nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea
limitelor prevăzute la art. 75. De asemenea, este interzisă utilizarea, în orice mod, a
corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din
viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art.
75.

La art. 72 din Noul cod civil este garantat dreptul la demnitate: (1) Orice persoană are dreptul la
respectarea demnităţii sale.(2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane,
fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Prin art. 73 se protejează dreptul la propria imagine: (1) Orice persoană are dreptul la propria
imagine. (2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice
reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei
asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile.

Iar la art. 74 din Noul cod civil, sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri
aduse vieţii private următoarele: a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din
aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal; b) interceptarea fără drept a
unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a
unei asemenea interceptări; c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un
spaţiu privat, fără acordul acesteia; d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu
privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal; e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice
mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege; f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de
reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei
în cauză; g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în
unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate,
problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse
fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este
decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite; h) utilizarea, cu rea-credinţă, a
numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană; i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei,
manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa,
precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul
persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.