Universitatea Ecologică București

Facultatea de Drept
Anul IV, IFR

DREPTUL COMERȚULUI INTERNAȚIONAL

LEGEA APLICABILĂ CONTRACTELOR COMERCIALE

INTERNAŢIONALE

           Coordonator:                                                                   Student
Conf. univ. dr. Adelina Oana DUTU                              DAN Cristina Eliza
 CUPRINS 
I. Introducere 
II. Noțiunea de contract internațional 
III.Conflictul de legi 
IV. Importanța determinării legii aplicabile contractelor
internaționale V. Libertatea de alegere a legii contractelor
internaționale
I. Introducere 
Dreptul internațional este un set de norme recunoscute de state sau națiuni ca având un
caracter  obligatoriu în ceea ce privește relațiile lor reciproce, inclusiv relațiile lor cu organizații 
internaționale. De obicei, dreptul internațional este încorporat în acorduri încheiate între state 
suverane și/sau derivă din astfel de acorduri. 
Termenul „drept internațional” se poate referi la două discipline juridice: 
• dreptul internațional public: acesta reglementează relațiile dintre state și organizații 
internaționale, în domenii cum ar fi drepturile omului, dreptul tratatelor, dreptul
mării,  dreptul penal internațional și dreptul umanitar internațional; 
• dreptul internațional privat - sau conflictul de legi – este un set de norme de drept procedural
care stabilesc sistemul juridic și dreptul național care se aplică într-un anumit litigiu. Aceste 
norme se aplică atunci când un litigiu conține un element transfrontalier, cum ar fi un 
contract încheiat între părți care se află în state diferite, sau atunci când elementul 
transfrontalier se datorează coexistenței mai multor jurisdicții în aceeași țară. 

II. Noțiunea de contracte comerciale 

Contractele comerciale internaționale reprezintă o formă de cooperare la nivel internațional,
de  aducere la îndeplinire a diverselor operațiuni de comerț exterior, acesta constituindu-se prin
acordul  de voință al subiectelor de drept internațional care urmăresc nașterea, modificarea sau
stingerea  raporturilor juridice de drept comercial în conformitate cu anumite condițîi
particulare. 
Prin contractul comercial intonațional se înțelege acordul de voința realizat intre doua sau
mai multe subiecte ale dreptului comerțului internațional, avand ca finalitate nașterea,
modificarea sau stingerea de raporturi juridice de comerț internațional.
Contractul comercial internațional se distinge de contractele comerciale încheiate între
participanții la comerțul intern prin elementul de extraneitate pe care îl conține, care alături de
elementul de comercialitate îl delimitează de celelalte contracte reglementate de normele
dreptului general.

Contractele de comerț internațional au următoarele caractere juridice:

a) Sunt contracte cu titlu oneros;
b) Sunt contracte sinalagmatice
c) Sunt în principal contracte cumulative
d) Sunt contracte consensuale
e) Sunt acte şi fapte de comerț
Condițiile de validitate ale contractelor comerciale internaţionale
Ca şi contractele civile, presupune existenta cumulativa a următoarelor elemente:
a) Capacitatea
b) Consimțământul
c) Obiectul contractului
d) Cauza contractului
Ca tip de contracte, contractele comerciale internaționale sunt o specie de contracte
comerciale, care sunt însă particularizate în funcție de necesitățile, subiectele și efectele pe care
le produc în  plan internațional. 
Contractul de comerţ internaţional se încheie între operatorii de comerţ internaţional.
Aceștia  pot fi grupaţi în două categorii: operatorii privaţi și statul. 
Contractele de comerţ internaţional sunt foarte diverse, începând cu comerţul de mărfuri
clasic  și mergând până la operaţiuni complexe de construcţii de infrastructuri, comerţ de
servicii. 
Atunci când un operator de comerţ internaţional decide să vândă produse, să ofere servicii
sau să  facă alte operaţiuni pe o anumită piaţă, el trebuie să se informeze, mai întâi, în legătură
cu normele 
aplicabile accesului la piaţa respectivă. Apoi trebuie să cunoască normele aplicabile contractelor
pe  care urmărește să le încheie, atât în ceea ce privește formarea acestora, cât și referitor la
legea  aplicabilă contractelor. În cele din urmă, trebuie să caute finanţare pentru operaţiunea
avută în  vedere. 

