Sfera afectivă a elevilor de vîrstă școlară mică se caracterizează printr-o anumită Voința.
Voința. Vârsta școlară mică este perioada de tranziție de la acțiunile
instabilitate: ba sînt bucuroși, ba sînt trişti; ba sînt bine dispuşi, ba sînt indispuși;
ba sînt stresați, ba sînt degajați; ba sînt fericiți, ba sînt îndurerați etc.
Un specific al emoționalității elevilor de vîrstă școlară mică îl constituie faptul
că ea se manifestă momentan la cele întîmplate, recepționate etc.
Simultan, manifestările emoționale ale acestor elevi sînt, de regulă, sincere.
In clasele primare elevii, de obicei, nu-şi pot ascunde emoțiile. Pe fața lor este
scris totul: și bucuria, și tristețea, și vinovăția, și rușinea etc. Abia spre sfirșitul
micii şcolarități ei pot să-și camufleze uneori emoțiile.
Starea afectivă generală a elevilor de virstă școlară mică evoluează. La 7 ani
elevii sînt relativ reținuți, cu o expresie atentă, meditativă. La 8 ani ei sînt
extraverți și binedispuși. La 9 ani elevii, din nou, devin mai meditativi, mai
preocupați. La 10 ani ei au o expresivitate foarte mobilă a feței. In general, însă,
expresiile emoționale ale elevilor mici devin tot mai dependente de succesele sau
insuccesele lor pe parcursul anilor de studii, de ecoul acestora în conştiința lor, de
atitudinea celor din jur față de ei etc.
Sub influența instruirii și educației la elevii de vîrstă școlară mică se dezvoltă în
continuare sentimentele superioare: intelectuale, morale, estetice. Astfel, fiind
bine planificată, interesantă, atractivă, accesibilă etc., învățarea le aduce mari
satisfacții, bucurii. Ea le stârneşte curiozitatea intelectuală, mirarea față de cele
descoperite, dragostea față de carte. Virsta școlară mică este, de asemenea, fertilă
în vederea formării și dezvoltării entimentelor morale: a sincerității,
compătimirii, datoriei, prieteniei, ajutorului reciproc, responsabilității,
patriotismului etc. Copiii de vîrstă școlară mică sînt sensibili la ceea ce este
frumos sau urât. Lor le plac cintecele, poeziile, dansurile, spectacolele, filmele etc.
Elevii mici sînt pe cît de emotivi, pe atît de fricoși. Uneori elevii claselor primare
sînt supărăcioși, mai cu seamă în momentele demnității personale. În general,
viața afectivă a elevilor de vîrstă școlară mică este suficient de variatăși bogată.
preponderant involuntare (fără de un scop și eforturi volitive) la cele
voluntare (care urmăresc un scop anume și care sînt însoțite de voință).
Pe parcursul acestei perioade voința copiilor se dezvoltă intensiv. Acest fapt
se datorează în mare parte activității primordiale a elevilor – învățării –
care solicită din partea lor mari eforturi volitive.
Inițial, în clasele I, a II-a copiii sînt mai puțin independenți. Ei pot face
unele lucruri de sine stătător, dar multe dintre ele se cer a fi monitorizate de
învățător, părinți. Aceștia trebuie să dirijeze chibzuit cu lucrul independent
al copiilor pentru a evita tutela excesivă și a le dezvolta independența.
Astfel, în clasele a III-a, a IV-a elevii vor putea acționa de sine stătător.
Elevii claselor primare rămîn a fi în mare parte foarte sugestivi. Cuvîntul
învăță- torului este pentru ei lege, deşi se mai întîmplă cazuri de
nesupunere, neexecutare.
Inițial, însă, în clasa I, copiii sînt foarte deschişi, sinceri, direcți.
Impulsivitatea lor e firească. Treptat se vor încadra în ritmul de lucru al
școlii și vor respecta cerințele înaintate.
Elevii claselor I-II nu prea sînt siguri de vorbele și acțiunile lor. Ei sînt
oarecum stingheriți, neîndeminatici, neîncredințați în forțele proprii. Acest
fapt se explică prin situația socială nouă în care au nimerit, prin prezența
oamenilor noi, necunoscuți, prin lipsa de cunoștințe, deprinderi, abilități,
prin insuccesele inițiale posibile. În clasele a III-a, a IV-a ei devin mai
încredințați în forțele proprii, mai îndrăzneți, mai degajați.
Dacă în clasele I-II elevii nu prea sînt perseverenți, insistenți, atunci în
clasele III-IV aceste calități volitive sînt mai dezvoltate și mai evidente.
Datorită acestui fapt, elevii obțin succese frumoase la învățătură. In anumite
cazuri însă elevii claselor primare manifestă și încăpăținare. Dar în
majoritatea cazurilor ei nu concep încăpăținarea ca o trăsătură negativă, ci
consideră că manifesra insistență.
Temperamentul. Printre elevii de vîrstă școlară mica antii celor patru tipuri de
bază ale temperamentului: coleric, flegmatic, sangvinic, melancolic.
• Colericul este foarte dinamic, vioi, gălăgios, expansiv. Oricînd e gata să
sară din loc și să „zboare" oriunde. Miinile nu-și găsesc astîmpăr niciodată.
