Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a) Drept civil ca ramură de drept este o totalitate de norme juridice care reglementează relaţiile sociale ,personale
sau patrimoniale,stabilite între persoane fizice sau juridice,aflate pe poziţie de egalitate juridică chiar că nu una din
părți este statul (ca persoană privată și nu ca autoritate publică), precum şi conduita lor . Dreptul civil este cea mai
important ramură de drept şi are ca obiect dreptul comun al particularilor, adică acele acte juridice pe care le poate
întemeia orice cetăţean din societate.
b) dreptul civil are un rol în ocrotirea valorilor economice sociale și juridice a drepturilor subiective patrimoniale și
personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice și juridice el însoțește omul de la naștere și până la moarte. Dreptul
civil are o mare importanță întru un stat cu nepatrimoniale pe care le reglementează.
După cum am mai menţionat, dreptul civil reglementează 2 categorii de relaţii sociale:
1)patrimoniale – este acel raport juridic, conţinutul căruia poate fi evaluat în bani( ex. dreptul de proprietate sau
chiar relaţia creată din contractual de vînzare-cumpărare).
2)nepatrimoniale – raportul acestei relaţii nu poate avea conţinut care să fie evaluat în bani (ex. raportul care
are în conţinut dreptul la nume, la denumire ori dreptul la sediu ).
Ambele raporturi conţin în sine subiecte care au aceeaşi egalitate juridică. Însă,în cazul în care raporturile
patrimoniale şi cele nepatrimoniale nu ţin cont de aceste condiţii, nu alcătuiesc obiectul dreptului civil şi nu pot fi
reglementate de normele lui.
2.3 Metoda de reglementare în dreptul civil
Prin metodă de reglementare se înţelege o totalitate de metode sau mijloace care sunt folosite de către stat
pentru a influenţa o anumită categorie de relaţii sociale. Metoda de reglementare în dreptul civil diferă de
metoda de reglementare din dreptul public . În dreptul civil subiecţii se află pe poziţie de egalitate juridică, iar în
dreptul public însă o parte a raportului juridic este subordonată celeilalte părţi. Deci, metoda de reglementare
este o modalitate specifică a statului de a impune participanţilor la raportul juridic o anumită conduită.
Majoritatea raporturilor reglementate de dreptul civil sunt patrimoniale. Ele apar şi se dezvoltă în cazul în care
patrimoniul se află la o persoană concretă ori trec de la o persoană la alta. ( de ex: vinderea unui lot de pămînt).
Dreptul civil nu reglementează toate raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale din societate. La reglementarea
acestora mai pot participa şi alte ramuri de drept (dreptul muncii, dreptul familiei, dreptul financiar). Dreptul civil
reglementează acele raporturi care exprimă între ele o anumită egalitate a participanţilor.
Există două mari categorii de raporturi patrimoniale care sînt reglementate de dreptul civil:
1)raporturile reale
2)raporturile obligaţiile
Real – este acel raport care are în conţinut drepturi reale şi numărul acestor drepturi este stabilit de lege în mod
expres. Codul civil cunoaşte şi reglementează următoarele drepturi reale : dreptul de proprietate , dreptul de
usufruct , dreptul de uz, dreptul de servitute, dreptul de superficie şi dreptul de gaj.
Obligaţional – este raportul care conţine creanţe indiferent de raportul lor , act juridic sau fapt juridic. (licit sau
illicit) .Raportul obligaţional conţine două subiecte importante : creditor şi debitor.
Raporturile nepatrimoniale se caracterizează prin faptul că nu au conţinut economic, obiectul lor îl formează
numele , cinstea, demnitatea şi prezintă bunuri care nu pot fi transmise altor persoane.
3)raporturi juridice care se referă la creanţa intelectuală (au ca izvor opera ştiinţifică, literară, de artă).
1)care sunt legate de cele patrimoniale – sunt raporturi ce apar în legătură cu dreptul de autor asupra operei
ştiinţifice , literare, de artă.
2)care nu sunt legate de cele patrimoniale –care apar în legătură cu apărarea onoarei ,cinstei,demnităţii.
3. Caracterizați principiile dreptului civil. Principiile fundamentale ale dreptului civil ( principiul egalităţii în
faţa legii civile; principiul proprietăţii; principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale).
Principiile dreptului civil
Prin aceasta se înţeleg ideile în conformitate cu care se reglementează relaţiile sociale şi care stau la baza
activităţii juridice . În dreptul civil se întîlnesc două categorii de principii:
1)principiile fundamentale
Principiile fundamentale a dreptului sunt idei care se regăsesc în întreaga legislaţie a Republicii Moldova. În
această categorie intră: a)principiul democraţiei
c)principiul legalităţii
Principiile dreptului civil se caracterizează prin faptul că ele privesc toate instituţiile dreptului civil. Cele mai
importante principii ale dreptului civil se găsesc în Codul Civil la art.1 alin.(1):
1)Principiul inviolabilităţii proprietăţii. Cel mai important drept real este dreptul de proprietate care
întotdeauna a avut reglementare specială fiind inclus în Constituţie. În art. 316 se spune că proprietatea este
inviolabilă şi nimeni nu este silit să cedeze proprietatea ,numai în cazul în care particularul doreşte acesta.
2)Principiul libertăţii contractuale. În baza acestui principiu subiectele pot şi au dreptul să-şi aleagă persoane
cu care să încheie acte juridice.
3)Principiul inadmisibilităţii imixtiunii în afacerile private. Exprimă ideea că statul şi organelle nu pot face
parte la afacerile private , decît doar în cazurile prevăzute de lege.
4)Principiul egalităţii în faţa legii civile. Are o mare importanţă în dreptul civil deoarece raporturile de drept se
bazează pe egalitatea participanţilor.