III. Conflictul de legi 

Încheierea contractelor comerciale internaționale ridică întotdeauna problema
cunoașterii  sistemului de drept care va guverna contractele respective. 
Prin existența elementelor de extraneitate se pun în ”conflict” (în dezacord) mai multe sisteme
de  drept care se pretind, competente de a guverna, în totalitate sau în parte aceste raporturi
juridice. Tridimensionalitatea conflictelor de legi este dată de evoluţia dreptului ce a generat pe
lângă  conflictele de legi pe orizontală, adică născut între două norme conflictuale egale și
apariţia  conflictelor de legi pe verticală, între o normă conflictuală naţională şi una rezultând
din tratate, şi a conflictelor de legi pe diagonală, între o normă conflictuală naţională şi dreptul
european. 
Acest „conflict de/între legi” va fi soluţionat prin determinarea legii aplicabile contractului
prin  intermediul normelor conflictuale a căror funcţie originară este de a desemna legea
competentă a se  aplica unui raport juridic.

IV. Importanța determinării legii aplicabile contractelor internaționale 

Pentru părţile contractante cunoaşterea legii aplicabile contractului, anterior sau
concomitent  momentului încheierii acestuia, reprezintă un aspect important, deoarece
valabilitatea şi efectele  contractului sunt stabilite de legea aplicabilă acestuia. Dintr-o altă
perspectivă, la naşterea unui  litigiu, pentru părţile contractante se ridică următoarele probleme
succesive: 
• Determinarea instanţei competentă internaţional să soluţioneze litigiul, cu excepţia
cazului  în care părţile au ales, în temeiul autonomiei de voinţă, instanţa competentă; •
Determinarea legii care apreciază pretenţiile părţilor: lex fori sau un drept străin; În
situaţia  aplicării legii străine ca lex causae se ridică probleme suplimentare cum ar fi:
proba  dreptului străin, aplicarea lui din oficiu, controlul corectei aplicări a legii străine. 
Părţile stabilesc legea care le cârmuieşte contractul, în temeiul normei de drept
internaţional  privat lex voluntatis. Convenţia de la Roma din 19 iunie 1980 cu privire la legea
aplicabilă  obligaţiilor contractuale, în art. 3.1. dispune că “alegerea trebuie să fie expresă sau să
rezulte într-o  manieră certă din dispoziţiile contractului sau din circumstanţele cauzei”. 

5. Libertatea de alegere a legii contractelor internationale 

Exprimarea voinţei părţilor privind dreptul aplicabil contractului este o practică frecventă
în  comerţul internaţional şi are ca scop evitarea unui conflict de legi. 
Fundamentul dreptului de alegere a dreptului aplicabil contractului, recunoscut de toate
sistemele de drept, îl reprezintă libertatea voinţă a părţilor. La nivel european, pe linia
Convenţiei de la Roma, Regulamentul Roma recunoaşte, în mod expres, dreptul părţilor
contractante de a alege  legea aplicabilă contractului, prin intermediul clauzei electio juris.
Părţile pot conveni ca întreg  contractul sau numai anumite clauze ale acestuia să fie guvernat de
o lege naţională aleasă de părţi,  cu singura condiţie ca alegerea legii aplicabile să fie expresă ori
să rezulte neîndoielnic din  cuprinsul acestuia sau din alte circumstanţe. 
Părţile îşi pot modifica opţiunea iniţială şi pot conveni, în orice moment, să supună contractul
altei legi decât cea care îl guverna anterior. Dar orice modificare efectuată de către părţi cu
privire la legea aplicabilă, care intervine ulterior încheierii contractului, deşi va avea efect
retroactiv, nu aduce atingere validităţii formei contractului şi nu afectează în mod negativ
drepturile terţilor.
BIBLIOGRAFIE 
Suport de curs- Dreptul comerțului interațional- prof. univ. dr. Adelina
Duțu https://e-justice.europa.eu/content_international_law-10-ro.do 
https://dreptmd.wordpress.com 
http://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/dreptul-comertului-international-contracte-
de comert-international_extras.pdf