Deseori se apucă de lucruri care depășesc cu mult puterile lui. Insuşeşte
materialul repede, dar din cauza grabei, răspunde confuz.
• Flegmaticul este liniştit, cumpătat, serios, lent. Vorbeşte deslușit, dar
tărăgănat, monoton. Orice lucru îl execută încet, dar temeinic. Prezintă
lucrările de control printre ultimii. Se adaptează greu la condițiile noi ale
școlii, greu își face prieteni, dar tot atît de greu se desparte de ei.
• Sangvinicul este, de obicei, vesel, vioi, echilibrat. La ore nici o clipă nu
stă locului. Manifestă un interes deosebit față de tot ce este nou, ușor intră
în contact cu alții și în același mod comunică cu ei.
• Melancolicul este, de regulă, foarte sensibil, timid, lent. Nu are
încredere în forțele proprii. Din această cauză deseori răspunde prost la
lecții. Este închis în sine.
• Caracterul. În vîrsta scolară mică caracterul elevilor continuă să se
formeze. Astfel, exprimîndu-si atitudinea față de colegi, învățător, părinți,
frați, surori etc. lor li se dezvoltă următoarele trăsături de caracter:
bunătatea, receptivitatea, politețea, prietenia ş.a. Exprimîndu-şi
atitudinea față de învățătură, muncă, elevilor mici li se dezvoltă sîrguința,
hărnicia, perseverența, responsabilitatea, conştiinciozitatea ş.a.
Atitudinea pe care elevii claselor primare o exprimă față de obiecte contribuie la
dezvoltarea unor trăsături de caracter, cum sînt acuratețea, economicitatea, grija
pentru păstrarea bunurilor materiale ș.a. Măsura în care copiii de vîrstă școlară
mică își exprimă atitudinea față de sine își lasă amprenta asupra formării și
dezvoltării unor trăsături de caracter, precum modestia, spiritul critic,
sinceritatea .
În anumite circumstanțe însă la elevii claselor primare pot apărea și se pot
manifesta unele trăsături negative de caracter, ca, de exemplu, invidia, egoismul
ura, minciuna, lenevia, risipa, îngîmfarea, nepăsarea, care trebuie dezrădăcinate
și corijate. Mai rațional însă este ca la timpul oportun să fie formate și dezvoltate
trăsăturile pozitive de caracter, despre care s-a vorbit deja. Pentru aceasta trebuie
folosite toate mijloacele posibile - literatura artistică, filmele muzica, teatrul,
sportul, excursiile, parteneriatul cu familia - deoarece la finele claselor primare se
conturează deja caracterul viitorului cetățean.
Aptitudinile. La elevii de vîrstă școlară mică continuă și dezvoltarea aptitudinilor.
Se dezvoltă aptitudinile generale, cum ar fi dezvoltarea în continuare a spiritului
de observație, a capacității de a se concentra, de a memora, de a gîndi, a
vorbi.
Concomitent are loc și dezvoltarea aptitudinilor speciale- artistice, literare,
muzicale, matematice ş.a.Aptitudinile elevilor mici se manifestă la diferite
niveluri: reproductiv (cum ar fînsușirea cu succes de către ei a cunoștințelor,
deprinderilor, abilităților deja cunos- cute, existente - însușirea cititului, scrisului,
calculului ș.a.) și creator (elaborarea independentă de către ei a ceva nou
compunerea unor poezii, a unor piese muzicale, desenarea într-un mod nou a
obiectelor, a fenomenelor, interpretarea vocală într-un fel nou a pieselor musicale).
La vîrsta școlară mică copiii deja au unele înclinații spre anumite activități, în
special artistice, literare, muzicale ș.a. Invățătorul, părinții trebuie să susțină acești
elevi și să le creeze condiții de dezvoltare în continuare a acestor aptitudini.
Interesele. La început, în clasele I-II, elevii se interesează îndeosebi de anumite
obiecte, fenomene izolate: „Ce este acesta?". In clasele a III-a, a IV-a ei manifestă
interes și pentru cauzele, interdependențele dintre obiecte, fenomene: ,De ce?",
Cum?". Astfel, ei trec de la stadiul enumerării la cel al descrierii și, la finele
claselor primare, spre stadiul interpretării, într-o măsură anumită, a obiectelor,
fenomenelor.
După conținutul său interesele elevilor mici sînt variate. Unii se interesează de
animale, unii de insecte, alții de avioane etc. După scop interesele elevilor din
clasele primare sînt nemijlocite, ei fiind preocupați preponderent de ceea ce văd, de
ceea ce fac, dar nu atît de rezultatul care va fi obținut. După stabilitatea lor
interesele copiilor de vîrstă școlară mică sînt instabile. Bunăoară, ei repede se
plictisesc de un lucru, de o activitate și trec uşor la alt lucru, la altă activitate. După
diapazonul său interesele școlarilor din clasele primare sînt vaste. Ei se interesează
de toate: de natură, tehnică, om, animale etc. După profunzime însă interesele
micului școlar sînt cu precumpănire superficiale. Ei încă nu pătrund în esența
lucrurilor, fenomenelor, fiind preocupați mai mult de exteriorul lor.
Invățătorul, părinții vor avea grijă ca elevii claselor primare să manifeste interes și
ă fie pasionați de ceea ce învață, fac, discută etc.