5)Principiul exercitării cu bună credinţă a drepturilor. Acest principiu aduce ideea că participanţii la
raporturile juridice se exprimă cu bună credinţă şi sunt loiali, de asemenea îşi exercită drepturile şi libertăţile.
4. Descrieți dreptul civil, ramurile de drept faţă de care se delimitează dreptul civil ( constituţional,
administrativ, civil, dreptul internaţional privat).
5.Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept
Obiectul de regulamentare – în momentul în care în faţa organelor care aplica legea, apare problema
soluţionării unui litigiu, trebuie mai întîi să se determine ramura de care ţine litigiul şi numai după aceasta să fie
aplicate normele respective.
Calitatea subiectelor – Normele dreptului civil nu pretind o calitate specială subiectelor raporturilor juridice
civile. Subiect al dreptului civil poate fi orice persoană fizică sau juridică , spre deosebire de alte ramuri de drept
care atribuie subiectelor o calitate special: -organ al puterii ,cetăţean, patron, angajat, rudă etc.
Caracterul normelor.
-imperative
-dispozitive
Dreptului civil îi este caracteristic faptul că majoritatea normelor sale au caracter dispozitiv.
Caracterul sancţiunii. Încălcarea oricărei norme juridice atrage o consecinţă negativă pentru înfăptuitor. În
diferite ramuri de drept, această consecinţă are aspect diferite. De ex. în dreptul civil: dacă a fost cauzat un
prejudiciu, atunci el trebuie reparat.
Dreptul muncii reglementează relaţiile sociale de muncă a persoanelor plasate în cîmpul muncii. Între dreptul
civil şi dreptul muncii există următoarele asemănări şi deosebiri:
-în dreptul civil poziţia de legalitate se păstrează ,iar în dreptul muncii această caracteristica se referă numai la
încheierea contractelor de muncă.
-sfera subiectelor dreptului muncii este mai restrînsă decît a dreptului civil.
Dreptul familiei este ramura care reglementează relaţiile personale nepatrimoniale şi patrimoniale ce izvorăsc
din căsătorie, rudenie, adopţie, urmărind ocrotirea şi întărirea familiei. Dreptul familiei a luat naştere din ramura
dreptului civil, devenind o ramură de sine stătătoare.
-atît dreptul civil cît şi dreptul familiei au ca obiect de reglementare atît raporturi patrimoniale cît şi
nepatrimoniale.
-în dreptul familiei, majoritatea normelor sunt imperative, pe cînd în dreptul civil sunt dispozitive.
Dreptul comercial este ramura care reglementează modalităţile de constituire, funcţionare şi încetare a
activităţii societăţilor comerciale.
Dreptul constituţional este ramura care conţine normele fundamentale pentru menţinerea statului bazat pe
drept ,din care reies celelalte ramuri de drept inclusiv dreptul civil .
-În dreptul civil majoritatea normelor sunt dispozitive , iar în cel constituţional sunt imperative.
-În dreptul civil majoritatea raporturilor sunt patrimoniale, iar în cel constituţional nepatrimoniale.
Dreptul funciar reglementează relaţiile sociale aterente administrării şi folosirii pămîntului de către persoane
fizice şi persoane juridice, precum şi raporturile sociale care i-au naştere în legătură cu măsurile adoptate de
stat privind folosirea raţională a terenurilor din fondul funciar al ţării.
-atît raporturile civile cît şi cele funciare au caracter patrimonial ,însă pentru naşterea raporturilor civile servesc
faptele juridice civile,iar pentru cele funciare –actele administrative.
Dreptul procesual civil reglementează modul de judecată şi de rezolvare a pricinilor privitoare la anumite
drepturi şi interese civile, precum şi modul de executare a hotărîrilor sau a altor titluri executorii.
-dreptul civil e o ramură a dreptului privat, pe cînd dreptul procesual e o ramură a dreptului public.
5. Caracterizați noțiunea de izvor al dreptului civil. Acte normative în vigoare ca izvoare de drept civil.
Izvor de drept formă de existenţă a normelor de drept ,care au o putere obligatorie.
Prin izvor de drept ,în sens juridic, se înţeleg formele de exprimare a normelor juridice, inclusive a celor de drept
civil.
Normele de drept civil-sunt reguli de conduit pentru subiectele de drept în raporturile care formează obiectul de
reglementare al dreptului civil.
1.Constituţia R.M. este adoptată de autoritatea legislativă supremă şi serveşte drept bază pentru constituirea
tuturor ramurilor de drept inclusive a celei civile. Ea are o forţă juridică superioară căreia se subordonează
celelalte acte normative.
2.Codul Civil – lege amplă, complexă , este considerat principalul izvor de drept civil. El de asemenea nu are
superioritate faţă de alte legi organice.
3.Izvoarele scrise ale dreptului civil sînt: -legi(izvorul principal al dreptului civil)
-organice
-ordinare
-acte normative subordinate legii: 1.Dectele preşedintelui RM – cuprind dispoziţii cu caracter normativ.
2.Hotărîrile şi dispoziţiile guvernului – se emit pentru organizarea executării legilor. (în care sunt
reglementate modul de fondare ,de desfăşurare şi încetare a activităţilor întreprinderilor în nume colectiv şi a
societăţilor cu răspundere limitată.)
4.Legi speciale
Legea cu privire la proprietate – se referă la proprietatea privată care aparţine persoanei fizice cu drept de
proprietate, folosinţă şi dispoziţie.
5.Actele normative – izvoare ale dreptului civil, pot cuprinde norme care, din punct de vedere al forţei lor
obligatorii,pot fi clasificate în:
-Imperative – impun o anumită conduit participanţilor la raportul juridic, de la care nu se pot abate.